Dana Coroiescu: TX, SUA
3 December 2011 - O zi
Știi sentimentul ăla înaripat când privești pe cineva (de jos în sus) afirmând “Când o să mă fac mare, vreau să fiu ca el/ea”. Greu e să uiți impactul produs de unul dintre eroii copilariei. Viața crește și eroii se schimbă iar noi mergem înainte căutând să creștem în domeniile la care visăm. Odată cu trecerea tipului tindem să nu mai credem în eroi, însa eu rămân cu același suflet de copil care caută eroii din viața de zi cu zi. Unul din eroii mei este și va rămâne mama (într-o zi o să fac o postare despre mama), căreia îi datorez (pe lângă multe altele) optimismul înrăit ;))) Dar acum vreau să spun câteva cuvinte despre un alt erou al meu. Nu voi uita vreodată momentul când am văzut-o pentru prima oara pe Dana, eram o copilă. Cu entuziasm inima mi-a exclamat “Când o să cresc, vreau să fiu ca Dana!” Vreau să devin o femeie la fel de puternică. Vreau să eman acea încredere în Dumnezeu! Vreau, ca și Dana, să mă implic într-un proiect umanitar și să fac diferența în viața cuiva. Să ajut sărmanii și să îmi dedic timpul, energia, banii și alte resurse pentru alții. Această femeie lasă America, Texasul, Houstonul (de unde pleacă navele spațiale americane) și merge în Moldova (de 4 ori pe an) cu o echipă de medici pentru a fi alături de mulți orfani, sărmani, bătrâni oferindu-le dragoste, asistență medicală și o îmbrățișare. Pe lângă aceasa își face timp ca să și înregistreze emisiuni radio și una dintre cele care m-au marcat este “Puterea rugăciunii unei soții”. Un “best-seller” în SUA, o carte care mi-a schimbat modul de a percepe relația mea cu Dumnezeu vis-a-vis de familie și responsabilitatea mea față de El pentru familia pe care mi-a daruit-o. Să nu mai spun că as vrea să și arăt la fel de bine peste ani. Am descoperit că în spatele acelei femei de invidiat se ascund multe lupte câștigate. Am avut ocazia și bucuria să fac parte din agenda Danei pentru un timp și ceea ce am descoperit m-a copleșit. Așa cum mă copleșește fiecare întâlnire cu ea. Această femeie exemplu în fiecare dimineață se trezește la ora 5 pentru a începe astfel ziua cu Dumnezeu. Dupa ce își pregătește inima, sufletul, Dana merge la sală pentru a-și antrena corpul. Nu am vazut-o (de câți ani o cunosc) niciodată altfel decât foarte bine aranjată. Pâna și la sport arată excelent ;) Știu că a trecut prin foarte multe! A emigrat cu soțul în SUA în timpul comunismului cu doi copii mici și 20 dolari în buzunar fără a cunoaște limba. Prin muncă grea au pornit de la zero un busines de familie ajungând să conducă cu succes o firmă căutată pentru caliatea lucrărilor, cu zeci de angajați și zeci de premii. Astea toate (așa cum spun și ei) doar cu ajutorul lui Dumnezeu.
.
De la acele zile, când nu știa ce va pune a doua zi pe masa copiilor, a ajuns femeia de succes de astăzi cu realizări astronomice (din punctul meu de vedere). Dar cu toate acestea într-un interviu dat la radio, când a fost întrebată: “Care este cea mai mare realizare din viața ta?” făra să stea pe gânduri a spus ceeea ce nu voi uita vreodata: “Cea mai mare realizare a vieții mele este relația mea cu Dumnezeu…”
.
Daaaaa…., vreau să fiu ca Dana și așa cum a facut diferența în viața mea la momente de răscruce, să fac și eu în viața celor din jurul meu!
.
Cu dragoste și multă apreciere,
Silvia.
Sabrina & Lance: Houston, TX - SUA
19 November 2011 - Nunta
Pentru că aproape toate rudele si prietenii Sabrinei & Lance vorbesc doar engleză (iar ceilalți înțeleg și româna și engleza de-deopotrivă) povestea lor de dragoste va rămâne (pe blogul lor de nuntă) în limba lor, engleză. DAR ceea ce vom povesti noi este experiența extraordinară de care ne-am bucurat și pe care am vrea să o împărtășim și cu voi din punct de vedere a unor români ce au participat la o nunta Americană. Fiecare cultură își are obiceiurile sale în tradițiile nunții. Știam că la această nuntă nu vom vedea în camera miresei lăutari ce vor cerși bani de la mire și naș după fiecare melodie intonată. Și eram siguri nu va fi nici o intenție de horă în fața scării. Banuiam noi, că conceptul American despre nuntă va fi unul diferit de cel românesc, liber de tradiții demodate și obiceiuri inutile ce transformă sărbătoarea nunții într-un “maraton obositor” și “stress-test de rezistență”. La urma urmei, indeferent de cultură, atât noi, cât și ei, avem acelasi scop - de a sărbători nunta și a ne bucura de prieteni si rude, iar ei la randul lor sa se simta cat mai bine la sarbatoarea dragostei mirelor. În primul rând la o nuntă americană este MULTĂ veselie, nu este nevoie să animi publicul, pentru că toți, încă de dimineață, știu pentru ce au venit – să petreacă, să se bucure din răsputeri pentru miri. Fetele împreună cu Sabrina de dimineață au venit la locația de gătire a miresei, unde s-au distrat în timpul ce își făceau singure machiajul, coafurile și se îmbrăcau în rochiile cusute la comandă pentru nuntă. Sabrina le-a mulțumit pentru participarea lor cu cadouri de la VS’s cu inițialele fiecărei domnișoare de onoare în parte. La băieții lui Lance în schimb lucrurile au fost mai practice – câte o bere și un hamburger, cu meciul în față (ceva finală de fotbal american cu nu-știu-ce-echipă) …adică multă distractie fără nici un stres. Chiar înainte de îmbrăcatul celor doi, Sabrina i-a trimis un cadou lui Lance, un parfum și un card cu un mesaj de dragoste. La care și el ia răspuns cu un parfum surpiză :) Uite așa, nici nu se ajunsese bine la petrecere iar cei doi deja au început să primească cadouri ce erau pregătite cu săptămâni înainte de nuntă. Nici părinții miresei nu s-au lăsat mult așteptați și au intrat în camera Sabrinei, fiecare cu un cadou de nuntă, bijuterii ce mireasa niciodată nu va uita de la cine sunt… În această atmosferă de euforie și fericire a fost prima întâlnire a Sabrinei cu Lance, după care au petrecut o ora împreună cu cavaleri și domnișoare de onoare. Nu s-a putut ca la acea sesiune foto să nu participe și cățelul Sabrinei, îmbrăcat corespunzător unui eveniment elegant – cu papion. :)) De la momente funny am mers spre cele spirituale de la biserică, pentru cununia religioasa. Ne-a plăcut mult faptul că există un spațiu pentru momente de rugăciune și pregătirea inimii pentru clipele sfinte ce urmează. Mai greu le-a fost cavalerilor să stea cuminți, să reziste tentației în timpul cununiei religioase ca să nu verifice scorul meciului de pe mobile ;)) Doar fratele Sabrinei, înainte de începerea cununiei a reușit să se mai bucure de un gol marcat de echipa sa preferată :)) Dacă au și americanii vreo tradiție aceasta e ca nimeni altul decât tatăl miresei să o aducă la altar unde deja o așteaptă mirele. Până la urmă nu știu dacă altcineva este demn mai mult de această onoare. După un scurt mesaj, binecuvântarea promisiunii celor doi de a păstra iubirea și a fi împreună unul lângă celălalt până moartea îi va despărți, a urmat ieșirea pompoasă cu un sărut spontan pe culoar. Mai au americanii o tradiție la care țin foarte mult, ce întotdeauna este inclusă și în program și căreia îi dedică timp. Este vorba despre fotografiile formale, de grup, cu familiile celor doi. Ce frumos e că acest lucru se întâmplă imediat după biserică, când toate rudele sunt împreună și arată mult mai bine decât vor arăta la miezul nopții după ore lungi de dans :) Doar în Tîrgu Mureș am mai văzut această tradiție frumoasă.
După momentele frumoase, a urmat petrecerea! Și când spun petrecere, o spun la modul care a fost acolo… Nu știu cu ce să încep, probabil cu ceva ce va aduce încă un contrast pentru cultura românească. Masa în stil bufet, un lucru extrem de admirat pe care sperăm să îl preia și cultura Românească. Fiecare își ia ce vrea, când vrea, și cât vrea fără a risipi din bucatele pe care nu le vrea și nici să nu rămână flămând pentru că ar mai fi vrut ceva ;) Are rost să vă spun că iese mai ieftin? Alt lucru ce am înțeles despre cultura americană din “bufet suedez” că ei nu țin morțiș să stea pe scaun și să fie serviți de cineva, ci fără nici o problemă se pot auto-servi. Am mai văzut un obicei întâlnit și în europa, extrem de util și plăcut! Toți invitații, pot admira frumusețea de tort (al miresei) încă de la începutul petrecerii. Iar după câteva ore acest tort dulce este tăiat de miri și servit tuturor cu posibilitatea de a pleca cu el la pachet ca să îl savureze a doua zi dimineață la o cafea. Uite așa invitații nu sunt obligați să aștepte miezul nopții (sau dimineața în unele cazuri) ca să vadă sau să guste desertul.
