Ale & Emi: Arad, RO

17 June 2016 - Nunta

Emi-&-Ale--2-Creative-COVER

Povestea noastra… incepe asa… Era o zi frumoasa de 15 iunie 2011…copacii inversiera, florile radiau cu frumusetea lor…a venit vara! Wow! Ce sentiment placut :D Si o data cu acest anotimp frumos se lega o necunsocuta si stransa prietenie ca mai apoi sa se transforme in ceva mult mai intens..dragostea. Vara aduce o data cu ea acel sentiment frumos de relaxare… de hoinareala pe internet. Eram iesita recent dintr-o relatie si refuzam orice conversatie cu vreun posibil “prietenas”… Doar imi cautam obisnuitele mele jocuri de pe facebook), cand fereastra se deschide cu o noua conversatie :” Interesante noile tale poze?” (desi nu vorbisem niciodata pana atunci) Sfioasa si bine crescuta, i-am raspuns :” Multumesc” la care el continua:” Desi nu vreau sa stiu cum ai intrat cu capu prin geamu ala) dar sunt faine”(vorbea despre una din lucrarile mele de scoala). Si asa a inceput conversatia noastra, interminabila..cum ca suntem mari vedete internationale, eu designerita, el fotograf). In coltul gurii tresare un mic zambet…’ce? Aaa… eu… am zambit?” M-am trezit glumind, razand…”emotii de artisti”(cum le ziceam noi). Minutele treceau… orele… si ceva chioraia pe fundal “ups, e stomacul meu:D) ” poti s stai putin, ma duc sa mananc ceva ca nu am reusit sa mananc, dar nu pleca” si am dispar. Trecusera ceva ore de cand nu ma dezlipisem de internet eram lihnita de foame. Ma intorc plina de speranta inapoi…si vad mesajul : ” Alexandra, iarta-ma te rog dar eu trebuie sa fug acum, pofta mare iti doresc. Vorbim mai tarziu daca esti online, OK? Domnul cu tine si zambeste! Ceauu” Pfuu… mi-a disparut si zambetul… si speranta… a plecat: “Ai plecat…off… scuze ca nu am reusit sa incheiem normal. O zi frumoasa sa ai, si mai vorbim. Nu stiu cand mai intru pe internet, nu imi place sa stau prea mult… mai ales in ultima vreme… dar iti las numarul sa borbim, 07… in caz de vreo urgenta” (“hm… i-am lasat numarul… sper sa nu ma creada o ciudata ca ii las numarul din prima”) Si asa a inceput frumoasa noastra poveste de dragoste. In seara aceea am si primit un msg:” Scuza-ma ca deranjez, dar ai uitat sa definesti termenul de urgenta: a)cad si ma lovesc; b)vreau sa iti aud vocea; c)imi e foame; d)toate cele de mai sus: )))) PS: ghici cine a sunt?” Imediat am stiut despre cine este vorba. M-a facut sa zambesc din nou:D “ Ce baiat! sa poata sa imi redea zambetul pe buze asa, pur si simplu… wow!” A urmat prima duminica, 19iunie, in care urma sa merg in misiune la Sambateni si a venit acolo sa ma vada. A fost un moment… fara cuvinte. Cand l-am vazut cum imi zambeste, eram toata un zambet. Toti tinerii se uitau ciudat la mine zambesc singura? Unele fete chiar il recunoscusera, nu puteai sa nu vezi cui zambesc, acela a fost primul nostru moment fata in fata. Dupa care au urmat altele, si altele…
.
Trebuie sa spun si momentul haios, cand Emi a venit in Timisoara, sa ne intalnim oficial. Eu pregatita, dichisita, cu ditamai foaia de A4 pe care scria numele lui (ca in filme:))). Astept cu sufletul la gura sa coboare din tren… trag aer in piept, deschid foaia cu numele lui ca sa vada cine il asteapta: ))) se deschid usile… si coboara al meu scump… si… buff! Pe jos…”Aww…” mi-am zis… Ma intorc cu spatele… ma duc dupa stalp…”sper sa nu ma fii vazut” Imi era rusine ca l-am vazut cazan. Dar el… vine distrat la mine, “Iarta-ma a fost o groapa” si rade… A fost unul din cele mai simpatice si haioase momente de la inceputul relatiei noastre. Din prima zi de cand a venit in Timisoara, am facut o sumedenie de poze:D Imi propusesem ca urmatorul baiat care va aparea in viata mea, va fii cel ales si va trebui ca el sa se lupte sa imi castige inima, si asta ma rugam Domnului, sa nu mai trebuiasca sa fac nimic…totul sa curga de la sine. Asa a fost relatia noastra. A aparut ca o simpla prietenie la “usa” mea. I-am deschis, cu gand curat de prietenie. El a luptat foarte mult pentru mine. S-a rugat pentru prietenia noastra… de atatea ori se ruga cu mine. Ramaneam mereu uimita de ce om drag si frumos am langa mine si mereu ii spuneam: “ Tu esti visul oricarei fete… visul ireal la care noi, fetele, visam…” (inca nu vedeam ca Domnul l-a pus in viata mea sa ma ajute sa imi vindec inima. El era atat de sigur, atat de voios, dar eu nu puteam accepta planul acesta al Domnului. Mereu imi imaginam baiatul perfect pentru mine: brunet, mai ciocolatiu… mai inalt ca mine, sa nu ne certam cand port tocuri :)) Si apare iubitul meu sot: blondut, nu chiar asa creol :))) si putin mai inalt ca mine. Nu prea era in principiile mele. Numai Domnul stia cat de copilaresc gandeam, pentru ca felul cum era si cum gandea si cand imi zambea uitam de toate principiile ce le doream eu pe atunci. Timpul trecea parca greu dar foarte repede. Relatia noastra simpla se schimba in ceva foarte frumos si diferit. Nu stiam cum sa reactionez la un asa sentiment frumos si diferit. M-am trezit…indragostita? Asteaptam sa ma sune. Asteptam zilele cand ne vom vedea iar. Ne bucuram ca doi copii cand ne vedeam, desi stateam si povesteam ore in si hoinaream toate parcurile si el mereu imi spunea planurile lui cu privire la relatia noastra. Da, eram indragostita, dar nu recunosteam, imi placea linistea ce mi-o dadea cand eram cu el privirea aceea blanda si zambetul lui radiind! Prima oara cand ne-am tinut de mana a fost dupa cateva saptamani. In public la Xfactor. Ca o mica scanteie am simtit cum imi atinge incet degetele, pe rand, sa nu reactionez :))) Pana cand ne-am trezit tinandu-ne de mana:D (este unul din momentele noastre speciale :D ). Cu fiecare moment ce trecea, fiecare clipa petrecuta alaturi de el, ma facea sa imi doresc sa imi petrec restul vietii alaturi de el. Era baiatul ce il visasem si pentru care ma rugam de atata timp.
.
In septembrie a urmat nunta surorii lui. Urma sa merg la Arad, sa ma prezinte familiei. Emotii mari. Dar indata ce am ajuns am avut parte de o primire nemaipomenita, neasteptata. Am fost placut surprinsa si am avut ocazia sa il cunosc si prin ochii familiei lui si prietenilor lui, impresionandu-ma comportamentul lui, facandu-ma sa ma indragostesc si mai tare de el. Un moment foarte foarte special pentru mine a fost la nunta, acolo unde am tinut noi nunta:D. M-a luat deoparte, am mers pe o bancuta, langa lac, si a inceput sa imi spuna ca sunt frumoasa, si ca Dumnezeu m-a pus in viata lui… si cat de binecuvantat se simte… si totul era asa minunat… A rostit cuvintele: “Te iubesc Glava Alexandra Evangheline” Momentul acela a fost unic, am inceput sa plang si chiar am simtit dragostea lui si mai interesant era ca, desi ne stiam doar de 3-4luni, era asa de intens si de diferit totul. A fost un moment unic. Zilele acelea petrecute cu el acolo au fost zile decisive pentru viitorul meu. Eram tot mai decisa si imi doream tot mai mult sa mai treaca timpul, sa putem sa ne cunosteam mai bine sis a vina si ziua cand ne vom casatori sic and vom putea fii impreuna mereu. In 14 februarie i-am marturisit si eu dragostea mea, si i-am spus ca il iubesc (acela a fost un alt moment haios pentru ca eu, adepta hartiilor A4, i-am scris pe o hartie “TE IUBESC”, intr-o dimineata cand pleca la lucru, si bineinteles cand a iesit din bloc ca nu a vazut… si a trebuit sa pasai, sa strig dupa el, ca sa se intoarca sis a vada :))).
.
Zilele treceau. Relatia noastra era tot mai inchegata. Intr-o zi frumoasa de sambata, 17 noiembrie 2012, a venit din Arad in week-end,pentru ca numai atunci puteam sa ne vedem si la rugamintele mele am mers la premiera ultimului film din Twilight Shaga :D Dupa film, am observant o stare ciudata la el. Tragea de timp, ca niciodata, pentru ca noi urma, dupa film, sa mergem la shaworma, in complex:D asta este mancarea noastra preferata (mie mi-a mai trecut intre timp ;). Am mai stat putin prin mall, chiar imi amintesc ca eu eram cea care vroia sa plecam din mall si el mai insista sa mai stam, sa ne mai uitam, bineinteles ca nu mi-a displacut ideea si am mai pierdut putin vremea prin magazine. Imi parea putin agitat (imi dau imediat seama cand ceva nu e ok cu el, dar am lasat gandul sa treaca). Era sunat foarte des de fratele lui ba ca are nu stiu ce treaba cu el, ba ca nu stiu ce. Tot felul de scuze ciudate. Ajungem in centru si pe langa Mc Donald’s , ma intalnesc cu 2 prietene de ale mele, care s-au “nimerit” sa fie pe acolo. Am stat putin la povesti cu ele, dar aveam asa un sentiment ciudat. Pana si ele imi transmiteau o stare asa… inexplicabila: )) Ne-am luat ramas bun si am plecat mai departe, spre centru, urmand sa trecem prin parcuri si sa ajungem in complex. Era asa o invalmaseala de intalniri, una dupa alta: prieteni, prietene, ba chiar ceva mult mai ciudat, ne intalnim cu mama mea si sora mea tinand in maini o mana de baloane maaaari. Gandurile deja imi zburau in toate partile. Emi nu isi mai termina conversatiile cu “fratele”lui -mama mea la telefon). A fost un moment f ciudat pentru mine ca ne-am oprit in loc…langa ele, la cativa pasi… Eu am izbucnit in ras, ras cu emotii (dar ele, incercand sa se scoata, erau si la o florarie de pe centru, au zis ca merg la ziua de nastere a unei fetite…bineinteles ca asta a fost f amuzant pentru ca plecasem de acasa cu vreo 3 ore in urma si nu era vorba de nici o zi de nastere: ))) In momentele acelea mi-a tresarit in minte cum ca m-ar cere si chiar ma gandeaaaam…”Doamneee…” :)))) Le-am salutat, ele radeau, eu radeam. El era foarte serios, suparat putin ca i s-a stricat surpriza. Nu au zis nici care nimic, si am plecat la shaworma (dar eu numai la asta ma gandeam). Bineinteles ca tot pe drum putin mai incolo ” din intamplare” vad un prieten care filmeaza la nunti. Zicea ca are intalnire cu un prieten. Asta mi s-a parut la fel de ciudat…am continuat drumul. Vorbeam unul cu altul, da Emi era asa de trist ca i s-a stricat tot (totul trebuia sa se intample altfel…) si ..in timp ce mergeam inspre centru, suna mama mea pe Emi si ii spune sa ne intoarcem inapoi in centru ca ne duce ea in complex cu masina. Eram intr-o continua nedumerire. Nu intelegeam ce se intampla, de emotii radeam intruna.El serios mi se parea si mai amuzant =)) stiu ca in drum spre centru a sunat cineva la telefon si el tot zicea: ”nu mai… alta data…” si mi-am dat seama ca s-a stricat surpriza si ca nu mai vroia sa ma ceara atunci. Dar deja planul lui era pus in aplicare si nu mai putea sa dea inapoi.  Ajunsi inapoi in centru… ma trezesc ca sunt luata la asalt de 2 politisti comunitari, cum ca Emi, a scapat o foaie pe jos si ne-au luat deoparte ca sa ne dea amenda; ei si-au jucat bine rolul, pentru ca la un moment dat chiar m-am gandit daca e real sau nu! Vroiam sa rad dar nici nu stiam cum reactioneaza politistii si bineinteles ca era putin ilogic sa ne dea amenda din cauza asta (normal, m-as fi certat cu ei… Emi stia ca eu de obicei ma cert cu cei care nu sunt corecti… fie ei politisti: ))) Dar de data asta nu stiam exact cum sa reactionez. Au inceput sa ne zica consecintele si ce amenda vom primi. A cerut buletinul lui Emi si au completat tot felul de hartogaraie. Deja imi era rusine ca toti cei care treceau pe acolo se uitau la noi ca si cand cine stie ce am facut! Vazand ca treaba devenea tot mai serioasa, Emi fiind cel care se lua de politisti am inceput sa studiez terenul de langa mine si sa caut fotografi sau orice ce ar fi putut elucida problema mea : ))) Bineinteles ca am gasit fotograful, din priviri, printre tufe, si atunci am izbucnit in ras, i-am si zis: “Emi : ))) m-am prins“ (ce rea am fost,nu?) Eu radeam singura si Emi cu politistii erau foarte seriosi :))) La un moment dat, incep sa imi citeasca amenda. Imi dau mie sa o semnez… bineinteles ca nu am mai vazut nimic de emotii, nici ca printre randuri, scria si cererea lui in casatorie… si versurile lui frumoase alese… le-am cerut politistilor sa imi citeasca, in timp ce el s-a pus in genunchi si a rostit cuvintele frumoase “Vrei sa fii sotia mea?”…nici nu imi venea sa cred ca mi se intampla mie… bineinteles ca am zis “Daaa”:D a fost un moment foarte special, desi mi-am dat seama mai devreme ce urma sa se intample, a fost un moment unic si frumos:D Dupa ce am zis DA, au sarit prietenele mele, mama, surioara, ce erau ascunse dupa tufe… si fotograful, cel care filma:D Am ras toti de ceea ce a iesit si cum s-a chinuit el si nu a iesit, dar la final, dupa toata emotia aia adunata, eram fericita ca in sfarsiiit m-a cerut si ca putem sa ne bucuram si sa incepem pregatirileee de nuntaaa:D. Si s-a indeplinit si visul nostru frumos: ziua nunti! Wow! Ce zi!
.
Multumim Domnului ca a fost alaturi de noi in acea zi si am avut parte de cele mai reusit momente. Multumim fotografilor ca au luat parte la ziua noastra speciala si i-au redat frumusetea prin poze si prin ele va ramane amintirea zilei nuntii noastre mereu reala. Ne iubim din ce in ce mai mult si multumim Domnului ca a luat El stiloul in locul nostru si ne-a scris povestea de dragoste…asa cum nu ne-o puteam imagina vreodata!
.
Va pupam!
Ale&Emi
.
Multumim pentru bucuria si onoarea de a pastra amintirile nuntii voastre!
Cu drag, Sergio.

