Dana Coroiescu:

3 January 2012 - O zi

dana-cover

Știi sentimentul ăla înaripat când privești pe cineva (de jos în sus) afirmând “Când o să mă fac mare, vreau să fiu ca el/ea”. Greu e să uiți impactul produs de unul dintre eroii copilariei. Viața crește și eroii se schimbă iar noi mergem înainte căutând să creștem în domeniile la care visăm. Odată cu trecerea tipului tindem să nu mai credem în eroi, însa eu rămân cu același suflet de copil care caută eroii din viața de zi cu zi. Unul din eroii mei este și va rămâne mama (într-o zi o să fac o postare despre mama), căreia îi datorez (pe lângă multe altele) optimismul înrăit ;))) Dar acum vreau să spun câteva cuvinte despre un alt erou al meu. Nu voi uita vreodată momentul când am văzut-o pentru prima oara pe Dana, eram o copilă. Cu entuziasm inima mi-a exclamat “Când o să cresc, vreau să fiu ca Dana!” Vreau să devin o femeie la fel de puternică. Vreau să eman acea încredere în Dumnezeu! Vreau, ca și Dana, să mă implic într-un proiect umanitar și să fac diferența în viața cuiva. Să ajut sărmanii și să îmi dedic timpul, energia, banii și alte resurse pentru alții. Această femeie lasă America, Texasul, Houstonul (de unde pleacă navele spațiale americane) și merge în Moldova (de 4 ori pe an) cu o echipă de medici pentru a fi alături de mulți orfani, sărmani, bătrâni oferindu-le dragoste, asistență medicală și o îmbrățișare. Pe lângă aceasa își face timp ca să și înregistreze emisiuni radio și una dintre cele care m-au marcat este “Puterea rugăciunii unei soții”. Un “best-seller” în SUA, o carte care mi-a schimbat modul de a percepe relația mea cu Dumnezeu vis-a-vis de familie și responsabilitatea mea față de El pentru familia pe care mi-a daruit-o. Să nu mai spun că as vrea să și arăt la fel de bine peste ani. Am descoperit că în spatele acelei femei de invidiat se ascund multe lupte câștigate. Am avut ocazia și bucuria să fac parte din agenda Danei pentru un timp și ceea ce am descoperit m-a copleșit. Așa cum mă copleșește fiecare întâlnire cu ea. Această femeie exemplu în fiecare dimineață se trezește la ora 5 pentru a începe astfel ziua cu Dumnezeu. Dupa ce își pregătește inima, sufletul, Dana merge la sală pentru a-și antrena corpul. Nu am vazut-o (de câți ani o cunosc) niciodată altfel decât foarte bine aranjată. Pâna și la sport arată excelent ;) Știu că a trecut prin foarte multe! A emigrat cu soțul în SUA în timpul comunismului cu doi copii mici și 20 dolari în buzunar fără a cunoaște limba. Prin muncă grea au pornit de la zero un busines de familie ajungând să conducă cu succes o firmă căutată pentru caliatea lucrărilor, cu zeci de angajați și zeci de premii. Astea toate (așa cum spun și ei) doar cu ajutorul lui Dumnezeu.
.
De la acele zile, când nu știa ce va pune a doua zi pe masa copiilor, a ajuns femeia de succes de astăzi cu realizări astronomice (din punctul meu de vedere). Dar cu toate acestea într-un interviu dat la radio, când a fost întrebată: “Care este cea mai mare realizare din viața ta?” făra să stea pe gânduri a spus ceeea ce nu voi uita vreodata: “Cea mai mare realizare a vieții mele este relația mea cu Dumnezeu…”
.
Daaaaa…., vreau să fiu ca Dana și așa cum a facut diferența în viața mea la momente de răscruce, să fac și eu în viața celor din jurul meu!
.
Cu dragoste și multă apreciere,
Silvia.

Geta & Vali:

23 December 2011 - O zi

Geta & Vali FB 005

Știu că multă lume așteaptă fotografii din călătoria noastră, totuși voi posta ceva din România pentru că încă mai avem multe de postat din urmă, și lucram ca toată lumea să se poată bucura de fotografiile sale. Încă un motiv este că ne gândim cu drag la toți de-acasă… Iar astăzi mă gândesc cu drag la Geta, o bună prietenă. A trecut ceva vreme de la această sesiune foto de aniversare de 10 ani de căsătorie și ca să nu devin sentimentală și să vă scriu poveștile mele despre cât de mult apreciez familia lor. Nu o să povestesc nici despre cât de mult ne-a ajutat faptul că au fost alături de noi în momente grele. O sa va spun doar câteva lucruri pe care le-au învățat Geta &  Vali în cei 10 ani de căsnicie.
.
“În 10 ani de viață împreună am învățat multe… am învățat că:
.
1. A iubi înseamnă a sacrifica;
2. A dărui înseamnă sa-l pui întotdeauna pe celalalt pe primul loc;
3. A comunica nu înseamnă doar a gândi ci și a spune tot ce simți;
4. Amărăciunea într-o relație creează o prăpastie greu de traversat;
5. Iertarea implica și uitarea;
6. Suferința aduce și bucurie;
7.  Uneori e mai înțelept sa taci și atât;
8. Spălatul vaselor e o joaca când o faci de dragul celuilalt;
9. O relație fără Dumnezeu are mici șanse de supraviețuire;
10. Is classified ;)) ”
.
Cunoscându-i, și mai ales după ce am aflat și cele 10 lucruri de aur descoperite în căsnicia lor, nu e greu să înțeleg cum a reușit Geta să facă toată această sesiune foto într-o mare surpriza pentru Vali, care habar nu a avut de nimic până la un anumit punct. Dimineața aniversării lor se anunța frumoasă, așa că am cărat cu un taxi mic tot ce am găsit prin casă (aici vorbesc de casa Getei, a mea și a altor prietene – o să vedeți ce am reușit să scoatem de prin case ;). Am ajuns într-o locație studiată din timp și am amenajat locul ales din Grădina Botanică din Macea. Un loc plin de amintiri pentru Geta și Vali care cu mai bine de 10 ani în urmă, pentru prima oară s-au observat tocmai în acea Grădină feerică. Pe acele alei și-au făcut cu ochiul. Timizi, copii fiind, au căutat fiecare cărărușă umbrită pentru a se ține de mâini și pentru a fura câte o privire sclipitoare de anticipare. De atunci și până acum de zeci de ori s-au trecut frunzele ce cad alene pentru acoperi urmele îndrăgostiților. Și de tot atâtea ori a reînviat natura pentru a umbri locurile răcoroase adăpostind pe cei ce încă mai vizitează Grădina pentru a fura câte o sărutare cu melancolia amintirilor răscolite de adierea vântului. În amintirea zilelor de odinioară, Geta la invitat pe Vali să retrăiască împreună amintirile. Iar surpriza (pentru Vali) a fost când în mijlocul unui luminiș a văzut … ceea ce o să vedeți și voi în fotografii.
.
Cu drag și apreciere,
.
Silvia & Sergio

Lili & Marek: Cehia

4 November 2011 - Nunta

Lili-&-Marek-cover

De la Lili & Marek: “Singurul lucru pe care vreau să-l spun e că Marek este visul meu împlinit …”
Cuvintele dintr-o melodie a lui Rascal Flatts i-au impresionat cât de simplu descriu cum să trăiești o viață împlinită. Ceea ce își doresc, și a fost declarat de Lili & Marek în ziua nunții lor, este viața pe care o vor construi împreună. Acest cântec surprinde foarte bine lucrurile care fac diferența în a avea o viață împlinită împreună, de a trăi nu doar pentru noi doi dar și pentru cei din jurul nostru. Aceste lucruri le dorim pentru Lili & Marek:
I wish
… that the days come easy and the moments pass slow,
And each road leads you where you want to go,
And if you’re faced with a choice, and you have to choose,
I hope you choose the one that means the most to you.
.
… I hope you always forgive, and you never regret,
And you help somebody every chance you get,
Oh, you find God’s grace, in every mistake,
And you always give more than you take.
.
… that this life becomes all that you want it to,
Your dreams stay big, and your worries stay small,
You never need to carry more than you can hold,
And while you’re out there getting where you’re getting to,
I hope you know somebody loves you, and wants the same things too, :):) May all your dreams stay big.
.
Povestea lor de dragoste a început pe 23 Septemnbrie 2007, într-o excursie de grup în Frensham Common. Pe zi ce trecea știau că Dumnezeu i-a adus împreună și că timpul petrecut așteptându-se unul pe celălalt a meritat. Au avut multe momente frumoase în care s-au descoperit unul pe celălalt. Anul trecut în Iulie 2009 Lili s-a mutat pentru un an (cu serviciul) într-un alt oraș în Anglia. A fost o perioadă pentru relația lor, dar a fost contrar a ceea ce mulți prieteni le-au spus că va fi. Au devenit mai apropiați și în acel timp Marek pregătea o surpriză frumoasă, încă din toamnă. În Decembrie a cumpărat bilete să meargă în Italia la sora Lilianei la ziua nepoatei care împlinea un an. Au ajuns dimineață în Sanremo și au petrecut toată ziua împreună cu cei dragi. Spre seară au rămas să se plimbe pe plajă. Vorbeau și se simțeau bine în aerul Italian, când dintr-o dată Marek a îngenunchiat și a scos o cutiuță din buzunar și a întrebat-o dacă vrea să își petreacă viața cu el. Lili a zis DAAAAAAAA!!!! Când au ajuns acasă a aflat că familia știa deja, căci Marek a sunat pe tatăl Lilianei cu o zi înainte și a cerut-o pe Lili de la el (în română :))) cineva de la universitatea lui Marek a făcut pe traducătorul. A fost un moment binecuvântat, pentru că știu că s-a întâmplat când Dumnezeu a vrut să se întâmple. Este o altă poveste cum noi am ajuns să îi cunoaștem (întâmplător în aceeași seară când Marek a cerut-o pe Lili de soție) și cum am făcut și o sesiune foto de Logodnă (chiar dacă inițial ne-am pornit la o sesiune fot de familie a nepoatei Lilianei). Pot spune că le-am dus dorul încă de când ne-am despărțit și am așteptat nunta lor cu mult drag. Iar nunta lor a fost ceva nemaiîntâlnit de mine ca fotograf. Să vă povestesc cum se fac nunțile în Cehia? OK – are să vă palcă (mie tare mult mi-a plăcut!). Dimineața, toți invitații se adună la micul dejun împreună cu mirii (mai bine zis, cu Marek, că Lili se pregătește ;). După care se merge la cununia religioasă. Acolo am avut de cuvinte memorabile, cu multă înțelepciune din vieți de experiență. După aceasta se merge la o masă ușoară de amiază. Noi în acest timp am fugit la sesiunea foto. Spre bucuria tuturor apar Lili cu Marek, și spre surpriza Lilianei, Marek este încătușat (sau nu mai știu cum i se spune acelui proces în care mâinile și gâtul sunt puse întru două bucăți de lemne :D) iar Lili trebuie să îl scoată de acolo pilind de zor la lacăt :)) Iar după acest test toată lumea merge la masă unde se mănâncă aperitivul și supă, după aceasta se prezintă tortul și urmează multe jocuri, mâncare și dansuri vesele. A fost extraordinar! Am avut parte de multă veselie chiar și la sesiunea foto pentru care Lili cu Marek au pregătit accesorii colorate și distractive pe gustul tuturor invitaților din cele 13 țări (ținând cont că a fost o nuntă mică, de 55 invitați, cu tot cu fotografi).
.
Mulțumesc Lili & Marek pentru prietenia voastră și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Andra & Razvan: Cluj

26 October 2011 - Nunta

Andra-Razvan-New-Cover

Povestind despre nunta Andrei & Răzvan, provocarea este să văd de câte ori aș putea să folosesc (într-o singură postare) cuvântul “super” și câte semne de exclamare (a nu se confunda cu strigare :)))) aș putea aduna laolaltă pentru o singură nuntă. Nu numai odată am spus că 50% dintr-o nuntă reușită este organizarea. Haideți să vă povestesc despre încă o nuntă super reușită!!! Reușita se datorează Dragostei care împlinește o nuntă și îi dă sens. Prietenii o fac să pulseze de viață. Detaliile o fac unică și în toate acestea, gusturile mirilor sunt cele care dictează. Și dacă tot e vorba de Cluj (oraș cu super oameni și super nunți) uite că a venit rândul să scriu despre una dintre cele mai impresionante la care am participat. Am povestit despre această nuntă pe puțin o săptămână tuturor celor cu care m-am întâlnit. La fiecare nuntă îmi rămâne câte ceva în minte, ceva ce mi-aș fi dorit pentru nunta mea… ei la această nuntă mi-as fi dorit multe. Pe lângă frumusețea delicată a Andrei, toate lucrurile ce s-au petrecut s-au armonizat perfect. Deopotrivă de frumoase, unice, elegante și pline de farmec. Pe Andra, prima oară am observat-o la nunta încă din 2009 (Andrea & Ciprian). Personalitatea Andrei mi-a captat atenția aparatului și mai ales zâmbetul ei fermecător m-a făcut să revin. Și nu doar exteriorul ei este unul frumos ci și caracterul ei este unul încântător. Și pentru că oamenii extraordinari se atrag, doar lucruri superbe pot ieși în interacțiunea acestora. De la coafor și până la trupa (Incognito) care au super-animat :)) totul. Pot spune cu siguranță că se află în topul super-nunți!!!
Roy Croft spunea: “Te iubesc nu pentru ceea ce ești tu, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine.” Cred ca acest citat vorbește și despre Andra și Răzvan. Ei în parte sunt super (v-am prevenit ;)) dar unul lângă altul sunt deosebit de super :)))). Ca toți invitații care au avut deosebita onoare să le fie alături în ziua nunții le spunem că îi iubim și pentru ceea ce sunt ei dar și pentru modul în care ne-au făcut să ne simțim impreuna cu ei.
Mulțumesc pentru deosebita onoare de a le fi alături și lui Adi pentru asistență.