Acum aș vrea să scriu câteva rânduri despre petrecere. Ringul de dans a fost deschis de către Sabrina cu Lance, după care a urmat dansul miresei cu tata și restul invitaților. Să nu mai povestesc mult de obiceiul de PhotoBooth. Un loc amenajat în stil aviatic (pentru că și din povestea lor ați înțeles că Lance este pilot de bombardier atomic B52 (vă provoc să “googăl-iți” ca să vă speriați de dimensiunile acestuia :D) Totul însă a avut un farmec deosebit cu formația pentru care nu am suficiente cuvinte de apreciere, mai ales că toți din trupă, domni peste 50 ani, fiecare cu job-ul său bine plătit (contabil, analist…. și alte domenii ce nu au nimic de a face cu muzica/arta) au facut petrecerea să explodeze! Ultimul obicei de care m-am îndrăgostit de acum zece ani, obiceiul pe care l-am preluat și pentru nunta noastră (Sergio & Silvia) și anume: Mirii pleacă primii de la restaurant… Cum se poate? Păi nu stau mirii până la ultimul invitat a petrecerii. Nu se creează un rând de 200 invitați obosiți ce vor să plece acasă dar înainte vor să dea plicul mirilor și să facă o poză cu ei? Nu rămân mirii până dimineața să numere banii, să plătească sala? Nu stau rupți de oboseală, visând la “Doamne, de s-ar termina odată…” !?! Nu trebuie apoi după 2 ore de somn să se trezească cu dureri de cap și cearcăne sub ochi ca să participe la ciorba de potroace??? NU!! vă spun eu, se poate și altfel :) Cadourile au fost trimise acasă, prin postă cu o săptămână inainte de nuntă (sau direct comandate l un magazin unde și-au făcut lista mirii cu ce le trebuie) iar plicurile sunt date la începutul petrecerii sau trasferate direct in contul lor :) Fotografiile au fost făcute la biserică sau în timpul petrecerii la “Photoboth”. Iar înainte de miezul nopții, toți invitații au ieșit afară, au creat un culoar și în mijlocul baloanelor de săpun, Sabrina & Lance și-au croit drum spre limuzina ce aștepta să îi ducă spre hotel unde plini de emoții pozitive și energie ;) să se poată bucura din plin de prima lor noapte de miere. Iar invitații puteau să mai rămână cât își doreau (Exact asa am făcut noi la nunta noastra, acum 8 ani, iar primele cuvinte a Silviei dupa ce am ajuns la hotel a fost: “Mai vreau odată să trăiesc nunta mea, dar să fie exact așa!”
Împreună toată nunta a fost una de nota 10 și am spus să profităm pentru a aduce un exemplu de cultură diferită în România și pentru a aprecia nunta Sabrinei cu Lance! Am putut revedea și prieteni, viitori si foști miri foarte dragi! Așa că fiecare nuntă în cercurile de prieteni nu doar că ne face să ne simțim extrem de onorați de invitație ca fotografi, ci ne oferă și un timp frumos de a petrece cu prietenii…
.
Cu drag
Sergio & Silvia
Out Of Office: Silvia & Sergio
7 November 2011 - Personal
De 11 luni urmărim cu atâta admirație nunțile atâtor miri! Ascultăm zeci de povești palpitante. Petrecem sute de ore fotografiind și mii de ore prelucrând. Auzim de nenumărate ori cum își planifică fiecare familie unde o fi mierea mai dulce și încotro să își ia zborul – în ce țară caldă sa meargă în luna de miere ;)) Provocați de atâta lume am decis să ne luăm și noi zborul spre Statele Unite!!! Din 8 noiembrie 2011 până în 08 ianuarie 2012 vom fi accesibili doar pe mail. Și probabil vom răspunde puțin mai greu (știți cum e în luna de miere ;)) …
.
Lăsând glumele, avem ocazia și încântarea să fotografiem o nuntă în Texas, așa că vom fi plecați pentru două luni. Nunta bineînțeles că nu ține două luni. Dar dacă tot străbatem jumătate de continent și ajungem într-o țară atât de minunată, vom combina plăcutul cu utilul – munca și odihna ;) Vrem să vizităm mai multe locuri și dacă cineva este în raza de acoperire a SUA și își dorește o sesiune foto sau măcar să ne vedem la un suc, scrieți-ne un mail și cu mare drag ne putem întâlni :)
.
Cu drag (și încântare)
Silvia & Sergio
.
P.S. Pe hartă sunt orașele în care ne-am planificat să ajungem :)
Ioana & Marian: Brasov, RO
29 October 2011 - Nunta
Își amintește careva de scoală? Mai bine zis de acele compuneri, desene și alte activități școlare legate de Toamnă. Încă pe atunci mi se părea că se exagerează nițel pe acest subiect pentru că totul era la superlativ și culmea doar în atribuția toamnei se pare că intra bogăția. Auriul se asocia doar toamnei (iar eu visam ochii-n soare la o acuarelă de culoarea aurului). Numai toamna părea că profită din restul anotimpurilor ce pregăteau totul pentru ca aceasta să-și aducă rodul. Iar D-na de desen încerca să îmi spună că nu e nimic mai frumos decât un tablou de toamnă târzie. Eu dădeam din cap tăcut numărând minutele până la sfârșitul orelor să o zbughesc afară pentru a înota prin frunzele colorate :)) Am mai crescut puțin și am început să observ frumusețea acestui anotimp măreț iar de când m-am apucat de coada unui aparat foto am visat la o nuntă în plină toamnă cu o mireasă ce ar ține armonia belșugului de culori. Și uite a sosit ziua mult așteptată în care Dumnezeu a împlinit nu doar visul lui Marian și Ioana prin nunta superbă, ci și al meu, întâlnindu-i. Defapt mi-au întrecut toate așteptările și bogata toamnă, și locațiile alese la sesiunea foto și mai ales ei doi care au jubilat în dragoste și împlinire. Când i-am văzut prima oară, am zis ca Ioana are vre-o 16 ani și întrebarea logică a fost “părinții știu, și-au dat acordul?” :)))) Și cu Marian alături (căruia nu-i dai mai mult de 18 ani) doi copii de la care nu te aștepți să vezi sentimente mature cum ar fi dedicare, răbdare și multe altele necesare pe calea întemeierii familiei. S-au cunoscut în 2007 la o nuntă (al nașilor) în Baia Mare, unde Ioana a fost domnișoară de onoare și Marian, cavaler. Și totul a început într-un vals… O plăcere de nespus a fost toată ziua.Un început frumos, doar că pe-atunci Ioana studia vioara la conservatorul din Stuttgart și Marian se mutase la Galați unde preda niște cursuri, și apoi la St. Petersburg. “Și era extraordinar. Simțeam că eram dintotdeauna împreună, vorbeam nopți întregi și ne simțeam făcuți unul pentru celălalt. Proba noastră a fost răbdarea și distanța. Și după un an jumătate am reușit să ne unim drumurile și să ne mutăm împreună, întâi în Rusia pentru 3 luni și apoi în România, de unde eu eram plecată de 5 ani, și m-am bucurat să revin acasă. Fiecare zi de atunci e un cadou minunat, o bucurie… Cererea în căsătorie a fost foarte romantică, am fost să vizităm Sibiul și am stat într-o cameră cu un pian vechi, unde el a aranjat lumânări, petale de trandafiri, șampanie…” și bineînțeles că i-am spus DA” DAAA spun și eu amintindu-mi de ziua nunții. Încă de dimineață am descoperit echipa de lucru Florian Mirea (ce cu 2 săptămâni mai devreme purta costum de mire) cu echipa Zen, Raul Stefănescu (un prieten fotograf din Sibiu ce împreună cu Adela, logodnica sa, au acceptat să petreacă alături de Ioana și Marian). Ziceai că eram la piață, câtă vâlvă și râsete erau în jur :)) Ioana nu mai știa la cine să râdă și în care obiectiv să privească. Efectiv numai gurile noastre răsunau la coafor, nu mai rămânea loc de nimeni. Un singur lucru ne-a lăsat fără cuvinte, frumusețea Ioanei, mai ales când și-a pus rochia de mireasă totul în jur a căpătat o nuanță de basm. Mi-am amintit de toată corespondența mea cu Ioana, cum am decis să vin la nunta lor și am realizat că dacă nu aș fi avut onoarea sa fiu fotograful nunții lor, mi-ar fi părut rău până aproape de invidie :)) Dar așa pot să mă bucur că am avut o zi intensă plină de lumină. Căldură sufletească și muuultă veselie. Nașul (cântăreț de acordeon, pian clasic și muzică jazz) a săltat de se zguduiau pereții intonând ritmurile de muzică populară. Nu s-a abținut să stea pe scenă, iar invitații și-au petrecut seara îmbrățișând mirii și dansând cât i-au ținut picioarele. Ce să mai spun? Nu îmi pot imagina o încheiere mai frumoasă a sezonului și abia aștept să reînceapă nunțile!
.
Mulțumesc Ioanei și lui Marian pentru bucuria lor, zâmbetele, grija și prietenia lor. Mulțumesc lui Raul și Adelei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
.