Adelina & Adrian: Madrid, ES.

15 March 2016 - Nunta

Adelina & Adrian -site

Era o zi de vară, eu, Adelina, mă duceam cu tinerii din biserică în parc. Între timp a venit și un grup de băieți din România, și toti am discutat despre diverse teme printre care și religioase. La un moment dat, mi-a atras atenția un băiat cu ideile lui “zăpăcite” și stilul lui. Era ceva ieșit din comun. În ziua aceea era doar un simplu baiat care mi-a atras atentia… mi-ar fi plăcut să îmi vorbească dar nu s-a întâmplat.
După un an, ne-am întâlnit la biserică. Îmi era rușine să îi spun ceva, însă din fericire aveam un prieten comun care ne-a făcut cunoștință. În seara respectivă, am ieșit în oraș la un suc, seara m-a condus acasă și am schimbat numerele noastre de telefon. A doua zi am primit un apel de la el să ieșim împreună în oraș și să ne cunoaștem mai bine. Și atât de bine ne-am cunoscut și ne-am plăcut încât după aproape 5 ani de relație ne-am căsătorit.
Pe mine, Adrian, din prima clipă în care am cunoscut-o pe Adelina am simțit atracție fizică (este așa de frumoasă iubita mea soție!!!), dar ce ma făcut să mă îndrăgostesc de ea a fost caracterul ei, este o fată cu idei clare, știe ce vrea de la viață și care tot-odată este foarte inteligentă și are o intuiție care mă uimeste.
În schimb pe mine, Adelina, cum am spus și la început, ideile lui mi-au atras atenția, idei ce nu aveau de a face cu gândirea mea și felul cum avea părul și cum se îmbrăca. Cu timpul mi-am dat seama că este un băiat extraordinar care mă face fericită când sunt în preajma lui.
Împreună deja ne-am format pasiuni comune… să ne uitam la filme :)) Nu exista un week-end în care nu ne așezăm în pat, cu pătura pe noi și laptopul, în cautare de un film pe cinste. Ne place vara, plaja, să călătorim. Dorim să ajungem cândva în NY și Tokio.
In viitor ne vedem cu cateva riduri in plus :)) și cu 2 copii, un băiat și o fetiță :D daca vrea Domnul.”
.
Pe acești doi copii i-am cunoscut în 2011 la nunta Denisei cu Albert. Imaginați-vă uimirea mea să aflu că acei copii se căsatoresc și că am onoarea să le păstrez amintirile nunții! O nuntă superbă așa cum sunt ei doi. Le mulțumesc pentru tot bucuria de a fi alaturi de ei și Bastrîghinei pentru asistență.

.
Am avut plăcerea să lucrez în echipă cu White Motion.tv

 

WORKSHOP 2016: EDITIA A 7-A

24 February 2016 - Workshop

workshop7

Da, e deja al 7-lea an de când facem workshopuri. Fotograful, ca și vinul, poate deveni mai bun, doar dacă se află într-un mediu corect. Un astfel de mediu vă propunem și vouă pentru a prinde aroma necesară în artă fotografică. Pentru a prinde cunoaștere tehnică, secretele editării și a promovării eficiente. Ca să prevezi mișcarea copiilor și să presimți lacrimile miresei, ai nevoie de ani de experiență, dar sunt lucruri pe care le poți învăța într-o zi. Anume toate aceste lucruri învățabile într-o zi vor vedea și auzi cei care vor participa la workshop-ul nostru. Suntem gata să împărtășim lucrurile cu care “ne mândrim” dar și cele de care ne amintim râzând/roșind :)) Asta pentru că acum 8 ani am făcut o promisiune – “Într-o zi vom crește. Iar atunci când alții vor dori să știe cum să înceapă, sau vor cere sfaturi, nu vom face așa cum fac ceilalți care nu vor nici măcar să ne răspundă la mesaje…”
Dacă alegi să petrecem o zi împreună, uite ce spun alți participanți că au aflat și câștigat:
.
- Cum faci ca fotografiile să arate”curat” și să aibă culori cât mai naturale.
- Cum scot subiectul în evindență din tot cadrul fotografic.
- Secretele unei nunți reușite prin surprinderea și “memorarea” momentelor cheie a evenimentului.
- Relaționarea cu mirii pentru a fi multumiți de prestația și finalitatea muncii, adică a fotografiilor.
- Modalități prin care îți poți lărgi portofoliul de clienți, te poți face mai vizibil pe piață.
- Care sunt prioritațile în aceasta meserie.
- Marketing-ul: parte din mine însumi.
Etc – Sunt peste 100 puncte menționate/întrebări de răspuns iar aici am amintit doar câteva + nu plecăm acasă până când nu răspundem la TOATE întrebările tale.
.
Dacă nu participi nu vei afla (adică ai de pierdut) informații prețioase de genul:
.
- Când este momentul potrivit pentru a mări prețul. Cât este prea mult sau prea puțin.
- Cum abordăm clienții.
- Cum lucrăm cu luminile (blitz, lumina continuă) ce recomandăm.
- Cum facem White Balance-ul corect.
- Regulile compoziției.
- Ce tehnică și când o folosim? Obiective care și cum?
- Cum facem setarea corectă a aparatelor în funcție de situații? (pregătiri, ceremonia religioasă, ședința foto, recepție).
- Fotojurnalism sau manipularea cadrului.
- Ce presupune o oferta de bază.
- Tehnicile de post procesare preferate LR+PS.
- Albume…
Etc.
.

PROGRAM: Vom petrece o zi de dimineață până la … când se epuizează TOATE întrebările.
- Bună dimineața și fiecare povestește puțin despre el,
- 1 PARTEA TEORETICĂ marketing, promovare, tehnică, lumini, setări etc.
- MÂNCARE !!! Comandăm niște pizza bună! În acest timp cât lumea are gura plină și urechile libere, povestim despre cum ajutăm mirii să organizeze ziua nunții.
- 2 PARTEA PRACTICĂ workflow de la selecție, prelucrare LR, prelucrare PS, (pentru doritori, critica constructiva de portofoliu :) aduceti cateva raw-uri de la evenimentele voastre, pentru discutii) etc.
.
DACĂ vrei și poți să participi, completează formularul de aici și iată zilele de workshop!
.
– 10 Aprilie – Cluj
– 17 Aprilie – București
– 08 Mai – Arad
.
.
Cu drag, abia așteaptă să te cunoască,
Sergio & Silvia.
.
P.S. Pentru că primim întrebări despre alte Orașe, putem veni oriunde în țară dacă se adună un număr minim de 4 de participanți. Scrieți/sunați pentru detalii/întrebări.

Adriana & Adi: Bucuresti

11 March 2015 - Nunta

Adriana-Adi-cover

Am povestit mai înainte despre familia Mercioniu? Este una mare și dragă care ne-au devenit prieteni și a căror poveste este una doar pentru cei mai apropiați ai familiei așa că privată va rămâne. Însă pentru bucuria tuturor vă arătăm câteva fotografii din fabuloasa nuntă la care am avut onoarea să particip ca fotograf și prieten.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi alături de voi și Laviniei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Roxana & Natanael: Mansuè, IT.

9 March 2015 - Nunta

Roxana & Natanael -2 Creative COVER

Roxana și Natanel s-au cunoscut având perieteni comuni: “Ieșeam des împreună cu prieteni. Roxy era în vacanță în Italia. Trebuia să rămână o lună, dar cineva de sus a făcut că Roxy să plece după 4 luni, când deja parcă nu îmi mai venea să o las să plece. Începusem o relație… “După 2-3 drumuri de România în doar 3-4 luni (avion, autocar, drumuri luuuuungi) eu am decis să vin definitiv în Italia și după 10 luni de relație într-o seară minunată de 24 octombrie am mers împreună la mare. Eu aveam o pătură și un ghiozdan și inelul în buzunar, am stat pe niște stânci pe malul apei înveliți în pătură cu un ceai cald și mancând Milka iar în fața noastră ardea o lumânare  și desigur Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea iar pe cer erau o grămadă de stele și o super lună. Afirmația ei înainte de ai cere mâna: “Asta e cea mai frumoasă zi petrecută împreună de când ne cunoaștem” și au mai fost momente frumoase :) Consumat acest moment ne-am ridicat să plecăm iar în acel moment eu am îngenunchiat și am scos inelul, Roxana bineînțeles că a spu DA!”
.
Am avut bucuria și onoarea să cunoaștem o familie MARE cu mulți frați și surori, foarte mulți extrem de veseli și bine educați de părinți iubitori. Le mulțumim pentru onoarea de a fi fotografii nunții lor și bucuria de a participa în echipa completă bySergio la o nuntă fabuloasă!
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.

Larisa & Ciprian: Torino/Venice, IT

20 February 2015 - Nunta

Larisa & Ciprian - cover

Ciprian, ai înnebunit???” Cam asta a fost reacția Larisei la auzul faptului că acesta ar avea de gând sa se căsătorească pe la 19 ani. Desigur sunt gânduri des întâlnite la băieții care au o relație de prietenie la acea vârsta la care totul pare foarte simplu si fără probleme. “Rămăsesem surprins primind un astfel de răspuns de la o adolescentă de 15 ani care în mintea mea se juca înca cu păpușele. Chiar asta a fost argumentul primului nostru dialog: “Anii cei mai potriviți pentru căsătorie”. Și acea fetița era ferm convinsă că ea va spune DA nu înainte de a împlini 26 de ani. De acolo au început zâmbete, mesaje de sărbători, dialoguri de cunoaștere etc…”

Larisa: “Cam în acest mod a început povestea noastră de dragoste, o poveste simplă, sinceră și cu multă multă iubire! Totul a venit de la sine și anii petrecuți ca prieteni au decurs repede și fără griji. Ne-am luat timp să ne cunoaștem bine pentru a întemeia apoi prin harul lui Dumnezeu o familie fericită. Mai mult de șase ani au trecut de la prima întâlnire pâna la momentul DA!”
.
Ziua nunți a fost aproape cum ne-am dorit-o. Spun ‘aproape’ pentru că am avut un mic inconvenient: PLOAIA! Am decis să ne casatorim în septembrie pentru ca în zona aceasta a Italiei este de obicei o lună frumoasă cu o clima plăcută și fără ploaie. O lună perfectă pentru o nuntă cum am visat mereu: în aer liber! Dar pe data de 15 Septembrie toamna a adus o invitată neașteptată: D-na Ploaie, oferindu-ne un cadou de picuri. În ciuda ploii de peste zi și a modificării scenariului nunții, bucuria noastră în acea atmosferă de poveste a fost totuși deplină având alături pe toți cei dragi.
.
La distanță de aproape un an avem convingerea că binecuvântările Domnului au fost și sunt revărsate peste noi în mod bogat în fiecare clipă. Nu am putea fi mai recunoscători pentru tot ce primim de Sus, inclusiv ploaia!
.
Un ultim gând: “Ploaia înseamnă grație; ploaia este cerul coborând spre pământ; fără ploaie nu ar fi viața.” John Updike
.
Eu le mulțumesc Larisei și Ciprian pentru bucuria lor din ziua nunții (chiar daca Larisa avea mari emoții legate de vreme). Pentru plimbările prin Torino (împreună cu Denisa) și inghețata la gândul căreia îmi plouă-n gură :)). Mulțumesc pentru LTD-ul din Veneția romantică și plină de farmecul apusului…
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograf la nunta voastră și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Madalina & Daniel: Bucuresti

18 November 2014 - Nunta

Madalina & Daniel -COVER

Suntem doi tineri plini de viață, foarte diferiți, ușor zăpaciți și binecuvântați cu o poveste de dragoste care cu adevărat este de poveste :)
Ne-am cunoscut într-o zi de toamnă la o întâlnire banală în mall, întâlnire care s-a lăsat cu impresii nu tocmai nice unul despre celălalt. Eu, Mădă, am fost percepută ca o fițoasă și răzgâiată. Eu, Daniel, am fost perceput ca fiind un tip care nu spuneam prea multe. Tern și cu un mare unlike pe frunte. Cine ar fi crezut că peste ani ne vom iubi infinit de mult.
Apoi ușor, ușor ne-am integrat grupurile de prieteni, de fapt a fost o fuziune între anturajul meu de prieteni și al lui. După aproape un an de ieșiri de grup, și observându-l m-am trezit că încet începeam să mă îndrăgostesc de el. Băiatul plin de el, rece, intangibil, dar care ascundea o sensibilitate aparte, sensibilitate care m-a atras și m-a provocat să o descopăr. După doi ani de peripeții și de incertitudine, zâmbete și tristeți ne-am trezit că oficial suntem într-o relație. De atunci a trecut un an și jumătate de cunoaștere și modelare. Un an greu, dar frumos acum când privesc în urmă, pentru că știm cu siguranță că povestea noastră de dragoste a fost scrisă de Dumnezeu în primul rând pentru creșterea noastră și apoi ca să dăinuie.
Spuneam mai sus că suntem foarte diferiți. Deși Daniel este o fire sensibilă în adâncul sufletului lui, este cerebralul relației. Nu prea le are el cu exprimarea sentimentelor, surprizele, romantism, de aceea cererea în casatorie a fost una magică. Plin de emoție și entuziasm m-a dus la Paris (orașul meu favorit, ultimul pe lista lui de favorite :)))) – sub pretextul că vara care a trecut a fost una aglomerată cu foarte mult de lucru și nu am fost pe nicăieri – și  la Templul Iubirii de la Palatul din Versailles, într-o zi tot de toamna în care razele soarelui parcă dansau pentru noi, cu o voce firavă și caldă m-a întrebat simplu și natural dacă vreau să fie soțul meu :) Răspunsul a fost un DA bucuros.”
Un DA bucuros am spus și noi invitației la nuntă plină de farmec și detalii fabuloase. M-am bucurat să o cunosc pe Mădălina, promotoarea tricourilor LOVE cu mesajul de dragoste: Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină debunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră, nu se comportă indecent, nu-și urmărește propriile interese, nu se supără, nu se gândește la rău, nu se bucură de nedreptate, ci își găsește bucuria în adevăr, suportă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu se sfârșește niciodată. (Biblia)
Acest mesaj de dragoste a fost aproape tangibil la nuntă, iar toate detaliile zilei de nuntă, adunate cu mult gust și rafinament de Mădă a făctut atmosfera plină de șarm ajutată de Floraria Iris, și talentații Cristian Cazacu, Ana Hutu și frații Kui.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Mihai pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

De ce nu mai fotografiem nunti: Sambata?

