În momentul în care primeşti pe mail o poveste atât de bine expusă, nu mai am ce adăuga.
.
“Mă numesc Cristina şi sunt studentă în anul III la facultatea de Jurnalism din Cluj. Locuiesc în orașul Beclean şi provin dintr-o familie cu părinţi super din toate punctele de vedere. Am ales la un moment să îmi îngheţ un an de studii şi să îmi dedic un an din viaţă pentru a urma şcoala de asistentă medicală şi misiune din Herghelia- Tîrgul Mureş, unde l-am cunoscut pe viitorul meu soţ.
Eu, Daniel, născut în Republica Moldova – Chişinău, acolo am copilărit. La un moment dat m-am băgat într-o grupare periculoasă de motociclişti. După 3 ani însă mi-am schimbat total viaţa. Am avut parte o serie de experienţe în care Dumnezeu m-a înviat din morţi (am avut o moarte clinică). La un moment dat ne-am mutat cu familia în Rusia şi acum locuiesc acolo. Am urmat şcoala de misiune din Herghelia şi acolo am cunoscut-o pe Cristina. Am fost cei mai buni prieteni, ne ziceam David şi Ionatan (după prietenii foarte apropiați descrişi în Biblie). După terminarea şcolii am păstrat legătura ca după o vreme să ne numim David şi Abigail (Abigail a fost soţia lui David :)). Au fost şi perioade mai grele de-a lungul relaţiei. Am fost împreună cu fratele Cristinei pe o perioadă de 3 luni în Africa ca  voluntari. Acolo amândoi ne-am îmbolnăvit de malarie şi a venit din nou un șir de experienţe în care am simţit pe Dumnezeu alături.
Cristina: După aceea au urmat întâlnirile cu părinţii iar din luna lui august 2010 am început să vorbim mai mult despre căsătorie şi a venit în România. În ultima duminică din august am ieșit seara la alergat şi Daniel a vrut să mergem într-un cartier din oraş care are o poieniță. A insistat să urcăm până în vârful pădurii la ora 22, de unde se vede panoramic oraşul. Acolo l-am dus eu pe Daniel prima dată când a venit la mine şi atunci mi-a dat cadou aparatul lui foto, un Canon D 400 :D.
Ajunşi sus mi-a zis că are o surpriză pentru mine dar trebuie să aştept cu ochii închişi, a scos din geantă o eşarfă şi m-a legat la ochii şi m-a îndepărtat puţin de el. Eram singură lângă un copac (totul se întâmpla la ora 22 seara, în pădure… îmi era puțin frică). În timp ce eu așteptam, tot vorbeam ceva nimicuri ca să fiu sigură că nu am rămas singură. Apoi a venit şi m-a dezlegat şi a îngenunchiat. Peste tot erau lumânări și petale de trandafiri. Mi-a zis că vrea să își continue restul vieții cu mine. Nu am putut sta în picioare şi am îngenunchiat şi eu lângă el.  Când m-a văzut aşa aproape de el şi-a uitat speach-ul :)). Apoi eu i-am răspuns cu versetul biblic din Rut 1: 16 și 17: ” Încotro vei merge tu, voi merge şi eu. Unde vei locui tu, voi locui şi eu. Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi şi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce va vrea dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea”. Ne-am rugat pentru binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră şi mi-a dat cadou parfumul meu preferat J’Adore.”

Ce mai pot adăuga eu? O să vedeţi singuri cum pot doi oameni să radieze fericire şi râsete sincere cât ai pocni din degete! A fost o adevărată relaxare să fii alături de ei și ne-am distrat bucurându-ne de timpul la herghelie (de data aceasta herghelie de cai, specific acest detaliu pentru că există şi localitatea Herghelia ;) Mai făceam o fotografie şi mai săream îchiuind de teama cailor curioşi care mă atingeau cu boturile calde :))) Apropo am spus că îmi este frică de cai atunci când își fac prezența pe lângă mine neanunţaţi,  şi mai ales dacă în acest timp sunt concentrată să prind cât mai bine mirii împreună cu nişte cai neastâmpărați… Da nu regret ci sunt fericită că am putut fi lături de cai şi mai ales alături de Cristina şi Daniel. Aş fi regretat dacă nu aş fi fost la nunta lot. Aş fi fost tristă dacă aşșfi pierdut binecuvântarea Preotului alb venit din Moldova şi mai ales a celui Negru venit din Africa. Şi cu siguranță nu aş fi avut de unde să îmi amintesc voia bună şi de peripețiile de la restaurant.  Ar fi trebuit nunta să fie în aer liber, la cort, însă odată cu vremea schimbătoare s-a schimbat și locaţia care nu s-a lăsat fără surprize… (Cristina, Daniel și cei care am fost cel mai aproape de ei ştiu despre ce vorbesc =)))). Nimic însă nu a fost în stare să le fure bucuria. Această bucurie a urmat şi la masă unde am avut parte de multă veselie în urma eseurilor compuse de invitaţi pentru miri. Fiecare masă a primit câteva cuvinte (la nimereală trase dintr-o pălărie) şi au trebuit folosite în compuneri. Premiul 1 l-a luat o rudă apropiată, ce îi cunoștea. Aceasta într-un mod poetic a reușit să descrie pentru toată sala povestea iubirii lor, dar în varianta scurtă ;) Cuvintele “bold-uite” sunt cele pe care obligatoriu trebuia să le folosească.

A fost odată ca-n poveşti /A fost ca niciodată / Voinic băiat, plăcut la sfat, /De-l îndrăgeai pe dată
Trăind ca mare Top Model / Nu de la Second nici de fel /L-a apucat o mare criză /Și-a fost pe dată pus în priză /De un anunț interesant
Și tot atât de intrigant / Că se deschide prăvălia /Tocmai în sat la Herghelia / Cu aparat sofisticat / Făcând tot poze multe-n sat
Cu aere de moldovean, / S-a ‘mpotmolit chiar în Beclean. / Nu s-a pierdut deloc cu firea /Acolo şi-a găsit iubirea
Şi văzând că-i pe mărime /L-a apucat o mâncărime / Şi n-a mai stat deloc la sfat /Pe toți la beci ne-a adunat
Să le urăm de bine /Ca la anul care vine /Şi noi ştim nu le convine / Un bebe mic le prinde bine.
.
Vă mulțumesc dragii mei pentru onoarea de fi alături de voi la nunta. Vă doresc ca Dumnezeu aşa cum a fost alături de voi prin toate câte mi-aţi povestit, să vă călăuzească şi să vă protejeze în continuare. Mai ales că ştiu că vreţi să plecaţi, de data aceasta ca familie, misionari în Africa.
.
Mulţumesc Flory pentru asistență şi restul toate câte le-ai făcut ;))
.
Cu drag,
Silvia