Și pentru că am povestit, hai să și vedeți video-ul semnat Zenus Film -
Oana & Alex: Iasi, RO
23 October 2011 - Nunta
Ați auzit vreodată vorba “Departe ca cerul și pământul…!” ? Mă refer la expresia aia ce vrea să aducă un contrast izbitor între două lucruri, sentimente sau între doi oameni. M-am gândit și eu la sensul uzual al acestei expresii și m-am surprins să descopăr că, de fapt, aceste două limite vizuale sunt de neconceput una fără cealaltă. Vă puteți imagina cum am trăi (fie și într-al nouălea cer) fără pământ? Cu excepția îngerilor, este imposibilă existența într-un asemenea context :)) Ei acum să schimbăm decorul: cum ar fi să îți faci veacul doar cu pământ în față? Doar o cârtiță probabil se simte confortabil :)) în rest, (fie și o mină de aur) nimic nu ar putea acoperi dorul de cer. Noi însă suntem oameni, creaturile extraordinare ale lui Dumnezeu și simțim nevoia acestor două extreme create de El (cer și pământ) pentru echilibru. Și oricât de mare ar fi diferența dintre cer și pământ, orizontul este comun și nu ar fi posibil fără ele. Vreau să vă spun astăzi despre două contraste, cer și pământ, care și-au găsit orizontul, dragostea ce le-a deschis ochii și le-a arătat cât de mult au nevoie unul de celălalt și că nu pot unul fără altul. Amândoi spun că la început (într-o zi de toamnă aurie a lui 2002) nu credeau că lumile lor atât de diferite se vor putea intersecta vreodată. Alex (student la Automatică și Calculatoare) - o fire pragmatică, realistă, viața căruia se definește prin ‘a face’ și Oana (studentă la Litere) – o visătoare unde viața era definită de ‘a simți’. O iubitoare de plimbări prin Copou și răsfoit de cărți prin anticariate: “primeam de la mama tot ce aveam nevoie visând la cum vreau să fie viața mea, fără să fac ceva concret în acest sens.” Alex: “Oana mi-a atras atenția prind zâmbetul ei larg ce îl purta mereu pe chip. Mereu veselă cu ochi de copil senin”. Oana: “Iar mie mi-a plăcut atenția primită de la Alex (și buzele lui roșii :)). Din momentul în care am început să petrecem timp împreună, să stăm de vorbă, ne-am “lipit” repede. Cu fiecare zi petrecută împreună mi se părea atât de familiar și de firesc să fiu cu el.” Curând și-au găsit orizontul Încetul cu încetul anii petrecuți împreună au reușit să îi determine să vadă lumea prin ochii celuilalt. Au împrumutat unul de la altul (tot ce e mai frumos). Oana spune că a descoperit în ea însăși câte ceva din caracterul lui pragmatic, devenind mai realistă, iar Alex a descoperit în el bucurii dincolo de lucrurile concrete. Mai în glumă, mai în serios spun: “Alex este legătura mea cu lumea” și “Oana este legătura cu sufletul meu.” Fiecare toamnă și-a adus rodul în viețile lor într-un mod ireversibil făcându-i să realizeze “În tot timpul ăsta am crescut împreună și fiecare în parte, iar anul trecut am simțit mai mult decât oricând că ne-am ales unul pe celălalt și ne-am dorit să marcăm această alegere, adunând laolaltă familiile și prietenii.” Petrecând timpul alături de Oana și Alex, nu îi poți concepe diferit sau aparte. Sunt una completându-se într-un mod armonios și delicat. Pe lângă frumusețea exterioară caracterele frumoase le împodobesc viața și trăirea iar nunta a scos în evidență totul într-un mod deosebit. I-am iubit efectiv de la primele minute ale zilei. Mai ales pe Oana când încercam disperată să îi spun cât de fermecător îi este zâmbetul și cât șarm poartă stilul ei. Mi s-a alăturat și Alex reconfirmându-i cât de mult îi iubește zâmbetul și alături de ei am avut parte de o zi extraordinară și o petrecere veselă ce am fi vrut să mai țină măcar tot atâta!
.
Le mulțumesc Oanei și lui Alex pentru deosebita onoare de a le fi alături în ziua nunții ca fotograf, nașilor, părinților pentru tot ce au făcut în acea zi memorabilă pentru Oana și Alex și la Bastrâghina (my best froind) pentru asistență, și lui Lucian (știe el pentru ce :)).
.
Cu drag,
Silvia.
Catalina & Florian: Buzau, RO
16 October 2011 - Nunta
Cred că ar trebui să schimb blog-ul nostru într-o cronică a recordurilor :)) Nu ştiu cum se face de cele-mai-cele nunţi se întâmplă să avem harul să le fotografiem noi. Iar nunta MULT aşteptată a Cătălinei cu Florian ar intra lejer la cel puţin două nominalizări de recorduri. Una ar fi “Nunta cu cei mai mulți fotografi/cameramani pe metru pătrat” pot merge mai departe şi să spun că fiecare 10 invitaţi ar fi avut un reprezentant media ;)) Iar a doua nominalizare este: “Nunta cu cei mai mulţi preoţi pe metru pătrat”. Din aceste două nominalizări înţelegeţi că a fost nunta mult Binecuvântată şi foarte mediatizată :))) Totuşi să nu spulber aura romantică a relaţiei Zen, haideţi să aflaţi din culise cum s-a ajuns la un așa eveniment încântător:
“Cătălina: Ne-am cunoscut la aniversarea unei prietene comune; am făcut parte din aceeaşi echipă, angrenată în lupta pentru caştigarea titlului de „miliardar” (doar a titlului ); un concurs de cultură generală, caştigat datorită mie.
Florian: În prima seară semnele trupului ei, conform cărţii de sinergologie citite, arătau că este nebunește atrasă de mine.
Cătălina: În prima seară, Florian a fost o prezență foarte plăcută, însa obrajii mei îmbujoraţi se datorau vinului roșu pe care îl servisem.
Florian: Ea s-a interesat de mine după acea seară – semn clar că am avut impact asupra ei.
Cătălina: Era pentru prima data când îl intalneam pe Florian, a fost pură curiozitate (recunosc că mi-a trezit interesul). În ceea ce priveşte seara în care ne-am cunoscut, nu reuşisem să ajungem la un numitor comum, motiv pentru care există două variante a poveștii. Ulterior, ne-am revăzut fugitiv, dar nu cu indiferență! Întâmplarea care ne-a adus mai mult timp împreună, a fost trecerea dintre ani (2006-2007). Florian încă de pe-atunci abordase un look mai poetic – perciuni lungi (eu, mare fan Elvis Presley, am fost încântată), atitudine meditativ-filosofică si privire galeşă! Am râs împreună, am cântat – Love Me Tender – şi ne-am câştigat unul pe celălalt! Nu am folosit întamplător acest termen (câştigat), pentru că atunci lui Florian i s-a prezis de catre Pr. Puiu de la mănăstirea Caraiman un mare câstig – acel câstig am fost EU! :))) A urmat o lungă vreme de întâmplări minunate – îmi vine acum în minte city break-ul la Paris, unde: … şi atât.
Florian: deşi neagă acest lucru, ea se aştepta să primească inelul ;))
Cătălina: … toate aceste întâmplări au culminat cu cererea în căsătorie. Îmi aduc aminte cu mare drag de acest moment, datorita încărcăturii emoţionale – am avut parte de o surpriză foarte frumoasă; s-a întâmplat la editia de debut a „Atelierelor de Creatie Artistica Zenus Film” (decembrie 2010). Cu ceva timp înainte de workshop, am tot insistat să vin şi eu, dar Florian nu era de acord şi când, în sfârsit, cedase insistenţelor mele, n-am mai vrut eu! ;)) Dar până la urmă, mi-a promis marea cu sarea şi m-am hotărât să fiu şi eu prezentă. Nu am bănuit NIMIC din ce se plănuise! Prima zi era compusă din două părti; teoretică şi practică. La partea teoretică mi-am permis să întârzii, pentru că aveam norocul să-l cunosc foarte bine pe maestrul Zen :D şi deja acumulasem multe din acele informaţii. Dar la partea practică trebuia să fiu prezentă – existau multe lacune! Proba practică s-a desfăşurat într-o cocheta cafenea la pasaj la Universitate. Cald, oameni simpatici, iz de sărbători – mă simţeam grozav! Îmi găsisem un partener de dialog, când, la un moment dat, Florian a îngenunchiat şi după o scurtă introducere despre iubire şi împărtăşirea ei (asta am aflat după, pentru că în acel moment nu mai auzeam nimic), mi-a adresat o întrebare la care se poate răspunde cu da sau ba! Binenteles ca a fost DA! Am trăit un şoc puternic de plăcut! A fost fantastic cu atâtea camere aţintite asupra noastră; parcă eram pe un platou de filmare! Dacă spuneam nu, cred că s-ar mai fi tras o dublă! :)) Apoi au urmat pregătirile pentru marele eveniment (nunta). Cu mare drag îmi amintesc de repetiţiile pentru coreografie… Grozave momente!
