Știi sentimentul ăla înaripat când privești pe cineva (de jos în sus) afirmând “Când o să mă fac mare, vreau să fiu ca el/ea”. Greu e să uiți impactul produs de unul dintre eroii copilariei. Viața crește și eroii se schimbă iar noi mergem înainte căutând să creștem în domeniile la care visăm. Odată cu trecerea tipului tindem să nu mai credem în eroi, însa eu rămân cu același suflet de copil care caută eroii din viața de zi cu zi. Unul din eroii mei este și va rămâne mama (într-o zi o să fac o postare despre mama), căreia îi datorez (pe lângă multe altele) optimismul înrăit ;))) Dar acum vreau să spun câteva cuvinte despre un alt erou al meu. Nu voi uita vreodată momentul când am văzut-o pentru prima oara pe Dana, eram o copilă. Cu entuziasm inima mi-a exclamat “Când o să cresc, vreau să fiu ca Dana!” Vreau să devin o femeie la fel de puternică. Vreau să eman acea încredere în Dumnezeu! Vreau, ca și Dana, să mă implic într-un proiect umanitar și să fac diferența în viața cuiva. Să ajut sărmanii și să îmi dedic timpul, energia, banii și alte resurse pentru alții. Această femeie lasă America, Texasul, Houstonul (de unde pleacă navele spațiale americane) și merge în Moldova (de 4 ori pe an) cu o echipă de medici pentru a fi alături de mulți orfani, sărmani, bătrâni oferindu-le dragoste, asistență medicală și o îmbrățișare. Pe lângă aceasa își face timp ca să și înregistreze emisiuni radio și una dintre cele care m-au marcat este “Puterea rugăciunii unei soții”. Un “best-seller” în SUA, o carte care mi-a schimbat modul de a percepe relația mea cu Dumnezeu vis-a-vis de familie și responsabilitatea mea față de El pentru familia pe care mi-a daruit-o. Să nu mai spun că as vrea să și arăt la fel de bine peste ani. Am descoperit că în spatele acelei femei de invidiat se ascund multe lupte câștigate. Am avut ocazia și bucuria să fac parte din agenda Danei pentru un timp și ceea ce am descoperit m-a copleșit. Așa cum mă copleșește fiecare întâlnire cu ea. Această femeie exemplu în fiecare dimineață se trezește la ora 5 pentru a începe astfel ziua cu Dumnezeu. Dupa ce își pregătește inima, sufletul, Dana merge la sală pentru a-și antrena corpul. Nu am vazut-o (de câți ani o cunosc) niciodată altfel decât foarte bine aranjată. Pâna și la sport arată excelent ;) Știu că a trecut prin foarte multe! A emigrat cu soțul în SUA în timpul comunismului cu doi copii mici și 20 dolari în buzunar fără a cunoaște limba. Prin muncă grea au pornit de la zero un busines de familie ajungând să conducă cu succes o firmă căutată pentru caliatea lucrărilor, cu zeci de angajați și zeci de premii. Astea toate (așa cum spun și ei) doar cu ajutorul lui Dumnezeu.
.
De la acele zile, când nu știa ce va pune a doua zi pe masa copiilor, a ajuns femeia de succes de astăzi cu realizări astronomice (din punctul meu de vedere). Dar cu toate acestea într-un interviu dat la radio, când a fost întrebată: “Care este cea mai mare realizare din viața ta?” făra să stea pe gânduri a spus ceeea ce nu voi uita vreodata: “Cea mai mare realizare a vieții mele este relația mea cu Dumnezeu…”
.
Daaaaa…., vreau să fiu ca Dana și așa cum a facut diferența în viața mea la momente de răscruce, să fac și eu în viața celor din jurul meu!
.
Cu dragoste și multă apreciere,
Silvia.