5 October 2014 - Personal

Sabbath-Leo

De ce bySergio a decis să nu mai lucreze Sâmbătă?
Pentru a înțelege răspunsul la această întrebare va trebui să aveți un pic de răbdare. Am făcut textul color pentru o citire ușoară :)
.
* știați că: dacă țineți apăsat Ctrl  și împingeți rotiță în față, textul se face mai mare și mai ușor de citit?
.
Cu toții spunem că suntem o țară Creștină, fondată pe valori creștine.
Suntem înconjurați de creștini de 41.000 denominații diferite. Toți se numesc creștini în cinstea lui Cristos. Bisericile, Parlamentul și Pușcăriile sunt pline de acești “creștini”. Ce să mai zic de cruciade, inchiziție și catedrale de miliarde de $? Creștini peste tot! Oare se poate ca toată viața să te crezi – Creștin, să crezi că te duci în Rai iar după moarte cu stupefiere să afli ca acel Cristos al cărui nume îl purtai, niciodată nu te-a cunoscut?
Să vedeți ce zice însuși Cristos în Matei 7:22
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”  Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care faceți fără/de/lege.
.
Așa da!Epic Fail -(exact ca in acest video).
Să faci chiar minuni în numele lui Cristos, ca după moarte să afli că El niciodată nu te-a cunoscut…
- Dar cum se poate așa ceva?..
Răspunsul îl găsim într-un verset mai sus: 7:21
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Pentru înțelesul nostru: nu cel care zice – ci cel ce face.
Întrebare: – Ce face?
Matei 19:16, (Luca 10:28)
Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac, ca să am viată veșnică?”
Isus i-a răspuns: „Dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.”
Întrebare și răspuns (unde-i mingea când e gol?)! Între “bare”
.
- Dar care porunci?
Absolut toți creștinii măcar o singură dată au auzit “care porunci”. Acestor porunci li se zice “cele 10″ Porunci de genu:
Să nu minți.
Să nu furi.
Să nu ucizi.
Să nu curvești.
Sunt porunci cărora Dumnezeu le-a dedicat doar “3″ cuvinte.
Dar mai este acolo o poruncă, pe care Dumnezeu știa ca o vom călca cel mai mult așa că i-a dedicat aproape 100 de cuvinte!
Deschid Biblia în Exod 20:8 (traducerea preotului Ortodoxo-Evanghelic Dumitru Cornilescu) și citesc Porunca a IV-a
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.
Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău,.. nici străinul care este în casa ta. (nimeni)
Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
Hmmm… și care e ziua aia de odihnă pe care Domnul a binecuvântat-o, a sfințit-o și a poruncit să nu lucrăm în ea???
Deschid Biblia în Engleza, în Rusă, în Ungurește și Grecește
și în loc de “zi de odihna” în toate traducerile văd scris: “zi de Sabat” (adică Sâmbătă)
Poate ceilalți au greșit și românul nostru a tradus corect?
- Poate!  Așa că deschid Tora, Biblia în limba ei originală – Ebraică și în loc de “ziua de odihna” citesc: שׁבּת SABAT
.
Sabat? Opa! Adică ziua de odihnă nu e Sfânta Duminică?  Din câte este scris – Nu.
.
- Dar poate că Cristos a schimbat ziua sfântă din Sabat în Duminică în Noul Testament?
- Poate… așa că m-am pus să caut și găsesc.
Cuvântul Sabat este folosit în Biblie peste 130 de ori, unde Dumnezeu poruncește credincioșilor să păzească Sabatul să țină Sabatul, să sfințească Sabatul, să nu lucreze în Sabat să facă adunări sfinte în ziua Sabatului, și tot așa…
.
Cuvântul Duminica găsesc că e folosit în Biblie de ”zero” ori. Zero ??? Dap – “zero”!
Cine găsește cuvântul Duminica în Biblia Românească (Cornilescu) primește de la noi 1000 euro :D
.
În schimb, am găsit în Matei 5:17-20 o afirmație interesantă a lui Isus cu privire la cele 10 porunci:
Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii, am venit nu să stric, ci să împlinesc (πληρόω – pleroo). Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o literă sau o frântură de cuvânt din Lege.
.
Adică mai repede Cerurile și Pământul vor fi desființate, decât vreo poruncă din Lege?!
Conform lui Isus – Da!
Același cuvânt (πληρόω – pleroo) este folosit și în Matei 3:13-15:
.
Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim (πληρόω – pleroo) tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat.
.
Din câte știu eu toți creștinii repetă după Isus ce a împlinit El. Nu? Nu am auzit pe nimeni să zică botezul nu mai este necesar pentru că Isus l-a împlinit! Ați auzit voi?
.
- Bun, poate nu Isus ci Apostolii au schimbat Sabatul în Duminică?
- Poate.
.
Chiar dacă în Biblie cuvântul Duminica nu există, am zis să caut toate locurile unde apare fraza “ziua dintâi a săptămânii” zi care vine după Sabat și simbolizează ”Duminica”.  și am găsit că această frază apare în Biblie de 8 ori.
.
De 6 ori în Evanghelii, când Maria și femeile s-au dus la mormântul lui Isus (ziua dintâi a săptămânii)
O dată în Faptele Apostolilor 20:7 și încă o dată în 1 Corinteni 16:2.
Interesant că în niciunul din aceste Texte:
a) Dumnezeu nu poruncește ca ziua sfântă de Sabat să fie schimbată în Duminică.
b) Nimeni dintre Apostoli, nu zice că ziua de Sabat s-ar fi schimbat în Duminica, nici nu îndeamnă pe creștini să sfințească Duminica în loc de Sabat.
.
Din contră, în 1 Corinteni 16:2, Pavel zice să lucrăm în ziua dintâi a saptamanii, mergeți în pivniță sau depozit, luați saci cu grâu, cereale, stafide și cântăriți cât puteți pune deoparte, alegeți ce haine sau alte lucruri puteți pune deoparte, pentru ajutorul săracilor. Și acum 2000 de ani și acum 30 de ani astea erau bogățiile, averile și ajutorul ce veneau la noi din Europa și America.
.
Deci Pavel îi îndeamnă să lucreze în “prima zi a săptămânii” de parcă ar fi Luni pentru noi.
Atunci am zis să caut ce făceau Apostolii în zi de Sabat:
Fapte 13:14 Apostolii mergeau la adunare (eklesia) în ziua Sabatului.
Fapte 13:27 + 15:21 Ei citeau Scriptura în fiecare zi de Sabat
Fapte 13:42 Neamurile îi rugau pe Apostoli să le vorbească despre Isus și în celelalte zile de Sabat. (repet, neamurile!)
Fapte 13:44 Toată cetatea se strânge să asculte pe Apostoli predicând în zi de Sabat (toata cetatea!)
Fapte 16:13 În ziua Sabatului am venit unde credeam că se află un loc de rugăciune
Fapte 18:4 Pavel vorbea în (eklesia) în fiecare zi de Sabat
Din nou si din nou, Apostolii creștini, fac în ziua de Sabat ceea ce au văzut că a făcut Cristos.
Ba mai mult în Faptele Apostolilor 17:2 e scris că aceasta era obiceiul lor, ca în fiecare zi de Sabat, să se întâlnească la biserică pentru Rugăciune, Citirea Scripturii și Predicare… și nimeni din ei niciodată nu a îndemnat pe creștini să înlocuiască Sabatul cu vreo altă zi.
.
Al doilea text despre “duminica” e în Faptele Apostolilor 20:9 În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea.
- Ce au făcut?
S-au adunat împreună ca să mănânce. Acesta este cazul unde ”excepția confirmă regula”.
Oamenilor li se face foame, zilnic. De ce să mănânce singuri dacă pot mânca împreună? nu?
.
- Atunci cum am ajuns să sfințim Duminica, în loc de Sabat – cum a poruncit Dumnezeu?
Unii zic pentru că Cristos a înviat Duminică!
- Ok, și dacă El învia Joi? Am fi schimbat Sabat în Joi?
Unde Isus poruncește creștinilor să sfințească ziua Învierii Lui?
- Nicăieri.
- Atunci cum am ajuns să sfințim Duminica, în loc de Sabat – cum a poruncit Dumnezeu?
.
Aici devine interesant. Ca Duminica sa inlocuiasca Sabatul, oameni trebuieau
.
1. Să ignore Cuvantul lui Dumnezeu și
.
2. Să apeleze la filosofie și amagire, inventând datini omeneaști adica învațatura lumii.
.
Pavel scrie în Coloseni 2:8
Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile * lumii, şi nu după Cristos 
.
(* cuvântul începătoare - a fost adaugat de Cornilescu și nu există în original)
.
Cat de precis se descrie situația creștinilor din ziua de azi.
Datina oamenilor este cuvantul grecesc (paradosis). Știți unde un mai apare cuvantul (paradosis)?
Marcu 7:9
Isus le-a zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”
Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este donat lui Dumnezeu, face bine”; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina (paradosis) voastră.
.
Ați prins idea? Textul din Coloseni vorbește despre același lucru despre care vorbește și Isus.
Coloseni 2:8
Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartădupă datina oamenilor, după învăţăturile lumiişi nu după Cristos.
.
Dar cine e Cristos?
.
Ioan 1:1,3,14 ne explica superb cine e Cristos.
La început era Cuvântul (logos), şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.
.
Cine e Cristos? Cristos = logos. Cuvantul lui Dumnezeu!
Isus este Cuvântul, Scriptura, Tora, Legea – care s-a facut trup şi a locuit printre noi.
.
Ioan 10:9
Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit. Hoţul nu vine decât să fure, să ucida şi să prăpădească.
.

Ce fură hoțul?  Cum fură hoțul? Căci doar după ce hoțul fură el poate să ucidă trupul și să prăpădească sufletul.
.
Ce fura hotul? Asta e simplu
.
Matei 13:18
Când un om aude Cuvântul (în original e Logos), şi nu-l înţelege, vine cel rău şi fură ce a fost semănat în inima lui
.
Hotul fura Cuvantul (logos) din inima pentru că omul nu il intelege.
Dar Cum fură hoțul? și asta e simplu:
.
Coloseni 2:8
.
Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartădupă datina oamenilor, după învăţăturile lumii, şi nu după Cristos.
.
Hoțul minte folosind:  1. Filozofia amăgitoare   2. Datină oamenilor   3. Învățăturile lumii.
.
și dacă Hoțul a reușit să fure de la om logosul, folosind una din cele 3 tehnici, omul furat nu va mai ști să facă deosebire între bine și rău între Lege și ce e fără/de/Lege și tare va fi mirat când va auzi textul din Matei 7:23
.
„Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care faceți fărădelege.”
.
Cum este posibil așa ceva? Cum oameni care cred în Isus pot fi furați pe drum fără să își dea seama?
.
- Habar n-am! Abia anul acesta am realizat și eu că am fost furat!
.
De 16 ani ”filozofi” ”bătrâni” și ”învățăți” furau logosul de la mine fără ca eu să îmi dau seama.
.
Am impresia ca am citit cu ochi inchisi: Matei 19:16
Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac, ca să am viaţa veşnică?” El i-a răspuns: „Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”
.
Ați prins idea? “a păzi poruncile” este exact opusul “a face fărădeLege”
.
Psalmii 119:2 Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor
Neemia 1:5 „Doamne Dumnezeul cerurilor, Tu care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
Deuteronomul 30:16 Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti
Ioan 14:21 Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”
1 Ioan 5:3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele;
Iacov 2:10 Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.
1 Ioan 2:3 Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.
.
Uite așa foarte ușor înțelegem cine sunt cei care zic că sunt creștini din Parlament, dar care fură, mint, curvesc, ucid și așa mai departe. Sunt – mincinoși.
Apocalipsa 12:17 Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.
.
Exod 31:15 citez Logos etren, porunca a 4 lui Dumnezeu:
Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vre-o lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.”
.
De ce credeți că Isus a zis că mai degrabă cerurile și pământul vor fi anulate decât vre-un cuvânt din Lege?
.
Pentru că: în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit.
.
Ca să calci această poruncă e nevoie doar să scoți afară un cuvânt “Sabat” și să pui “o zi de odihnă” alege tu ce zi ce vrei să ții, și vei obține – o datină omenească, o învățătură a lumii după filosofiile amăgitoare.
.
Ați știut ca, cuvântul Sabat a fost distorsionat și în Noul Testament?
Evrei 4:9 Rămâne dar, (o odihnă ca cea de) Sabat pentru poporul lui Dumnezeu…
În paranteze sunt luate cuvinte care nu există în textul original, ci au fost adăugate de creștinul duminicar Dumitru Cornilescu. În Original exista un singur cuvânt – “Sabbatismos” – care a fost miraculos înmulțit și tradus ca 6 cuvinte (o odihna ca cea de Sabat) Oare cu ce scop el a făcut asta? Ca să apere ”datina omenească”
.
Acum vă citez o ”datină omenească” scrisă de Farisei ce și-au schimbat numele în Popi și Episcopi:
.
În anul 325, Papa Sylvester, official a schimbat denumirea din Sunday “ziua zeului Soare” în “ziua Domnului” iar în anul 338 Eusebius, episcopul lui Constantin cel Mare, a scris. “Toate lucrurile obligatorii ce trebuiau să fie făcute în ziua de Sabat (a 7-a zi), noi Constantin, Eusebius și alți episcopi am schimbat să aparțină de Duminică și să fie făcute în ea. (prima zi a săptămânii)
Mai mult ca atât!
La Conciliu de la Laodicea (biserica din Apocalipsa, unde Isus nu a găsit nici un lucru bun) în sec 4 Popii și Episcopii au decis:
Creștinii NU trebuie să se odihnească în Sabat, din contra trebuie să lucreze în Sabat și să se odihnească Duminica! Dacă cineva va fi găsit că se odihnește în Sabat, va fi anatema (excomunicat) Vă imaginați așa ceva? E abia secolul 3 !!! De atunci biserica “duminicară” a persecutat o mulțime de creștini care au ales să sfințească Sabatul. ”În Romania, prima lege, care îi osândea a fost dată la 16 aprilie 1595, de către Sigismund Bathory. În 1618, Bethlen Gabor, a emis ordonanţe care interziceau credinţa sabatariană, iar în 1635, Gheorghe Rakoczy I, convoacă Dieta Transilvaniei care hotărăşte exterminarea sabatarienilor.” Pe lângă Adventiști care au apărut în 1863, erau Evrei Mesianici, Baptiști de ziua a șaptea și alte 500 denominații de creștini care țineau Sabatul. De pe timpul Apostolilor creștinii adevărați erau mereu persecutați pentru credința lor.  
.
Știu că și eu îmi asum un risc să fiu excomunicat din biserica creștină baptistă Metanoia, (proces care deja a inceput. am fost scos din slujire la tineret și biserica a fost anunțată să evite contact cu mine, din cauza ”învățăturilor satanice” ce le promovez) pentru decizia mea de a sfinți Sabatul și a păzi poruncile lui Dumnezeu în loc de datinile oamenilor. Dar aleg sa fac ce îmi zice El!
.
-Stai așa Sergio, tu vrei să spui că miliarde de “creștini duminicari” greșesc? Nu eu! Dumnezeu și Isus zice asta:
.
Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, Lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. (Matei 7:24)
.
Conform Lui Isus, muuuuulți merg spre pierzare. Chiar dacă unii din ei nu sunt departe de împărăția lui Dumnezeu.
.
Și decizia asta mă costă. Până acum 84% din nunțile noastre au fost Sâmbăta, ce înseamna ca renunțând să mai lucrăm în Sabat, noi renunțăm la 84% din venit. Dar cred că Viața veșnică (Ioan 17:3) e nespus mai scumpă și mai valoroasă decât banii.
.
Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Matei 16:26
.
Mai este ceva ce nu v-am zis despre cuvântul Ebraic – Sabat (e un secret ce l-am ținut doar pentru acei care vor citi articolul până la capăt :)
.
Cuvântul Sabat nu înseamna doar ”o zi de odihnă”.  Sabat înseamnă mult mai mult!
.
Cuvântul ebraic Sabat este compus din 3 litere: S shin, B beit și T tav. (Cand Dumnezeu le-a dat evreilor Torah, în ea nu existau vocale, defapt ei nici nu au avut nevoie de ele, pentru că fiecare litera era ca un simbol/ieroglif)
În original este scris: SBT
1. Prima literă S (Shin) simbolizată prin Dinți ascuțiți, înseamnă a Devora, a Îngiți “a Mânca”
2. A doua literă B (Beit) simbolizează Cort, Templu, Trup și înseamnă “Trup”
3. Ultima literă T (Tav) simbolizată printr-o “cruce” și înseamnă “Legământ”
Iar împreună SaBaT înseamnă: “a Mânca Trupul Legământului”
.
Cina cea de taină Matei 26:26
Isus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
Ioan 6:51, 54 Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