Cele menţionate mai sus reprezintă un rezumat a unei poveşti pe care o citesc acum: Cătă şi Zen. De fapt, e doar un manuscris care mai poate suporta modificări. Îi voi sugera autorului să intoducă şi alte personaje, precum copii, câini, premii oscar… ! Cătă & Florian“
Acum, după ce ştiţi despre povestea relaţiei lor frumoase, şi cum s-a ajuns la nunta lor extraordinară, vreau să scriu puţin şi despre cum am avut onoarea noi să îi cunoaştem. Am bucuria să fim colegi de muncă cu Zenus Film din 2010, de la nunta Danei cu Dan. Atunci am descoperit (în sfârşit) nişte cameramani excepționali nu doar în muncă ci şi atitudine. Florian (sau cum îl ştim noi, Preotul Zen) un om extraordinar, dedicat în ceea ce face cu trup şi suflet alături de miri, dând tot ce are mai bun. Ori de câte ori am lucrat împreună s-a evidențiat (știm noi ce e cu evidențiatul) foarte mult printr-un caracter deosebit dar şi prin profesionalism. Încă de atunci mi-a povestit de frumoasa lui prietenă, statutul căreia intenţiona să îl schimbe în “logodnică”. Vorbea cu aer de poet visând la cum într-o zi are să îi pună inelul pe deget… Mereu plănuia cum să facă acest pas într-un mod unic, creativ. Şi cred că sa evidențiat într-un mod original în propunerea (de nerefuzat) pentru Cătălina. După marele pas de la “Atelierul de Creeaţie Artistică Zenus Film” am avut marea onoare să fim şi noi invitaţi la nunta lor. Asta daaaa! Mi-am zis eu anticipând evenimentul întrebându-mă oare vor putea sta Catalina și Florian departe de camerele de filmat pentru o zi de nuntă? La pasiunea pe care o au, nu m-aș fi mirat să îl vad pe Florian cu steadicamul în brațe :)) Le-am sugerat totuși să se lase (pentru o zi) de meserie și să cuprindă cu cu tot ce sunt rolul fabulos de miri! Bineînțeles că le-am reamintit să doarmă cât mai mult, și alte sfaturi utile pe care le știau și ei foarte bine. Dar cum era de așteptat, cel ce le știe pe toate face cel mai puțin din ce știe :)) Așa că sărmanii au stat zi/noapte, până în ultimul moment să organizeze totul pentru a face nunta așa cum o visau, excepțională! În dimineața nunții băuturile și cola i-a însoțit DAR le-a reușit 100% tot ce și-au propus, s-au evidențiat prin fiecare detaliu. Începând cu accesoriile de nuntă a Cătălinei, și coafură, machiaj, continuând cu look-ul lui Florian romantico/poetic, perciuni lungi și sacoul personalizat Zenus Film, și desigur coreografia dansului unică și atât de potrivită stilului lor… A fost o adevărată încântare și onoare să îi urmăresc (printre zecile de aparate :))) făcându-mi loc să le surprind și eu un zâmbet, o atingere o emoție și am avut din acestea din plin! De fapt, vreau să spun că este fantastic să ai parte de așa miri, Cătălina și Florian, iar partea cea mai grozavă este să îi ai și prieteni. Caracterele lor sunt cele care le conferă aura deosebită, (Zen ;)), care îi înconjoară. Este frumos să fie cineva atrăgător și fotogenic, dar e nespus de captivant ca o frumusețe exterioară să se îmbine cu cea interioară. Bogăția și frumusețea vin și pleacă, dar o inimă bună este un dar de la Dumnezeu și din acest punct de vedere spun: Cătălina și Florian sunt “Miliardari” amândoi! Bogăția sufletească este cea care se revarsă peste toți cei care îi cunosc și noi suntem printre cei care au Harul să îi cunoască. Binecuvântare Cerească am simțit și la sesiunea foto (fulger), când din cerul ploios și întunecat fumuriu, pentru câteva momente a străbătut soarele inundând exact locul în care stăteau Cătălina cu Florian. A fost atât de intens momentul încât am țipat de încântare. A fost ca și cum Dumnezeu a decis să reverse Harul Său peste ei. Cu râsete și multă voie bună am ajuns la Biserică, unde s-au legat înaintea lui Dumnezeu, a martorilor văzuți și nevăzuți și după aceasta a urmat petrecerea despre care nu are rost să povestesc, cine a fost știe, cine nu a fost, a pierdut multe ;))
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
Ruth & Alex: Linz, AT
8 October 2011 - Nunta
Orice schimbare din viețile noastre are minim două consecințe. Una este îndepărtarea de unor lucruri vechi și alta este aducerea celor noi. Bineînțeles că ne simțim deranjați să renunțam la obișnuințe, dar când primim în schimb ceva plăcut suntem mulțumiți să schimbăm totul de dragul noii pasiuni care și-a făcut loc in inimă. Povestea lui Alex cu Ruth își are începutul tocmai într-o perioadă de tranziție a lui Alex, din care a făcut parte și schimbarea bisericii la care mergea Alex. Pe lângă toți prietenii noi pe care și i-a făcut acolo, Ruth i-a atras atenția într-un mod cu totul special și după ce am cunoscut-o am și înțeles din ce cauză. Finețea și gingășia ei pură l-au fermecat ;)… Ruth și Alex spun că “nu ne-am gândit că va fi totul atât de serios, doar am schimbat câte-o dată vorbe între noi și totuși uite unde am ajuns :D Am continuat să vorbim pe skype și așa încetul cu încetul tot mai mult am început să ne cunoaștem. De fiecare dată când vorbeam, tot mai drag ni s-a făcut unul de altul… Nu a fost dragoste la prima vedere, ci putem spune că a fost drumul pe care am decis să mergem cu Dumnezeu. După care El ne-a dat posibilitatea să ne întâlnim pe drum. Duminică de duminică ne-am observat iar întâlnirile au continuat la cafea în oraș, sau la înghețată :D deci ne-am întâlnit tot mai mult, am petrecut timpul unul cu altul. Cu timpul ne-a fost clar că nu mai putem fi unul fără celălalt și că vrem să trăim împreună.” Într-una din plimbările lor în sânul naturii, Alex (fotograf de pasionat și-a uitat și aparatul foto acasa, de emoții) dar important nu a uitat inelul ;)) Totul a curs de la sine, și răspunsul lui Ruth este evident! I-am întrebat ce îi leagă, ce iubesc unul la celălalt: “ Ruth mă cunoaste așa de bine. De fiecare dată zic: Cum poate știi cineva ce gândesc eu. De unde? Dacă ar trebui sa mă studiez eu pe mine însumi, nu cred că aș putea să spun prea multe, e prea complex pentru mine, dar Ruth știe… Aaaaa, și să nu uit (un lucru foooaaaarte important petru un bărbat) lui Ruth îi place același fel de mâncare ca și mie! :)))) Altceva important pentru mine este talentul ei de a vede lucrurile în frumusețea simplității lor”. Vreau să spun că vorbim aici cu și despre doi artiști, Alex cu fotografia, Ruth cu grafica, doi perfecționiști care și-au găsit jumătatea și sunt incântați. De la Ruth (cu traducător) am aflat: “Alex e foarte iubitor și grijuliu. E suficient să mă vadă, și știe deja cum îmi merge și de ce am nevoie. Ador faptul că este plin de umor și avem mult “fun” împreună :)))) și îmi place că suntem amândoi pe aceeași undă, ne completăm AȘA de bine… Ne iubim!”
.
Lucrurile, pe scurt, spuse de Alex cu Ruth povestesc și despre ziua nunții și despre frumoasele familii pe care am avut onoarea să le cunosc în Linz. O zi înnourată, ploiasă de toamnă și primul lucru auzit de la Alex = o glumă și multe râsete de la toată familia lui. Și această trăsătură de caracter o moștenește de la tatăl său ;)) De fapt toată familia lor deosebită, simplă, sinceră și prietenoasă ne-a primit de dimineață cu multă căldură! A urmat familia lui Ruth, la fel de prietenoasă (mai greu de cu comunicarea, eu nimic din limba lor, ei nimic din a mea :))) dar aceasta nu a fost un impediment în a ne simți bine și a comunica engleza :)) Am apreciat enorm faptul că nu s-au lăsat umbriți de nori ci s-au bucurat enorm de ziua mult așteptată. S-au îmbrățișat cu pasiune pentru a se încălzi la sesiunea foto (adica o pauză de ne-ploaie prinsă rapid). Și-au spus jurămintele la biserică, într-un cadru Sfânt și în același timp vesel. Părinții, cu frați, surori i-au surpins cu o melodie la încheierea serviciului divin, ceea ce a adus lacrimi pe fețele celor dragi. Un cor deosebit de talentat, nici nu mi-a venit să cred că au făcut o singură repetiție ! (ar trebui să facă o formație, ceva ;) Iar după acceasta a urmat restaurantul, așa cum doar la Austrieci și Nemți am văzut să fie. Este un stil deosebit, aparte de a petrece. Am mai spus, dar voi mai povesti câte ceva și aici (păcat că nu am ănțeles mare lucru, dar am râs numai de veselia tuturor :)))) înțelegeam că a fost ceva cu mult haz ! Jocuri ce s-a lăsat cu dans desculț pe boabe de porumb unde cu mândrie a dănțuit echipa ce a pierdut la acel concurs – adică băieții în frunte cu Alex =)) nu vreau să știu senzația :D Iar cireașa de pe tort a fost expoziția cu vânzare, transformată în licitație, a operelor de artă ale lui Alex și Ruth. Fotografii și picturi grafice deosebit de frumoase ce au mers acasă la invitații generoși care au știut să aprecieze operele expuse.
