Ioana & Marian: Brasov, RO
29 October 2011 - Nunta
Își amintește careva de scoală? Mai bine zis de acele compuneri, desene și alte activități școlare legate de Toamnă. Încă pe atunci mi se părea că se exagerează nițel pe acest subiect pentru că totul era la superlativ și culmea doar în atribuția toamnei se pare că intra bogăția. Auriul se asocia doar toamnei (iar eu visam ochii-n soare la o acuarelă de culoarea aurului). Numai toamna părea că profită din restul anotimpurilor ce pregăteau totul pentru ca aceasta să-și aducă rodul. Iar D-na de desen încerca să îmi spună că nu e nimic mai frumos decât un tablou de toamnă târzie. Eu dădeam din cap tăcut numărând minutele până la sfârșitul orelor să o zbughesc afară pentru a înota prin frunzele colorate :)) Am mai crescut puțin și am început să observ frumusețea acestui anotimp măreț iar de când m-am apucat de coada unui aparat foto am visat la o nuntă în plină toamnă cu o mireasă ce ar ține armonia belșugului de culori. Și uite a sosit ziua mult așteptată în care Dumnezeu a împlinit nu doar visul lui Marian și Ioana prin nunta superbă, ci și al meu, întâlnindu-i. Defapt mi-au întrecut toate așteptările și bogata toamnă, și locațiile alese la sesiunea foto și mai ales ei doi care au jubilat în dragoste și împlinire. Când i-am văzut prima oară, am zis ca Ioana are vre-o 16 ani și întrebarea logică a fost “părinții știu, și-au dat acordul?” :)))) Și cu Marian alături (căruia nu-i dai mai mult de 18 ani) doi copii de la care nu te aștepți să vezi sentimente mature cum ar fi dedicare, răbdare și multe altele necesare pe calea întemeierii familiei. S-au cunoscut în 2007 la o nuntă (al nașilor) în Baia Mare, unde Ioana a fost domnișoară de onoare și Marian, cavaler. Și totul a început într-un vals… O plăcere de nespus a fost toată ziua.Un început frumos, doar că pe-atunci Ioana studia vioara la conservatorul din Stuttgart și Marian se mutase la Galați unde preda niște cursuri, și apoi la St. Petersburg. “Și era extraordinar. Simțeam că eram dintotdeauna împreună, vorbeam nopți întregi și ne simțeam făcuți unul pentru celălalt. Proba noastră a fost răbdarea și distanța. Și după un an jumătate am reușit să ne unim drumurile și să ne mutăm împreună, întâi în Rusia pentru 3 luni și apoi în România, de unde eu eram plecată de 5 ani, și m-am bucurat să revin acasă. Fiecare zi de atunci e un cadou minunat, o bucurie… Cererea în căsătorie a fost foarte romantică, am fost să vizităm Sibiul și am stat într-o cameră cu un pian vechi, unde el a aranjat lumânări, petale de trandafiri, șampanie…” și bineînțeles că i-am spus DA” DAAA spun și eu amintindu-mi de ziua nunții. Încă de dimineață am descoperit echipa de lucru Florian Mirea (ce cu 2 săptămâni mai devreme purta costum de mire) cu echipa Zen, Raul Stefănescu (un prieten fotograf din Sibiu ce împreună cu Adela, logodnica sa, au acceptat să petreacă alături de Ioana și Marian). Ziceai că eram la piață, câtă vâlvă și râsete erau în jur :)) Ioana nu mai știa la cine să râdă și în care obiectiv să privească. Efectiv numai gurile noastre răsunau la coafor, nu mai rămânea loc de nimeni. Un singur lucru ne-a lăsat fără cuvinte, frumusețea Ioanei, mai ales când și-a pus rochia de mireasă totul în jur a căpătat o nuanță de basm. Mi-am amintit de toată corespondența mea cu Ioana, cum am decis să vin la nunta lor și am realizat că dacă nu aș fi avut onoarea sa fiu fotograful nunții lor, mi-ar fi părut rău până aproape de invidie :)) Dar așa pot să mă bucur că am avut o zi intensă plină de lumină. Căldură sufletească și muuultă veselie. Nașul (cântăreț de acordeon, pian clasic și muzică jazz) a săltat de se zguduiau pereții intonând ritmurile de muzică populară. Nu s-a abținut să stea pe scenă, iar invitații și-au petrecut seara îmbrățișând mirii și dansând cât i-au ținut picioarele. Ce să mai spun? Nu îmi pot imagina o încheiere mai frumoasă a sezonului și abia aștept să reînceapă nunțile!
.
Mulțumesc Ioanei și lui Marian pentru bucuria lor, zâmbetele, grija și prietenia lor. Mulțumesc lui Raul și Adelei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
.