.
Cina nu e doar pâine și vin. Cina e Pâinea și Vin în ziua Sabatului.
Pâinea vieții = Învățătura lui Isus = Cuvântul lui Dumnezeu = Scriptura care ne învață ce fapte să facem.
Vin = Jertfa lui Isus = Sângele Legământului, care ne spală păcatele prin credință.
.
Dacă bei vin fără să mănânci pâine, ajungi beat. La fel se întâmplă și cu biserica care doar crede în jertfa lui Isus fără să urmeze învățătura Lui prin fapte.  (Apocalipsa 17:2-7) Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari… Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri?”  Știți de ce Ioan s-a mirat cu minune mare? Pentru că el a înțeles cine era femeia (Isaia 1:21) Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă!  (Ieremia 2:20) Demult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile şi ai zis: „Nu mai vreau să slujesc ca un rob!” Căci pe orice deal înalt şi sub orice copac verde te-ai întins ca o curvă.  Femeia = poporul lui Dumnezeu (biserica), iar curvia = călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Asta e unicul mod cum biserica poate să fie necredincioasă lui Dumnezeu. Tu Îi ești credincios?
.
Când trebuie să Mănânci trupul Legământului ca să ai viață? Există un singur răspuns corect!
.
În ziua care se numește “a mânca trupul legământului” criptat în ieroglife = Sabat!
.
(cum zic evreii) Shalom Shabat, dragii mei!
.
P.S. Cu cea mai mare plăcere oferim serviciile de fotografie: Duminică, Luni, Marți, Miercuri, Joi sau Vineri
și cu o plăcere și Mai Mare după o săptămână de lucru ne vom odihni în Sabat :).
Sursa foto de la cover: http://www.fullhdwpp.com/

sabat

3 Minutes of True.

Anda & Adi: Sighisoara, RO

20 March 2014 - Nunta

Anda-&-Adi--2-Creative-COVER

Anda și Adi spun că se cunosc dintotdeauna. “Poate că ăsta e unul din lucrurile care ne-a atras… faptul că a fost totul mai ușor pentru că ne cunoșteam de mai de mult (și așa am sărit peste stângăciile cu schimbul numărului de telefon și cum te cheamă etc.) și a venit momentul când ne-am oferit mai mult timp pentru a povesti. Povestea noastră a crescut odată cu noi și s-a făcut o poveste mai frumoasă în care noi doi suntem acum soț și soție. Am acceptat să îi fiu soție pentru că mă iubește, pentru că îmi arată că mă iubește.” “O iubesc pentru că mă respectă, respectă oamenii și lucrurile din jurul meu.” “Îl iubesc pentru că mă înțelege și atunci când sunt încăpățânată, mă sprijină, face glume (bune sau proaste).” “O iubesc pentru zâmbetul ei, pentru că râde la glumele mele (bune sau proaste).” “Îl iubesc pentru că mă face fericită. Îl iubesc pur și simplu pentru că există.” “O iubesc pentru că vreau sa iubesc…” “Cererea în căsătorie a fost așa cum am visat să fie, surpriză. Foarte romantică, exact cum îmi doream. Într-o vacanță în Veneția, într-o gondolă legănată pe apă, nu își găsea cuvintele însă în ochii lui am înțeles totul și printre lacrimi am zis DA în privirile unui gondolier ca îmbrăcat ca în povești!”
“Împărtașim visuri comune și cel mai mare e acela de a deveni părinți… ne rugăm ca să ne binecuvânteze Dumnezeu cu darul Lui…. Ne dorim să fim copii mai buni pentru părinții noștri, frați mai buni, prieteni mai buni, fini mai buni, să cunoaștem mai mulți oameni buni. Ne dorim să fim oameni înainte de toate. Este o vorba… că în viață trebuie să ridici o casă, să sădești un pom și să faci un copil. Ne dorim să ne terminăm casa pe care am început-o, pomul îl sădim în curtea casei când va fi gata și sper ca până atunci să fim o familie mai numeroasă.”
.
Anda cu Adi sunt un exemplu că “Dragostea nu moare/dispare după 3 ani” și după 4 ani se iubesc tot mai tare. O despărțire de 2 săptămâni după nuntă, le-a reconfirmat că nu pot trăi unul fără altul (nu au stat niciodată așa mult timp despărțiți de când sunt împreună) nu au crezut că o sa le fie așa de greu și așa au mai învățat ceva despre ei doi și au învățat să aprecieze și mai mult timpul pe care îl petrec împreună. Una din domnișoarele lor de onoare spune (și confirm aceasta și eu): “Anda și Adi sunt doi oameni mari cu suflete de copii. Nu își ascund săruturile în public, nu se tem să își spună cât se iubesc și cel mai important, ei chiar se iubesc. Anda e o minionă finuță și se completează perfect cu sensibilitatea și charisma lui Iubi, așa îl alintă. Nu poți să nu-i îndrăgești și asta pentru că povestea lor începe de mult. A stat pitită și a prins viață când aveau nevoie mai mult.”
.
Înainte de Anda și Adi, l-am cunoscut pe Călin (un workshop-ist/asistent/prieten vesel și plin de viață). Am avut ocazia de data aceasta să îl văd pe post de naș împreuna cu soția lui frumoasă și gemenele care le fac căsnicia completă. De mult mi-a povestit despre acești doi oameni minunați. Mi-am dorit să particip la nunta lor, cu toate emoțiile pe care le simțeam în stomac (nu e un lucru foarte simplu să fotografiezi fotografi :)) și este o mare onoare să fii ales de un fotograf să fii fotograf :D. Înainte de nuntă erau atât de emoționați încât repetau amândoi ce au de făcut până să fie totul gata. Andei îi plac lucrurile simple și frumoase făcute ca la carte iar Adi e un perfecționist. Am savurat relația lor plăcută și naturală. Nu poți să nu îi iubești! Le-am cunoscut prietenii, familia cum s-au bucurat din tot sufletul de nunta lor! Abia aștept un drum prin Sighișoara sau orice altă ocazie să îi reîntâlnesc pe acești oameni frumoși, ca prieteni!
.
Vă mulțumesc pentru marea onoare de a fi fotograful nunții voastre și Bastrîghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Cristina & Gabi: Arad, RO

17 March 2014 - Nunta

Cristina-&-Gabi--Cover

Acasă este cel mai bine! Spun eu și alții care știu cum este să petreci zeci de ore pe drum. Eu cel puțin, care m-am mutat din loc în loc la aproximativ fiecare an, este greu să definesc unde este casa mea. Cineva a spus că “acasă” este acolo unde sunt cei dragi. La cât călătorim, avem oameni dragi peste tot și ceea ce știu cu siguranță este că toți suntem călători pe acest pământ. Nu există loc pe acest pământ unde să fim acasă cu toți cei dragi. Așa că nădejdea și bucuria este că într-o zi vom ajunge în cer și vom sărbători veșnic. Până atunci însă mă bucur de fiecare moment frumos de pe acest pământ unde pot vedea mai mulți oameni dragi în același timp. Și ce bucurie când poți petrecere la o nuntă cu vechi și noi prieteni. Prin prietena mea Dana am cunoscut-o pe Cristina, o nepoata frumoasă și la suflet și la chip. Și câtă bucurie să aflu că nunta va fi în Arad!
.
Am citit multe poveşti de dragoste. Asta, însă (așa cum spune Cristina), nu e o poveste despre iubire, ci mai degrabă despre salvare. “Pentru mine, a fost sentimentul că Dumnezeu mi-a trimis îngerul păzitor. Al doilea înger, după ce l-am pierdut pe primul… Abia schimbasem hainele de doliu, dar încă îmi părea întunecată viaţa fără mama. Nimic nu avea sens. Era foarte frig pentru martie. Prietenii plănuiau o misiune la Cluj la care nu intenţionam să particip. Emma, sora mea, m-a convins să merg. La finalul întâlnirii de tineret de acolo, îmi amintesc cum am auzit pe cineva rugându-se despre bucurie şi speranţă. Eram mulţumitoare pentru pacea pe care am găsit-o în Biblie, dar in momentul acela, sincer, nu credeam că pot spera la mai mult. Mi-am dat seama apoi că vocea pe care am ascultat-o cu ochii închişi era a lui Gabriel.
Cum reuşeşte să se deschidă floarea de cactus în desert, însetată, dar mai frumoasă ca orice, asa a înflorit prietenia noastră la 350 de km depărtare unul de altul, timp de aproape trei ani. Eu sunt din Arad, iar el din Constanţa, şi astfel am ajuns să ne vedem în cele mai neaşteptate locuri din ţară, şi nu numai: într-o tabără de misiune în Oltenia, la ski în Austria, la Oradea într-o călătorie cu trenul, însoţiţi de bunicul şi fratele meu (zi memorabiliă!) şi cine ştie în câte alte părţi. Fiecare întâlnire am preţuit-o ca pe o minune şi pas cu pas, am văzut cum se deschide în faţa noastră un drum pe care să mergem împreună. Nu credeam că mă va cere în căsătorie prin jocul “Spânzurătoarea”, dar imi place foarte mult cât de imprevizibil e Gabi.
Şi iată-ne în ziua nunţii, când ne-am trezit cu un gol în stomac, emoţii exuberante, entuziasm, grabă şi cu siguranţa că “Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste.”
.
Am ajuns în dimineața nunții la Cristina, o casă plină de rude, multe emoții, gălăgie și veselie. După pregătiri a urmat momentul solemn de cununie religioasă alături de toți cei dragi. Mulți prieteni veniți din diverse colțuri de Românie și lume și-au spus aprecierile pentru Cristina și Gabi, caracterele lor frumoase și relațiile frumoase pe care le-au legat oriunde au fost. Am ajuns după aceasta la sala de mese frumos decorată  în stil romantic, culori pastelate și mâncare bună ;) Iar când oamenii și-au astâmpărat foamea, a urmat veselia programului. Jocuri deosebite și multe râsete în sală. Tineri multi și frumoși, băieții și fetele de DesiderioQuintet au animat muzical atmosfera. Ce să vă spun? Atât de tare a iubit (mai ale Gabi) sesiunea foto, încât au decis că vor să ne mai vedem și la un LTD la un apus fabulos din Arad.
.
Multumesc dragilor vouă și Danei  pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Ruben pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Sarah & John: Jamaica

