Pentru că aproape toate rudele si prietenii Sabrinei & Lance vorbesc doar engleză (iar ceilalți înțeleg și româna și engleza de-deopotrivă) povestea lor de dragoste va rămâne (pe blogul lor de nuntă) în limba lor, engleză. DAR ceea ce vom povesti noi este experiența extraordinară de care ne-am bucurat și pe care am vrea să o împărtășim și cu voi din punct de vedere a unor români ce au participat la o nunta Americană. Fiecare cultură își are obiceiurile sale în tradițiile nunții. Știam că la această nuntă nu vom vedea în camera miresei lăutari ce vor cerși bani de la mire și naș după fiecare melodie intonată. Și eram siguri nu va fi nici o intenție de horă în fața scării. Banuiam noi, că conceptul American despre nuntă va fi unul diferit de cel românesc, liber de tradiții demodate și obiceiuri inutile ce transformă sărbătoarea nunții într-un “maraton obositor” și “stress-test de rezistență”. La urma urmei, indeferent de cultură, atât noi, cât și ei, avem acelasi scop - de a sărbători nunta și a ne bucura de prieteni si rude, iar ei la randul lor sa se simta cat mai bine la sarbatoarea dragostei mirelor. În primul rând la o nuntă americană este MULTĂ veselie, nu este nevoie să animi publicul, pentru că toți, încă de dimineață, știu pentru ce au venit – să petreacă, să se bucure din răsputeri pentru miri. Fetele împreună cu Sabrina de dimineață au venit la locația de gătire a miresei, unde s-au distrat în timpul ce își făceau singure machiajul, coafurile și se îmbrăcau în rochiile cusute la comandă pentru nuntă.  Sabrina le-a mulțumit pentru participarea lor cu cadouri de la VS’s  cu inițialele fiecărei domnișoare de onoare în parte. La băieții lui Lance în schimb lucrurile au fost mai practice – câte o bere și un hamburger, cu meciul în față (ceva finală de fotbal american cu nu-știu-ce-echipă) …adică multă distractie fără nici un stres. Chiar înainte de îmbrăcatul celor doi, Sabrina i-a trimis un cadou lui Lance, un parfum și un card cu un mesaj de dragoste. La care și el ia răspuns cu un parfum surpiză :) Uite așa, nici nu se ajunsese bine la petrecere iar cei doi deja au început să primească cadouri ce erau pregătite cu săptămâni înainte de nuntă. Nici părinții miresei nu s-au lăsat mult așteptați și au intrat în camera Sabrinei, fiecare cu un cadou de nuntă, bijuterii ce mireasa niciodată nu va uita de la cine sunt… În această atmosferă de euforie și fericire a fost prima întâlnire a Sabrinei cu Lance, după care au petrecut o ora împreună cu cavaleri și domnișoare de onoare. Nu s-a putut ca la acea sesiune foto să nu participe și cățelul Sabrinei, îmbrăcat corespunzător unui eveniment elegant – cu papion. :)) De la momente funny am mers spre cele spirituale de la biserică, pentru cununia religioasa. Ne-a plăcut mult faptul că există un spațiu pentru momente de  rugăciune și pregătirea inimii pentru clipele sfinte ce urmează. Mai greu le-a fost cavalerilor să stea cuminți, să reziste tentației în timpul cununiei religioase ca să nu verifice scorul meciului de pe mobile ;)) Doar fratele Sabrinei, înainte de începerea cununiei a reușit să se mai bucure de un gol marcat de echipa sa preferată :)) Dacă au și americanii vreo tradiție aceasta e ca nimeni altul decât tatăl miresei să o aducă la altar unde deja o așteaptă mirele. Până la urmă nu știu dacă altcineva este demn mai mult de această  onoare. După un scurt mesaj, binecuvântarea promisiunii celor doi de a păstra iubirea și a fi împreună unul lângă celălalt până moartea îi va despărți, a urmat ieșirea pompoasă cu un sărut spontan pe culoar. Mai au americanii o tradiție la care țin foarte mult, ce întotdeauna este inclusă și în program și căreia îi dedică timp. Este vorba despre fotografiile formale, de grup, cu familiile celor doi. Ce frumos e că acest lucru se întâmplă imediat după biserică, când toate rudele sunt împreună și arată mult mai bine decât vor arăta la miezul nopții după ore lungi de dans :) Doar în Tîrgu Mureș am mai văzut această tradiție frumoasă.