Și pentru că am povestit, hai să și vedeți video-ul semnat Zenus Film -
Oana & Alex: Iasi, RO
23 October 2011 - Nunta
Ați auzit vreodată vorba “Departe ca cerul și pământul…!” ? Mă refer la expresia aia ce vrea să aducă un contrast izbitor între două lucruri, sentimente sau între doi oameni. M-am gândit și eu la sensul uzual al acestei expresii și m-am surprins să descopăr că, de fapt, aceste două limite vizuale sunt de neconceput una fără cealaltă. Vă puteți imagina cum am trăi (fie și într-al nouălea cer) fără pământ? Cu excepția îngerilor, este imposibilă existența într-un asemenea context :)) Ei acum să schimbăm decorul: cum ar fi să îți faci veacul doar cu pământ în față? Doar o cârtiță probabil se simte confortabil :)) în rest, (fie și o mină de aur) nimic nu ar putea acoperi dorul de cer. Noi însă suntem oameni, creaturile extraordinare ale lui Dumnezeu și simțim nevoia acestor două extreme create de El (cer și pământ) pentru echilibru. Și oricât de mare ar fi diferența dintre cer și pământ, orizontul este comun și nu ar fi posibil fără ele. Vreau să vă spun astăzi despre două contraste, cer și pământ, care și-au găsit orizontul, dragostea ce le-a deschis ochii și le-a arătat cât de mult au nevoie unul de celălalt și că nu pot unul fără altul. Amândoi spun că la început (într-o zi de toamnă aurie a lui 2002) nu credeau că lumile lor atât de diferite se vor putea intersecta vreodată. Alex (student la Automatică și Calculatoare) - o fire pragmatică, realistă, viața căruia se definește prin ‘a face’ și Oana (studentă la Litere) – o visătoare unde viața era definită de ‘a simți’. O iubitoare de plimbări prin Copou și răsfoit de cărți prin anticariate: “primeam de la mama tot ce aveam nevoie visând la cum vreau să fie viața mea, fără să fac ceva concret în acest sens.” Alex: “Oana mi-a atras atenția prind zâmbetul ei larg ce îl purta mereu pe chip. Mereu veselă cu ochi de copil senin”. Oana: “Iar mie mi-a plăcut atenția primită de la Alex (și buzele lui roșii :)). Din momentul în care am început să petrecem timp împreună, să stăm de vorbă, ne-am “lipit” repede. Cu fiecare zi petrecută împreună mi se părea atât de familiar și de firesc să fiu cu el.” Curând și-au găsit orizontul Încetul cu încetul anii petrecuți împreună au reușit să îi determine să vadă lumea prin ochii celuilalt. Au împrumutat unul de la altul (tot ce e mai frumos). Oana spune că a descoperit în ea însăși câte ceva din caracterul lui pragmatic, devenind mai realistă, iar Alex a descoperit în el bucurii dincolo de lucrurile concrete. Mai în glumă, mai în serios spun: “Alex este legătura mea cu lumea” și “Oana este legătura cu sufletul meu.” Fiecare toamnă și-a adus rodul în viețile lor într-un mod ireversibil făcându-i să realizeze “În tot timpul ăsta am crescut împreună și fiecare în parte, iar anul trecut am simțit mai mult decât oricând că ne-am ales unul pe celălalt și ne-am dorit să marcăm această alegere, adunând laolaltă familiile și prietenii.” Petrecând timpul alături de Oana și Alex, nu îi poți concepe diferit sau aparte. Sunt una completându-se într-un mod armonios și delicat. Pe lângă frumusețea exterioară caracterele frumoase le împodobesc viața și trăirea iar nunta a scos în evidență totul într-un mod deosebit. I-am iubit efectiv de la primele minute ale zilei. Mai ales pe Oana când încercam disperată să îi spun cât de fermecător îi este zâmbetul și cât șarm poartă stilul ei. Mi s-a alăturat și Alex reconfirmându-i cât de mult îi iubește zâmbetul și alături de ei am avut parte de o zi extraordinară și o petrecere veselă ce am fi vrut să mai țină măcar tot atâta!
.
Le mulțumesc Oanei și lui Alex pentru deosebita onoare de a le fi alături în ziua nunții ca fotograf, nașilor, părinților pentru tot ce au făcut în acea zi memorabilă pentru Oana și Alex și la Bastrâghina (my best froind) pentru asistență, și lui Lucian (știe el pentru ce :)).
.
Cu drag,
Silvia.
Catalina & Florian: Buzau, RO
16 October 2011 - Nunta
Cred că ar trebui să schimb blog-ul nostru într-o cronică a recordurilor :)) Nu ştiu cum se face de cele-mai-cele nunţi se întâmplă să avem harul să le fotografiem noi. Iar nunta MULT aşteptată a Cătălinei cu Florian ar intra lejer la cel puţin două nominalizări de recorduri. Una ar fi “Nunta cu cei mai mulți fotografi/cameramani pe metru pătrat” pot merge mai departe şi să spun că fiecare 10 invitaţi ar fi avut un reprezentant media ;)) Iar a doua nominalizare este: “Nunta cu cei mai mulţi preoţi pe metru pătrat”. Din aceste două nominalizări înţelegeţi că a fost nunta mult Binecuvântată şi foarte mediatizată :))) Totuşi să nu spulber aura romantică a relaţiei Zen, haideţi să aflaţi din culise cum s-a ajuns la un așa eveniment încântător:
“Cătălina: Ne-am cunoscut la aniversarea unei prietene comune; am făcut parte din aceeaşi echipă, angrenată în lupta pentru caştigarea titlului de „miliardar” (doar a titlului ); un concurs de cultură generală, caştigat datorită mie.