29 May 2013 - Nunta

Sarah-&-John--3-Creative-208---

Jamaica? NO PROBLEM :)))
Astea sunt cuvintele întâlnite în zonă. Expresie de care îmi amintesc imediat ce pronunț numele țărișoarei exotice de pe litoralul Caraibelor. Și dacă am ocazia să vorbesc despre o viață lipsită de probleme, hai să fac o retrospectivă a anului trecut pentru că această nuntă a încununat recordul călătoriilor.
.
Nunta de vis cu țărmurile aurii a venit ca o încununare a călătoriilor din sezonul 2012. Se împlineau opt luni de sezon iar noi aveam prezență acasă vreo 90 de zile adunate. Trei plecări în SUA și patru în Europa. Venită de pe drumuri, nunta din New York și înainte de asta una în Irlanda și alta în Italia (plus multe adunate prin toată Țara Românească). Patru zile fără semnal într-o tabără din Deva și  de acolo direct la aeroport la o nunta în Spania după care avion spre Londra și peste-o noapte în Jamaica. De fapt am petrecut în drum spre această nuntă de două ori mai mult timp decât nunta :))). Ce să spun, nu prea îți mai rămâne mult timp pentru prelucrarea fotografiilor, sau contabilitate, secretariat, și cel mai important – familie… însă mă bucur de toate călătoriile și asta de dragul experienței nunții. De dragul oamenilor extraordinari pe care îi cunosc peste tot. A atitudinii lor care mă face să îmi doresc încă odată la nuntă, ca invitat, ca prieten! Oameni care ne așteaptă cu drag să ne revadă și ne-am simțit ca niște invitați de onoare la fiecare nuntă. Această nuntă face parte dintr-un lanț de nunți în cercul lor. Este parte dintr-o relație de lungă durată cu niște oameni foarte dragi nouă. Nu am putut posta toate nunțile petrecute cu ei, dar le purtăm aprecierea și dorul mereu…
.
Nu știu cum aș putea (și nu cred că aș putea) să vă explic în litere dragul pe care îl am și cât de mult îmi iubesc meseria, adică iubesc oamenii care decid să facă un pas de credință și încredere că ziua de mâine va aduce și mai multe decât cea de azi pentru că dragostea, angajamentul acesta puternic nu va slăbi în intensitate. Și asta nu pentru cu cei doi sunt un fel de super eroi. Nici pentru că dețin autoritatea supremă asupra sentimentelor, ci pentru că au înțeles că Dumnezeu este Dragoste și actul iubirii și al iertării este unul Divin. Ne apropiem de Dumnezeu cu fiecare angajament de a iubi, în orice circumstanță. Și azi când tatăl pășește încet la braț cu fiica iubită pentru a o încredința alesului inimii ei ce o așteaptă la capătul drumului prea scurt – și mâine când brațele tatălui vor fi doar o amintire, iar brațele mirilor vor ține la rândul lor fii și fiice. Decidem să iubim “Până când moartea nu ne va despărți”. Și azi când soarele dezmiardă fața celui iubit (iubitei) din fața altarului – și mâine când tunetele vor cuprinde palmierii în tremur iar unica lumină va fi a fulgerelor din întuneric. Și azi când oceanul cald ca laptele promite o croazieră dulce – și maine când lacrimile cerului vor agita suprafața apei. Și azi când vocea suavă și sigură spune în briza sărată “DA” (I DO) pentru totdeauna – și maine când frica va șuiera îndoială. Și azi când sărutul pecetluiește promisiunea în fața martorilor văzuți și nevăzuți – și maine când lacrimi vor brăzda buzele tremurânde ascunse de toți. Și azi când în aplauze, semeț, parcurgi drumul de la altar la braț cu cel/cea aleasă – și mâine când amândoi poate sprijiniți de bastoane veți realiza că totul este doar o amintire fabuloasă urmată de partea cea mai frumoasă – viața în doi.
.
Să nu o lungesc prea mult, vă spun doar că am avut parte de o nuntă foarte restrânsă, cu puțin mai mult de 10 invitați cu care am stat seara încălziți de felinare și mai ales de cuvintele emoționante spuse de cei dragi. O nuntă cum nu am mai avut și nu cred că va mai fi. Iar cu acești oameni foarte dragi abia așteptăm să ne revedem. Cu ajutorul lui Dumnezeu credem că ne vom revedea în Bali, și acea călătorie va deveni cea mai îndepărtată nuntă de casă cu oameni foarte apropiați de inima noastră ;).
.
Cu drag și apreciere pentru onoarea de a fi cu voi toți la nuntă (la atâtea nunți ;)))
Silvia & Sergio.
.
P.S. Biletul din cameră de la începutul slide-show-ului a fost scris și aranjat de camerista hotelului … un gest simplu, personal și atât de frumos.

Alina & Robert: Zaragoza, ES

11 May 2013 - Nunta

Alina-&-Robert-Cover

Se spune că pe vremuri Zaragoza era păzită de 7 porți bine încuiate pentru a păzi cetatea. Nu era ușor de cucerit orașul. Se pare că și lui Robert i-au trebuit 7 ani pentru ca Alina să îi aparțină în întregime, irevocabil, pentru toată viață a lui. Totul a început în România, în 2005 când Alina și Robert (fiecare cu familia lui) au decis să revadă plaiurile natale în vacanță. Ambii născuți în România, dar familia lui Robert s-a mutat în Canada când el avea 4 ani, iar familia Alinei s-a mutat  în Spania în anul 2001. Alina, lenevind în haine de casă, încă analiza cum are să fie acea zi fără a presimți că acea vară îi va schimba viitorul…
“Îmi amintesc cum înainte să ne cunoaștem, la cei 17 ani pe care-i aveam atunci, m-am rugat pentru prima dată serios și sincer pentru ca Dumnezeu să fie cel care să scrie o poveste de dragoste pentru mine, o poveste care să fie exact așa cum dorește El. Și acum privind în urmă îmi dau seama ca răspunsul a venit imediat.”
Tatăl lui Robert și tatăl Alinei au copilărit împreună, așa că s-au bucurat foarte mult când s-au reîntâlnit  în acea dimineață de august. Atunci, când tatăl Alinei a strigat-o să iasă afară pentru a cunoaște pe cineva, s-au văzut și Alina cu Robert pentru prima dată, iar Alina povestește roșind că s-a făcut mică de tot când privirile ei le-au întâlnit pe ale lui Robert.
Alina: “Nu eram nicicum îmbrăcată pentru a primi musafiri, mai ales pe un așa băiat chipeș cu zâmbet atrăgător… voiam să fug în casă să mă ascund :))”

Robert: “Nici să mă bați nu îmi amintesc ce purta Alina în acea zi. Nu am putut să văd nimic decât chipul ei senin, o privire amețitoare și un zâmbet modest care m-a cucerit…”
Memorabile în acea întâlnire au fost cuvintele tatălui Alinei care glumeț de felul lui a spus: „Gelu, văd ca tu ai un băiat frumos, eu am o fată… Cine știe, poate ne facem cuscri într-o zi!” Dacă ar fi știut el ce avea să urmeze… ;)).
O săptămână mai târziu când Robert a plecat înapoi în Canada au știut amândoi că ceva special avusese loc în inimile lor. Alina-Robert: “Timpul a trecut și ne-am mai întâlnit abia în 2009 când el a venit în Spania pentru un an, și de atunci pana în prezent am văzut cum Dumnezeu a lucrat cu putere pentru noi, vorbindu-ne în felurite moduri,  „despărțind mările” pentru noi, răspunzându-ne la întrebări. Unul dintre multele indicii deosebite pentru noi a fost în martie 2011 când a venit din nou în Spania special pentru a înțelege dacă trebuie sa continuăm cu relația într-o direcție cu perspective spre viitor. Amândoi ne-am rugat mult și am postit după care Robert mi-a spus: „Știi, am pus un semn, ca să știm ce trebuie să facem, dar deocamdată nu o să-ți spun care este.” Am acceptat și am așteptat cu nerăbdare, poate, poate o sa aflu și eu despre ce era vorba. Nu am aflat nimic nici a doua zi, nici celelalte zile…, totuși nu înțelegeam deloc de ce în fiecare zi Robert mă întreba: „Crezi că azi o să plouă?” Iar eu nefericită spuneam: „Se poate, dar dacă e asa nu putem să vizităm nici azi ceea ce ne-am propus.” Asta s-a întâmplat aproape în fiecare zi. Și a plouat aproape în fiecare zi! Pentru ultima zi pe care am petrecu-o amândoi înainte ca el sa se întoarcă în Canada, prognoza era bună! În sfârșit vreme frumoasă ! mi-am spus… și totuși… a început din nou să plouă. După amiază am ieșit în oraș să facem cumpărături dar Robert se uita mereu la cer și întreba „Tu vezi vre-un curcubeu?” La care eu spuneam :” Nu,  hai să intrăm și în magazinul ăsta”. Ei bine spre sfârșitul zilei, când mai era doar foarte puțin până la apusul soarelui, am văzut cum băiatul meu s-a oprit în mijlocul străzii uitându-se spre cer. Chiar a început să facă și poze. M-am uitat și eu și am văzut un frumos curcubeu. M-am uitat și la el și am văzut că zâmbea plin de uimire. Dar n-am înțeles…n-am înțeles decât atunci când 20 de minute mai târziu, în autobuz, Robert mi-a spus: „ Știi, am primit semnul…!” E minunat felul în care Dumnezeu a lucrat și lucrează pentru relația noastră.
În anul nunții, 2012, s-au împlinit 7 ani de când ne-am cunoscut. Nu suntem superstițioși și nu credem nici în noroc, nici în ghinion, dar ne place șaptele pentru că o maaare parte din  povestea noastră are ceva de-a face cu aceasta cifră. Când ne-am reîntâlnit după 5 ani, am cumpărat pentru Robert un mic breloc care avea 7 cheițe de tip vechi, reprezentând cheile de la porțile orașului Zaragoza. Am vrut să aibă o mică amintire din acest loc. El a păstrat cu mult drag cadoașul, și pe măsură ce legătură dintre noi s-a făcut mai puternică am atribuit fiecărei cheițe o etapă din relația noastră. Am început de la ziua în care ne-am cunoscut și am continuat cu fiecare “eveniment cheie” până la ziua nunții. La rândul meu am primit și eu o cheiță mică și drăguță pe un 7 iulie, la 7 seara când Robert m-a întrebat dacă vreau să fiu prietena lui pentru ca într-o zi să fiu soția lui. Din cauza aceasta și cheile și cifra șapte sunt speciale pentru noi.”

Acestea sunt doar câteva detalii dintr-o poveste luuungă și frumoasă. Și pentru că textul este luuung nu cred că mai aveți timp sau chef să citiți despre cum am petrecut peste 12 ore pe ulițile caniculare ale orașului… Cum tatăl lui Robert, cumva din greșeală s-a pierdut de grupul care trebuia să ajungă la locația cununiei (vreo 60 km de oraș). Rapid, am decis că tatăl poate să ia locul meu în mașină. Și pentru că Alina cu Robert aveau nevoie și de tata și de fotograf la cununie, eu mi-am făcut loc sub rochia miresei (care stătea pe scaunul din față) și așa acoperită de dantelă și râsete am ajuns la locația superbă râzând și imaginându-ne replici în caz că ne oprea poliția :)).
În bătaia ventilatoarelor și a melodiilor de nuntă, Alina și Robert și-au spus jurămintele însoțite de lacrimi și hohote de râs – la una din replicile lui Robert, care trebuia să sune ceva de genul “… promit să rămân alături…” Robert (a cărui Română este mai mult din amintiri decât practicată) a spus emoționat cu uimire în voce și o urmă de întrebare “… promit să fiu Român alături ? …” În acele momente mi-a trebuit concentrare maximă pentru că îmi tremura mâinile de râs =)) A fost nemaipomenit și atmosfera în râsete și voie bună a continuat și la restaurant, ca să nu mai povestesc despre cei mai veseli cavaleri de onoare !!!
Le mulțumesc  pentru onoarea de a le fi fotograful nunții (și pentru încrederea lui Robert să mă lase sub rochia Alinei :))) și Florei pentru asistență.
Cu drag,
Silvia.

Bea & Bobo: Bucuresti

28 February 2013 - Nunta

Bea-&-Bobo---COVER

În atâția ani am tot auzit diverse povești, care de care mai diferite, dar asta a fost peste orice așteptare – Bea și Bobo s-au îndrăgostit într-un CIMITIR !!! =)) Spre fericirea tuturor tema nunții nu a urmat locul dragostei :D Totul s-a petrecut în culori dulci și pastelate de poveste și amintiri din lucrurile bunicilor împletite cu dragostea părinților și a tuturor prietenilor.
.
“Când ne amintim de începuturile noastre, ne vin în minte câteva lucruri: seri târzii de mai, cafea bună și Cimitirul Belu. Da, ați citit bine, Cimitirul Belu. Ajunsesem acolo cu o gașcă de prieteni la noaptea muzeelor deschise. Cred că nu pare cel mai romantic loc posibil însă pentru noi este seara în care ne-am dat seama că vom fi mai mult decât simpli amici. A fost o seară luuuungă plină de distracție alături de prieteni și undeva spre dimineață am ajuns cu toții acasă la un amic. Acolo Bogdan m-a surprins și mi-a făcut o cafea bună rău! Știu că trebuia să vorbim încet să nu îi trezim pe cei care dormeau, însă sunt destul de sigură că în inima mea ceva a strigat tare: This one is a keeper!!!
.
A urmat un an grozav în care Bogdan îmi făcea din când în când câte o surpriză și cumpăra bilete să plecăm într-un loc frumos. Așa ne-am plimbat ținându-ne strâns de mână prin Milano, Verona, pe Coasta de Azur și prin Barcelona. Așa că atunci când mi-a făcut cadou de Crăciun bilete pentru luna mai (când împlineam 1 an)  la Roma nu bănuiam ce mă aștepta. Nu am bănuit nimic nici atunci când m-a dus seara pe la miezul nopții la Fontana di Trevi. Bobo mi-a spus ulterior ca și-a ascuns cu greu emoțiile în ziua aceea pentru că îi era teamă să nu mă prind ce avea de gând. Eu i-am zis că i-a reușit de minune! Atât de bine încât atunci când s-a așezat în genunchi lângă Fontana di Trevi și mi-a pus întrebarea. Eram așa de uimită încât am și uitat să răspund. Mi-am dat seama după câteva secunde că el de fapt încă aștepta răspunsul meu. Și atunci am răspuns fără să ezit: Da! Da! Da!”
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre de poveste de la Palatul Bragadiru, și Bastrîghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Loredana & George, New York, SUA:

28 January 2013 - Nunta

Loredana-si-George-Cover

Loredana avea 15 ani când George a parcurs holul luuung al bisericii, iar de atunci au mai trecut aproape 15 ani până visul lui George și al Loredanei s-a împlinit: au parcurs holul lung al bisericii ca soț și soție.
.
Loredana vede și acum acel Sabat din iarna lui 1997. Se mutase cu familia de la  Cluj la New York de doi ani. Aștepta ca o adolescentă cuminte  începutul programului de la biserică. Atenția  i-a fost atrasă de un băiat chipeș, cu pas și zâmbet larg. Nu a rezistat să nu întrebe o prietenă: ”Cine este acesta?”  ”Oh!” a răspuns aceasta: ”El este George. Vine doar în vizită la sfârșit de an din Chișinău, dar nu stă aici”. Loredana s-a posomorât înțelegând cât de departe este Chișinău. (Mă bucur că Raluca a știut unde este Republica Moldova cu orașul meu natal – Capitala :))).) George a locuit în Chișinău șapte ani, ca pastor la o biserică Adventistă.  Între timp, inima Loredanei care a tresărit încă din prima clipă, după care a  întârziat să mai bată câteva momente, și-a găsit cu greu liniștea fără el.
.
„Am știut de atunci, chiar dacă aveam doar 15 ani, că acesta este băiatul pentru mine.” În acea zi s-au salutat datorită prietenei Loredanei care i-a introdus și din acel moment nu s-a mai putut gândi la alt băiat.
George: „De când am salutat-o, mi-a plăcut foarte mult numele, dar nu am crezut că poate fi ceva. După două săptămâni am plecat din nou în Moldova și dacă nu ar fi fost mama și bunica, care se rugau pentru mine, pentru o fată credincioasă să mă completeze, nu știu dacă ar fi fost ceva.”
A aflat adresa de mail a Loredanei și așa au început corespondența cu fotografii și mesaje lungi, așteptări și mai lungi și vizite prea scurte și prea rare, o dată pe an.
.
George: ”În 2003 am revenit la New York, de data aceasta fără a mai pleca. Am continuat prietenia noastră, ca amici. La scurt timp mamei mele i-au găsit cancer, iar în 2005 a decedat. Am fost foarte deznădăjduit. Apoi a murit și bunica mea în 2008. Ele doua au fost mamele care m-au crescut. Am simțit că parcă viața mea se termină. Nu am putut găsi nimic fericit în viața mea. Loredana a fost singura care a stat lângă mine și m-a ajutat să trec prin toate. Pot spune că ea este prietena mea cea mai bună.”
.
Loredana: „De când m-am botezat în biserica Adventistă, m-am rugat pentru un semn de la Dumnezeu. Băiatul care este pentru mine îmi va recita versetele din 2 Timotei 4:5-8. Aceasta a fost înainte să îl fi întâlnit pe George și nu am spus nimănui, am păstrat doar pentru mine această rugăciune. Într-o zi a anului 2010, spre surprinderea mea, George mi-a scris în e-mail un verset. Era chiar 2 Timotei 4: 5-8. Eu aproape că uitasem de versetul cerut cu atâția ani în urmă. Dar mi-am amintit în acel moment și mi-a fost și mai clar că George este pentru mine.”
.
George: ”Eu mă rugasem de mult timp ca Domnul să îmi arate dacă Loredana este pentru mine. Cu siguranță că ea este. Nu mă îndoiesc acum cu nimic. Dar, trebuia sa o cer acum oficial sa fim “prieteni”. Așa că, pe 15 Octombrie, 2010, am venit la școala unde Loredana este învățătoare în Long Island, New York. I-am adus un buchet de flori, și am cerut-o oficial sa fim într-o relație de prietenie apropiată. O elevă a și spus tare: “În sfârșit Mrs. Kovacs are un prieten!!!” Apoi, pe 26 Februarie 2012, am dus-o pe Loredana în Corrona Park în Queens unde am îngenunchiat în fața globului, mai bine zis în fața Loredanei, ca să îi cer mâna. I-am oferit un ceas (în loc de inel de logodnă). Îmi doream ca de fiecare dată când vede ceasul să se gândească cât de scump este timpul pe care îl petrecem împreună și totodată timpul în care ne aflăm și să ne motiveze să ne pregătim și să fim gata în fiecare zi pentru revenirea lui Isus Cristos, mântuitorul nostru.”
.
În același an, pe 1 Iulie 2012, George și Loredana au devenit soț și soție. Au avut multe experiențe cu Dumnezeu și aceasta i-a apropiat și mai mult și sunt deplin încredințată că sunt creați unul pentru celălalt și Dumnezeu le-a unit viețile.
Loredana: “Eu am știut de la început, de când am avut 15 ani, că George va fi soțul meu și pot afirma că fiecare lucru bun merită să îl aștepți, căci Dumnezeu are un plan pentru fiecare”.

Din acest plan extraordinar am ajuns și eu să fac parte prin invitația lor de a le fi alături la nuntă. A început totul printr-un mail frumos, continuat de visul de a vedea New York-ul cu toate locurile văzute în filme și la știri. Avionul se apropia de mușuroiul cel mai populat al SUA iar în urechile mele răsuna Frank Sinatra (New York). Am cutreierat marele oraș cu foștii mei miri (Lisa & Cipi).  Sunt MULTE, FOARTE MULTE de spus despre orașul care nu doarme, la propriu, (nu doar vara, ca la Români ci și iarna :)) mai ales în Time Square, unde se circulă ca în metrou la orele de vârf. Manhattan cu toate frumusețile lui, Grand Central Terminal (nu știu de ce, m-a dus cu gândul la Madagascar). Central Park, amețitor de verde și curat, iar vederea de pe Rockfeller Center impresionează în fiecare direcție.  Clădirile din jur par cocoțate care mai de care  străpungând norii și declarând progresul arhitectural modern ce îl cuprinde pe cel vechi scoțând în evidență valoarea acestuia. Călcând pe acoperișul vestitei clădiri, mi-am amintit de etajul 69 și celebra grindă pe care odinioară prânzeau 11 muncitori fără echipamente de siguranță… Lunch Atop a Skyscraper, c.1932 de Charles C. Ebbets. Nici măcar nu erau părinții mei în planurile bunicilor… unde eram eu în 1932?  M-am gândit cum o fi să te știi autorul acelei fotografii celebre? Cum e să faci istoria? Și în acel moment, în timp ce încercam să deslușesc Liberty Island, cu gândul la ideea că nu se mai poate vedea World Trade Center, am realizat zâmbind că noi toți facem istoria. O scriem împreună, literă cu literă. Cuvânt cu cuvânt. Unii reușesc să pună amprenta (bună sau rea) în paragrafe întregi sau monopolizând capitole. Eu fac istoria !!! Eu prind istoria celor în viețile cărora mă implic. Ei fac istoria în viața mea prin invitația la o nuntă. Și cât de multe se pot schimba de la o experiență la alta, acceptând sau nu ceva. Ce plăcut este să privești în spate amintindu-ți de fiecare moment privind în fotografii. Loredana & George s-a apucat să scrie istoria vieții lor împreună și pot să vă spun că la capitolul „Luna de Miere” au dedicat 40 de zile și 40 de nopți prin Key West, Florida, Bahamas și Niagara Falls… Asta da Lună de Miere, nu?
.
Ei dar nunta, nuntă a fost de toată frumusețea!  Cu lacrimile celor dragi! Emoțiile Loredanei și ale lui George resimțite în tremur de genunchi :)). Atmosfera a fost animată din plin de elevii de la școală. Biserica elegantă și frumoasă a oficiat în sfârșit înaintea lui Dumnezeu pasul așteptat de atâția ani! Acolo și-au făcut cadou câte un ceas, un simbol în căsnicie care mereu le va aminti de legământul lor. Am mers după aceasta spre școală, unde Loredana și-a dorit neapărat fotografii cu elevii chiar în clasa lor. Bineînțeles că de emoții a uitat mireasa de codul de la alarmă așa că am fost imediat felicitați de polițiștii veniți la fața locului pentru a afla cine sparge școala ziua-n amiaza mare :))
Am mers după aceasta la restaurant. Multă muzică, dedicații și jocuri. Un joc mai neobișnuit pentru România: Mirele și mireasa primesc câte o farfurie, și se dă startul la concursul cine adună mai mulți bani în timpul unei melodii vesele. Să mai vă spun ca Loredana a câștigat concursul? Loredana și-a aruncat buchetul iar George a aruncat portmoneul cu mesajul: Banii nu aduc fericirea și inima nu trebuie să îți fie legată de aceștia. „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” a spus George explicând băieților gata să prindă portmoneul că de fiecare dată când vor privi banii să își amintească de faptul că aceștia nu sunt cei mai importanți în viață. Multe gânduri frumoase, cântări vesele și multă, multă bucurie pentru miri.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Mihaelei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Jennifer & Paul: Houston, TX

17 November 2012 - Nunta

Paul-&-Jennifer-coperta

Despre Jenifer și Paul ar trebui să vă povestesc mult și bine și nu știu de unde să încep – de la la sesiunea foto cu ei doi de pe faleza din Galveston sau de lacrimile Lui Paul în emoțiile anticipării pentru prima imagine cu Jenifer mireasă… Emoții care ne-au inundat și pe noi cei din spatele aparatelor care ne-am bucurat de bucuria lor :)
.
Le mulțumim pentru onoarea de a păstra amintirile nunții și părinților extraordinari pe care am avut marele privilegiu să îi cunoștem mai mult decât pe socrii mari.
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.

Iliana & Daniel: Santorini, EL

6 October 2012 - Nunta

Santorini-Cover

Sunt multe aspecte frumoase în munca de fotograf și nu stau să le enumăr pe toate. Dar unul dintre ele este legat de contrastele pe care le poți savura la fiecare nuntă în parte. Am în cap un fel de carte a nunților și a celor mai neobișnuite obiceiuri de nuntă. Există însă și o cronică a nunților ieșite din orice tipare și punct. Și cu adevărat nu cred că va mai exista la bySergio un week-end ca acesta. În același week-end au fost nunțile extreme ca număr de invitați: o nuntă a avut 1000 (una mie) invitați, și această nuntă a avut 2 (doi) invitați. TARE aș putea spune dar e prea “moale” acest cuvânt pentru ceea ce a fost cu adevărat. Încă de când am aterizat în micuțul aeroport, vântul simțeam că mă ia de pe picioare și primul lucru la care m-am gândit a fost, “Perfect, voi avea parte de fotografii dinamice datorită zbuciumului aerian”.
.
Două fețe luminate, Ileana cu Daniel (mirii) insoțite de alte două fețe bucuroase (nașii) mă așteptau la aeroport. A urmat un drum întortocheat până în Sud-Vestul insuliței și ceea ce am putut vedea nu se poate asemăna cu nimic din ce am văzut pănă acum. Căsuțe albe luminau radioase reflectând soare și curățenie. Fiecare petic de zid este vopsit în alb. Și pe fiecare fărâmă de pământ se înalță o floare. Acolo unde nu se găsește decât un colț de stâncă, o oală găzduind o floare te poate surprinde unde nici nu te gândești că ar putea fi. Chiar m-am întrebat oare oamenii ăia de pe-acolo mai fac și altceva decât să dea cu lavabil toată ziua bună ziua și să aibă grijă de flori? Căsuțele întortocheate au cea mai spectaculoasă arhitectură posibilă, sunt ingenios adunate ca un cuib de furnici supra-etajate. De unde nu te aștepți apar câteva trepte întortocheate și partea foarte interesantă e să realizezi că practic mergi pe tavanul cuiva! Mă simțeam ca o pisică atât timp cât toate drumurile (în anumite zone) sunt croite de pe un acoperiș pe altul. O senzație unică și palpitantă. Fabuloasă prin trăire și îmi doresc din TOATĂ inima să petrec acolo un concediu romantic… Am tot călătorit, dar nu pot compara încărcătura emoțională trăită în Santorini cu nimic.
.
Partea cea mai frumoasă care a completat fantastic de frumos acele locuri e reprezentată de Ileana și Daniel. Doi oameni cu suflet de copii. Cu o atitudine grozav de prietenoasă a căror poveste este cu atât mai interesantă cu cât ei credeau că nu se va întâmpla. Au ros coatele puloverelor împreună în băncile școlii/liceului. Au colindat drumurile dezvelite ale Alexandriei împreună visând la ce vor face când se vor face mari. Se întâlneau la semaforul de la colțul străzii unde locuia Ileana. Daniel nu venea să o ia de-acasă pentru ca să nu îi certe părinții că iar sunt împreună în loc să învețe. Au crescut și au decis să plece la facultate în București. Oraș mare. Vise mari. Așa că nu au dat vre-o șansă relației lor DAR au promis solemn, nu contează unde vor fi peste 5 ani, în ce relație se vor afla, totuși la ora x din ziua y in luna z se vor revedea la acel faimos semafor. Au trecut lunile, anii, și și-au dat seama că ei sunt împreună și că Bucureștiul nu i-a înstrăinat unul de altul ci le-a dat posibilitatea să înțeleagă ca sunt făcuți unul pentru celălalt! În ziua y din luna x, la 5 ani mai târziu, și-au dat seama că ei se iubesc la fel de mult, și chiar mai mult decât atunci când și-au promis întâlnire lângă acel semafor… Și nu îmi imaginez cum ar putea fi altfel. Toată lumea îi știe împreună de-o viață și unii mai suspecți spuneau să le verifice buletinele că sigur s-au căsătorit pe-ascuns :))) Bună idee, nu? La câți prieteni au, s-ar fi lăsat cu mare gălăgie nunta lor așa că după ce au aflat de un wedding-destination de la noi de pe site (unul din Grecia, Andrei și Cristina) au decis că aceasta este exact ceeace își doresc.
.
O nuntă mică, foarte mică. Una ținută secret pentru toată lumea și doar nașii au fost invitați să le fie martori și nu am cuvinte suficiente să le mulțumesc pentru că mi-au oferit bucuria și onoarea să fiu și eu unul din cei foarte puțini martori. Am fost ca între prieteni! Am băut cafeaua dimineața pe terasă împreună. Am râs la pregătiri. Ne-am mustăcit la cununia civilă unde engleza celui care oficia cununia aducea a un fel de africană ritmată. Dar în afară de aceasta, atmosfera și peisajul erau amețitoare cu largul mării în spatele lor și muzica. Am băut șampanie, am mâncat tort în timp ce ne bronzam asimetric și simțitor la soarele arzător :))) Am făcut fotografii de grup cu toți invitații și organizatorii, traducătorii… o să vedeți ce mulți am fost. Ne-am emoționat la cununia religioasă ținută într-o bisericuță mai bătrână probabil decât preotul. Ne-am aventurat la fotografii până am flămânzit. Am oprit la o terasă superbă și am mâncat. Am mai făcut fotografii și pe terasa/acoperișul restaurantului. După care am alergat să prindem apusul. Am gonit printre priveliști amețitoare. Ne-am ciocnit de turiști fericiți să vadă mireasa și tot așa am ținut-o într-o sesiune foto uimindu-ne de porțile ce duc spre nicăieri și geamurile la nivelul gleznei scoase parca din basme. Și pentru că la fiecare nuntă este tradiția să se piardă careva dintre invitați, am păstrat și această tradiție – s-au pierdut de nași. După care ne-am despărțit să găsim nașii și ne-am pierdut de data aceasta toți unul de altul =)) a fost o adevărată aventură sa cauți pe scărițele și potecile încolătăcite dar ne-am distrat copios pe seama faptului ca la o nuntă cu 2 invitați, ne-am pierdut :))) Seara târziu, am mers la un restaurant excepțional și am mâncat cele mai frumoase bucate !!! Și extraordinar de gustoase și am povestit de toate spunându-ne cât de bine și relaxant a trecut ziua… Fără stres de organizare. Apropo, agenția de-acolo a fost extraordinară. Totul a fost la superlativ și atitudinea lor de nota 100%. Ziceai că eram prieteni vechi cu toții. Am oprit și la câteva tarabe de-ale lor și peste tot am fost serviți cu diverse delicii de-ale locului și cu un vino-must atât de bun, după cum zicea Daniel, de dai în diabet :)) Un vin local preparat din strugurii lăsați să se usuce la soare. Practic vinul este făcut din stafide. Așa degustând și amuzându-ne de tot și de toate fără grija locurilor de la masa restaurantului. Fără sute de griji și zăpăceală multă… WOW, mai vreau la nunta lor o dată, de două ori, de multe, de sute de ori !!!