Cu drag,
Silvia.
P.S. Am avut ocazia și bucuria să cunosc și un “wedding planner” – Geta, cum mai rar se găseste și față de care am toată aprecierea ;) probabil că la nunta mea mi-aș fi dorit și o Geta ;)))

Maria & Bogdan: Bucuresti

20 August 2011 - Love The Dress

Bogdan-Maria-Cover-1

“În urmă cu 3 anișori și un pic, fiind în corul facultății, mă pregăteam să merg la un concert, însă, cu câteva zile înainte de plecare mi-a propus surioara să merg într-o excursie la poalele munților Parang lângă Tîrgu-Jiu, unde urma să ne întâlnim cu un alt grup venit de la București. “Va fi frumos … un băiat din Craiova plecat la București este organizatorul” îmi spunea surioara. Nu știu de ce (sau poate știu…) am ales să merg.
L-am observat de cum ne-am întâlnit în gară și ceva s-a întâmplat în acele clipe și da … << A fost dragoste la prima vedere >> Nu credeam în ruptul capului că mi se poate întâmplă mie așa ceva. El, “atent” cu toată lumea, nu m-a observat până a doua zi, când la o plimbare pe înserat am început să ne cunoaștem. La fel s-a întâmplat și pe drumul de întoarcere și … a rămas la Craiova pentru încă 2 zile. Ne-am plimbat prin parc și la sfârșit am făcut schimb de adrese de email. Au urmat apoi două luni parcă de poveste în care au curs râuri de cuvinte între București și Craiova. E-mail-uri scrise de obicei în liniștea nopții, apoi scrisori lungi înfrumusețate cu câte o poezioară pentru mine. Așa ne-am dat seama cât de multe lucruri avem în comun și abia după două luni a îndrăznit să îmi zică: “Maria, eu cred ca m-am îndrăgostit”. Bineînțeles că îl mai tachinez și acum pentru acel “cred” pe care a încercat să îl evite, dar sub influența momentului nu a reușit.
Nu după mult timp ne-am dat seama că vrem să ne căsătorim. Așa că cererea în propriu zisă nu a existat în adevăratul sens al cuvântului. Au trecut totuși 2 anișori până mi-a dăruit inelul de logodnă și …au început pregătirile. Sunt atâtea momente frumoase de povestit… și încă multe vor mai fi.” (Maria)
.
Departe undeva un înger mi-a șoptit
Aproape lângă râu un vis am făurit
Departe undeva inima mi-a vorbit
Aproape lângă râu glas dulce-am auzit
Pe lacul de cuvinte speranța a-nflorit
Pe drum de amintire poveștile-am ”privit”
Prin valuri de cuvinte emoții am simțit
Pe lacul de-amintiri glas dulce m-a vrăjit.” (Bogdan)
.
București, aproape de ora 11. Aglomerația capitalei. Taxi-ul prăfuit oprește în fața Cercului Militar și cu ditamai geanta tehnică în spate caut din priviri pe cei cu care am comunicat doar telefonic și prin mesaje. Iar când într-un final îi văd, uit total de toată agitația de mai devreme… Doi copii gingași și modești. Maria, cu un zâmbet dezarmant, (farmec de care nu este pe deplin conștientă) mă salută și emoțiile îi dau o stângăcie dulce de te face să o iubești. Bogdan, o fire introvertită, devine și mai sfios în fața aparatului. Așa am descoperit două firi care se potrivesc cum mai rar vezi. Încet, încet, din vorbă-n vorbă, cu fiecare fotografie m-am bucurat de cum au început să se relaxeze și chiar să se bucure de sesiunea foto. Mi-a făcut o mare plăcere să petrec timpul cu două caractere atât de gingașe, și chiar alergia (cauzată de praful vechiturilor din interiorul frumosului Cerc Militar) nu a putut inhiba încântarea de a fotografia un cuplu atât de frumos cum este Maria și Bogdan. Regret că nu am putut fi alături de ei în ziua nunții, însă mă bucur pentru ocazia de a le păstra în fotografii amintirea nunții și a dragostei ce o poartă unul pentru altul.
.
Cu drag
Silvia

Iuliana & Eugen: Braila

20 August 2011 - Nunta

COVVERRR

Sta la coadă în magazin și în timp ce degetele conturau inelul din buzunarul blugilor, mintea a început să îi zburde așa cum face de fiecare dată când se gândește la ea. Eugen, un bărbat cu o imaginație bogată, nu își poate imagina ce s-ar fi întâmplat dacă în acea seara de Florar (mai) nu ar fi descoperit cea mai aleasă floare pe care a avut ocazia să o cunoască. 2009 parcă a fost mai ieri. Până acum își amintește cu emoții de refuzurile repetate ale Iulianei de a-l însoți “la o cafea”. Fiecare lovitură dată de refuzul Iulianei, stârneau în Eugen respect dar și o îndârjire puternică de a nu renunța. “După multe încercări, spune Iuliana, am fost de acord să văd ce-i de capul lui Eugen” și nu regretă. “Probabil a cedat psihic la insistențele mele” crede Eugen ;)). “Plimbările lungi prin parcurile Bucureștiului, “asezonate” cu diferite povestiri împărtășite unul celuilalt, au pecetluit evidentul: aveam să îmbătrânim unul lângă celălalt.” La numai o săptămână după prima întâlnire, îndrăgostit până peste cap, și-a împărtășit sentimentele care l-au năpădit. Iar la 550 zile a început “operațiunea Inelul”. Iuliana a plecat într-o călătorie de faceri în SUA iar Eugen, înnebunit de dor a început să caute inelul potrivit și la găsit. Așa a ajuns să umble mereu cu inelul în buzunar, antrenându-se mintal mereu, oriunde. Pe stradă, la coadă la pâine, în mașina, la birou… Chiar și la bere cu băieții !!! În continuu vizualiza momentul în care avea să o ceară în căsătorie. Nu știa exact care vor fi cuvintele și nici unde se va întâmpla, dar era nerăbdător să se întâmple cât mai curând!
.
“La reîntoarcere, am așteptat-o la aeroport și când am văzut-o, după atâta amar de vreme mi-am dat seama că nu mai vreau să petrec nici o zi fără ea și că cele trei săptămâni au fost cele mai lungi din viața mea!!! Nu am mai rezistat. Inelul îl purtam mereu la mine așa că în parcarea aeroportului am îngenunchiat și am cerut-o de nevastă. Răspunsul se subînțelege, căci altfel n-aș fi scris aceste rânduri. :))) Câteodată mai fac un exercițiu de imaginație și încerc să-mi imaginez viața fără Iulia…. Nu am reușit niciodată – numai gândul că era posibil să nu o întâlnesc, îmi dă frisoane.”

Iar eu ca fotograf, vă mărturisesc că nu îmi imaginez cum ar fi fost să nu fi insistat Iuliana cu Eugen să vin la nunta lor. Inițial am zis “Brăila? Ce poate fi interesant la Brăila?” dar atitudinea lor ma convins! Am avut o zi extraordinară și fiecare cuvânt spus despre relația lor este unul de apreciere. Pot să vă confirm că trăirile intense, pline de grijă ale lui Eugen, merg până acolo încât nu voia să o lase pe Iuliana pe un dec mișcător de pe faleză. Cu greu l-am convins să nu își facă griji pentru scumpa sa mireasă și să zâmbească fericit. Iuliana în schimb efectiv exulta de fericire și nu a fost nevoie să îi reamintesc să fie fericită de ziua nunții, chiar dacă a avut și surprize. Am descoperit Brăila pentru prima oară într-un mod unic. Cel mai de “interesant” și de valoare sunt oamenii din Brăila !!! Iuliana și Eugen au fost cireașa de pe tortul Brăilei. Dimineața nunții a strălucit și zăpușeala soarelui nu a fost în stare să inhibe fericirea lui Eugen că își vede visul împlinit. Un vis senin cu ochii verzi ;) Cununia civilă s-a desfășurat într-una din frumoasele clădiri pe care am descoperit-o în Brăila. Iar cununia religioasă la doar 5 minute de plimbare unde am mers împreună cu alaiul nunții. Adevărul e că la biserică Iuliana a început să prindă culoarea lumânărilor, atât de cald se făcuse. Binecuvântarea a răsunat și cu toții ne-am îndreptat spre o frumoasă sală de cinema transformată într-un loc splendid de petrecere. Și s-a petrecut până dimineața cu multă veselie și drag.
.
Mulțumesc dragilor pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia
.
P.S. Și la această nuntă am avut fericirea să lucram alături de echipa Zenus film cu Florian Mirea !!! Uite și filmul nunții!