Florian: În prima seară semnele trupului ei, conform cărţii de sinergologie citite, arătau că este nebunește atrasă de mine.
Cătălina: În prima seară, Florian a fost o prezență foarte plăcută, însa obrajii mei îmbujoraţi se datorau vinului roșu pe care îl servisem.
Florian: Ea s-a interesat de mine după acea seară – semn clar că am avut impact asupra ei.
Cătălina: Era pentru prima data când îl intalneam pe Florian, a fost pură curiozitate (recunosc că mi-a trezit interesul). În ceea ce priveşte seara în care ne-am cunoscut, nu reuşisem să ajungem la un numitor comum, motiv pentru care există două variante a poveștii. Ulterior, ne-am revăzut fugitiv, dar nu cu indiferență! Întâmplarea care ne-a adus mai mult timp împreună, a fost trecerea dintre ani (2006-2007). Florian încă de pe-atunci abordase un look mai poetic – perciuni lungi (eu, mare fan Elvis Presley, am fost încântată), atitudine meditativ-filosofică si privire galeşă! Am râs împreună, am cântat – Love Me Tender – şi ne-am câştigat unul pe celălalt! Nu am folosit întamplător acest termen (câştigat), pentru că atunci lui Florian i s-a prezis de catre Pr. Puiu de la mănăstirea Caraiman un mare câstig – acel câstig am fost EU! :))) A urmat o lungă vreme de întâmplări minunate – îmi vine acum în minte city break-ul la Paris, unde: … şi atât.
Florian: deşi neagă acest lucru, ea se aştepta să primească inelul ;))
Cătălina: … toate aceste întâmplări au culminat cu cererea în căsătorie. Îmi aduc aminte cu mare drag de acest moment, datorita încărcăturii emoţionale – am avut parte de o surpriză foarte frumoasă; s-a întâmplat la editia de debut a „Atelierelor de Creatie Artistica Zenus Film” (decembrie 2010). Cu ceva timp înainte de workshop, am tot insistat să vin şi eu, dar Florian nu era de acord şi când, în sfârsit, cedase insistenţelor mele, n-am mai vrut eu! ;)) Dar până la urmă, mi-a promis marea cu sarea şi m-am hotărât să fiu şi eu prezentă. Nu am bănuit NIMIC din ce se plănuise! Prima zi era compusă din două părti; teoretică şi practică. La partea teoretică mi-am permis să întârzii, pentru că aveam norocul să-l cunosc foarte bine pe maestrul Zen :D şi deja acumulasem multe din acele informaţii. Dar la partea practică trebuia să fiu prezentă – existau multe lacune! Proba practică s-a desfăşurat într-o cocheta cafenea la pasaj la Universitate. Cald, oameni simpatici, iz de sărbători – mă simţeam grozav! Îmi găsisem un partener de dialog, când, la un moment dat, Florian a îngenunchiat şi după o scurtă introducere despre iubire şi împărtăşirea ei (asta am aflat după, pentru că în acel moment nu mai auzeam nimic), mi-a adresat o întrebare la care se poate răspunde cu da sau ba! Binenteles ca a fost DA! Am trăit un şoc puternic de plăcut! A fost fantastic cu atâtea camere aţintite asupra noastră; parcă eram pe un platou de filmare! Dacă spuneam nu, cred că s-ar mai fi tras o dublă! :)) Apoi au urmat pregătirile pentru marele eveniment (nunta). Cu mare drag îmi amintesc de repetiţiile pentru coreografie… Grozave momente!