.
Vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit șansa și bucuria nunții voastre intime și unice.
Cu drag,
Silvia.

Diana & Andreas: Cipru, CY

5 October 2012 - Nunta

Diana-Andreas-cover

Mă uitam cum palmierii Ciprului se unduiau de briza mării gata parcă să plece odată cu valurile spumoase… Totuși, reveneau cuminți la temelii, pentru că acolo le este locul, acolo le este casa. Pentru ei rădăcinile sunt cele care dictează existența… Iar pentru noi ce poate fi? Baștina ne e dragă nu doar de dragul locurilor ci de cel al oamenilor cu care am relaționat. Și de cele mai multe ori trăirile sunt readuse pentru că ne amintim de ce am experimentat, gândit la un moment dat. Clipele din viața noastră au valoare de dragul oamenilor cu care am avut acea experiență. Ceea ce ne leagă de oamenii din jur este o o trăire plăcută care vrem să se repete și să nu mai ia sfârșit. Când am cunoscut-o pe Diana, intensitatea cu care trăia fiecare moment a făcut să o îndrăgim imediat și să ne dorim să fim alături de ea mai ales ca fotografi. Pe lângă frumusețea deosebită are un caracter super de gașcă. O personalitate explozivă, pozitivă. O față expresivă și multă carismă ce inundă orice mediu în care apare. Andreas cucerit iremediabil, își amintește de prima impresie: “Diana este dulce cu o personalitate distractivă cu care vrei să petreci cât mai mult”. Diana a fost cucerită de aparența dură a lui Andreas, dar extrem de este fin în esență”.
.
Povestea lor: “Ne-am întâlnit prima oară în Toronto, Canada în 1999.  Eu, Diana, aveam 17 ani și Andreas 23.  Vroiam să aplic pentru universitate și căutam pe cineva să-mi răspundă la niște întrebări.  Mama mea cunoștea pe cineva al căruia fiu (adică Andreas) intrase deja la facultate, și mi-a propus să ne întâlnim. Cu toate că la început nu m-a încântat ideea, am fost de acord și am aranjat o întâlnire.  Am plecat la cafea să discutăm cele 5 cărți imense pe care le adusese cu el, și în final am vorbit cu orele despre multe alte lucruri.  Ne-am împrietenit pe parcurs, dar deoarece am plecat să studiez mai departe la o facultate departe de Toronto, nu am mai ținut legătura prea mult.” De două ori s-au revăzut întâmplător pe parcursul anilor, și a doua oară Diana erau deja la facultatea de medicină din Timișoara, și Andreas urma să se mute înapoi în Cipru.  Așa că, din nou au ținut legătura tot mai rar, până în vara din 2008 când Diana făcuse planuri să călătorească prin Europa.  A cumpărat bilete pentru Cipru (o vacanță de trei săptămâni), și și-a amintit că Andreas se mutase acolo.  Așa că l-a sunat să se vadă la o cafea… De la cafea vedeți la ce s-a ajuns ;)) “Întâlnirea noastră după atâția ani în câți nu ne văzusem a fost egală focurilor de artificii.  Fiecare din noi avea o mie de povești de spus și bancuri de povestit etc.  Ne-am înțeles superb și începând de atunci <<our love story started!>>.  Chiar dacă eram mai mult la distanță (eu fiind în România cu studiile și el în Cipru) am reușit să ne vedem deseori și să petrecem momente de neuitat împreună. În 2009 Andreas a organizat o vacanță în Grecia și mi-a făcut surpriza inelul de logodnă.  A urmat nunta de vis din 5 Mai 2012 ca în basme…”
.
Un basm a fost totul ce s-a petrecut acolo! În momentul în care am cunoscut familia Dianei, am înțeles “de unde vine” Diana așa cum o știm noi. Are o moștenire genetică puternic pozitivă și de dimineață Andreas, împreună cu socrul mare (extrem de relaxat) au stat sa savureze căldura soarelui în bazinul privat de pe acoperișul hotelului unde s-a petrecut nunta, în timp ce femeile casei, Diana cu mama, ce credeți că făceau – se stresau cum se obișnuiește? NU!!! Râdeau povestind ba una ba alta, concomitent aranjând-u-se pentru ziua cea mare! Daca este să dau un exemplu de cât de relaxată trebuie să fie o nuntă, nunta Dianei cu Andreas este unul demn de urmat. Un model și în degajare, râsete, bucurie în relaționare și o completă sincronizare emoțională. Chiar dacă în jur de 100 dintre invitați au fost turiști veniți la nuntă, și de organizarea cărora au trebuit să se ocupe, nu aș putea să îmi amintesc de vre-un moment tensionat sau  stresant în această nuntă. Chiar și atunci când la biserică, după slujba frumoasă, toți invitații au plecat la restaurant, iar miri și părinții Dianei împreună cu fotografii s-au trezit că nu au transport să ajungă la superbul hotel unde s-a ținut nunta, oricum a fost râsete și voie bună! Distracție pe seama faptului că pentru a începe nunta lipsesc doar câteva detalii gen miri, părinți și fotografi! Mă gândeam că li se trage de la cultura Americană în care au petrecut foarte mult timp familia Dianei. Dar vă mărturisesc aceeași atitudine și de la toată familia lui Andreas (născut în Africa) și a părinților lui Ciprioți 100%. Încă odată m-am convins că atitudinea se cultivă, fără a face diferențe de rasă, origine sau rădăcini. Înveți să fii ceea ce vrei să fii. Ești condus de valorile pe care le ai în viață. În această sărbătoare unde totul este de la superlativ în sus, și-au unit viețile Diana cu Andreas. Din acea zi au decis că vor fi unul pentru celălalt punctul de echilibru, locul unde inima celuilalt va spune “acasă”… Vreau doar să ma amintesc despre petrecerea de la restaurant. Un exemplu de învățat și ținut minte. De aplicat și practicat și pentru cultura noastă, Româneasca. Mâncare și dulciuri stil bufet pe gustul și a celui mai pretențios. Tortul mirilor prezent spre admirația tuturor. Dansul mirilor care a deschis ringul și după aceasta muzica cum nu am mai auzit să pună pe jar o nuntă întreagă. Pe la 24 s-a servit și tortul miresei iar după aceasta, până dimineață dans și voie bună până tălpile invitaților ardeau :))) Și bineînțeles tradiționalul dans Cipriot condus de bărbați, cercuri, piruete și mult talent local. În total, despre nunta aceasta pot spune ceva ce nu știu cum să traduc mai bine în limba română: “an outstanding wedding”.
Mulțumim pentru onoarea de a fi fotografii nunții voastre!
.
Cu drag, Silvia & Sergio.

David 7 ani: de-acasa

1 June 2012 - Familia mea

David-7ani-cover

Pentru că azi e ziua internaţională a copiilor, iar ziua lui David a fost acum o săptămână, m-am trezit dimineaţă cu o dorinţă să fac un post despre viaţa lui, cu cele puţine fotografii pe care i le-am facut de-a lungul viețţi :) Dar, hai să încep cu o întâmplare pe care mulţi probabil o ştiu:

Un om a venit de la muncă târziu, obosit şi nervos, găsindu-şi pruncul de 5 ani aşteptând la uşă. 
- Tati, pot să te întreb ceva? 
- Da sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul. 
- Tati, câţi bani câştigi pe oră? 
- Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
- Doar vreau să ştiu… Te rog spune-mi, cât câştigi pe oră? 
- Dacă trebuie să ştii, câștig 50$ pe oră. 
- Ah, a răspuns micuțul, cu capul plecat. 
- Tati, îmi împrumuți te rog 25$? 
Tatăl s-a înfuriat:
- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca să îmi ceri niște bani să îți cumperi o jucărie prostească sau alte porcării, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gândește-te de ce eşti aşa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru aşa copilării! Micutul a mers în liniște în cameră şi a închis uşa . 
Omul s-a enervat și mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună așa întrebări doar pentru a cere niște bani. După o oră, omul s-a calmat și a început să gândească. Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ și chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la ușa băiatului și a deschis-o.
- Dormi? a întrebat… 
- Nu tati, sunt treaz, a răspuns băiatul. 
- M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă și m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25$ 
Micuțul a sărit, zâmbind. 
- Multumesc tati!!! a strigat. După aceea a scos un pumn de bani. 
Omul a vazut că băiatul avea deja bani și s-a enervat din nou. Micuțul si-a numărat încet banii și s-a uitat către tatăl său. 
- De ce vrei mai mulți bani dacă deja ai? a spus tatăl. 
- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, am 50$. Pot să cumpăr o ora cu tine???? Te rog să vii mai repede acasă mâine . Vreau să mă joc cu tine. 
Tatăl a fost distrus. Şi-a luat băiatul în braţe şi l-a implorat să îl ierte. (sursa povestirii e aici)
.
Știaţi că de obicei un tată petrece cu copilul său (până la varsta de 3 ani) în medie 7 minute/zi? Aici nu mă refer la faptul că se află în aceeși cameră cu micuțul. Iar cu creșterea vârstei, timpul petrecut împreuna nu se îmbunătățește dramatic…. Știi că în funcție de relaționarea ta cu copilul el așa va percepe autoritățile și pe Tatăl Ceresc? Știi ce impact ai tu asupra vieții micuțului și cât de mare este amprenta ta, ca bărbat, în viața acestuia?
Suntem obișnuiți că mamele petrec timp cu ăștia mici. Mama îl îmbracă, hrănește și îl îndrumă și îi explică ce e bine și ce e rău. Tata, bărbatul casei, muncește mult și lipsește din viața copilului mic (chiar și a băieților) tot mai mult, iar bunica și mama sunt cele care îi arată exemplul de trai… Tot o femeie este de obicei educatoare la grădiniță și în 99% din învățătorii de clase primare sunt… femei. În generală și liceu 80-90% din profesori tot femei. Practic primii 16 ani copilul este înconjurat 95% din timp de femei. Adică în cei mai importanți ani al vieții lui cănd i se formează caracterul și personalitatea. Unde sunt bărbații din viața unui băiat care la rândul său trebuie să se formeze ca bărbat și să ia decizii în familie și în societate? Nu am nimic împotriva femeilor! Vă rog să mă credeți și înțelegeți. Apreciez dedicarea, răbdarea, devotamentul unei mame gata să întoarcă munții pentru odrasla ei. Vreau doar să spun și să te îndemn ca tată,să nu subestimezi impactul pe care îl ai asupra fiului. Ești un  exemplu pentru fiica ta cum ar trebui să-și aleagă viitorul soț și cum trebuie să fie tratată.  Știi tu că a fi barbat pentru fiul/fica ta înseamnă să fii “ca tata”? Știi tu cât respect câștigi prin acel fotbal, pescuit, construire de lego sau chiar un joc la PC împreună cu el? Știi tu că pașii tăi sunt urmăriți și deciziile copiate? Știi că în modul în care vei petrece timp cu fiul tău, la fel va face el cu pruncii săi? Mai mult ca atât, aceeași calitate și relatie de prietenie iți va oferi și el la bătrânețe? Sunt multe, foarte multe de spus, dar cred că ai înțeles ideea – petrece timp cu familia, investește cea mai de valoare resursă – timpul, în ceea ce contează cu adevarat – copiii. Ai grijă de generația viitoare. Nu te amăgi! Copilul tău nu are nevoie de bani pentru o copilărie firecită, oferă-te pe tine însuți.
.
Cu drag, tatăl fiului meu David, care de curând a împlinit 7 ani și mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot timpul petrecut cu el.
Sergio.
.
P.S. Cât eram în America ne-am îndragostit de stilul lor de muzică Country. În această piesă Rodney Atkins pe cât se poate de bine a explicat fenomenul cum copiii fac ce văd la părinți, nu ceea ce părinții îi zic să facă :)

Rodney Atkins – Watching You

.

Iulia & Flavius: Castello di Valenzano, Italia

11 June 2015 - Nunta

Iuliana & Flavius -2 Creative-cover

Ați auzit despre tineri care se intâlnesc într-un moment dat, se uită unul la celălalt iar iubirea îi înconjoară și e dragoste la prima vedere? Acesta nu este cazul Iulianei cu Flavius :))
.
“Ne văzusem de multe ori, făceam parte din aceiași biserică, dar niciodată nu ne-am oprit să vorbim și să ne cunoaștem mai bine, până când împreună cu verișoară ne-am intalnit la o “gelaterie” din întâmplare spune Iuliana :)) În câteva momente s-a înstaurat o confidență și un “feeling” deosebit, care m-a intrigat.” Același lucru s-a întamplat și cu Flavius deoarece a insistat să aibă numărul Iulianei, și l-a avut (de la verișoara)! “De atunci, în fiecare zi, indiferent de oră, ne-am auzit, ne-am scris, ne-am cunoscut până când după câtva timp am ieșit la un suc! El, romantic, m-a întâmpinat cu un trandafir roșu și cu un Kinder Maxi (știind că ciocolata este dulcele meu favorit)!! Trebuie să recunosc, eu, Iuliana, eram foarte nehotărâtă dacă îl vroiam ca amic sau mai mult, dar până la urmă, după toată lista mea cu pro și contra el mi-a lansat o provocare intitulată: ‘Cine se îndrăgostește primul – pierde ! Eram sigură că voi învinge, ca și el, dar ajunși la un momentat dat, am înțeles că în realitate amândoi învinsesem! Dumnezeu zi după zi și moment după moment a înrădăcinat dragostea și respectul unul pentru celălalt și pentru El în inimile nostre. După un an de prietenie si călătorind prin Italia, Paris, am ajuns și pe insula Malta, unde Flavius avea planuri mai deosebite. După o zi de bucurii și de zâmbete, atunci când soarele săruta marea cea albastră, Flavius m-a condus pe un pod suspendat de unde toată capitala Maltei, cu luminile ei stralucitoare se vedea…”. “Aici  eu am îmbrățișat-o, i-am făcut cea mai deosebită declarație de dragoste și am scos din buzunar o cutie roșie cu un inel. Am îngenunchiat așa cum se cuvine și am întrebat: Cuoricino mio, vrei sa devii soția mea??”. “Eu, cu lacrimi în ochi de emoții, am răspuns: Da, Da!!! De atunci pregătirile pentru nuntă au început și am ajuns la acea minunată zi în care am jurat dragoste și respect înaintea Domnului, și înaintea oamenilor, unul celuilalt!”
Eu, Iuliana, aveam trei cerințe de la ziua nunții:
1) Să fie celebrată într-un castel unde să mă simt ca o regină;
2) Să avem bySergio ca fotograf;
3) Ca acea zi să fie prima din multele zile fericite!!!
Toate trei au fost realizate, deci mă simt binecuvantată!
.
Mulțumim Domnului pentru că suntem binecuvântați și de asemenea mulțumim tuturor acelora care ne-au fost și ne sunt alături din ziua nunții și până astăzi!”
.
Nu pot decât să spun și că și noi am fost binecuvântați ca Iuliana și Flavius să ne invite la nunta de poveste în care Iuliana a fost o adevărată regină la chip și suflet. Am urmărit relația plină de pace și ințelegere dintre ei doi … am ascultat jurămintele care au adus lacrimi tuturor și mulțumim pentru binecuvântarea pe care am putut să o dăruim păstrând amintirile nunții superbe la care am participat.
.
Mulțumim pentru onoarea de a fi fotografii nunții voastre și Bastrîghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Nu pot să nu vă împărtășesc clipulețul minunat de nuntă realizat de WhiteMotion cu care am avut bucuria să colaborăm și pe care îi recomandăm cu drag :)
.