Sofia & T-Jay: Cluj

14 August 2011 - Nunta

Sofia-si-TJay-Cover

Unul dintre cele mai elegante, stilate și frumoase cupluri din acest an! Dacă nunta lui Adi și Eliza a fost nunta anului pentru mine din cauza că Adi îmi e cel mai bun prieten, atunci aceasta poate fi de-a dreptul numită nunta celui mai frumos cuplu! Din momentul în care T-Jay mi-a deschis ușa și am văzut freza lui stilată :D, mi-am dat seama că așa un mire frumos încă nu am avut anul acesta! Sunt sigur că la nunta lui au plâns multe fete nemăritate =)))) Dar nimeni nu i-a lăsat vre-o amprentă pe inimă așa cum a făcut-o Sofia. Nu are rost să ascundem, că noi băieții, în primul rând observăm frumusețea unei fete, și numai după aceea – trăsăturile frumoase de caracter. Știind asta pot să vă zic cu siguranță, fără sa întreb pe nimeni, că T-Jay s-a îndrăgostit de Sofia din prima vedere! Arată ca o stea ruptă din cer, iar stilul ei deosebit, șarmul și caracterul ei blând înfrumusețează asta la nesfârșit. Pe frumoasa de Sofia am observat-o încă de la nunta Lorei & Ninio. Și după cum nunta lor a fost o experiență extraordinară și atitudinile lor m-au copleșit, când am primit mesajul că acel cuplu deosebit Sofia & T-Jay se căsătoresc, mi-am spus că NEAPĂRAT trebuie să ajung la nunta lor – pe post de fotograf ;) Bucuria a fost mare că și ei își doreau același lucru!!! Povestind despre ei doi, am uitat să zic de buna-dispoziție care am vazut-o și încrederea în dragostea Lui Dumnezeu – orice nu s-ar întâmpla! Imaginați-vă o nuntă amenajată fabulos în aer liber, totul pregătit pentru un timp perfect afară. Toate acestea însă ar fi în zadar în cazul unei ploi, nu?… Iar acum imaginați-vă: un cer albastru și soare prietenos pe toată durata ședinței foto. Iar exact înaintea cununiei religioase, când totul aștepta intrarea miresei, se declanșează o furtună !!! Decorațiile încep să se scurgă sub torentul de ploaie. Nu a rămas nimic de făcut decât să ne ascundem rămânând fără eleganța și frumusețea locului pregătit pentru binecuvântare :(. În timp ce eu fotografiam șuvoiul de ploaie în toată splendoarea lui, Adi (asistentul) a făcut o fotografie Sofiei în timp ce aștepta ascunsă un semn să între în sală. O să vedeți acea fotografie în slide-show, dar nu veți vedea în ea nici umbră de tristețe, părere de rău sau frustrare. Pe fața Sofiei strălucea un zâmbet încredințat de dragostea lui Dumnezeu și a lui T-Jay. Zâmbet ce nu a dispărut pe toată durata cununie religioase, chiar și atunci când tunetele concurau cu vorbele predicatorului.  În acele momente mi-am amintit de citatul din Biblie  ”Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece” (C.Cântărilor 8:7) Iar după câteva ore norii greu au dispărut, a ieșit soarele și un stol enorm de cocostârci ce zburau deasupra, s-au așezat în liniște la doar la o sută de metri… peste tot mărgele de prospețime decorau natura și în inima mea am simțit un nou val de mulțumire lui Dumnezeu pentru marele har care mi-a fost dat să fiu mereu alături de oameni minunați prezent la asemenea trăiri profund emoționale.
Mulțumesc Sofiei cu T-Jay pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
.
De la Sofia:
“Ahhh, cum poate o femeie să-și scrie povestea de dragoste în doar câteva fraze? E greu, foarte greu… pentru că aș putea să fac un roman cu trăirile noastre de până acum. Povestea noastră de dragoste a început în toamna anului 2008, toamnă de care-mi voi aduce mereu aminte fără a mă gândi prea mult la ea. Am simțit încă din primele dăți în care l-am întâlnit, că există ceva în el special, mult mai special. Mi-am deschis inima și l-am lăsat să ma cunoască și în cele mai frumoase și bune stări ale mele, cât și în cele rele. Da, cred că asta m-a atras și la el. Era el însuși, nu încerca să fie altcineva. Dumnezeu îmi arăta prin fiecare pas pe care-l făceam, ca El are un destin pregătit pentru mine și el. N-aș fi avut cum să nu ne îndrăgostim. Dacă fetele au o listă cu “must have” pentru viitorul soț, atunci T-Jay le-a bifat pe toate pentru mine!!! Se spune să ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se întâmple, și mi-am dorit bine!! Nu pot uita și unul din cele mai importante momente de la începuturi – ziua în care am vrut să facem oficială relația noastră, el punându-mi cea mai neașteptată, dar extrem de entuziasmantă întrebare: “Vrei să fii prietena mea ca mai apoi să-mi fii soție?”. DA, asta-mi doream. O relație serioasă cu un băiat serios. Cererea în căsătorie a avut loc într-o zi perfectă de început de toamnă. Am ales să ne plimbăm fiindcă știam că nu ne mai e dat să prindem zile așa perfecte în timpul respectiv. El purtase inelul de câteva zile la el în buzunărelul micuț dintr-un alt buzunar. Fără cutiuță, să nu cumva să mă prind eu.  Nici el nu s-a gândit că mă va cere în ziua aceea, el doar/aștepta momentul potrivit să se întâmple. M-a întrebat unde vreau să mergem. Culmea, am ales locul primei noastre întâlniri. Am povestit mult, ne-am distrat împreună, am râs, până… a venit momentul să ne facem câteva fotografii împreună (cum facem noi mereu, să avem amintiri în locurile noastre). Mi-a făcut el mie și după câteva fotografii mi-a cerut să-i fac și eu lui. Mdaaa, eu mă distram, n-aveam stres. Dădeam zoom pe fața lui și făceam poze, până am văzut că nu mai stătea atent la poze. Dintr-o dată, când să apăs butonul, ghiciți ce am prins în poză?! T-Jay cu inelul meu preferat, în mâna lui!!! M-a luat un foc din interior, am rămas blocată, abia puteam să respir și tot ce puteam spune de repetate ori era: “Nu pot să cred!!”. Scumpul s-a pus în genunchi și mi-a oferit inelul împreună cu întrebarea mult așteptată. Eu bineânțeles că am zis DAAAAAAAAA!!! Cum am zis “Da”, T-Jay a luat atitudine spunând: “Acum hai să căutăm un restaurant!”

Alina & George: Bucuresti

4 June 2011 - Nunta

George-Alina-Cover1

 

După cum am promis la cununia Alinei & George, a sosit şi ziua pentru Actul VII – NUNTA ! Dacă ar fi sa aleagă între orice altceva şi o călătorie, George știe ca Alina ar alege călătoria. În aceasta situație, orice bărbat deştept ştie cum ar pune problema pentru a obţine un partener de călătorie ;) Alina & George spun că: “Povestea noastră a început acum 2 ani, cu o mână de ajutor din partea tehnologiei moderne :) N-a durat mult să ne dam seama că ne placem, că ne completăm, că ne potrivim. A fost o surpriză pentru toată lumea felul în care a evoluat relaţia noastră, însă în primul rand pentru noi, iar cel mai greu dintre toate a fost să recunoaştem că ne îndrăgostisem. Însă după ce cu greu am acceptat că ceea ce ne lovise se putea numi “iubire” toate au început să curgă de la sine, să vina peste noi, să ne copleșească.” Aşa s-a născut gândul lui George de a-i propune Alinei cea mai mare călătorie a vieții! Într-o noapte de vineri, 13 august, Alina a acceptat marea provocarea şi de acolo s-a declanşat nebunia organizării acestei călătorii pentru care şi-au cautat cu grija Nașii (prietenoşi şi fericiți), cei care îi vor îndruma în acest voiaj. Iar pentru buna dispoziție, şi-au adunat alături câţiva cavaleri veseli şi o droaie de domnişoare frumoase care au făcut momentele de pornire pe acest drum cu atât mai încântătoare. Chiar dacă Alina cu George spun că: “A fost mai mult decât stresant, a fost mai obositor decât credeam că va fi, însă am trăit cu credinţa că amintirea acelei zile ne va face să zâmbim mulţi ani de acum înainte!” Cât de multe zâmbete ar putea stârni sentimentele de pe faţa părinților lor şi mai ales tatălui Alinei, când dansa cu fiica sa care astăzi era mireasă. Ador astfel de momente, sunt gata să stau ore în şir cu aparatul lângă ochi ca să le surprind! Adevărul era că toată nunta era plina de zâmbete, căci bucuria Alinei şi lui George a copleşit toată sala. Ah da! sala, ca o perla pe malul unui lac, înconjurată de copaci, deci plină de aer proaspăt, împodobita de flori vii înăuntru. Cu terase sub cerul liber, având un acoperiş de mătase suficient de bun încât să facă faţă unei ploi răcoritoare de noapte, după o petrecere atât de caldă.
Vă mulţumesc pentru onoarea de a fi fotograf la nunta voastră şi lui Cristi pentru asistenţă,
.
Cu drag,
Sergio
.
P.S. În dimineața nunții, când eram la Alina acasă şi fotografiam detaliile mi s-a întâmplat cea mai haioasă chestie din viaţa mea de fotograf, când m-am aplecat să fac foto la verighete, pantalonii mei preferaţi au scos un sunet de parcă s-a rupt ceva, cam de vre-o 20 cm în lungime… Aşa a şi a fost. Aceea a fost ultima zi a pantalonilor mei de la Zara… Norocul meu că am aceeaşi măsură cu George, aşa că această nuntă am fotografiat-o  în blugii mirelui :))

.

* * *

La această nuntă, am avut plăcerea să lucrăm cu Zenus Film. O echipa profesională si prietenoasă, veselă și plină de viață şi idei :) Cred că este a treia noastră colaborare cu Florian, pe care îl consider unul dintre cei mai buni videografi de nuntă din România. Cât de bun – vă las să vedeți şi voi.  Eu personal aştept cu mare plăcere fiecare eveniment la care știm că vom face echipa foto-video ;)

.

.

  

 

Mirela & Romulus: Bucuresti

7 May 2011 - Nunta

Mirela-Romulus-cover

O întâmplare fericită a făcut să se întâlnească în Strasbourg, Franţa, o olteancă eminentă la învăţătură (cum o alintă el) cu un ardelean-bucureştean ce cutreiera de zece ani lumea în lung şi în lat. S-a întâmplat pe un vapor, mai exact un băruleţ-terasă pe o barjă ancorată la chei, la o serată românească organizată de el. Primul dans la fost la o recepţie românească la Parlamentul European, primul suc la un film… românesc. Era anotimpul ploilor călduţe şi al magnoliilor înflorite. Ne uitam la fotbal şi ne plimbam prin parc sau prin munţi pe la castele şi sate adormite. Mesele le luam la cantina studenţească, circulam cu bicicleta şi beam cafele lungi de la automat, înainte de cursuri, unul de dragul celuilalt. Un ceas din piaţa centrală număra zilele ce ne mai rămâneau în oraşul de poveste, dar am hotărât să ne întoarcem împreună în ţară, pentru că am crezut în noi. A urmat o perioadă de trenuri, de weekenduri furate, între Craiova şi Bucureşti. Colindam şi descopeream împreună locuri frumoase, ne descopeream şi pe noi şi sufletele noastre şi găseam că se potrivesc. Studenţia s-a terminat şi ea a venit la Bucureşti, cu universul ei, cu valize colorate, obiceiuri olteneşti, cărţi multe, muzică romantică, poftă de prăjituri cu ciocolată, pisicuţele pufoase cu care era obişnuită şi dragul de viaţa în doi. Pentru marea întrebare el dorea un loc semnificativ pentru amândoi, un loc vechi, plin de istorie, dar neschimbat şi care nu avea să se schimbe. A ales Sibiul, la zidurile cetăţii care a văzut asedii şi mari voievozi. Acolo a formulat o cerere în căsătorie mai neobişnuită, cu file de istorie, totul culminând în declaraţia „vreau să împărtăşesc cu tine tot, toată viaţa”. Fără flori, fără stat în genunchi, într-o zi oarecare, nu de Revelion, pentru că auzise într-o doară de la ea, în conversaţii mai vechi, că nu îi plăceau lucrurile astea. Printre lacrimi, frunze de toamnă, felinare şi atmosferă de ev mediu, după atâtea alegeri separate, am ales să împărtăşim TOT. Deşi în toate anotimpurile s-a întâmplat câte ceva important pentru noi, ne-am hotărât să ne întoarcem la Primăvară. Şi Primăvara binecuvântării noastre s-a împlinit pe 7 mai 2011. A urmat un an şi jumătate de pregătiri intense şi entuziasmate. Fiecare mic detaliu trebuia să ne reprezinte şi am lucrat cot la cot. Am reuşit să realizăm tot ce ne-am propus şi dorit, iar ziua aceea fost mai frumoasă chiar decât ne-am imaginat. Toată noaptea a plouat a belşug, dar în zorii zilei, când am plecat de la restaurant, se oprise. Ea îţi tinea rochiţa şi voalul să nu intre în băltoacele ploii din seara de 7 mai 2011, el – elegant şi frumos în costumul impecabil după atâtea ore, aveam un aranjament floral în braţe şi o punguţă de cadouri. Ne ţineam de mână în drum spre maşină şi ne-am dat seama că, practic, era un fel de final aşteptat. Am început singuri, am terminat singuri, ca în mesajul valsului nostru, de Iris. Eram noi doi, o geană de soare chinuit de nori, băltoacele, mirosul florilor, verighetele ca simbol al binecuvântării şi, final firesc, mulţi, mulţi ani fericiţi înainte. Mirela şi Romulus”