Cele menţionate mai sus reprezintă un rezumat a unei poveşti pe care o citesc acum: Cătă şi Zen. De fapt, e doar un manuscris care mai poate suporta modificări. Îi voi sugera autorului să intoducă şi alte personaje, precum copii, câini, premii oscar… ! Cătă & Florian“
Acum, după ce ştiţi despre povestea relaţiei lor frumoase, şi cum s-a ajuns la nunta lor extraordinară, vreau să scriu puţin şi despre cum am avut onoarea noi să îi cunoaştem. Am bucuria să fim colegi de muncă cu Zenus Film din 2010, de la nunta Danei cu Dan. Atunci am descoperit (în sfârşit) nişte cameramani excepționali nu doar în muncă ci şi atitudine. Florian (sau cum îl ştim noi, Preotul Zen) un om extraordinar, dedicat în ceea ce face cu trup şi suflet alături de miri, dând tot ce are mai bun. Ori de câte ori am lucrat împreună s-a evidențiat (știm noi ce e cu evidențiatul) foarte mult printr-un caracter deosebit dar şi prin profesionalism. Încă de atunci mi-a povestit de frumoasa lui prietenă, statutul căreia intenţiona să îl schimbe în “logodnică”. Vorbea cu aer de poet visând la cum într-o zi are să îi pună inelul pe deget… Mereu plănuia cum să facă acest pas într-un mod unic, creativ. Şi cred că sa evidențiat într-un mod original în propunerea (de nerefuzat) pentru Cătălina. După marele pas de la “Atelierul de Creeaţie Artistică Zenus Film” am avut marea onoare să fim şi noi invitaţi la nunta lor. Asta daaaa! Mi-am zis eu anticipând evenimentul întrebându-mă oare vor putea sta Catalina și Florian departe de camerele de filmat pentru o zi de nuntă? La pasiunea pe care o au, nu m-aș fi mirat să îl vad pe Florian cu steadicamul în brațe :)) Le-am sugerat totuși să se lase (pentru o zi) de meserie și să cuprindă cu cu tot ce sunt rolul fabulos de miri! Bineînțeles că le-am reamintit să doarmă cât mai mult, și alte sfaturi utile pe care le știau și ei foarte bine. Dar cum era de așteptat, cel ce le știe pe toate face cel mai puțin din ce știe :)) Așa că sărmanii au stat zi/noapte, până în ultimul moment să organizeze totul pentru a face nunta așa cum o visau, excepțională! În dimineața nunții băuturile și cola i-a însoțit DAR le-a reușit 100% tot ce și-au propus, s-au evidențiat prin fiecare detaliu. Începând cu accesoriile de nuntă a Cătălinei, și coafură, machiaj, continuând cu look-ul lui Florian romantico/poetic, perciuni lungi și sacoul personalizat Zenus Film, și desigur coreografia dansului unică și atât de potrivită stilului lor… A fost o adevărată încântare și onoare să îi urmăresc (printre zecile de aparate :))) făcându-mi loc să le surprind și eu un zâmbet, o atingere o emoție și am avut din acestea din plin! De fapt, vreau să spun că este fantastic să ai parte de așa miri, Cătălina și Florian, iar partea cea mai grozavă este să îi ai și prieteni. Caracterele lor sunt cele care le conferă aura deosebită, (Zen ;)), care îi înconjoară. Este frumos să fie cineva atrăgător și fotogenic, dar e nespus de captivant ca o frumusețe exterioară să se îmbine cu cea interioară. Bogăția și frumusețea vin și pleacă, dar o inimă bună este un dar de la Dumnezeu și din acest punct de vedere spun: Cătălina și Florian sunt “Miliardari” amândoi! Bogăția sufletească este cea care se revarsă peste toți cei care îi cunosc și noi suntem printre cei care au Harul să îi cunoască. Binecuvântare Cerească am simțit și la sesiunea foto (fulger), când din cerul ploios și întunecat fumuriu, pentru câteva momente a străbătut soarele inundând exact locul în care stăteau Cătălina cu Florian. A fost atât de intens momentul încât am țipat de încântare. A fost ca și cum Dumnezeu a decis să reverse Harul Său peste ei. Cu râsete și multă voie bună am ajuns la Biserică, unde s-au legat înaintea lui Dumnezeu, a martorilor văzuți și nevăzuți și după aceasta a urmat petrecerea despre care nu are rost să povestesc, cine a fost știe, cine nu a fost, a pierdut multe ;))
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
Ruth & Alex: Linz, AT
8 October 2011 - Nunta
Orice schimbare din viețile noastre are minim două consecințe. Una este îndepărtarea de unor lucruri vechi și alta este aducerea celor noi. Bineînțeles că ne simțim deranjați să renunțam la obișnuințe, dar când primim în schimb ceva plăcut suntem mulțumiți să schimbăm totul de dragul noii pasiuni care și-a făcut loc in inimă. Povestea lui Alex cu Ruth își are începutul tocmai într-o perioadă de tranziție a lui Alex, din care a făcut parte și schimbarea bisericii la care mergea Alex. Pe lângă toți prietenii noi pe care și i-a făcut acolo, Ruth i-a atras atenția într-un mod cu totul special și după ce am cunoscut-o am și înțeles din ce cauză. Finețea și gingășia ei pură l-au fermecat ;)… Ruth și Alex spun că “nu ne-am gândit că va fi totul atât de serios, doar am schimbat câte-o dată vorbe între noi și totuși uite unde am ajuns :D Am continuat să vorbim pe skype și așa încetul cu încetul tot mai mult am început să ne cunoaștem. De fiecare dată când vorbeam, tot mai drag ni s-a făcut unul de altul… Nu a fost dragoste la prima vedere, ci putem spune că a fost drumul pe care am decis să mergem cu Dumnezeu. După care El ne-a dat posibilitatea să ne întâlnim pe drum. Duminică de duminică ne-am observat iar întâlnirile au continuat la cafea în oraș, sau la înghețată :D deci ne-am întâlnit tot mai mult, am petrecut timpul unul cu altul. Cu timpul ne-a fost clar că nu mai putem fi unul fără celălalt și că vrem să trăim împreună.” Într-una din plimbările lor în sânul naturii, Alex (fotograf de pasionat și-a uitat și aparatul foto acasa, de emoții) dar important nu a uitat inelul ;)) Totul a curs de la sine, și răspunsul lui Ruth este evident! I-am întrebat ce îi leagă, ce iubesc unul la celălalt: “ Ruth mă cunoaste așa de bine. De fiecare dată zic: Cum poate știi cineva ce gândesc eu. De unde? Dacă ar trebui sa mă studiez eu pe mine însumi, nu cred că aș putea să spun prea multe, e prea complex pentru mine, dar Ruth știe… Aaaaa, și să nu uit (un lucru foooaaaarte important petru un bărbat) lui Ruth îi place același fel de mâncare ca și mie! :)))) Altceva important pentru mine este talentul ei de a vede lucrurile în frumusețea simplității lor”. Vreau să spun că vorbim aici cu și despre doi artiști, Alex cu fotografia, Ruth cu grafica, doi perfecționiști care și-au găsit jumătatea și sunt incântați. De la Ruth (cu traducător) am aflat: “Alex e foarte iubitor și grijuliu. E suficient să mă vadă, și știe deja cum îmi merge și de ce am nevoie. Ador faptul că este plin de umor și avem mult “fun” împreună :)))) și îmi place că suntem amândoi pe aceeași undă, ne completăm AȘA de bine… Ne iubim!”
