Maria & Bogdan: Bucuresti, RO

21 August 2011 - LTD

Bogdan-Maria-Cover-1

“În urmă cu 3 anișori și un pic, fiind în corul facultății, mă pregăteam să merg la un concert, însă, cu câteva zile înainte de plecare mi-a propus surioara să merg într-o excursie la poalele munților Parang lângă Tîrgu-Jiu, unde urma să ne întâlnim cu un alt grup venit de la București. “Va fi frumos … un băiat din Craiova plecat la București este organizatorul” îmi spunea surioara. Nu știu de ce (sau poate știu…) am ales să merg.
L-am observat de cum ne-am întâlnit în gară și ceva s-a întâmplat în acele clipe și da … << A fost dragoste la prima vedere >> Nu credeam în ruptul capului că mi se poate întâmplă mie așa ceva. El, “atent” cu toată lumea, nu m-a observat până a doua zi, când la o plimbare pe înserat am început să ne cunoaștem. La fel s-a întâmplat și pe drumul de întoarcere și … a rămas la Craiova pentru încă 2 zile. Ne-am plimbat prin parc și la sfârșit am făcut schimb de adrese de email. Au urmat apoi două luni parcă de poveste în care au curs râuri de cuvinte între București și Craiova. E-mail-uri scrise de obicei în liniștea nopții, apoi scrisori lungi înfrumusețate cu câte o poezioară pentru mine. Așa ne-am dat seama cât de multe lucruri avem în comun și abia după două luni a îndrăznit să îmi zică: “Maria, eu cred ca m-am îndrăgostit”. Bineînțeles că îl mai tachinez și acum pentru acel “cred” pe care a încercat să îl evite, dar sub influența momentului nu a reușit.
Nu după mult timp ne-am dat seama că vrem să ne căsătorim. Așa că cererea în propriu zisă nu a existat în adevăratul sens al cuvântului. Au trecut totuși 2 anișori până mi-a dăruit inelul de logodnă și …au început pregătirile. Sunt atâtea momente frumoase de povestit… și încă multe vor mai fi.” (Maria)
.
Departe undeva un înger mi-a șoptit
Aproape lângă râu un vis am făurit
Departe undeva inima mi-a vorbit
Aproape lângă râu glas dulce-am auzit
Pe lacul de cuvinte speranța a-nflorit
Pe drum de amintire poveștile-am ”privit”
Prin valuri de cuvinte emoții am simțit
Pe lacul de-amintiri glas dulce m-a vrăjit.” (Bogdan)
.
București, aproape de ora 11. Aglomerația capitalei. Taxi-ul prăfuit oprește în fața Cercului Militar și cu ditamai geanta tehnică în spate caut din priviri pe cei cu care am comunicat doar telefonic și prin mesaje. Iar când într-un final îi văd, uit total de toată agitația de mai devreme… Doi copii gingași și modești. Maria, cu un zâmbet dezarmant, (farmec de care nu este pe deplin conștientă) mă salută și emoțiile îi dau o stângăcie dulce de te face să o iubești. Bogdan, o fire introvertită, devine și mai sfios în fața aparatului. Așa am descoperit două firi care se potrivesc cum mai rar vezi. Încet, încet, din vorbă-n vorbă, cu fiecare fotografie m-am bucurat de cum au început să se relaxeze și chiar să se bucure de sesiunea foto. Mi-a făcut o mare plăcere să petrec timpul cu două caractere atât de gingașe, și chiar alergia (cauzată de praful vechiturilor din interiorul frumosului Cerc Militar) nu a putut inhiba încântarea de a fotografia un cuplu atât de frumos cum este Maria și Bogdan. Regret că nu am putut fi alături de ei în ziua nunții, însă mă bucur pentru ocazia de a le păstra în fotografii amintirea nunții și a dragostei ce o poartă unul pentru altul.
.
Cu drag
Silvia