Am auzit că perechea ta devine cea mai strălucitoare oglindă posibilă prin care individualitatea ta emoţională se reflectă către lume. Până la urmă, alegerea profund personală a omului cu care decizi să te căsătoreşti spune lumii cine eşti tu. Aceste vorbe spun multe despre Mirela şi Romulus… Aşa că întreband-o pe Mirela cum s-au cunoscut, cand s-au indragostit şi de ce, am descoperit o poveste complexă, ţesută cu grijă în jurul întâmplărilor. În viaţă au fost învăţaţi să îşi croiască drumul într-un mod care a susţinut şi a reflectat propriile valori identificându-le cu implinirea celui de langa sine. S-au daruit celui pe care au ales să-l iubească jurând să nu slujească la templul Ego-ului. Mai degrabă şi-au asumat un rol de preţuitori reflectând căldură, dragoste şi susţinere. Iar dacă providenţa a făcut ca poteca să ţi se intersecteze cu a Mirelei şi Romulus, te poţi numi un drumeţ fericit! Am avut fericirea să îi cunosc ca fiind primii din mirii sezonului 2011, iar ei mi-au transmis o intensitate percetibilă fizic de preţuire şi dragoste sinceră. Aşa l-am cunoscut pe Romulus, un istoric “înrăit” :)) pe care poţi să îl asculţi ore în şir povestind despre Mari Români, şi mai cu seamă vorbind duios de mandruţa ce i-a furat inima. De fiecare dată când se uită unul la celalalt, ochii Mirelei, niste capriţe de munte zbânţuite, brusc găsesc pacea, prinse în vraja lui Romulus, găsind răgaz în braţele şi sărutările lui… E aşa de blajină priveliştea aceasta că de fiecare dată alaturi de ei, în asemena momente, te simţi ca şi cum ai fi undeva într-un pasaj de roman siropos, dar potrivit de dulce încât să mai vrei sa stai acolo să le desluşeşti fericirea…

Le-am cunoscut simţul înnăscut patriotic pentru baştină. Din acest motiv probabil au socotit că trebuie să rămână în România nu doar ca cetăţeni îndrăgostiţi de aceste meleaguri. Ei şi-au asumat menirea de a povesti tuturor cât de frumoase sunt lucrurile în jurul celor care fac totul frumos. Iar nunta lor a fost creaţia lor unică, armonioasă în ansamblul de particularităţi întipărite la fiecare pas. Voi aduce un exemplu ca să înţelegeţi cât de mult au gandit fiecare detaliu, stăruind pe fiecare amănunt. Mesele au avut câte o fotografie cu câte o cladire importantă din Bucureşti, Craiova şi Sibiu, iar musafirii poftiţi la acea masă neapărat aveau o legatură cu acel monument istoric. De exemplu, colegii de facultate ai Mirelei au avut o fotografie cu Universitatea din Craiova pe masa lor, familia lui Romulus o fotografie cu o clădire din Sibiu, colegii de birou – o fotografie cu Instanţa Supremă din Bucureşti. Şi tot aşa toate fotografiile, apropo – realizate şi prelucrate de Romulus şi-au găsit locul în faţa invitaţilor curioşi să înţeleagă semnificaţia acelei fotografii înrămate. Şi pe lângă aceasta pot spune şi altele - inclusiv mărturiile au fost luate nu la întamplare, ci cumpărate de la o casă de copii cu deficienţe care prin propriile lucrări îşi auto-întreţin instituţia. Un gest nobil şi de fiecare uitându-mă la acea mărturie mă gândesc la copilul ce a pictat-o şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui.
Aş putea scrie muuuuuult, credeţi-mă! Îmi amintesc fericirea neastamparată a Mirelei de dimineaţă, iubirea parintească din ochii celor care i-au crescut. Lacrimile momentului primei întalniri a Mirelei cu Romulus (în acele secunde m-am concentrat să îmi menţin privirea limpede ca să vad prin obiectiv…) atâta intensitate vibra în aer că puteai simţi mici valuri inundând simţirile cu fineţe dar intens. (Apropo, dragi viitoare mirese, programaţi prima intanire ca mire şi mireasă acolo unde ştiţi că o sa aveţi câteva momente de trăire profundă în tihnă. Într-un spaţiu de intimitate emoţională să puteţi trăi acele secunde intense, să le puteţi mărturisi nestingherit astfel deschizând o zi unică în viaţa voastră…) Nunta Mirelei şi a lui Romulus o pot aduce un exemplu grăitor în multe domenii dar nu vrea să fac o postare educativă, ci una apreciativă. Inclusiv pentru Slujba plină de Har ce a scăldat toată ceremonia de la biserică. Slujba pentru care Duhovnicul Mirelei a venit de la baştina lui pentru a le fi alături în acea zi. Felicitări pentru atmosfera de la restaurantul Cercului Militar Naţional, plină de veselie ca la nunţile fericite unde oamenii au venit să petreacă şi să se bucure pentru cei doi îndrăgostiţi. Nu îşi are rostul să vă spun ca sunt şi au fost extraordinar de frumoşi, pentru că îi vedeţi… Frumoşi în interior şi exterior.
Şi nu în ultimul rând, mulţumiri pentru nuntă că mi-a dat aripi, deschizând sezonul nunţilor 2011 cu putere vie întrecându-mi orice aşteptare şi făcând să mă gândesc tot mai mult la faptul că am o viaţă fericită să fiu lângă oameni fericiţi. Am o meserie ce mă copleşeşte ca o îmbraţişare puternică şi calda iar fiecare om pe care apuc să îl conosc îmi transmite acest sentiment intens ţinându-mă fericită şi împlinită în munca pe care o fac. M-am bucurat de îmbraţişările Mirelei la fel de puternice, fericită că le ştiu familia şi onorată de invitaţia de a le fi alături în momentul înfiinţării oficiale a acestui cuib cald.
Şi bineînţeles că le multumesc Elizei şi lui Adi pentru că mi-au fost asistenţi, dar mai degrabă invitaţi la nunta, aşa cum m-am simţit şi eu ;)

.
Cu mare drag,
Silvia

P.S.:  filmul nunţii, realizat de Doru Iacovescu

Cristina & Marius: Bucuresti

14 May 2011 - Nunta

Cristina-&-Marius-cover

“Love has nothing to do with what you are expecting to get, it’s what you are expected to give — which is everything.” (author unknown)
Despre noi… știu sigur că nu o să devenim “serioși” niciodată (și nici nu ne dorim asta) pentru că ne place să trăim fiecare zi cu gura până la urechi. De la Marius (cea mai jovială persoană pe care am cunoscut-o vreodată) nu știi niciodată la ce să te aștepți. E greu de înțeles când vorbește serios sau nu pentru că este extrem de spontan. Nici măcar cererea în căsătorie nu a fost ceva planificat – stăteam împreună în bucătărie și pălăvrăgeam când pe Marius la luminat întrebarea:
- Auzi… noi când mai facem nunta?
- Adică, mă ceri oficial în căsătorie?
- Ei… lasă asta, ce, mai aveai vreun dubiu?
- Stai un pic. Așa, simplu, fără inel?
Cam așa a fost și m-am trezit rapid cu un inel pe deget, făcut “la comandă” din staniolul unei ciocolate de pe masă. Deci… clar, cel mai frumos inel ever, chiar daca nu pot sa îl țin pe deget mai mult de un minut pentru că fac alergie de la el :))).
Aaaa… și dacă vreți să aflați varianta scurta a poveștii noastre fericite, rețeta este foarte simplă:
- se ia cea mai draga verișoara (a mea), prietenă în acelasi timp cu Marius, care ne introduce unul – altuia;
- se petrece una bucată seară împreună la un party, când Marius pare că este “interesat” de o prietena de-a mea, așa că eu mă supăr și devin inabordabilă;
- în ajun de Anul Nou se face un drum surpriză de către Marius pe frig si zăpadă până la munte (unde eu schiam cu prietenii) și se petrece un revelion pe cinste;
- se începe un an nou fericit așa cum de fiecare dată îl începem pentru a mai sarbatori încă un an petrecut împreună.
Și totul se asezonează cu o nuntă ca-n povești (pe care am mai face-o încă o data că ne-am distrat pe cinste) și… iată rețeta fericirii noastre!
Marius, Cristina (și Ira, cațelușa noastră)”

Fiecare avem o listă de priorităţi în capurile noastre. Şi eu am una. Iar în aceasta niciodată nu s-a aflat nimic legat de Hollywood. Chiar dacă îmi plac filmele bune şi înţeleg fenomenul că: “Acolo este leaganul blockbuster-elor”.  Mă înroşesc şi încerc în orice fel să mă ascund atunci când sunt filmată, nu suport să fiu în centrul atenţiei, prefer locul în spatele aparatului foto :D (ei, mai am momente de vitejie când fac pe maimuţa în faţa camerei, însă în general mă sfiesc când cineva îmi acordă atenţie). Din acelaşi motiv nu îmi place să sărbătoresc ziua mea de naştere acasă, prefer să plec undeva şi să fac ceva pentru alţii. Iar în meseria noastră, cu siguranţa găseşti de lucru mereu ;))) Probabil obişnuinţa îmi vine de la părinţii mei care de fiecare data la zilele lor de naştere merg la azilul de bătrâni şi fac acolo masa de sărbatoare pentru toţi. Eu însă îmi petrec ziua la nunţi, e ceva mai vesel :)) Iar cum la nunţile vesele de la Bucureşti se petrece de pe-o zi pe alta, de minune s-a potrivit că anul acesta de ziua lui Adi 14 mai până de ziua mea 15 mai, să fim invitati la nunta Cristinei şi a lui Marius care a durat exact de pe 14 până pe 15 ! Iniţial i-am zis lui Adi să stea acasă, să fie alaturi de familie, însă nu l-am putut convinge, şi a zis că preferă şi el să fie alături de oameni cărora să le poată face ziua mai frumoasă. Şi mi-a fost de maaaaaare ajutor Adi în acea zi şi mie şi lui Marius şi Cristinei. Aşa că în această postare povestesc de 3 petreceri în una. Cele mai distractive la care am fost, dintre care 2 dintre acele 3 erau în cinstea fotografilor :)))
În mod normal nu aş povesti toate acestea dar altfel nu ştiu cum să vă descriu caracterul Cristinei şi al lui Marius plin de farmec şi multă generozitate lipsită de orgoliu. Unde aţi mai vazut ca la o nuntă mireasa să distragă toată atenţia de la evenimentul nunţii ei la oricine/orice altcineva. Nu doar prin amintirea unui alt eveniment, ci chiar prin anunţarea/denunţarea publică a doi omagiaţi/fotografi ce se distrează la nunta lor ?!? Şi aceasta nu este totul. La intersecţia zilelor noastre de naştere, adică la ora 24, au intrat în sala chelnerii cu 2 torturi pentru fotografi !!! Fiecare tort purta numele “inculpatului”. Nici nu ştiu când în loc de aparat m-am trezit cu tortul în braţe ce-mi purta numele :))) Am avut parte de cea mai tare petrecere de zile de naştere ever !!! Şi asta datorită Cristinei cu Marius. Era ca într-o bucată de film “super tare” şi aceasta este wow pentru că mie îmi plac filmele bune. De ce? Pentru că sunt inspiraţionale, aduc încărcatură emoţională, au multe efecte speciale (pe care abia le aștept ;)) și îmi înaripează mintea… Iar uneori, ca odinioară în copilărie, mă visez şi eu în acele imagini, iar noaptea visez ceea ce ziua îmi închipui pentru că încărcătura emoțională transcende ecranul și intră în inima omului.
La o astfel de încărcătură emoţională mă refer când imi amintesc de Cristina şi Marius. Îmi amintesc de nunta lor şi de ei doi ca de un film EXTRAORDINAR/MEGA/FOARTE BUUUUUUN!!! Singura diferență este că tot ce s-a întamplat în ziua aceea a fost “for real” şi nu se poate reface acea zi unică, ieșită din orice tipare. De ce am pomenit de Hollywood mai devreme? Pentru că melodia de slide-show îi poartă numele iar (Michael Buble – unul din interpretii preferati a Cristinei & Marius, care este şi pentru mine unul dintre preferati) spune: “Love what is true and the world will come to you …. Keep it in your head, baby, Hollywood is dead :)))” Hollywood-ul chiar ca ‘pălește’ prin comparaţie cu bucuria autentică la care am participat. Toţi au venit în jurul lor pentru a le urmări Dragostea explozivă. Am rămas cu impresia că am facut parte din ceva mareţ, o senzaţie extraordinară. Şi până acum când mă gândesc la nunta lor, zâmbesc cu gura până la urechi şi mai vreau odată la nunta lor!!! Cel mai frumos lucru însă e ca nimic nu era ca pe platoul de filmare, totul a fost live, improvizat şi trăit la maxim nu doar de actorii principali, Cristina şi Marius, ci şi de toţi cei care i-au înconjurat. De toată lumea care a venit să le fie alături. “Baby Hollywood was there” (sper să nu deranjeze pe nimeni că am schimbat cuvintele ;))
Nu cred că am avut parte de un cuplu mai relaxat şi mai distrat ca ei… Încă de dimineaţă Cristina m-a captat cu un zambet contagios şi o pereche de ochi ameţitor de albaştri. Prindea orice în jurul ei procesând instant pentru a scoate un hi-hi cochet sau un ha-ha exploziv!!! Ca sa nu mai zic de Marius… Din momentul întalnirii şi până noaptea, (a zambit, e putin spus) s-a distrat strigând mereu “Party!!!!” A fost greu de convins să stea serios locului :)))) Imaginaţi-vă cum Cristina se îmbracă, totul frumos și elegant, la care apare Marius, în halat de baie, îndrugând ceva ce se dorea a fi japoneză și gesticulând gălăgios în stil karate =)))) Ca să nu mai povestesc demonstrația “kung-fu-shoes” de la repriza “îmbrăcatul mirelui” =))) În acelaşi spirit am ajuns la biserică (unde Cristina era să leșine, nu ştiu dacă de emoţii sau pentru că nu a apucat să mănânce). Și mai spre seară am ajuns în sfârșit acolo unde se visa Marius încă de dimineață – la Party!!! Decorul tot a fost gandit şi regândit de la frunzele colorate de pe farfurii, până la lumina ambiantă care să se asorteze cu acestea! La intrare am fost surprinsă de o ramă enorma ce încadra câteva rame mai mici cu fotografii de-ale Cristinei cu Marius. Iar dupa scările elegante spre sala invitaţii erau ispitiţi la o masă superbă şi delicioasăăăăăă de dulciuri, în compania unui quartet elegant cu un portofoliu deopotrivă de vesel şi solemn. În zambete şi foarte multa fericire au sosit toţi invitaţii şi a urmat dansul Mirilor. Coreografia, muzica, feţele lor, aplauzele şi strigătele fulminante totul a fost extraordinar!!! Ieşit din orice tipare pot spune că dansul lor a fost printre primele cele mai deosebite, spontane, improvizate dintre cele pe care le-am vazut! E de prisos să vă spun cum a fost… Oooooh, ar fi trebuit să fiţi acolo ca să gustați intensitatea bucuriei, veseliei, emoţiilor! Când a intrat tortul mirilor, superb şi deosebit ca ei doi, aveam pe faţă expresia: “nu se poate… aşa repede a intrat tortul miresei?” Asta chiar dacă era deja spre dimineaţă. Nu am simţit când a trecut timpul şi toţi ne-am fi dorit să mai stăm alături de Cristina şi de Marius, mai ales ca JukeBox făcea sala să freamete de sărit şi petrecerea a ţinut până la 8 dimineaţa :))
Adi, mulţumesc că de ziua ta nu ai stat acasa ci ai venit să te distrezi cu noi ;)) Ca să nu mai pălăvrăgesc mult, luaţi nişte PopCorn şi urmăriți un blockbuster de milioane – Cristina & Marius !!!
.
Cu mare drag,
Silvia & Adi