.
Lucrurile, pe scurt, spuse de Alex cu Ruth povestesc și despre ziua nunții și despre frumoasele familii pe care am avut onoarea să le cunosc în Linz. O zi înnourată, ploiasă de toamnă și primul lucru auzit de la Alex = o glumă și multe râsete de la toată familia lui. Și această trăsătură de caracter o moștenește de la tatăl său ;)) De fapt toată familia lor deosebită, simplă, sinceră și prietenoasă ne-a primit de dimineață cu multă căldură! A urmat familia lui Ruth, la fel de prietenoasă (mai greu de cu comunicarea, eu nimic din limba lor, ei nimic din a mea :))) dar aceasta nu a fost un impediment în a ne simți bine și a comunica engleza :)) Am apreciat enorm faptul că nu s-au lăsat umbriți de nori ci s-au bucurat enorm de ziua mult așteptată. S-au îmbrățișat cu pasiune pentru a se încălzi la sesiunea foto (adica o pauză de ne-ploaie prinsă rapid). Și-au spus jurămintele la biserică, într-un cadru Sfânt și în același timp vesel. Părinții, cu frați, surori i-au surpins cu o melodie la încheierea serviciului divin, ceea ce a adus lacrimi pe fețele celor dragi. Un cor deosebit de talentat, nici nu mi-a venit să cred că au făcut o singură repetiție ! (ar trebui să facă o formație, ceva ;) Iar după acceasta a urmat restaurantul, așa cum doar la Austrieci și Nemți am văzut să fie. Este un stil deosebit, aparte de a petrece. Am mai spus, dar voi mai povesti câte ceva și aici (păcat că nu am ănțeles mare lucru, dar am râs numai de veselia tuturor :)))) înțelegeam că a fost ceva cu mult haz ! Jocuri ce s-a lăsat cu dans desculț pe boabe de porumb unde cu mândrie a dănțuit echipa ce a pierdut la acel concurs – adică băieții în frunte cu Alex =)) nu vreau să știu senzația :D Iar cireașa de pe tort a fost expoziția cu vânzare, transformată în licitație, a operelor de artă ale lui Alex și Ruth. Fotografii și picturi grafice deosebit de frumoase ce au mers acasă la invitații generoși care au știut să aprecieze operele expuse.
Ce să mai scriu (mai bine vă las să vedeți) o nuntă deosebită, frumoasă ca și Ruth cu Alex și le mulțumesc pentru onoarea de a le fi alături și mulțumesc lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia
Ioana & Gabi: Vaslui, RO
8 October 2011 - Nunta
Știţi că la noi sunt cele mai interesante poveşti de dragoste? BUN! Fiţi gata să auziţi o cerere în căsătorie cu totul deosebită! OK, ştiu că sunt subiectivă, însă ceea ce o să vă povestesc despre Ioana & Gabi, două foto-modele de revistă, este cu totul ieşit din tipare :D. Dar hai să o luăm pe paşi (de dans ;)) Spune Gabi: „ Au fost o dată ca niciodată un băiat si o fată care împărtăşeau aceeaşi pasiune – DANSUL. Totul a început de la această pasiune…” Imaginațţ-vă acum o zi frumoasă, dar friguroasă, de Octombrie. O zi cu totul specială, la care Ioana era cât pe ce să nu ajungă din cauza unei răceli ce s-a lăsat cu febră :(. Ioana: „Era ziua prietenei mele Corina, când aveam să îmi întâlnesc viitorul soțţ într-un club de salsa! De dragul prietenei mele mi-am făcut curaj şi am decis că poate dansând o să-mi mai treacă răceala :)) Ca în basme, a apărut EL îmbrăcat tot în alb… Bine, de obicei apare pe un cal alb, dar Gabi nu avea recuzita la el. Nici nu m-a observat, pentru că nu stăteam la secţiunea VIP şi oricum era prea ocupat să danseze salsa. Dar cum destinul îşi face de cap, într-un final privirile noaste s-au intersectat.” Gabi: “Era o seară obişnuită în care, ca de obicei, mă distram – dansam de nebun salsa când, într-o pauză publicitară, am mers să iau o gură de aer curat. Şi ce să vezi? Am dat peste colţul vesel, unde din prima, evaluând situaţia, mi-a atras atenţia o tânără domniţă cu un zâmbet până la urechi, care m-a străpuns cu privirea ei dornică de a