Flavius + Iuliana: TI AMO! from WhiteMotion.tv on Vimeo.

Diana & Radu: Timisoara

14 May 2015 - Nunta

Radu & Diana -COVER

S-au cunoscut pe internet. “Eu eram plecat din Timisoara într-o delegație, Diana în Timișoara. Ne tot uitam unul pe profilul celalalt… :)) și ulterior am îpnceput să luăm legătura pe messenger și apoi prin telefon. Am ieșit la întâlnire aproximativ un an mai tarziu, și a mai trecut încă un an și jumăte până să fim hotărâți că vrem să avem de-a face unul cu celălalt, timp în care am ținut totuși strâns legătura. În total, cam 4 ani au trecut de la momentul în care ne-am văzut prima oara și până când am ajuns să ne căsătorim.
.
Simțim că am făcut cea mai bună alegere unul cu celălalt, suntem foarte fericiți și simțim că suntem pe voia lui Dumnezeu facând pasul ăsta. Ne simțim binecuvântați de Dumnezeu cu alegerea făcută și nădăjduim să ne aibe în paza Lui și să-I putem fi pe plac. Pentru noi este foarte importantă prezența lui Dumnezeu în tot ce facem.”
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotografi la nunta voastră și
.
Cu drag,
Sergio.

Elena & Catalin: Craiova

15 April 2015 - Nunta

Catalin & Elena - bySergio coperta

Elena: “Cred cu tărie ca fiecare dintre noi avem un destin iar fericirea completa este atunci cand destinul reprezinta prezentul. Povestea noastră… a început în urmă cu 8 ani pentru o eternitate…”
Cătălin: “De revelion, 1 ianuarie (data ușor de reținut) Eu tânăr student la Medicină, ea proaspătă câștigătoare a titlului de Miss Boboc Geografie și studentă în același timp la a doua facultate (Ingineria Mediului)… «croită» pe studiu fata. Ne cunoșteam însă de ceva timp înainte (Elena făcând parte din grupul de muuuulte prietene ale sorei mele, Adelina). Mi-a placut felul ei de a fi, plină de viață, energică, râdea frumos și din tot sufletul, mi-a placut părul ei creț și stufos, felul în care se îmbrăca, atentă la detalii, modul în care vorbea cu oamenii (știa să-și impună punctul de vedere își suținea ideea/părerea până «în pânzele albe» și cu argumente de netăgăduit, atunci când știa că are dreptate…)”
“La Cătălin m-a atra bunul simț și veselia care o emană. A durat câțiva ani până ne-am dat seama că suntem făcuți unul pentru celălalt. Totul a început foarte timid dar s-a dovedit că trăiam o poveste în care cu fiecare zi care trecea investeam și mai multe sentimente iar implicit speranța fiecăruia într-un viitor împreună era tot mai mare. În ciuda faptului că aveam caractere și ideei de viață foarte diferite, cu timpul ne-am modelat unul în funcție de celălalt iar “noi” am devenit un întreg. De-a lungul acestor 8 ani petrecuți împreună nu am fost doar iubiți, am fost cei mai buni sfătuitor, cel mai bun sprijin, am fost fericirea celuilalt. Cererea în căsătorie a venit după 6 ani (puțin cam târziu ar spune mulți) dar pentru mine a fost o formalitate și asta pentru ca sufletele noastre știau că sunt făcute unul pentru celălalt cu mult înainte de a vorbi despre acest subiect. A fost o seară perfectă, totul s-a întamplat firesc și natural ca și când cineva programase cu mult timp înainte evoluția evenimentelor.”
“Odată cu trecerea timpului sentimentele au început să crească, să se dezvolte, încrederea reciprocă a aparut și s-a consolidat pe parcurs, iar relația noastră prindea rădăcini din ce în ce mai puternice. Viața în doi ni se potrivește ca o manușă, îmi place să cred și sunt convins că suntem făcuți unul pentru celălalt. Nu a existat și nici nu va exista nimic în lumea asta ceva ce voi iubi mai mult decât pe această femeie. Când sunt cu ea lumea stralucește mai puternic, râd mai tare, dorm mai bine, gândesc mai clar și cred că totul este posibil. Faptul că simt cât de mult mă iubește și cât de mult ține la mine, îmi dă încredere și elimină orice frică de eșec.
.
Nu există zi în care să nu Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit cea mai minunată ființă de pe această planetă alături de care să imi petrec restul vieții mele.”
.
Le mulțumimesc pentru prietenia lor, dragostea sinceră pe care au împărtășită cu cei din jurul lor si cu noi ca fotografi. Ne-a făcut mare plăcere, bucurie și onoare să fim fotografii nunții lor. Suntem fericiți în meseria noastră datorită oamenilor extraordinari pe care îi cunoștem ca Elena și Cătălin.
.
Cu drag,
Sergio.

Workshop 2015 editia a 6-a: TOATE LOCURILE EPUIZATE (te poti inscrie pentru a sti cand se vor tine urmatoarele workshopuri)

2 March 2015 - Workshop

workshop5

Dacă toamna se numără bobocii, atunci cred că primăvara se pun la clocit ouăle pentru ca să ai ce număra toamna :)) Aici se încheie conoștințele mele zoologice în domeniul inmulțirii găinilor însă mai multe pot spune despre ce trebuie sa pună la clocit un fotograf pentru ca toamna să aibe ce număra ;) Acestă meserie necesită mai mult decat cunoaștere tehnică este nevoie și de multă muncă, pasiune, răbdare, viziune, abilitatea de a lucra cu oamenii. Trebuie sa știi să schimbi setările în timp ce cu un ochi ochi măsori lumina, cu altul încadrezi spațiul, mintea vizualizează ce vrei să obții cu inima simți emoția pe care vrei să o transmiți, timp în care gura povestește ceva celor din fața obiectivului pentru a obține ceea ce vrei să surprinzi în mod natural… și multe altele am învățat în timp ce am dat cu capul nu de puține ori. Suntem gata să împărtășim lucrurile cu care “ne mândrim” dar și cele de care ne amintim râzând/roșind :)) Asta pentru că acum 8 ani am făcut o promisiune – “Într-o zi vom crește. Iar atunci câdn alții vor dori să știe cum să înceapă, sau vor cere sfaturi, nu vom face așa cum fac ceilalți care nu vor nici măcar să ne răspundă la mesaje…”
Dacă alegi să petrecem o zi împreună cu noi uite ce spun alți participanți că au aflat și câștigat:
.
- Cum faci ca fotografiile să arate”curat” și să aibă culori cât mai naturale.
- Cum scot subiectul în evindență din tot cadrul fotografic.
- Secretele unei nunți reușite prin surprinderea și “memorarea” momentelor cheie a evenimentului.
- Relaționarea cu mirii pentru a fi multumiți de prestația și finalitatea muncii, adică a fotografiilor.
- Modalități prin care îți poți lărgi portofoliul de clienți, te poți face mai vizibil pe piață.
- Care sunt prioritațile în aceasta meserie.
- Marketing-ul – parte din mine însumi.
Etc – Sunt peste 100 puncte menționate/întrebări de răspuns iar aici am amintit doar câteva + nu plecăm acasă până când nu răspundem la TOATE întrebările tale.
.
Dacă nu participi nu vei afla (adică ai de pierdut) informații prețioase de genul:
.
- Când este momentul potrivit pentru a mări prețul. Cât este prea mult sau prea puțin.
- Cum abordăm clienții.
- Cum lucrăm cu luminile (blitz, lumina continuă) ce recomandăm.
- Cum facem White Balance-ul corect.
- Regulile compoziției.
- Ce tehnică și când o folosim? Obiective care și cum?
- Cum facem setarea corectă a aparatelor în funcție de situații? (pregătiri, ceremonia religioasă, ședința foto, recepție).
- Fotojurnalism sau manipularea cadrului.
- Ce presupune o oferta de bază.
- Tehnicile de post procesare preferate LR+PS.
- Albume…
Etc.
.

Vom petrece o zi de dimineață până la … când se epuizează TOATE întrebările.
- Bună dimineața și fiecare povestește puțin despre el,
- 1 PARTEA TEORETICĂ marketing, promovare, tehnică, lumini, setări etc.
- MÂNCARE !!! Comandăm niște pizza bună! În acest timp cât lumea are gura plină și urechile libere, povestim despre cum ajutăm mirii să organizeze ziua nunții.
- 2 PARTEA PRACTICĂ workflow de la selecție, prelucrare LR, prelucrare PS, etc.
.
DACĂ vrei și poți să participi, uite zilele de workshop!
.
– 15 martie BACAU (epuizat)
– 29 martie ARAD (epuizat)
– 05 aprilie ARAD (epuizat)
– 19 aprilie CLUJ (epuizat)
– 03 mai BUCURESTI (epuizat)
.
Locurile toate s-au epuizat dar dacă totusi ești interesat de un workshop pe viitor, completează te rog formularul de aici :)
.
Cu drag, abia așteaptă să te cunoască,
Sergio & Silvia.
.
P.S. Pentru că am primit întrebări despre alte locații: Putem veni oriunde în țară dacă se adună un număr minim de 4 de participanți (maxim 5). Scrieți pentru detalii/întrebări.

Alexandra & Lucian: Curtea de Arges

27 February 2015 - Nunta

Alexandra-&-Lucian--COVER

Alexandra și Lucian au copilarit pe aceeași stradă, au mers la aceeași școală și același liceu, se știau din vedere dar niciodată nu și-au vorbit, pâna într-o zi când a intervenit o problemă profesională. “Eu, Lucian, lucram pe atunci în audit financiar la o multinațională iar Alexandra își dorea o carieră în acest domeniu deoarece cochetase cu auditul pentru o scurtă perioadă de timp și părea să redevină de interes pentru ea.” Iar pentru ca lucrurile să devină interesante, mamele lor (care se știau) au făcut ca Alexandra și Lucian să se intersecteze și să se audă  la telefon pentru consultații profesionale care au devenit personale. ;))
.
“Apoi totul a venit de la sine, începusem să vorbim , să socializăm și să descoperim lucruri comune. Stăteam cu orele la telefon și niciodată nu epuizam subiectele de discuție, chiar și acum ne întrebăm ce oare aveam de discutat atat? :) Totuși timpul trecea și noi nu reușisem să ne vedem. Aruncam vina asupra serviciului care ne ținea ocupați, dar asta până într-o bună zi când ne-am propus să ne și întâlnim și unde puteam să făcem acest lucru decât mergând într-un loc deosebit. Zis și făcut, am cumpărat bilete la opereta la piesa “Liliacul”. Nu obișnuiam să merg des la operetă dar m-am gândit că are să o încânte ideea. Da, da, și chiar i-a plăcut.
Niciodata nu am discutat despre noi, altfel decât prieteni, până într-o zi cînd Alexandra, a pus punctul pe “i” și mi-a vorbit despre mai mult decât o simplă prietenie, o relație între doi oameni frumoși. Ooo da, nu cred ca vom uita acele momente, începute cu un film “One day” și o zi specială 26 Noiembrie 2011 când ne-am zâmbit si am spus impreuna “DA” relației noastre. Am descoperit multe lucruri frumoase pe care le avem în comun. Ne place să călătorim iar când nu facem acest lucru, urmărim cu plăcere documentare despre locuri frumoase care merită vizitate. Iubim parcul, așadar ori de cate ori avem timp, mergem să facem puțina mișcare. Inelul de logodnă a apărut lângă bradul împodobit de Crăciun, și într-un moment propice Alexandra l-a primit. Momentul l-am sărbătorit apoi împreună cu familiile noastre. Nu avem cum să uităm Crăciunul lui 2012, cel mai frumos pentru amândoi, tot atunci am stabilit și data nunții, coincidență sau nu, urma să se întâmple într-o zi de 26, 26 Octombrie 2013.”

.
“Alexandra este o persoană deschisă, spune și transmite ceea ce crede, socială și cât se poate de naturală, da cautam pe cineva normal, cu principii morale și o feminitate copilarească care să mă facă sa zâmbesc :D. Împăciuitoare și iubitoare, mereu dispusă să lase de la sine pentru binele celor din jur.”
“La Lucian m-a atras seriozitatea lui, faptul că mi-a transmis încredere și totodată sensibilitatea pe care o știu doar eu. Aveam sș-l cunosc ca fiind o persoană puternică care știe ce vrea, ambitioasă și foarte călduroasă.”
.
Mi-au plăcut mult la amândoi naturalețea lor, respectul pe care îl au unul pentru altul dar și pentru cei din jur. Încrederea unul în celălalt și credința în Bunul Dumnezeu – calități pe care și ei le consideră a fi cele mai importante. Am multe vise de viitor, Alexandra tot timpul visează și are multe planuri, dar cele mai importante le pun in aplicare amandoi. Pe primul loc și cel mai important este familia și căsuța perfectă în care să ne bucurăm de viața de zi cu zi iar apoi dorințele vor creste cu siguranță.
.
Multumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Cristian pentru asistență
.
Cu drag,
Silvia.