Alina & George: Bucuresti

3 June 2011 - Logodna

Alina & George - Logodna-cover

Actul I
S-au vazut prima oară într-o seară de mai. :)) Mai 2009 mai exact.
Actul II
S-au plimbat peste mări si tari. S-au îndrăgostit.
Actul III
S-au întors acasă uimiţi de ce li s-a întâmplat şi au început să mărturisească rudelor şi prietenilor minunea.
Actul IV
S-au hotărât că vor să împartă toate orele, toate zambetele, să traiască toate visele împreună.
Actul V
El a ales inelul, Ea a ales restul. Se zice ca a început cu fotografii.
Actul VI
S-au luat de mână şi-au pornit spre Primărie, unde în faţa alaiului de nuntaşi au spus fiecare un DA mai hotărât sau mai plin de emoţii, dupa caz :))
.
În “desfăşurarea acţiunii” am intrat în planurile Alinei cu George. Iar în “punctele culminante” am avut onoarea să le fim alături pe post de fotografi. Primul moment a fost în ziua cununiei civile. Se anunţa o dimineaţă cu ploaie. Aşa ca ajunşi la Alina acasă, plănuiam cum putem face ziua mai frumoasă. Aşa că la ieşire din casă am împrumutat din biblioteca lor câteva volume pentru sesiunea foto, iar Alina a luat în treacăt şi o panglică unică inscripţionată “Just Maried”. Înarmaţi cu multă voie bună şi veselie am ajuns la Mogoşoaia. Ploaia îmbraca toată priveliştea cu o perdea umedă însa probabil ca la dispoziţia noastră bună au început şi norii să zâmbească, iar printre ei s-a ivit soarele!!! Vă las ;)
Stay tuned – pentru Actul VII – NUNTA ;)
.
Cu drag,
Silvia
.
P.S. Știți cât de mult ne place sa lucram să facem echipă cu Zenus Film! uite vă împărtășesc un clipuleț de Love Story realizat de Florian Mirea. Chiar dacă nu am fost prezenți și noi la filmarea acestui clip, mi-a plăcut foarte mult acest filmuleț, așa cum îmi place și încurajez pe toată lumea să își aloce timp (și buget) pentru așa ceva. Pe lângă alte avantaje, trece timpul, și în momentele grele o sa vedeți cum veți redescoperi dragostea în spatele amintirilor și cuvintelor spuse în fața camerei…

Alina & Razvan: Cluj

28 May 2011 - Nunta

Alina & Razvan cover

Am stat să mă gândesc ce îmi spune expresia: “Cercetare Interdisciplinară” – nimic. Mă rog, îmi amintește cumva disciplinarea din copilărie, adică nimic romantic. Însă ceea ce pentru mine și poate și pentru alții sună a nimic-interesant, pentru o studentă era visul unei cariere de succes. Nu îmi pot imagina cum anume poate deveni acest domeniu romantic, însă în urma acelor cercetări de studenție, Alina și Razvan au descoperit un domeniu personal, cel al iubirii. Cum fiecare relație este unică în modul său și această diferență de altele o face deosebită, și Alina cu Răzvan își au povestea lor ce atrage admirația și respectul pentru ceea ce au reușit să realizeze în familia lor.
Aceasta a fost a doua nuntă pentru mine în Cluj, și încep să cred că toți Clujenii sunt atât de deosebiți… Am rămas frumos impresionată și anul trecut la nunta la care am fost. Înțeleg că așa sunt oamenii locului iar Alina cu Răzvan sunt exemple de cetățeni ai unui oraș frumos. De dimineață, când l-am întâlnit pe Răzvan, primul gând a fost că ar trebui să îmi fie frică. Cred că are peste 1 metru 90 (cel puțin la 1 jumătate al meu, Răzvan mi se părea mare!) Însă când l-am auzit râzând, m-am simțit imediat în largul meu. Un râs molipsitor, degajat și super sincer!!! Iar când a apărut Alina, m-am simțit chiar în locul meu pentru că în sfârșit am găsit o mireasă cu care să vorbesc fără să mă uit în sus :))) Pe lângă frumusețea ei jucăușă, în sfârșit nu m-am mai simțit așa mică! Nu vă pot explica cât de confortabil te simți alături de ei doi. O relație naturală, plină de sinceritate, curge din ei doi făcând să uiți de cât de mic ești și să te simți de-ai casei :) Iar pe lângă caracterele lor, am descoperit și niște gusturi deosebite. Începând cu rochia diferită de tot ce am avut printre mirese până acum, broșa pentru păr, pantofii (3 perechi! O pereche pentru când nu e obosită, alta pentru când va obosi puțin și alta pentru când va fi foarte obosită :)))), toate detaliile continuând cu buchet și decor de restaurant spuneau despre felul lor de a fi. Despre ceva unic ales și gândit cu grijă minuțioasă. Multă implicare am regăsit și în locațiile alese. La Muzeul Satului din Cluj, într-o bisericuță veche, în care nici măcar nu au încăput toți invitații prezenți, au facut legământul în fața lui Dumnezeu și după aceasta, în aceeași voie bună și multă veselie a continuat petrecerea. Pentru prima oară am avut ocazia să ascult la o nuntă muzică Folk – live. Super atmosferă. Foarte diferit de tot ce am auzit pe la nunți pana acum :)    Nu vă mai țin, vă las să ”simțiți” amintirile nunții la care am avut onoarea să particip ca fotograf și mulțumesc lui Adi pentru asistență :)
.
Cu drag
Silvia.

Denisia & David: Arad

12 June 2011 - Nunta

Denisia-David-coverr

Denisia și David au fost o mare surpriză pentru mine din multe puncte de vedere, iar aici voi enumera doar câteva. Pe Denisia o știu de peste un an. O față senină de copil entuziasmat, dar in același timp persistentă în ceea ce își dorește cu adevărat ;)) Atitudinea ei nu este una decât plină de pozitivism și mereu caută partea bună a lucrurilor. Nu cred că este genul care se descurajează prea repede. Totuși știu că aceasta relație a început într-un moment în care se simțea descurajată. Și nu cred ca în toată lumea ar exista cineva mai potrivit pentru a-i putea fi alături decât David. Ori de câte ori întâlnește privirea cuiva automat îi răsare pe față un zâmbet sincer, ce merge direct la inimă. Îmi dau seama că nu ia trebuit mult ca să o cucerească pe Denisa (o fire extra-super-sensibilă ;))). Nu cred că a fost o întâmplare nici întâlnirea lor. Pentru că Dumnezeu are un timp pentru fiecare lucru…

“Ne-am cunoscut anul trecut la începutul verii când împreună cu familia am plecat în Viena. Întâmplarea a făcut să stăm chiar la verișorii lui David. Duminică la biserică ne-au și făcut cunoștință. Târziu aveam să-mi dau seama că de fapt toate lucrurile au fost rânduite de Dumnezeu. Tocmai pentru a ne scrie cea mai frumoasă poveste de dragoste. David a apărut în viața mea într-un moment poate nepotrivit. Într-un moment în care nici nu mă gândeam să am o relație. De la început mi-a părut simpatic și săritor. Lucrul care poate mi-a atras atenția cel mai tare la el a fost felul în care se comporta cu frații lui și felul în care relaționau! Mai târziu… după câteva luni… am văzut că are atâtea calități frumoase și are o inimă așa de bună, de curată. Pot spune că relația noastră ca oricare alta a trecut prin furtuni. Dar a trecut prin toate pentru că dincolo de noi, dincolo de dorințele și de plăcerile noastre suntem conștienți de ce înseamnă dragostea curată, adevărata, venită de Sus. Este ceva mai tare ca noi, și care ne ține împreună îndemnându-ne să nu căutam foloasele noastre ci ale celui din jur. Suntem convinși ca Dumnezeu are un plan pentru noi si El ne-a adus să fim împreună.”
Un lucru memorabil de la nunta lor a fost relaționarea lor plina de răbdare, dragoste și înțelegere. Nu începea nici o propoziție fără “Iubire/scump(a/ule)” și cu fiecare moment petrecut alături de ei, aveai impresia ca vezi un episod dintr-o relație care abia a început iar cerul prieteniei lor încă nu a cunoscut nici un norișor. Este o satisfacție enormă sa urmărești așa miri, să fii alături de ei, să ai onoarea de a le păstra amintirile nunții. S-a meritat din plin (și mulțumesc fratelui Denisei, pe post de șofer) ca sâmbăta după nunta din Tg. Mureș să petrec în mașină până spre dimineață pentru ca duminică să pot fi alături de ei. Am apreciat mult atitudinile lor deschise ți pline de căldură față de cei din jurul lor si față de mine. M-am bucurat de îmbrățișările calde și mulțumirile din inimă pentru fiecare care i-a ajutat să iți împlinească visele.
Povestea lor de dragoste și mai exact cum au ajuns la această zi – o puteți vedea mai jos, realizată de alți profesioniști: Medialux din Oradea, față de care avem toată aprecierea și felicitările :)
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre, și lui David pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia

***

Love Story David & Denisia from Medialux on Vimeo.