dansa. Instant am întrerupt pauza publicitară, mi-am luat sufletul în dinți :D şi am zis să iau taurul de coarne. Mai târziu am aflat că este chiar taur. A fost deajuns un singur dans,care m-a făcut să vreau să o cunosc mai bine şi ca noi să începem Dansul nostru. Zilele au trecut, noi ne-am îndrăgostit șş după 6 luni am făcut primul pas… Au mai trecut zile şi luni până când avea să se întâmple marele eveniment – cererea în căsătorie.” Ioana: ”Totul a început ca o discuție simplă, în drum spre Vaslui, când Gabi m-a luat prin surprindere şi m-a întrebat cum ar fi dacă ne-am căsători la anul. Am crezut că e o glumă şi n-am luat în serios discuţia. Surprinderea mea avea să fie şi mai mare, când la masă împreună cu părinţii lui ne-a informat pe toţi că noi doi ne vom căsători în anul ce urma! Pot spune că nu am respectat nici o regulă a unei cereri clasice în căsătorie :)) Au mai trecut zile fără ca eu să știu când și cum voi fi cerută de soţie. Şi cum aşteptarea trebuia să ia sfârşit, într-o după-amiază venind de la muncă, am găsit camera plină de lumânări şi masa aranjată frumos, ca pentru o cină romantică. Meniul era unul dintre cele mai fine – fasole cu ciolan şi un minunat desert – ecler cu nes, favoritul meu! Iubitul meu m-a invitat la masă şi mi-a propus să ne uităm împreună la un site de fotografie pentru nuntă – ştiu că pare ciudat dar era chiar site-ul bySergio. Nu am bănuit nici o clipă ce avea să urmeze şi foarte liniştită m-am ridicat ca să strâng masa, când Gabi m-a împins la loc pe canapea dându-mă şi cu capul de zid, speriat fiind probabil că va rata momentul potrivit. Căzută pe canapea și râzând foarte tare, el a îngenuncheat şi m-a cerut de soţie. Am zis un DA hotărât, printre lacrimi de râs şi durere, vă daţi seama, zidul chiar e dureros la atingere. La scurt timp, am început să planificăm minunatul eveniment, fără să știm că în mai puţin de 2 luni aveam să luăm o decizie ce ne va schimba viata şi viitorul. Din dorinţa noastră de a călători şi de a descoperi locuri noi, ne-am hotărât să vedem lumea cât suntem tineri şi uite aşa, am ales să ne mutăm in Dubai. Am început în forţă noua viaţă împreună cu credinţă şi dragoste si ne-am zis că trebuie sa gândim mare. Doamne ajută!” Cu ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu am ajuns la cea mai pitorească mănăstire. Un colţ de rai retras de aglomeraţie, zăpăceală şi stres. După cununie, la sesiunea foto, ne-am încărcat cu energie caldă în grădina bisericii şi toată atmosfera de-acolo tocmai bine ne-a prins pentru ce urma la restaurant. Deja ştiți că dansul a fost cel care i-a adus aproape unul de celălalt… ei abia așteptam să-i văd pe ringul de dans! Şi vreau să vă spun, dacă ar fi venit ceva dansatori în programul nunţii (aşa cum vin la alte nunţi), ar fi rămas rușinați în spatele Ioanei cu Gabi pentru că nimic nu se compară cu o pereche de dansatori profesionişti care se şi iubesc. Mișcările reflectau pasiunea inimilor lor înflăcărând ringul de dans. Aveam impresia că urmăresc o prezentare de dans profesional, seară în care Ioana cu Gabi au câştigat toate premiile posibile pentru aşa gen de show. O seară plină de fericire şi veselie, pentru primul pas (de dans) în viaţa în doi. Atmosferă din acelea de care tot să pomeneşti, iar la acest mediu a contribuit mult şi Naşul, cu mult talent, măiestrie şi umor a participat activ în tot ce s-a petrecut la nuntă animând atmosfera cu prezenţa sa veselă şi vorbele şugubeţe ;))
.
Mulţumesc pentru onoarea de a participa ca fotograf la nunta voastră şi lui Adrian pentru asistenţă (l-am recomandat pentru cununia civilă Ioanei şi lui Gabi, iar părerea mea este că făcut un lucru extraordinar şi frumos! )
.
Cu drag,
Sergio.