Ce să mai scriu (mai bine vă las să vedeți) o nuntă deosebită, frumoasă ca și Ruth cu Alex și le mulțumesc pentru onoarea de a le fi alături și mulțumesc lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia
Ioana & Gabi: Vaslui, RO
8 October 2011 - Nunta
Știţi că la noi sunt cele mai interesante poveşti de dragoste? BUN! Fiţi gata să auziţi o cerere în căsătorie cu totul deosebită! OK, ştiu că sunt subiectivă, însă ceea ce o să vă povestesc despre Ioana & Gabi, două foto-modele de revistă, este cu totul ieşit din tipare :D. Dar hai să o luăm pe paşi (de dans ;)) Spune Gabi: „ Au fost o dată ca niciodată un băiat si o fată care împărtăşeau aceeaşi pasiune – DANSUL. Totul a început de la această pasiune…” Imaginațţ-vă acum o zi frumoasă, dar friguroasă, de Octombrie. O zi cu totul specială, la care Ioana era cât pe ce să nu ajungă din cauza unei răceli ce s-a lăsat cu febră :(. Ioana: „Era ziua prietenei mele Corina, când aveam să îmi întâlnesc viitorul soțţ într-un club de salsa! De dragul prietenei mele mi-am făcut curaj şi am decis că poate dansând o să-mi mai treacă răceala :)) Ca în basme, a apărut EL îmbrăcat tot în alb… Bine, de obicei apare pe un cal alb, dar Gabi nu avea recuzita la el. Nici nu m-a observat, pentru că nu stăteam la secţiunea VIP şi oricum era prea ocupat să danseze salsa. Dar cum destinul îşi face de cap, într-un final privirile noaste s-au intersectat.” Gabi: “Era o seară obişnuită în care, ca de obicei, mă distram – dansam de nebun salsa când, într-o pauză publicitară, am mers să iau o gură de aer curat. Şi ce să vezi? Am dat peste colţul vesel, unde din prima, evaluând situaţia, mi-a atras atenţia o tânără domniţă cu un zâmbet până la urechi, care m-a străpuns cu privirea ei dornică de a dansa. Instant am întrerupt pauza publicitară, mi-am luat sufletul în dinți :D şi am zis să iau taurul de coarne. Mai târziu am aflat că este chiar taur. A fost deajuns un singur dans,care m-a făcut să vreau să o cunosc mai bine şi ca noi să începem Dansul nostru. Zilele au trecut, noi ne-am îndrăgostit șş după 6 luni am făcut primul pas… Au mai trecut zile şi luni până când avea să se întâmple marele eveniment – cererea în căsătorie.” Ioana: ”Totul a început ca o discuție simplă, în drum spre Vaslui, când Gabi m-a luat prin surprindere şi m-a întrebat cum ar fi dacă ne-am căsători la anul. Am crezut că e o glumă şi n-am luat în serios discuţia. Surprinderea mea avea să fie şi mai mare, când la masă împreună cu părinţii lui ne-a informat pe toţi că noi doi ne vom căsători în anul ce urma! Pot spune că nu am respectat nici o regulă a unei cereri clasice în căsătorie :)) Au mai trecut zile fără ca eu să știu când și cum voi fi cerută de soţie. Şi cum aşteptarea trebuia să ia sfârşit, într-o după-amiază venind de la muncă, am găsit camera plină de lumânări şi masa aranjată frumos, ca pentru o cină romantică. Meniul era unul dintre cele mai fine – fasole cu ciolan şi un minunat desert – ecler cu nes, favoritul meu! Iubitul meu m-a invitat la masă şi mi-a propus să ne uităm împreună la un site de fotografie pentru nuntă – ştiu că pare ciudat dar era chiar site-ul bySergio. Nu am bănuit nici o clipă ce avea să urmeze şi foarte liniştită m-am ridicat ca să strâng masa, când Gabi m-a împins la loc pe canapea dându-mă şi cu capul de zid, speriat fiind probabil că va rata momentul potrivit. Căzută pe canapea și râzând foarte tare, el a îngenuncheat şi m-a cerut de soţie. Am zis un DA hotărât, printre lacrimi de râs şi durere, vă daţi seama, zidul chiar e dureros la atingere. La scurt timp, am început să planificăm minunatul eveniment, fără să știm că în mai puţin de 2 luni aveam să luăm o decizie ce ne va schimba viata şi viitorul. Din dorinţa noastră de a călători şi de a descoperi locuri noi, ne-am hotărât să vedem lumea cât suntem tineri şi uite aşa, am ales să ne mutăm in Dubai. Am început în forţă noua viaţă împreună cu credinţă şi dragoste si ne-am zis că trebuie sa gândim mare. Doamne ajută!” Cu ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu am ajuns la cea mai pitorească mănăstire. Un colţ de rai retras de aglomeraţie, zăpăceală şi stres. După cununie, la sesiunea foto, ne-am încărcat cu energie caldă în grădina bisericii şi toată atmosfera de-acolo tocmai bine ne-a prins pentru ce urma la restaurant. Deja ştiți că dansul a fost cel care i-a adus aproape unul de celălalt… ei abia așteptam să-i văd pe ringul de dans! Şi vreau să vă spun, dacă ar fi venit ceva dansatori în programul nunţii (aşa cum vin la alte nunţi), ar fi rămas rușinați în spatele Ioanei cu Gabi pentru că nimic nu se compară cu o pereche de dansatori profesionişti care se şi iubesc. Mișcările reflectau pasiunea inimilor lor înflăcărând ringul de dans. Aveam impresia că urmăresc o prezentare de dans profesional, seară în care Ioana cu Gabi au câştigat toate premiile posibile pentru aşa gen de show. O seară plină de fericire şi veselie, pentru primul pas (de dans) în viaţa în doi. Atmosferă din acelea de care tot să pomeneşti, iar la acest mediu a contribuit mult şi Naşul, cu mult talent, măiestrie şi umor a participat activ în tot ce s-a petrecut la nuntă animând atmosfera cu prezenţa sa veselă şi vorbele şugubeţe ;))
.
Mulţumesc pentru onoarea de a participa ca fotograf la nunta voastră şi lui Adrian pentru asistenţă (l-am recomandat pentru cununia civilă Ioanei şi lui Gabi, iar părerea mea este că făcut un lucru extraordinar şi frumos! )
.
Cu drag,
Sergio.
Bianca & Sergiu: Sibiu, RO
1 October 2011 - Nunta
Relaţiile din copilărie, dintr-un motiv sau altul, sunt cele de durată. Țin să cred că aceasta se datorează inimilor noastre sincere, deschise şi pline de încredere faţă de ce urmează în viață. Experienţa ne face să pierdem multe din aceste calităţi ce duc spre fericire. Ori de câte ori revedem pe cineva din copilărie retrăim sentimente de fericire simplă. Inocenţa sentimentelor transcende timpul şi ne lăsăm pradă bucuriei sincere de a reîntâlni pe cineva drag. Relaţia transparentă, sinceră şi plină de sinceritate a Biancăi cu Sergiu este una directă, simplă, plină de farmec naiv. Probabil aceasta se argumentează prin faptul că amândoi s-au cunoscut în copilărie. Bianca avea 11 ani iar Sergiu 13 când s-au îndrăgostit iar de atunci e cale lungă până la o relaţie serioasă. La o vârstă atât de fragedă nu era nimic de așteptat. Totuşi, Sergiu, vesel, plin de glume a reuşit să o farmece pe Bianca şi chiar să îi fure un pupic „de neuitat”. Au trecut 4 ani când nu s-au mai întâlnit, dar Dumnezeu are un timp pentru fiecare aşa că la revelionul 2002-2003 s-au reîntâlnit, iar inima lui Sergiu a fost copleşită de amintiri, de emoţii faţă de prima dragoste. Sergiu: „Am trăit din nou acele sentimente puternice de iubire pentru Bianca. În acea seară am făcut totul ca să o impresionez şi spre încântarea mea totul a mers ca pe roate. Reușisem din nou să îi captez interesul! Am simţit că am reaprins flacăra din inima ei. Eram din nou cel mai fericit!!!” De la captarea atenţiei până la primul sărut nu a mai fost decât un pas. Şi Sergiu până acum cu greu poate exprima intensitatea momentului: ”Pământul a început să îmi fuga de sub picioare… timpul parcă s-a oprit în loc, totul în jurul meu plutea… nu auzeam decât propriile mele bătăi de inimă… ceva minunat şi magnific care a dus la începutul visului pe care îl trăiesc şi în acest moment şi din care sper să nu mă trezesc niciodată… e magnific momentul în care simţi că ea este sufletul pereche!” Bianca, o fire introvertită, povesteşte înaripată despre Sergiu: „Deşi sunt o persoană foarte timidă şi emotivă, alături de Sergiu, un tip foarte vorbăreț şi extrem de amuzant, am început să îmi deschid sufletul. Petreceam ore în şir discutând despre absolut orice ne trecea în minte. Subiectele erau interminabile iar fiecare moment împreună e atât de special. Farmecul şi cheia relaţiei noastre este sinceritatea. Iar după atâta timp ne iubim la fel de intens, relaţia noastră bazându-se pe încredere, respect şi foarte multă comunicare. ”Odată cu trecerea timpului, Sergiu şi-a făcut în sfârșit curajul să pună întrebarea cea mare. Un an întreg a aşteptat cu nerabdare momentul şi clipa potrivită. Şi acel moment trebuia să fie revelionul 2008-2009 moment de aniversare a 6 ani! În timp ce toţi se felicitau şi îşi spuneau la multi ani, Sergiu a îngenunchiat (cu toate că afară era lapoviţă şi ninsoare :)), copleşit de emoţii, cu toată puterea care o mai avea (spune că nu nu mai era aşa de multă), a făcut propunerea. „Bianca mi-a răspuns cu un dulce şi sincer DA. A fost un moment magic, ceea ce am simtit atunci în suflet nu am simțit niciodată. Eram deja pe altă lume, eram în lumea noastră, lumea dragostei şi a iubirii. Nu există cuvinte care să descrie acele emoții, doar cine a trecut prin aşa ceva ştie, iar pentru cine nu a trecut încă, o să afle la momentul respectiv. Începusem să mă simt împlinit, emoţiile şi fericirea erau copleşitoare. Toate întâmplându-se la timpul lor.” Vreau să vă spun că Bianca şi Sergiu au aşteptat cu atâta nerăbdare şi emoţii momentul! Când Bianca a apărut în rochie de mireasă, lui Sergiu i-au izbucnit lacrimile. Nu vor uita pentru tot restul vieții sentimentul puternic din ziua nunții, fericirea, toată bucuria şi împlinirea ce s-au putut citi pe feţele lor în ziua nunţii. Am fost onorat să asist la împlinirea viselor a doi copii îndrăgostiţi care odată cu trecerea timpului s-au îndrăgostit şi mai mult făcând un pas plin de maturitate, păstrând totuşi bucuria unor copii fericiţi care au primit ceea ce şi-au dorit cel mai mult în viață. Le mulţumesc pentru onoarea de le fi alături şi lui Adi pentru asistenţă.