Prioritati in investitia de nunta:

7 July 2011 - Sfaturi

prioritati

Tortul                                     *            1 ora

Ceremonia Religioasa     **            1-2 ore

Limuzina                               **                2 ore

DJ / Trupa de muzica      ******            6 ore

Meniu Restaurant             ******            6 ore

Decoratiile                           ********                8 ore

Rochia Miresei                   ************          12 ore

Buchetul                                ************          12 ore

Verighetele                          *************************************    O viață

Fotografiile/filmul            *************************************    O viață

Albumul                                *************************************    O viață

Am mai scris că îmi place să ascult povești, să citesc cărți și mai nou să mă uit la fotografii. Nu ale mele, ci ale altora. Așa se face că de fiecare dată când am ocazia întreb pe toată lumea despre nuntă, povești de dragoste ale părinților, nașilor sau ale invitaților de la nunți ;). Și intru în poveștile altora visând cu ochii deschiși. Aflu despre cum două vieți se împletesc într-un singur fir. Fiecare fir își are culoarea, textura… și împreună cu toate detaliile urzelii alese, se țese povestea fiecărei familii în parte. Niciodată nu o să vezi două cupluri la fel, pentru că fiecare își alege firele urzelii într-un mod unic. Fiecare fir este tors în condiții diferite și lucrat de viață, situații, astfel formându-și propria țesătură. Unele sunt împletituri pastelate, altele aprins-pasionate și o capodoperă descoperi acolo unde firele Aurii ale dragostei sunt țesute în tapițeria vieții. Fiecare vizualizează propria imagine despre aceste lucruri iar la exprimarea atmosferei sau a detaliilor ne ajută de multe ori o fotografie…
.
Tot ce am scris mai sus este pentru că aș vrea să împărtășesc cu voi frumusețea momentelor despre care orice fată a visat de mică.
O zi extraordinară în care ea, prințesa, se căsătorește cu alesul inimii. Acestea toate într-o atmosferă de poveste. Iar pentru ca poveștile noastre se petrec în postmodernism, prințul nu mai e la moda să vină pe Cal Alb :))) Fiecare băiat de mic visează la Caii Putere de sub capota unei mașini “sălbatice” pentru a o impresiona pe aleasa inimii, sau pur și simplu pentru că îi plac mașinile. Și spuneți-mi vă rog de ce mașinile care plac cel mai mult sunt scumpe? Chiar dacă tot au numai 4 roti si 1 motor?  Calitatea își are prețul ei! Un preț pe care un bărbat este gata să îl plătească. Iar fetele, dacă tot vorbim de alegeri, își aleg cu grijă veșmântul de prințesă, pentru a fi frumoase, pentru a impresiona mirele, sau doar pentru ca le place rochia aceea deosebită în care vor putea pluti în basmul zilei de nuntă. Și amintirile sunt depănate mereu (mai mult de Mirese, încă nu am văzut un bărbat să povestească cu ochii visători la ziua nunții ;)) pentru toți cei dispuși să asculte sau de cei care întreabă! Și pentru că eu mereu întreb, de multe ori descopăr fete dezamăgite (scuze) în momentul în care cer fotografii pentru a vizualiza fascinanta poveste a zilei de nuntă. Unii îmi spun că acum, dacă și-ar face nunta din nou, ar schimba prioritățile. Alții îmi zic că pe timpurile lor nu au știut despre un fotograf care poate prinde toată frumusețea nunții, toate emoțiile, toate firele ce au țesut basmul ce le poartă semnătura - NUNTA!

Dragilor, trezindu-vă la realitatea secolului XXI, nu uitați că limuzina pleacă, florile se ofilesc, rochia de mireasă rămâne o nostalgie, iar bucatele alese nu te satură decât până dimineața… Și când melancolia zilei trecute îți inundă inima, atunci te întrebi cu ce ai rămas? Bineînțeles cu un vis împlinit: Dragostea vieții tale !!! Și depănând amintirile nunții, ai vrea să le împarți și cu cei dragi, mai apoi îți dorești ca și copiii să vadă filmul visului tău împlinit… sau chiar nepoții să te întrebe “Bunicule, Bunico, cum a fost la nunta voastră?” Și într-adevăr, când mai devii Prințesa propriului Bal din Castelul Nunții? Atunci toți încep să povestească, să arate imaginile păstrate din ziua extraordinară a basmului. Dragii mei, toate detaliile nunții, lucrurile frumoase sunt fără îndoială extraordinare, și fac nunta voastră unică și deosebită. Dară dacă nu veți investi și în fotografii, nunta va rămâne doar un vis frumos ce se uită cu timpul.
Investiți în ceea ce rămâne…
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.
P.S.  Acest articol nu cred că ar fi apărut vreodată fără insistența blândă și pozitivă a prietenului nostru din Cluj – Narcis, exclusiv pentru site-ul lui minunat – FotografiaDeNunta.ro

Raluca & Adi: Bucuresti

19 June 2011 - Nunta

Raluca-&-Adi-cover1

Spre deosebire de alte ființe create de Dumnezeu pe acest pământ, am fost făcuți dependenți. Încă de la naștere depindem în totalitate de cei din jurul nostru. Însă cu fiecare zi tindem să devenim independenți. Odată cu primii pași declarăm inconștient că ne dorim să mergem unde vrem, când vrem, cum vrem și …. cu cine vrem. În adolescentă această trăsătură se impune agravând relațiile cu cei din jur. Totuși sufletele noastre tânjesc după comunicare. Independența simți nevoia sa o împărtășești cu cineva drag. Dorința egoistă de a te descurca singur pierde teren în fața dorinței de împărți cu cineva toate trăirile. Tânjim intens după cineva care să ne facă să simțim independența ca pe ceva ce trebuie cucerit. O fată ce pare ca se descurcă singură, neapărat va capta atenția cuiva și mai descurcăreț decât aceasta. Iar un bărbat volnic și autonom inexplicabil se va atașa de cineva față de care nici el nu își va putea explica cum de s-a întâmplat… Așa a ajuns Adi să se îndrăgostească de voioșia exuberantă a Ralucăi. Concomitent Raluca, atrasă de stilul pragmatic al lui Adi, nu a putut rezista energiei lui. Au descoperit că e mai bine să călătorească împreună. Mersul cu bicicleta pare mult mai atractiv în doi și schiatul mult mai distractiv. Au descoperit că natura lor independentă mereu tânjea după cineva alături de care să se simtă împliniți completându-se.
.
Va mulțumesc pentru onoarea de fi fotograful nunții voastre, și lui Adi pentru asistență.

.
Cu drag,
Silvia.

Mihaela & Alex: Bucuresti

16 July 2011 - Nunta

Mihaela-&-Alex--2-Creative-124

Mergi pe strada împiedicându-te practic de sutele de pietoni grăbiți. Fiecare încearcă sa ajungă acolo de unde ieri a plecat obosit iar astăzi o ia de la capăt. Bucureștiul geme de oameni și exact în acele ore de vârf te simți mic și singur înconjurat de atâția străini. Pentru cei care au avut bucuria să crească oriunde altundeva decât în București, după ce s-au mutat în capitală, cu siguranță nu le-a fost străin sentimentul descris. Mai ales pentru o ființă atât de fină și tandră cum este Mihaela, senzația stingheră era și mai accentuată. O studentă sensibilă la un pas important în viață, singură într-un oraș rece… Pe acest teren favorabil unui gentleman adevărat, Alex s-a desfășurat cum nu se poate mai bine. Mihaela a fost cucerită de grija, prietenia lui de nădejde și atenția lui deosebită. Un băiat responsabil dar și drăgăstos și cu simț al umorului, nu avea cum să o lase pe Mihaela cu inima rece. Primele momente de studenție se leagă strâns de relația lor de cuplu. Și toți pașii importanți în viața lor comună nu pot fi amintiți fără a pomeni de facultate. Bucureștiul brusc nu li s-a mai părut atât de străin pentru că fiecare a găsit persoana, jumătatea alături de care se simțeau acasă oriunde în lume. Alex, un bărbat puternic a descoperit un caracter pe cât de delicat pe atât de puternic în Mihaela. După aproximativ trei luni în care au petrecut din ce în ce mia mult timp împreună, Alex și-a dat seama că în ochii Mihaelei găsește ancora sufletului său. Alex: “Îmi oferă liniștea de care am nevoie și tot ea este cea care ma completează. O ființă inocentă care m-a cucerit prin simplul fapt că există. Nu cred că voi uita vreodată prima săptămână din viața mea de student… ” Cred că au fost printre puținii studenți care mergeau la cursuri cu mare drag, ba chiar Alex a considerat că primul “Te iubesc” trebuie să fie spus în același context universitar în care s-au cunoscut. Așa că fix în timpul unui examen, în sala plină de tensiune, toată lumea rezolva subiectele primite, numai unul Alex zbura cu gândul la iubire :))) Ce altceva poți aștepta de la un bărbat hotărât și sigur în deciziile sale? Și abia au așteptat să scape de toată studenția pentru a face pasul cel mare, și a intra în cea mai importantă instituție de învățământ continuu – Căsătoria !!! Sărbătoare la care am fost și eu onorată să fiu prezentă pentru a le păstra amintirile nunții. Felicitări pentru nunta deosebită pe care ați organizat-o și am apreciat fiecare detaliu în parte pe care l-ați făcut :) Vă mulțumesc dragii mei pentru prietenia voastră și căldura sufletească pe care am simțit-o din plin. Chiar dacă a fost o zi plină de stres (pozitiv ;)) totuși ceea ce simțiți unul pentru altul a fost evident.
.
Mulțumesc lui Mihăiță pentru asistență :)
.
Cu drag,
Silvia

Andreea & Ioan: Tg. Mures

9 July 2011 - Nunta

Andreea-Ioan-Coverr

Încă o nuntă extraordinară în Târgu Mureș. Are ceva special acel oraș, sau mai bine zis oamenii de acolo. Astăzi în mod deosebit îmi amintesc de o familie Boierească și o petrecere pe măsură! Îi numesc boieri de la numele de familie – Boieriu ;) Nu știu în ce măsură împlinesc semnificațiile DEX-ului pentru a purta acest nume. Pe timpuri boierii erau mari stăpâni de pământuri, oameni înstăriți financiar şi social. Acum însă nu se mai tine seama de asemenea ranguri, totuşi ştiu ceva peste care sunt mari stăpâni şi vorbeşte despre înstărirea lor sufletească. Deţin multă bogăţie umană șş relaționarea lor cu cei dragi face de zece ori mai mult decât stăpânirea ogoarelor (cel puțin pentru mine aşa este ;)) Nu în zadar în timpul lor liber le place să petreacă în jurul oamenilor dragi. Poate ce li se mai poate atribui din acest nume este gustul rafinat pe care îl au. Asta spun vazând nunta minunată pe care au făurit-o. Se spune că Andreea l-a cucerit pe Boierul Ioan cu energia, ambiţia, perseverenţa dar şi toleranţa sa. Iar boierul Ioan, care ințial s-a crezut atras de chestii mecanice, şi-a dat seama că are o mare atracție față de partea artistică a lucrurilor tehnice. În viața sa tehnică adevărul este ca Ioan a mai făcut si o facultate de psihologie urmată de un master în management şi comunicaţii (astea toate ţinînd cont că a făcut liceul de Informatică şi facultatea de Automatică :)))) Iar acum, apropo, (pe lângă hoby-urile gen: pictura, fotografia, cărţile, sportul în general), lucrează în domeniul graficii şi animațţei :D … Nu ştiu dacă mai există mulţi care să fi studiat/făcut domenii atât de diferite, într-o perioadă relativ scurtă a vieţii :)))) Deci după o aşa viaţă plină a realizat în sfârşit că ceea ce căuta nu era în informatică şi nici în tehnică. Nici măcar în psihologie sau management. A descoperit pasiunea sa adevărată spre care alerga fără să ştie – Andreea!!! S-au cunoscut în noaptea de revelion dintre anii 2004/2005 în Praid, lângă Sovata. Din momentul acela lucrurile au luat o întorsatură frumoasă. A învățat Ioan modul de relaxare al Andreei: snowboardul, patinajul, echitaţia şi înotul. Îşi fac planuri împreună să se retragă spre Ardeal (eu zic: bine fac :))). Spun că le e dor de liniştea din Braşov sau TârgulMureş. Ei bine, în momentul în care au decis sa petreacă un week-end la Tg. Mureş (şi anume 09 iulie) numai linişte nu a fost :)) Dar probabil că se vor mai linişti odată ce se vor aşeza la casa lor. Dorinţa de a-şi întemeia o casă le-a venit într-un peisaj de munte şi multă zăpadă, (Campitello di Canazei, Italia). Acolo Ioan a cerut-o pe Andrea de nevastă. Ioan: “Spre bucuria mea a acceptat (cred că nu ştie ce o asteaptă; sau eu nu ştiu ;)”.
Eu cred că amandoi nu ştiu ce îi aşteaptă. Habar nu au cât de frumoasă poate fi căsnicia!!! Şi doresc ca amândoi, până la adânci bătrâneți să se bucure de gălăgia copiilor şi liniștea Ardealului :) Vă mulţumesc pentru onoarea de vă fi alături ca fotograf şi m-am simţit ca cineva drag, un invitat la nunta voastră boierească ;) Mulțumesc lui David pentru asistenţă.
.
Cu drag,
Silvia.