Bianca & Sergiu: Sibiu, RO
1 October 2011 - Nunta
Relaţiile din copilărie, dintr-un motiv sau altul, sunt cele de durată. Țin să cred că aceasta se datorează inimilor noastre sincere, deschise şi pline de încredere faţă de ce urmează în viață. Experienţa ne face să pierdem multe din aceste calităţi ce duc spre fericire. Ori de câte ori revedem pe cineva din copilărie retrăim sentimente de fericire simplă. Inocenţa sentimentelor transcende timpul şi ne lăsăm pradă bucuriei sincere de a reîntâlni pe cineva drag. Relaţia transparentă, sinceră şi plină de sinceritate a Biancăi cu Sergiu este una directă, simplă, plină de farmec naiv. Probabil aceasta se argumentează prin faptul că amândoi s-au cunoscut în copilărie. Bianca avea 11 ani iar Sergiu 13 când s-au îndrăgostit iar de atunci e cale lungă până la o relaţie serioasă. La o vârstă atât de fragedă nu era nimic de așteptat. Totuşi, Sergiu, vesel, plin de glume a reuşit să o farmece pe Bianca şi chiar să îi fure un pupic „de neuitat”. Au trecut 4 ani când nu s-au mai întâlnit, dar Dumnezeu are un timp pentru fiecare aşa că la revelionul 2002-2003 s-au reîntâlnit, iar inima lui Sergiu a fost copleşită de amintiri, de emoţii faţă de prima dragoste. Sergiu: „Am trăit din nou acele sentimente puternice de iubire pentru Bianca. În acea seară am făcut totul ca să o impresionez şi spre încântarea mea totul a mers ca pe roate. Reușisem din nou să îi captez interesul! Am simţit că am reaprins flacăra din inima ei. Eram din nou cel mai fericit!!!” De la captarea atenţiei până la primul sărut nu a mai fost decât un pas. Şi Sergiu până acum cu greu poate exprima intensitatea momentului: ”Pământul a început să îmi fuga de sub picioare… timpul parcă s-a oprit în loc, totul în jurul meu plutea… nu auzeam decât propriile mele bătăi de inimă… ceva minunat şi magnific care a dus la începutul visului pe care îl trăiesc şi în acest moment şi din care sper să nu mă trezesc niciodată… e magnific momentul în care simţi că ea este sufletul pereche!” Bianca, o fire introvertită, povesteşte înaripată despre Sergiu: „Deşi sunt o persoană foarte timidă şi emotivă, alături de Sergiu, un tip foarte vorbăreț şi extrem de amuzant, am început să îmi deschid sufletul. Petreceam ore în şir discutând despre absolut orice ne trecea în minte. Subiectele erau interminabile iar fiecare moment împreună e atât de special. Farmecul şi cheia relaţiei noastre este sinceritatea. Iar după atâta timp ne iubim la fel de intens, relaţia noastră bazându-se pe încredere, respect şi foarte multă comunicare. ”Odată cu trecerea timpului, Sergiu şi-a făcut în sfârșit curajul să pună întrebarea cea mare. Un an întreg a aşteptat cu nerabdare momentul şi clipa potrivită. Şi acel moment trebuia să fie revelionul 2008-2009 moment de aniversare a 6 ani! În timp ce toţi se felicitau şi îşi spuneau la multi ani, Sergiu a îngenunchiat (cu toate că afară era lapoviţă şi ninsoare :)), copleşit de emoţii, cu toată puterea care o mai avea (spune că nu nu mai era aşa de multă), a făcut propunerea. „Bianca mi-a răspuns cu un dulce şi sincer DA. A fost un moment magic, ceea ce am simtit atunci în suflet nu am simțit niciodată. Eram deja pe altă lume, eram în lumea noastră, lumea dragostei şi a iubirii. Nu există cuvinte care să descrie acele emoții, doar cine a trecut prin aşa ceva ştie, iar pentru cine nu a trecut încă, o să afle la momentul respectiv. Începusem să mă simt împlinit, emoţiile şi fericirea erau copleşitoare. Toate întâmplându-se la timpul lor.” Vreau să vă spun că Bianca şi Sergiu au aşteptat cu atâta nerăbdare şi emoţii momentul! Când Bianca a apărut în rochie de mireasă, lui Sergiu i-au izbucnit lacrimile. Nu vor uita pentru tot restul vieții sentimentul puternic din ziua nunții, fericirea, toată bucuria şi împlinirea ce s-au putut citi pe feţele lor în ziua nunţii. Am fost onorat să asist la împlinirea viselor a doi copii îndrăgostiţi care odată cu trecerea timpului s-au îndrăgostit şi mai mult făcând un pas plin de maturitate, păstrând totuşi bucuria unor copii fericiţi care au primit ceea ce şi-au dorit cel mai mult în viață. Le mulţumesc pentru onoarea de le fi alături şi lui Adi pentru asistenţă.
.
Cu drag,
Sergio.