După momentele frumoase, a urmat petrecerea! Și când spun petrecere, o spun la modul care a fost acolo… Nu știu cu ce să încep, probabil cu ceva ce va aduce încă un contrast pentru cultura românească. Masa în stil bufet, un lucru extrem de admirat pe care sperăm să îl preia și cultura Românească. Fiecare își ia ce vrea, când vrea, și cât vrea fără a risipi din bucatele pe care nu le vrea și nici să nu rămână flămând pentru că ar mai fi vrut ceva ;) Are rost să vă spun că iese mai ieftin?  Alt lucru ce am înțeles despre cultura americană din “bufet suedez” că ei nu țin morțiș să stea pe scaun și să fie serviți de cineva, ci fără nici o problemă se pot auto-servi. Am  mai văzut un obicei întâlnit și în europa, extrem de util și plăcut! Toți invitații, pot admira frumusețea de tort (al miresei) încă de la începutul petrecerii. Iar după câteva ore acest tort dulce este tăiat de miri și servit tuturor cu posibilitatea de a pleca cu el la pachet ca să îl savureze a doua zi dimineață la o cafea. Uite așa invitații nu sunt obligați să aștepte miezul nopții (sau dimineața în unele cazuri)  ca să vadă sau să guste desertul.
Acum aș vrea să scriu câteva rânduri despre petrecere. Ringul de dans a fost deschis de către Sabrina cu Lance, după care a urmat  dansul miresei cu tata și restul invitaților. Să nu mai povestesc mult de obiceiul de PhotoBooth. Un loc amenajat în stil aviatic (pentru că și din povestea lor ați înțeles că Lance este pilot de bombardier atomic B52 (vă provoc să “googăl-iți” ca să vă speriați de dimensiunile acestuia :D)  Totul însă a avut un farmec deosebit cu formația pentru care nu am suficiente cuvinte de apreciere, mai ales că toți din trupă, domni peste 50 ani, fiecare cu job-ul său bine plătit (contabil, analist…. și alte domenii ce nu au nimic de a face cu muzica/arta) au facut petrecerea să explodeze! Ultimul obicei de care m-am îndrăgostit de acum zece ani, obiceiul pe care l-am preluat și pentru nunta noastră (Sergio & Silvia) și anume: Mirii pleacă primii de la restaurant… Cum se poate? Păi nu stau mirii până la ultimul invitat a petrecerii. Nu se creează un rând de 200 invitați obosiți ce vor să plece acasă dar înainte vor să dea plicul mirilor și să facă o poză cu ei?  Nu rămân mirii până dimineața să numere banii, să plătească sala? Nu stau rupți de oboseală, visând la “Doamne, de s-ar termina odată…” !?! Nu trebuie apoi după 2 ore de somn să se trezească cu dureri de cap și cearcăne sub ochi ca să participe la ciorba de potroace???   NU!! vă spun eu, se poate și altfel :) Cadourile au fost trimise acasă, prin postă cu o săptămână inainte de nuntă (sau direct comandate l un magazin unde și-au făcut lista mirii cu ce le trebuie) iar plicurile sunt date la începutul petrecerii sau trasferate direct in contul lor :) Fotografiile au fost făcute la biserică sau în timpul petrecerii la “Photoboth”. Iar înainte de miezul nopții, toți invitații au ieșit afară, au creat un culoar și în mijlocul baloanelor de săpun, Sabrina & Lance și-au croit drum spre limuzina ce aștepta să îi ducă spre hotel unde plini de emoții pozitive și energie ;) să se poată bucura din plin de prima lor noapte de miere. Iar invitații puteau să mai rămână cât își doreau (Exact asa am făcut noi la nunta noastra, acum 8 ani, iar primele cuvinte a Silviei dupa ce am ajuns la hotel a fost: “Mai vreau odată să trăiesc nunta mea, dar să fie exact așa!”
Împreună toată nunta a fost una de nota 10 și am spus să profităm pentru a aduce un exemplu de cultură diferită în România și pentru a aprecia nunta Sabrinei cu Lance! Am putut revedea și prieteni, viitori si foști miri foarte dragi! Așa că fiecare nuntă în cercurile de prieteni nu doar că ne face să ne simțim extrem de onorați de invitație ca fotografi, ci ne oferă și un timp frumos de a petrece cu prietenii…

.
Cu drag
Sergio & Silvia