Andreea & Olivier: Tg. Jiu

16 July 2011 - Nunta

Andreea-si-Oliver-Cover

Una dintre multele vorbe înţelepte auzite în această viaţă spune că 10% în viață este ceea ce ţi se întâmplă (circumstanţe, probleme…), iar 90% este ce faci tu cu ceea ce ţi s-a întâmplat, adică atitudinea pe care o iei în faţa unui fapt. Multe exemple pot fi aduse pentru a susține această vorbă deșteaptă. Povestea de iubire a Andreei cu Olivier, doi oameni deosebiți, este un exemplu frumos, plin de romantism. Pot spune chiar o dragoste ca la carte, o carte din timpul Beletristicii ;)

.
O seara de Noiembrie ca în povești. Andreea, convinsă de prieteni, merge la un curs de dans salsa. Și de ce nu? Tocmai primise de la mama o pereche de pantofi roșii buni de prezentat altora și totodată de a uita toată bătaia de cap cu masterul (la Sorbona). Olivier, întors la Paris pentru un nou job, dansator avansat de salsa, a decis în exact aceeași seară să își reia cursurile. Nu ar fi trebuit să se întâlnească, asta dacă Andreea nu ar fi greșit ora de curs și dacă ar fi ajuns la clasa de începători. Dar cumva, din greșeală (zic eu că așa a trebuit să se întâmple) Andreea s-a aciuat la clasa avansată în care era Olivier. Andreea crede că Olivier a remarcat-o datorită faptului că era cea mai împiedicată dansatoare (îl călca mereu pe instructorul de dans pe picioare :))) Ca să nu mai amintesc de pantofii roșii ce invitau să te uiți la picioarele Andreei. Ceea ce însă l-a atras pe Olivier (asta a mărturisit chiar el) a fost atitudinea Andreei. În loc să fie intimidată, să se necăjească, sau pur și simplu să se dea bătută și să plece, Andreea râdea mereu relaxată distrându-se de minune de neîndemânarea sa începătoare. Au trecut doi ani, între timp au ajuns la aceeași clasă de dans. Iar cel mai important este  că Olivier a descoperit nu doar cea mai bună parteneră de dans. El a înțeles că această parteneră îi este menită sa îl însoțească și în viață. Băiat de modă veche însă, a așteptat emoționat să întâlnească părinții Andreei pentru a o cere de soție. Andreea nu avea habar de planurile lui Olivier. Părinții însă, înțelegători, apreciind gestul cavaleresc, l-au sfătuit să o întrebe pe Andreea, ‘că na, mă rog’, vremurile s-au schimbat ;)) Așa că Olivier și-a luat inima-n dinți și i-a propus căsătorie Andreei la un miez de noapte, sub ploaie, pe un pod de pe Sena… Știți, da, ce i-a răspuns? DA !!! Așa am ajuns și eu invitat la nunta lor minunată, unde m-am simțit ca între prieteni, mai ales ca am avut ocazia sa îi revăd pe Denisia & Mihai (un cuplu drag nouă).

.
Vă mai spun doar câteva detalii ale nunții după care vă las să vedeți fotografiile. La furtul Andreei, Olivier a fost obligat de hoațe să cânte celebra piesă: “Champs Elysées” și am avut ocazia să auzim toți o interpretare de excepție din partea lui Olivier, ajutat de prietenii săi dornici să îl ajute în recuperarea miresei. Mai ales că aproape pentru toți prietenii lui Olivier tradiția furtului a fost ceva nou. La nunta lor am văzut oameni din cele mai diverse colțuri ale Europei. Andreea cu Olivier au călătorit atât de mult peste tot și sunt atât de prietenoși, comunicabili și deschiși încât cei care i-au cunoscut nu au ezitat să viziteze România doar pentru a le fi alături. Cu această ocazie până și Cununia Religioasă s-a desfășurat în română și franceză paralel, ceva foarte interesant pentru mine, însă extrem de plictisitor pentru copii  :))))

.
Mulțumesc dragilor pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Andra & Andrei: Bucuresti

23 July 2011 - Nunta

Andra-Andrei-Coverby

Am citit undeva că ne petrecem o treime din viaţă dormind. O altă treime mâncăm, ne plimbăm, mergem la doctor și ne plictisim în fața televizoarelor (pentru cei ca mine care nu au TV-uri – citesc). Ultima treime este cel mai important să te decizi ce vrei să faci cu ea, pentru că aceasta e cea mai importantă (spunea autorul necunoscut). Se vorbea de muncă, jobul pe care alegi să îl faci în viață. Autorul punea accentul mai ales pe valoarea pe care trebuie să o dai acestui aspect cotidian.  Și mulţi dintre noi fac cu mare drag ceea ce au ales sa facă zi de zi şi mai ales caută ca aportul profesional să fie la cel mai înalt nivel (perfect). Pentru aceasta participă la “team-building-uri”. Ei la un așa eveniment Andra (cu gânduri în interes de serviciu) s-a trezit sustrasă de la partea profesională către una personală. Și aceasta din cauza lui Andrei, care observînd-o pe Andra, o fată delicată și frumoasă nu i-a mai stat mintea la nimic legat profesional.Vedea ochii Andrei de culoarea caramelului peste tot unde ar fi trebuit să existe concentrare maximă în slujba sa. Așa că nu a rezistat prea mult. La scurt timp a decis să lase totul și să se ocupe de partea cea mai importantă descoperită la team-building – Andra. Așa că ceva ce se credea a fi profesional s-a transformat în ceva personal iar după un week-end la munte (august 2007) a decis sa îi fure un prim sărut la mare (septembrie). După câteva luni, spun Andra și Andrei, “știam că ne vom petrece viața unul lângă altul”. La aniversarea unui an de la primul sărut a venit şi cererea în căsătorie, însoţită de un inel. Din acel moment, logodiţi fiind, au început să alerge să caute toate detaliile pentru o nuntă așa cum au visat. Inițial și-au propus să se căsătorească în 2010, dar v-am mai spus că sunt nişte perfecţionişti, aşa că şi-au dat seama că vor trebui să mute totul pentru 23 iulie 2011, astfel încât totul să fie aşa cum vor și ca toți cei dragi să le fie alături. Printre ei, am avut și eu onoarea să fiu invitată și sunt încântată că am reuşit să le fiu alături, (Andra şi Andrei – ştiu de ce).

.
Mulţumesc pentru timpul petrecut alături de voi şi lui Cristi şi Mihăiţă le mulţumesc mult. (Fără ei nu m-aş fi descurcat, ştiu şi ei de ce ;))).
.
Cu drag,
Silvia

Cristina & Daniel: Bistrita

31 July 2011 - Nunta

Cover-cu-Cal

În momentul în care primeşti pe mail o poveste atât de bine expusă, nu mai am ce adăuga.
.
“Mă numesc Cristina şi sunt studentă în anul III la facultatea de Jurnalism din Cluj. Locuiesc în orașul Beclean şi provin dintr-o familie cu părinţi super din toate punctele de vedere. Am ales la un moment să îmi îngheţ un an de studii şi să îmi dedic un an din viaţă pentru a urma şcoala de asistentă medicală şi misiune din Herghelia- Tîrgul Mureş, unde l-am cunoscut pe viitorul meu soţ.
Eu, Daniel, născut în Republica Moldova – Chişinău, acolo am copilărit. La un moment dat m-am băgat într-o grupare periculoasă de motociclişti. După 3 ani însă mi-am schimbat total viaţa. Am avut parte o serie de experienţe în care Dumnezeu m-a înviat din morţi (am avut o moarte clinică). La un moment dat ne-am mutat cu familia în Rusia şi acum locuiesc acolo. Am urmat şcoala de misiune din Herghelia şi acolo am cunoscut-o pe Cristina. Am fost cei mai buni prieteni, ne ziceam David şi Ionatan (după prietenii foarte apropiați descrişi în Biblie). După terminarea şcolii am păstrat legătura ca după o vreme să ne numim David şi Abigail (Abigail a fost soţia lui David :)). Au fost şi perioade mai grele de-a lungul relaţiei. Am fost împreună cu fratele Cristinei pe o perioadă de 3 luni în Africa ca  voluntari. Acolo amândoi ne-am îmbolnăvit de malarie şi a venit din nou un șir de experienţe în care am simţit pe Dumnezeu alături.
Cristina: După aceea au urmat întâlnirile cu părinţii iar din luna lui august 2010 am început să vorbim mai mult despre căsătorie şi a venit în România. În ultima duminică din august am ieșit seara la alergat şi Daniel a vrut să mergem într-un cartier din oraş care are o poieniță. A insistat să urcăm până în vârful pădurii la ora 22, de unde se vede panoramic oraşul. Acolo l-am dus eu pe Daniel prima dată când a venit la mine şi atunci mi-a dat cadou aparatul lui foto, un Canon D 400 :D.
Ajunşi sus mi-a zis că are o surpriză pentru mine dar trebuie să aştept cu ochii închişi, a scos din geantă o eşarfă şi m-a legat la ochii şi m-a îndepărtat puţin de el. Eram singură lângă un copac (totul se întâmpla la ora 22 seara, în pădure… îmi era puțin frică). În timp ce eu așteptam, tot vorbeam ceva nimicuri ca să fiu sigură că nu am rămas singură. Apoi a venit şi m-a dezlegat şi a îngenunchiat. Peste tot erau lumânări și petale de trandafiri. Mi-a zis că vrea să își continue restul vieții cu mine. Nu am putut sta în picioare şi am îngenunchiat şi eu lângă el.  Când m-a văzut aşa aproape de el şi-a uitat speach-ul :)). Apoi eu i-am răspuns cu versetul biblic din Rut 1: 16 și 17: ” Încotro vei merge tu, voi merge şi eu. Unde vei locui tu, voi locui şi eu. Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi şi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce va vrea dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea”. Ne-am rugat pentru binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră şi mi-a dat cadou parfumul meu preferat J’Adore.”

Ce mai pot adăuga eu? O să vedeţi singuri cum pot doi oameni să radieze fericire şi râsete sincere cât ai pocni din degete! A fost o adevărată relaxare să fii alături de ei și ne-am distrat bucurându-ne de timpul la herghelie (de data aceasta herghelie de cai, specific acest detaliu pentru că există şi localitatea Herghelia ;) Mai făceam o fotografie şi mai săream îchiuind de teama cailor curioşi care mă atingeau cu boturile calde :))) Apropo am spus că îmi este frică de cai atunci când își fac prezența pe lângă mine neanunţaţi,  şi mai ales dacă în acest timp sunt concentrată să prind cât mai bine mirii împreună cu nişte cai neastâmpărați… Da nu regret ci sunt fericită că am putut fi lături de cai şi mai ales alături de Cristina şi Daniel. Aş fi regretat dacă nu aş fi fost la nunta lot. Aş fi fost tristă dacă aşșfi pierdut binecuvântarea Preotului alb venit din Moldova şi mai ales a celui Negru venit din Africa. Şi cu siguranță nu aş fi avut de unde să îmi amintesc voia bună şi de peripețiile de la restaurant.  Ar fi trebuit nunta să fie în aer liber, la cort, însă odată cu vremea schimbătoare s-a schimbat și locaţia care nu s-a lăsat fără surprize… (Cristina, Daniel și cei care am fost cel mai aproape de ei ştiu despre ce vorbesc =)))). Nimic însă nu a fost în stare să le fure bucuria. Această bucurie a urmat şi la masă unde am avut parte de multă veselie în urma eseurilor compuse de invitaţi pentru miri. Fiecare masă a primit câteva cuvinte (la nimereală trase dintr-o pălărie) şi au trebuit folosite în compuneri. Premiul 1 l-a luat o rudă apropiată, ce îi cunoștea. Aceasta într-un mod poetic a reușit să descrie pentru toată sala povestea iubirii lor, dar în varianta scurtă ;) Cuvintele “bold-uite” sunt cele pe care obligatoriu trebuia să le folosească.