Lidia & Ovidiu: Tg. Mures
1 October 2011 - Nunta
Fiecare îşi face povestea despre cum s-au cunoscut, cine i-a adus împreună. Povestea Lidiei cu Ovidiu însă este diferită pentru că ei s-au cunoscut făcând paşi unul spre celălalt fără să realizeze că merg spre ceva. Forţa naturii i-a unit. Forţa muntelui ;) Imediat aflaţi despre ce este vorba… Lidia: “Pentru început trebuie să vă spun şi vouă în ceea ce ne privește pe noi doi ca şi cuplu, că nu eu l-am ales pe Ovidiu să-mi fie partener de viață, ci mi-a fost dat când a fost momentul, pentru a-mi face viața mai frumoasă împlinindu-mi-o. Cum așa? Cu ocazia unei ieşiri la munte, “o tură” în Retezat, cum îi spunem noi, organizată de Ovidiu pentru a-i duce la munte pe câțiva prieteni cărora le promisese acest lucru. Eu nu îl cunoşteam pe atunci. Eram doar invitată în acel weekend de unul dintre prietenii lui Ovidiu. Cu o zi înaintea plecării, cel care m-a invitat la munte, s-a retras :( Ca urmare, trebuia fie să mă retrag şi eu din cursă, fie să merg la munte cu vreo 12 – 13 persoane pe care nu le cunoşteam la acel moment. <Fie ce-o fi> mi-am zis eu, şi am decis să merg la munte. Am luat legătura cu organizatorul turei, Ovidiu, care s-a bucurat că mai vine cineva, şi aşa am început încă din acele momente să ne completăm unul pe celălalt. Eu m-am ocupat de transport, el de cazare. Eu aveam dorința şi entuziasmul de a urca pe munte, el experienţa în domeniu şi echipamentul. În acel weekend a început să se înfiripeze ceva între noi. Într-un mod foarte natural ne-am apropiat, iar weekendul s-a încheiat cu un pupic care ne-a făcut să ne vedem şi în zilele ce au urmat. Lucrurile au decurs apoi într-un mod la fel de natural, cu multe alte ieșiri la munte, în fiecare weekend. Peste exact un an de la ziua în care ne-am cunoscut, am primit cererea în căsătorie pe o superba terasă din Dubrovnik, cu o vedere panoramică de nu te mai săturai s-o priveşti. Iar în 1 octombrie a început un nou capitol al vieții noastre împreună.” În weekendul cu 1 octombrie, au început cea mai palpitantă drumeție a vieţii lor. Un început frumos şi urmează să descopere atâtea lucruri frumoase! Pentru că Lidia cu Ovidiu sunt doi oameni frumoşi şi la caracter, iar oamenii frumoși se înconjoară de tot ce este frumos. Dimineață am admirat o frumoasă gradină plină de rod în curtea casei părinteşti. Am făcut cunoştință cu rudele, prietenii şi cu neînlocuitul Iulian -MC-ul (Maestrul de Ceremonie) al nunţii! Acești MC sunt un frumos obicei la Tîrgu Mureş nişte organizatori ai agendei nunţii. Cineva care cu stil, eleganță, talent şi umor îndrumă nunta pe parcursul zilei şi o face distractivă la restaurant. Despre el voi mai povesti. Acum însă vreau să amintesc cu respect şi considerație de Preotul cununiei religioase. Un părinte blând şi înțelept. Doar când l-am auzit vorbind am înțeles de ce a trebuit străbătut atâta drum până la micuţa bisericuţă. De la intrarea în Biserică și până la ieșire i-a sfătuit pe Lidia și Ovidiu ca un tată ținându-i de mâini și vorbindu-le cu dragoste lucruri pline de înțelepciune și utile. Lidia cu fața spre Ovidiu radia fericire! Ovidiu privind-o trăia cuvintele spuse de bătrânul preot. Atât de mult mi-a plăcut încât l-am rugat pe preot să facem o fotografie împreună :) Și totodată Lidia cu Ovidiu mi-au devenit și mai dragi pentru că au ales sa meargă până la duhovnicul lor pentru a căpăta binecuvântarea lui Dumnezeu. O decizie de apreciat. Iar după acele momente sfinte, am avut parte de sesiunea foto urmată de mult așteptata petrecere. Iar aici vreau să mărturisesc ceva: Lidia cu Ovidiu mi-au creeat impresia unui cuplu sincer, onest și de la care nicicum nu m-am așteptat să invite la nuntă atâția oameni bine antrenați la furt :)) La această nuntă s-a furat tot ce se putea fura! Şi mire, şi mireasă, şi pantofii miresei și ai nașei… Partea cea mai interesantă este că pentru toate aceste infracțiuni a avut de plătit un singur om Nașul =)) Ce bine că mult stimatul naș, un om nesupărăcios, a plătit cu bani, înghețată, dans fără pantofi (și câte altele despre care numai el știe) toată la pachet cu voie bună. Nu doar nașul, ci toți invitații au fost alături plini veselie antrenați de Iulian, MC-ul despre care aminteam mai sus. A fost acolo printre toți invitații petrecând împreună cu aceștia, organizând întreceri între cine cântă mai tare (fete sau băieți). Sau care dansează mai bine … și alte multele ce nu au lăsat pe nimeni să stea jos pentru a-și trage răsuflarea :D
.
Într-un cuvânt, o nuntă frumoasă, organizată de Lidia și Ovidiu, doi oameni frumoși cărora le mulțumesc pentru onoarea de a fi alături și mulțumesc lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Florian Mirea:
May 2, 2012 16:12bySilvia:
May 2, 2012 18:12