.
Cu drag,
Sergio.
Lidia & Ovidiu: Tg. Mures
1 October 2011 - Nunta
Fiecare îşi face povestea despre cum s-au cunoscut, cine i-a adus împreună. Povestea Lidiei cu Ovidiu însă este diferită pentru că ei s-au cunoscut făcând paşi unul spre celălalt fără să realizeze că merg spre ceva. Forţa naturii i-a unit. Forţa muntelui ;) Imediat aflaţi despre ce este vorba… Lidia: “Pentru început trebuie să vă spun şi vouă în ceea ce ne privește pe noi doi ca şi cuplu, că nu eu l-am ales pe Ovidiu să-mi fie partener de viață, ci mi-a fost dat când a fost momentul, pentru a-mi face viața mai frumoasă împlinindu-mi-o. Cum așa? Cu ocazia unei ieşiri la munte, “o tură” în Retezat, cum îi spunem noi, organizată de Ovidiu pentru a-i duce la munte pe câțiva prieteni cărora le promisese acest lucru. Eu nu îl cunoşteam pe atunci. Eram doar invitată în acel weekend de unul dintre prietenii lui Ovidiu. Cu o zi înaintea plecării, cel care m-a invitat la munte, s-a retras :( Ca urmare, trebuia fie să mă retrag şi eu din cursă, fie să merg la munte cu vreo 12 – 13 persoane pe care nu le cunoşteam la acel moment. <Fie ce-o fi> mi-am zis eu, şi am decis să merg la munte. Am luat legătura cu organizatorul turei, Ovidiu, care s-a bucurat că mai vine cineva, şi aşa am început încă din acele momente să ne completăm unul pe celălalt. Eu m-am ocupat de transport, el de cazare. Eu aveam dorința şi entuziasmul de a urca pe munte, el experienţa în domeniu şi echipamentul. În acel weekend a început să se înfiripeze ceva între noi. Într-un mod foarte natural ne-am apropiat, iar weekendul s-a încheiat cu un pupic care ne-a făcut să ne vedem şi în zilele ce au urmat. Lucrurile au decurs apoi într-un mod la fel de natural, cu multe alte ieșiri la munte, în fiecare weekend. Peste exact un an de la ziua în care ne-am cunoscut, am primit cererea în căsătorie pe o superba terasă din Dubrovnik, cu o vedere panoramică de nu te mai săturai s-o priveşti. Iar în 1 octombrie a început un nou capitol al vieții noastre împreună.” În weekendul cu 1 octombrie, au început cea mai palpitantă drumeție a vieţii lor. Un început frumos şi urmează să descopere atâtea lucruri frumoase! Pentru că Lidia cu Ovidiu sunt doi oameni frumoşi şi la caracter, iar oamenii frumoși se înconjoară de tot ce este frumos. Dimineață am admirat o frumoasă gradină plină de rod în curtea casei părinteşti. Am făcut cunoştință cu rudele, prietenii şi cu neînlocuitul Iulian -MC-ul (Maestrul de Ceremonie) al nunţii! Acești MC sunt un frumos obicei la Tîrgu Mureş nişte organizatori ai agendei nunţii. Cineva care cu stil, eleganță, talent şi umor îndrumă nunta pe parcursul zilei şi o face distractivă la restaurant. Despre el voi mai povesti. Acum însă vreau să amintesc cu respect şi considerație de Preotul cununiei religioase. Un părinte blând şi înțelept. Doar când l-am auzit vorbind am înțeles de ce a trebuit străbătut atâta drum până la micuţa bisericuţă. De la intrarea în Biserică și până la ieșire i-a sfătuit pe Lidia și Ovidiu ca un tată ținându-i de mâini și vorbindu-le cu dragoste lucruri pline de înțelepciune și utile. Lidia cu fața spre Ovidiu radia fericire! Ovidiu privind-o trăia cuvintele spuse de bătrânul preot. Atât de mult mi-a plăcut încât l-am rugat pe preot să facem o fotografie împreună :) Și totodată Lidia cu Ovidiu mi-au devenit și mai dragi pentru că au ales sa meargă până la duhovnicul lor pentru a căpăta binecuvântarea lui Dumnezeu. O decizie de apreciat. Iar după acele momente sfinte, am avut parte de sesiunea foto urmată de mult așteptata petrecere. Iar aici vreau să mărturisesc ceva: Lidia cu Ovidiu mi-au creeat impresia unui cuplu sincer, onest și de la care nicicum nu m-am așteptat să invite la nuntă atâția oameni bine antrenați la furt :)) La această nuntă s-a furat tot ce se putea fura! Şi mire, şi mireasă, şi pantofii miresei și ai nașei… Partea cea mai interesantă este că pentru toate aceste infracțiuni a avut de plătit un singur om Nașul =)) Ce bine că mult stimatul naș, un om nesupărăcios, a plătit cu bani, înghețată, dans fără pantofi (și câte altele despre care numai el știe) toată la pachet cu voie bună. Nu doar nașul, ci toți invitații au fost alături plini veselie antrenați de Iulian, MC-ul despre care aminteam mai sus. A fost acolo printre toți invitații petrecând împreună cu aceștia, organizând întreceri între cine cântă mai tare (fete sau băieți). Sau care dansează mai bine … și alte multele ce nu au lăsat pe nimeni să stea jos pentru a-și trage răsuflarea :D
.
Într-un cuvânt, o nuntă frumoasă, organizată de Lidia și Ovidiu, doi oameni frumoși cărora le mulțumesc pentru onoarea de a fi alături și mulțumesc lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Ramona & Adrian: Tg. Mures, RO
18 September 2011 - Nunta
Adrian își amintește zâmbind de acea primă seară când a cunoscut-o pe Ramona. “Sora mea a luat o prietenă de-a ei cu noi în mașină să mergem la biserică și nu am știut pe atunci că acea fată (de care mi-a plăcut din prima) îmi va fi soție!” Din întâmplare ar spune unii, dar Ramona cu Adrian spun că Providența a făcut să se întâlnească de mai multe ori. Întâlniri oarecum neprogramate, întâmplătoare, urmate de renunțarea intenționată la mașină și mers pe jos acasă pentru a petrece mai mult timp împreună. Și uite așa, cu fiecare întâlnire, Ramona l-a descoperit pe Adrian, un tip inteligent, ce s-a îndrăgostit de o fată modestă și frumoasă ca Ramona. “După 3 luni de amiciție am trecut la pasul următor. În ziua de 4 aprilie, m-am pus în genunchi în fața ei, în Londra în Regent’s Park, pentru a pune cea mai grea dar frumoasă întrebare.” La început Ramona a crezut că e o glumă, dar văzând că se îngroașă gluma, i-a picat fața, totul a venit pe neașteptate. Fără întârziere a spus <DA>, nu foarte puternic, dar hotărât. La fel de hotărâți au început planificarea nunții cu toate detaliile pe care am avut onoarea să le urmăresc. Cununia religioasă de la Biserică a adus emoții pe fețele tuturor, inclusiv pe fața Ramonei au apărut lacrimi. Iar restaurantul, spre bucuria tuturor a avut un program vesel, și cu surprize. Vă povestesc doar un moment. Bine știutul joc/concurs cu ridicatul pantofilor la întrebări despre cei doi, știți varianta clasică, nu? Mirii spate la spate… cu câte un pantof în fiecare mână (a miresei și a mirelui)… ridică pantoful celui care după părerea fiecăruia în parte trebuie ridicat: “Mireasa” sau “Mirele”. Imaginați-vă acum cum pe la întrebarea a 2-a Ramona este furată și înlocuită cu mama sa. Fără să știe, Adrian făcea jocul împreună cu soacra. Toată lumea râde iar el habar nu are din ce cauză! Într-un sfârșit, nu rezistă tentației de a verifica răspunsul cu scumpa lui soție… Vă imaginați surpriza lui să o vadă nu pe Ramona :))) Fuge spre ușă, dar ia-o pe Ramona de unde nu este. Ingenioși prietenii lui Adrian (știau că altfel nu au cum să i-o fure ;) Cererea lor a fost la fel de diferită. Ajungând la un magazin cu Ramona, hoții au cerut ca Ramona să cumpere (cu cei 3 lei găsiți prin buzunare) ceva ce ar reprezenta relația ei cu Adrian. Alegerea ei mi-a plăcut nu doar mie ci la toată lumea și a mulțumit și hoții. Ramona a cumpărat un lipici spunând că din acea zi înainte sunt lipiți pe viață… Frumoasă aplicație și bucuria lui Adrian când și-a primit soția înapoi. Îmbrățișările lor ne-a arătat încă odată cât de lipiți sunt prin dragostea ce o poartă.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții Ramonei & Adrian și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio
Mihaela & Caglayan: Bucuresti, RO
17 September 2011 - Nunta
FELICITĂRI cu ziua îndrăgostiților !!!