A fost odată ca-n poveşti /A fost ca niciodată / Voinic băiat, plăcut la sfat, /De-l îndrăgeai pe dată
Trăind ca mare Top Model / Nu de la Second nici de fel /L-a apucat o mare criză /Și-a fost pe dată pus în priză /De un anunț interesant
Și tot atât de intrigant / Că se deschide prăvălia /Tocmai în sat la Herghelia / Cu aparat sofisticat / Făcând tot poze multe-n sat
Cu aere de moldovean, / S-a ‘mpotmolit chiar în Beclean. / Nu s-a pierdut deloc cu firea /Acolo şi-a găsit iubirea
Şi văzând că-i pe mărime /L-a apucat o mâncărime / Şi n-a mai stat deloc la sfat /Pe toți la beci ne-a adunat
Să le urăm de bine /Ca la anul care vine /Şi noi ştim nu le convine / Un bebe mic le prinde bine.
.
Vă mulțumesc dragii mei pentru onoarea de fi alături de voi la nunta. Vă doresc ca Dumnezeu aşa cum a fost alături de voi prin toate câte mi-aţi povestit, să vă călăuzească şi să vă protejeze în continuare. Mai ales că ştiu că vreţi să plecaţi, de data aceasta ca familie, misionari în Africa.
.
Mulţumesc Flory pentru asistență şi restul toate câte le-ai făcut ;))
.
Cu drag,
Silvia

Eliza & Adi: Oradea

24 July 2011 - Nunta

Eliza-si-Adi-Cover2

Uite că a sosit momentul celei mai aşteptate nunţi pentru mine – Nunta Anului! De ce? Pentru că s-a căsătorit cel mai bun prieten al meu – Adi.  Cel pe care mulţi îl cunosc ca Adi a lu’ Eliza ;) Și când spun că a fost mult aşteptată, păi să ştițţ că tare mult aşteptată a fost. Încă de la prima sesiune foto (Paparazzi 4Love) am aşteptat un an pentru logodna lor. Și de atunci tot un an a trecut până la nuntă.
.
Dimineaţă pentru mine a început în acelaşi Hotel cu Adi (pentru că în noaptea dinaintea nunțţi am avut onoarea să dorm în aceeaşi cameră cu mirele :D – ba mai mult, vă spun că am dormit în acelaşi pat cu Adi =))))). Dimineața a început cu un apel interesant de la cameraman care trebuia deja să fi ajuns la hotel în Oradea, dar abia atunci se trezise în Timişoara. Vesel, nu? Însă Adi a reușit să facă rost de o cameră video profi, care a ajuns în vreo 15 minute la hotel. Iar când David (fratele lui Adi) a încercat să filmeze toată distracția pregătirii cu cavalerii de onoare, a descoperit (un detaliu mărunt) camera Video era fără casetă :)))) NIMIC însă nu a fost în stare să strice buna dispoziţie a lui Adi din acea zi. Nici chiar furtuna ce şi-a făcut de cap toată noaptea peste Oradea… Aşa că băieții au îngenunchiat şi mulţumit lui Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate pe care El le face la timpul său. După aceasta am mers spre Eliza unde încântarea lui Adi nu a avut margini. Mereu e cea mai frumoasă pentru Adi, iar în ziua nunţii a întrecut toate aşteptările lui. A rămas fără grai. Bine că a rămas cu fotografii pentru a vedea cât de fără grai a rămas :)))) Alaiului de cavaleri şi domnișoare de onoare au înfrumusețat ziua şi treptele casei sub aplauzele cărora am plecat la sesiunea foto (mai bine zis la ce a mai rămas din ea ;)). La cât s-a întârziat totul ne bucurăm totuşi că am avut şi acel timp. Mai ales că Eliza (conştiincioasă) a pregătit diverse detalii care au făcut şedinţa mai deosebită.
.
După aceasta am mers la biserică. Şi ca să vedeţi cât de respectată este familia Dehelean, pe lângă toţi cei dragi care au umplut sala, a venit şi primarul din orăşelul de baştină a lui Adi, Curtici, care i-a cununat civil în faţa tuturor invitaţilor. Înconjurați de minunatele flori ce au decorat biserica, s-a desfăşurat binecuvântarea lui Adi cu Eliza. Totul însoţit de cuvântările cu har ale predicatorilor, printre care a fost şi tatăl Elizei, cu cântările inspirate de nuntă şi bineînţeles fanfara (din care până la nuntă a făcut parte şi Adi) ce a dat ceremoniei o notă de maiestate. Când totul s-a încheiat eram gata flămânzi pentru restaurant ;))) şi în mod deosebit pentru delicatesele ce ne aşteptau acolo. Bineînţeles că odată ajunşi la restaurant ne-am oprit pentru a admira (şi gusta) masa deosebită de dulciuri gândită şi amenajată cu mare grijă până la cel mai mic detaliu. De fapt fiecare masă în parte, fiecare colţ al restaurantului avea amprenta Elizei & Adi. Chiar şi afară am putut găsi detalii de admirat şi fotografiat. Flori, fotografii, cufere şi multe altele care ne-au invitat să facem zeci şi zeci de fotografii. Cu siguranță viitoarele mirese (sau cei care gândesc un eveniment frumos) vor găsi sursa de inspiraţie în fotografiile cu decorul nunţii. După ce am studiat şi apreciat fiecare amănunt, toţi invitaţii au putut sa se răcorească de limonadă naturala şi mâncare delicioasă.
.
Ce a făcut nunta şi mai neobişnuită este că în ziua nunții lor s-au gândit şi la alții oferind torturi fiecărui cuplu care şi-a sărbătorit aniversarea în acea lună sau persoanelor care şi-au sărbătorit zilele de naştere. Iar pentru cei mai dragi şi apreciaţi oameni – Părinții au avut şi cadouri speciale. Gesturi de mulţumire şi apreciere care au adus Oh-urile emoţionate ale mamelor şi mulțumirile taţilor.
.
Vă mulțumim pentru onoarea de a fi alături de voi ca invitat şi fotograf ;) şi mulţumesc de data aceasta soţiei mele, Silvia pentru asistenţă ;))))
.
Cu drag
Sergio & Silvia

.
P.S. Vă invit să vedeți surpriza pe care i-a făcut-o Adi Elizei în seara nunții – un clipuleț de care am râs cu poftă ;)

Declaratia lui Adi pentru Eliza from bySilvia on Vimeo.

Out Of Office: Silvia & Sergio

7 November 2011 - Personal

united-states

De 11 luni urmărim cu atâta admirație nunțile atâtor miri! Ascultăm zeci de povești palpitante. Petrecem sute de ore fotografiind și mii de ore prelucrând. Auzim de nenumărate ori cum își planifică fiecare familie unde o fi mierea mai dulce și încotro să își ia zborul – în ce țară caldă sa meargă în luna de miere ;)) Provocați de atâta lume am decis să ne luăm și noi zborul spre Statele Unite!!! Din 8 noiembrie 2011 până în 08 ianuarie 2012 vom fi accesibili doar pe mail. Și probabil vom răspunde puțin mai greu (știți cum e în luna de miere ;)) …
.
Lăsând glumele, avem ocazia și încântarea să fotografiem o nuntă în Texas, așa că vom fi plecați pentru două luni. Nunta bineînțeles că nu ține două luni. Dar dacă tot străbatem jumătate de continent și ajungem într-o țară atât de minunată, vom combina plăcutul cu utilul – munca și odihna ;) Vrem să vizităm mai multe locuri și dacă cineva este în raza de acoperire a SUA și își dorește o sesiune foto sau măcar să ne vedem la un suc, scrieți-ne un mail și cu mare drag ne putem întâlni :)
.
Cu drag (și încântare)
Silvia & Sergio
.
P.S. Pe hartă sunt orașele în care ne-am planificat să ajungem :)

Oana & Bogdan: Timisoara

1 November 2011 - Nunta

Oana-Bogdan-cover

În sfârșit! Ajunsă tocmai din Timișoara la mare, Oana își întinse mâinile și de încântare ar fi cuprins toată plaja cu tot cu soarele ce îi dezmierda pielea. Prima zi și câte mai urmau să fie! O fire energică deja vedea veselia și câte urmau să fie … ;) În același timp, Bogdan contempla plaja cu melancolie dulce. Deja simțea dorul după căldura soarelui și cu gândul se vedea acasă, în Timișoara. Nici unul nu și-a imaginat că acea primă seară pentru Oana și ultima pentru Bogdan va fi una memorabilă cu urmări de lungă, foarte lunga durată. “A fost dragoste la prima vedere, chiar dacă suntem două firi diferite, eu mai spontană iar el mai calm și liniștit. Tocmai acest lucru ne-a atras și mai tare. Din prima clipă în care l-am văzut am știut că el este cel cu care îmi voi petrece tot restul vieții. Întamplarea (sau nu) a făcut ca o prietenă comună să ne introducă ajuns să ne cunoaștem în acea seară. Cine ar fi crezut că acea întâlnire la mare ne va schimba total viata?!” Au revenit acasă, în Timișoara, și căldura soarelui a continuat să îi însoțească, iar după câțiva ani, de Ziua Muncii, au decis cu mai mulți prieteni să meargă la munte. Oana zice că nu va uita niciodată acea zi de 1 Mai. Nimeni nu știa ce plănuiește Bogdan și el s-a folosit de acest avantaj pentru o o surprinde pe Oana cerând-o de soție. “Cu toate că suntem de atâta timp împreună chiar în acea zi nu m-am gândit că se va întâmpla. Inelul este superb dar și mai superb este că ne unim destinele și întemeiem o familie.”
.
La momentele solemne, încântătoare de declarație a iubirii am avut onoarea să fiu invitat și eu ca fotograf alături de toți prietenii lor veseli și cu chef de voie bună. Nunta toată s-a desfășurat ca într-o mare gașcă cu surprize organizate din partea nașilor și multă distracție.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi alături de voi și lui Flory pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Claudia & Stefan:

31 October 2011 - Nunta

Claudia-&-Stefan--coperta

Într-o zi, un băiat vizitează locul de muncă al unei fete frumoase. Băiatul curajos o invită la o cafea… Ce face o fată când o persoană necunoscută o cheamă la cafea? Bineînțeles, refuză politicos :D (aceasta a fost prima intenție a Claudiei) Iar dacă acea persoană este Ștefan, un băiat echilibrat, calm, care inspiră încredere… și cea pe care o invită la cafea este Claudia, cea cu care îi este scris să fie împreună – în această combinație, bineînțeles Claudia a acceptat invitația la cafea pentru a se cunoaște mai bine ;) “ Pe măsură ce timpul a trecut  ne-am dat amândoi seama că avem foarte multe lucruri în comun, că suntem făcuți unul pentru altul, că nu putem trăi unul fără celălalt.” După ceva vreme, Ștefan s-a decis și într-o zi de Buna-Vestire, a adus cea mai bună veste. Înarmat cu un inel i-a cerut Claudiei să mai facă un pas alături de el și să accepte să îl însoțească dar de data aceasta nu doar la o cafea, ci pentru toată viața să îi fie alături ca soție. Cineva i-a întrebat la un moment dat cum știi că cel cu care te căsătorești este persoana potrivită. Răspunsul lor a fost: “Nu ști, nu vei  avea niciodată certitudinea. Știi numai ce simți! Simțim că nu putem trăi unul fără altul. Știm că ne gândim mereu la unul la celălalt când nu suntem alături, și ne este dor. Știm că atunci când ne este greu ne sprijinim. Când suntem fericiți, suntem fericiți unul pentru altul. Știm că atunci când ajungem acasă după o zi la lucru ne luăm în brațe și ne ascultăm. Timpul va spune că persoana de lângă tine este potrivită. Viitorul este imprevizibil și în aceasta constă farmecul lui ;)”
.
Mulțumesc dragii mei pentru onoarea de a vă fi fotograful nunții și vă doresc să rămâneți unul lângă altul. Cred că ați găsit persoana potrivită așa că bucurați-vă unul de celălalt. Mulțumesc Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

blog archiv
  • 2012
  • Jan1
  • feb
  • mar
  • apr
  • may
  • jun
  • jul
  • aug
  • sep
  • oct
  • nov
  • dec