și pentru că este Sf. Valentin, uite și un o cover ce reamintește că totul este din, prin și pentru Dragoste :) ALL YOU NEED IS LOVE !
.În noiembrie 2010 primesc un mail. De fapt, în fiecare zi primesc de la 10 la 20 mailuri, acesta însă mi-a atras atenția prin detaliul că va fi o nuntă Română-Turcească :D Am avut vre-o 10 cereri pentru exact aceiași zi de toamnă, însă am ales să merg la nunta Mihaelei & Caglayan și aș fi regretat dacă nu aș fi fost pe lista lor de invitați. Spun că a fost o mireasă emoționată anticipând marele eveniment dar nu cred că există o persoană mai potrivită să îi fie alături decât Hani (așa îl numește și Mihaela, că e mai simplu decât Caglayan și sună mai dulce :D) Și povestea lor de dragoste este una deosebită și dulce ;)
S-au cunoscut Caglayan printr-un prieten comun în mai 2007 (apropo, sunt născuți în aceeași luna – Mihaela 3 mai, Hani 22 mai ;). Hani (după cum v-ați dat seama) este turc și venise în România să lucreze ca inginer civil la construcția unei clădiri de birouri. Nu a fost dragoste la prima vedere, nici la a doua, nici la a treia … Hani vroia să învețe limba română iar Mihaela avea nevoie de bani așa că timp de șase luni au avut o relație strict profesional-pedagogică: profesoara și student. “Hani era un student foarte silitor, învăța foarte repede, vorbeam despre orice, nici nu realizam când treceau orele și într-o zi … s-a întâmplat ceva, o scânteie. Ne-am dat seama că ne-am îndrăgostit ” Așa sa născut o relație foarte frumoasă plină de călătorii împreună, cu aceleași plăceri și hoby-uri. Și-au cunoscut familiile – două culturi total diferite care aveau să se împletească în visele Mihaelei și Caglayan. “Ne plac aceleași filme, autori… Viața noastră era aproape perfectă ;))” Amândoi erau fericiți, pentru că și-au găsit sufletul pereche până într-o zi din octombrie 2009 când s-a întâmplat inevitabilul: proiectul s-a finalizat și Caglayan a trebuit să se întoarcă în Turcia, la Ankara. “Ne-a fost foarte, foarte greu. Nu știam dacă relația noastră va supraviețui. A urmat un an foarte greu în care ne vedeam o data pe lună dar se pare că tot răul a fost spre bine pentru că această distanță ne-a consolidat relația și am realizat că nu putem trăi unul fără altul. În 2010, Caglayan m-a cerut de soție în vacanță, în Croația :D, pe 18 septembrie. În acea zi, împlinisem 41 de luni împreună iar 41 este numărul lui de la pantof. Isn’t it romantic?” :)))Și muuulte ar mai fi de povestit despre relația lor funny. Zi de zi li se întâmplă ceva frumos și partea de admirat este că ei doi găsesc acest frumos din fiecare detaliu! Interesant este și faptul că au religii și tradiții diferite, iar dina ceasta rezultă avantaje și dezavantaje… Iar cu adevărat amuzant e faptul că ori de câte ori cineva află că viitorul soț al Mihaelei este turc, urmează (enervanta pentru ei) întrebare “Câte soții are?” Iar dacă îl cunoști pe Hani, râzi de te spargi numai la ideea acestei întrebări =)) Un bărbat grijuliu, răbdător, plin de atenție față de orice dorință a Mihaelei, este practic bărbatul pe care Mihaela cu siguranță nu îl găsea în toată România mare. Așa că la găsit în Turcia ;) Toate diferențele dau cuplului lor un farmec aparte dar și le face viața (după cum recunosc și ei) complicată. Un mic exemplu din ziua nunții a fost că a trebuit să colinde tot Bucureștiul pentru a găsi (în afara lui) un preot dispus să îi cunune și să le binecuvânte angajamentul dragostei lor. Nimic însă nu cred că ar fi în stare să o oprească pe Mihaela și Hani în ceea ce și-au propus, așa că alături de prietenii lor, din ambele culturi, au organizat o nuntă foarte interesantă și frumoasă în același timp. Toți ne-am simțit extraordinar în atmosfera de nuntă și spun sincer că distracția și evenimentul în sine a fost printre cele mai animate la care am avut ocazia să particip. Muzica live m-a făcut să mă simt ca la un concert, și unul bun! Iar pentru că invitații au fost din două culturi diferite, am avut parte de o petrecere mixtă de a cunoaște ceva turcesc și ceva românesc. Un deliciu au fost și actorii cu două prezentări creative și interesante. NU am cuvinte să descriu atmosfera degajată și dacă ar fi să mai aleg odată, de două/trei sau de mai multe ori, tot aș alege să fiu la nunta Mihaelei cu Caglayan.
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor, și lui Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
Atena & Adrian: Brasov, RO
17 September 2011 - Nunta
Nu știu cum se face de atâția oameni extraordinari ne intră în viață, aparent doar pentru o zi plină. Surpriza și plăcerea însă vine când după acea zi memorabilă și plină de emoții se leagă o relație de prietenie întreținuta oarecum virtual, totuși se simte căldura și un caracter plăcut chiar și-așa, on-line ;) Ce face oare pe cineva special? Inima, mintea, atitudinea, caracterul frumusețea pe care o poți vedea și printre rânduri. Toate acestea spun despre Atena și Adrian, doi oameni care se iubesc atât de mult încât le este frică să vorbească despre aceasta ;) Și cred că este bine să păstreze tot ce e mai frumos între ei. Totuși, într-o zi s-au decis sa declare public relația lor și să spună în fața martorilor văzuți și nevăzuți că vor să își petreacă viitorul împreună. “Încă de la început am găsit foarte vesel faptul că suntem născuți în aceeași zi și în același an. Iar viața în doi a devenit la scurt timp, la fel…. foarte veselă :)) Iubim complicitatea noastră, modul în care simțim viața și unul pe celălalt și faptul că după ani de relație, încă așteptăm cu mare bucurie să ajungem cât mai repede acasă. Nu îmi aduc aminte să fi visat încă din copilărie la o rochie anume, la un buchet anume sau la un detaliu anume pentru ziua nunții mele. Îmi aduc însă aminte foarte limpede că întotdeauna mi-am dorit enorm să găsesc omul potrivit sufletului meu.” Iar eu ca fotograf pot să mărturisesc că Atena avut alături detaliul la care a visat de mică – Omul Perfect, pe Adrian. Mai mult ca atât a avut foarte mulți prieteni fericiți și încântați de nuntă alături. Nu știu cum a reușit dar îmi dau seama că toate acestea datorită a ceea ce sunt Adrian cu Atena. Tot de dragul lor am avut ocazia să cunosc personal și nașii lor, Paula și Radu. Cu toții am mers la Ceremonia Sfântă de Binecuvântare cerească, moment foarte emoționant. Iar după aceasta am la ajuns la o petrecere aprinsă cu artiști deosebiți de talentați. Artiști, măieștri la țambal, nai și vioară, aducând sala la ovații. Nu vă mai spun multe, pentru că Atena cu Adrian în profunzimea dragostei lor, nu sunt genul poveștilor siropoase, ci au un stil intim și personal. Și pentru că nu vreau să le calc intimitatea, las fotografiile să vorbească. Iar petrecerea a luat sfârșit asemenea unei povești, când invitații au ridicat zeci de lampioane în cer, ce au dispărut printre stele.
.
Mulțumesc pentru deosebita onoare de a fi invitat la nuntă, și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Lavinia & Alex: Timisoara, RO
10 September 2011 - Nunta
Descriind nunta Laviniei cu Alex îmi vin numai amintiri calde și plăcute nu doar datorită timpului de-afară ci mai mult legat de inimile lor. Un cuplu extraordinar povestea cărora este și mai de poveste cu apariția unui membru cu un rol extrem de important – Obi (iepurașul :D) Dar haideți s-o iau pe rând și să aflați despre “TRUE LOVE”
Nu știu ce spune cifra 13 pentru majoritatea populației, dar vă pot spune ce semnificație are a 13-a zi din noiembrie pentru Lavi și Alex – este ziua primului lor sărut. Este ziua in care Alex își amintește despre mâinile reci ale Laviniei, cand cu emoții a întrebat-o dacă are voie să i le încălzească ;) Lavi: ” Din acele momente ziua a 13-a devenit o zi aniversată în fiecare lună. Ea a definit începutul relației noastre cu acele sentimente în care lucrurile curg de la sine, plimbările prin cartier fără un motiv anume prind viață iar orele întregi de râs necontenit nu mai sunt o surpriză…”Au fost nenumărate plimbări romantice, ieșiri în oraș, mult dans și toate acestea au făcut să se apropie două suflete și să descopere că inimile le sunt pe aceeași lungime de undă și așa 13 a devenit pentru Alex și Lavi, norocos. Alex: “Fiecare clipă și secundă petrecută alături de Lavi e ceva magic și chiar o savurez la maxim.” Iar eu pot să confirm că așa este ! Lavi: “În luna Septembrie a anului următor am trecut ‘întâmplător’ pe la un petshop și în viața noastră a venit un iepuraș. De ce vorbesc despre el :)) pentru că Obi, face parte din familia noastră … chiar mai mult, a fost elementul principal la cererea în căsătorie!” Alex: “ Obi – ea (este o fetiță da nu știam când am luat-o) ne-a apropiat parcă și mai mult și ne-a făcut și mai responsabili și am început să vedem altfel viața în doi. Viața devenea parcă și mai frumoasă. A urmat tot mai multă iubire în acest cerc vicios de 3 membrii ai familiei :))) A început să îmi placă tot mai mult și avem o zicală în germană : <<Zur dritt macht es drei mal so Spass!>> și mai este una: <<Mehr als gestern weniger als Morgen!>>” O fire curioasă, cum sunt eu, ajutat de Google Translate, am aflat și semnificația acestor cuvinte stranii pentru mine :)) <<Cea de a treia, se face de trei ori mai distractiv!>> și <<Mai mult ca ieri mai puțin de mâine!>> Conștientizam pe zi ce trecea că Lavi este femeia vieții mele și că nu mai pot trăi fără ea și că împreună chiar formam un tot întreg.” Lavi: “Alex și-a dovedit talentul de bucătar încă de la început și trebuie să recunosc că efortul a dat roade. Ne-am descoperit foarte multe hobby-uri și lucruri care ne face plăcere să le facem împreună. Am ajuns să facem foarte multe sporturi împreună, să facem o echipă ca și în viață :)
.
După ce îi cunoști pe Lavinia cu Alex, observi că nimic obișnuit nu li se poate atribui. De la caracterele deosebite, prietenoase și starea relaxată până la gusturile delicate pentru frumos, totul îi face speciali. Așa că și cererea în căsătorie Alex a vrut să fie deosebită. “Mă gândeam la un scenariu care să excludă statul într-un genunchi cu un trandafir în dinți :D Iar cel mai frumos, personal și prețuit moment ar fi cel care să o includă și pe Obi.” Aici ar trebui să vă povestesc mai întâi despre o tradiție de-a casei. În fiecare seară Obi primește de la Alex sau Lavi 2-3 bombonele pentru iepurași. Este atât de delicios acest obicei pentru Obi, încât doar la foșnitul pungii bine cunoscute, este în stare să se urce și în capul tău doar să le primească cât mai repede. Oriunde ar fi ascunsă Obi, o zbughește către pat pentru că știe că acolo se desfășoară această ceremonie solemnă de recompensare a drăgălășeniei ;) Profitând de acest ritual, Alex a băgat cutiuța cu inelul în punga de bomboane. “ I-am spus Laviniei: Dă-i tu treats-uri la Obi azi (facem cu schimbul binenînțeles) și începe să foșnească punga, Obi vine nerăbdător după drops-uri, dar când să deschidă punga, nu curge nimic pentru că era blocat de cutia cu inelul așa că Obi nerăbdătoare dădea din picioare ca vrea ce i se cuvine, Lavi nu putea să scoată nimic și deja vedea ce e înăuntru. A fost o situație foarte funny! Așa că prima oara a scos cutia a dat recompensa la Obi și cu multe emoții de toate părțile a desfăcut cutia iar ochii sclipeau! Atunci i-am spus că o iubesc enorm și că vreau să îmi petrec tot restul vieții alături de ea să fim o familie mega fericită!” De la Lavi: “Pentru mine a fost cel mai ingenios mod de a primi inelul. De aici au urmat planificarea nunții și a evenimentelor ce au urmat în viața noastră, foarte frumoase dealtfel!” Lavi și Alex se armonizează ATÂT de bine împreună încât a fost plăcerea tuturor să participe la ceremonia nunții lor și onoarea mea să le fiu alături pe post de fotograf. O petrecere cum mai rar vezi. Sa vezi cum cântă și dansează tot poporu de la mic la mare. Muzică extraordinară ce nu lăsat pe nimeni să stea jos! Invitații dornici făceau coadă să povestească una și alta la microfon. Meniu delicios cum nu prea vezi la nunțile Românești. Celor care le place berea, afară a fost un butoiaș ce aduna în jurul său cu halbele pe iubitori. O distracție de zile mari în fruntea căreia mai mare dragul să o vezi pe Lavi, înfloritor de frumoasă și delicată alături de Alex, un gentleman chipeș și îndrăgostit. O poveste deosebit de frumoasă (pentru toți membrii familiei lor) la finalul căreia cu încântare trebuiesc adăugate cuvintele lor: “… and they lived happyley ever after!” Vreau să mai amintesc un singur detaliu înainte de a vă lăsa în compania fotografiilor, ceva ce încă odată vorbește despre inimile lor pline de afecțiune și dragoste față de oameni, față de tărâmurile Timișorene și față de orice ghem de blană ce se plimbă a nimănui pe stradă . Într-o Duminică liniștită, când căutau loc pentru sesiunea foto a nunții, cum se plimbau pe biciclete, prin Piața Unirii au găsit o moacă dulce cerșind iubire (o să îi vedeți ochișorii în fotografii). Nu au putut rezista, și au luat-o pe Papoy (din Despicable Me: Minions Papoy) în ghiozdanul lui Alex până acasă. Și pentru că a făcut parte din decorul căutat pentru sesiunea foto, Lavi a decis să completeze decorul și în ziua nunții făcând în așa fel ca să apară și Papoy. Să vedeți CÂTĂ bucurie pana la lacrimi a generat! Mai mare dragul. Deci ziua toată a fost plină de emoții și trăiri plăcute - în fiecare colț s-a simțit dragoste și fericire.
Vă mulțumesc pentru deosebita onoare de a vă fi alături în ziua nunții și lui David pentru asistență.
.
Cu mult drag, apreciere și încântare,
Sergio.
Andra & Razvan: Cluj, RO
10 September 2011 - Nunta
Povestind despre nunta Andrei & Răzvan, provocarea este să văd de câte ori aș putea să folosesc (într-o singură postare) cuvântul “super” și câte semne de exclamare (a nu se confunda cu strigare :)))) aș putea aduna laolaltă pentru o singură nuntă. Nu numai odată am spus că 50% dintr-o nuntă reușită este organizarea. Haideți să vă povestesc despre încă o nuntă super reușită!!! Reușita se datorează Dragostei care împlinește o nuntă și îi dă sens. Prietenii o fac să pulseze de viață. Detaliile o fac unică și în toate acestea, gusturile mirilor sunt cele care dictează. Și dacă tot e vorba de Cluj (oraș cu super oameni și super nunți) uite că a venit rândul să scriu despre una dintre cele mai impresionante la care am participat. Am povestit despre această nuntă pe puțin o săptămână tuturor celor cu care m-am întâlnit. La fiecare nuntă îmi rămâne câte ceva în minte, ceva ce mi-aș fi dorit pentru nunta mea… ei la această nuntă mi-as fi dorit multe. Pe lângă frumusețea delicată a Andrei, toate lucrurile ce s-au petrecut s-au armonizat perfect. Deopotrivă de frumoase, unice, elegante și pline de farmec. Pe Andra, prima oară am observat-o la nunta încă din 2009 (Andrea & Ciprian). Personalitatea Andrei mi-a captat atenția aparatului și mai ales zâmbetul ei fermecător m-a făcut să revin. Și nu doar exteriorul ei este unul frumos ci și caracterul ei este unul încântător. Și pentru că oamenii extraordinari se atrag, doar lucruri superbe pot ieși în interacțiunea acestora. De la coafor și până la trupa (Incognito) care au super-animat :)) totul. Pot spune cu siguranță că se află în topul super-nunți!!!
Roy Croft spunea: “Te iubesc nu pentru ceea ce ești tu, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine.” Cred ca acest citat vorbește și despre Andra și Răzvan. Ei în parte sunt super (v-am prevenit ;)) dar unul lângă altul sunt deosebit de super :)))). Ca toți invitații care au avut deosebita onoare să le fie alături în ziua nunții le spunem că îi iubim și pentru ceea ce sunt ei dar și pentru modul în care ne-au făcut să ne simțim impreuna cu ei.
Mulțumesc pentru deosebita onoare de a le fi alături și lui Adi pentru asistență.
Cu drag,
Silvia.
P.S. Am avut ocazia și bucuria să cunosc și un “wedding planner” – Geta, cum mai rar se găseste și față de care am toată aprecierea ;) probabil că la nunta mea mi-aș fi dorit și o Geta ;)))
Ana:
January 3, 2012 12:53catalina:
February 4, 2012 12:58bySilvia:
February 7, 2012 22:05Vlad Savin:
February 9, 2012 19:18Felicia Rusu:
February 9, 2012 19:19Şerban Simona:
February 9, 2012 19:19Marius Marchis:
February 9, 2012 19:19