Oana & Bogdan: Timisoara, RO

3 September 2011 - Nunta

Oana-Bogdan-cover

În sfârșit! Ajunsă tocmai din Timișoara la mare, Oana își întinse mâinile și de încântare ar fi cuprins toată plaja cu tot cu soarele ce îi dezmierda pielea. Prima zi și câte mai urmau să fie! O fire energică deja vedea veselia și câte urmau să fie … ;) În același timp, Bogdan contempla plaja cu melancolie dulce. Deja simțea dorul după căldura soarelui și cu gândul se vedea acasă, în Timișoara. Nici unul nu și-a imaginat că acea primă seară pentru Oana și ultima pentru Bogdan va fi una memorabilă cu urmări de lungă, foarte lunga durată. “A fost dragoste la prima vedere, chiar dacă suntem două firi diferite, eu mai spontană iar el mai calm și liniștit. Tocmai acest lucru ne-a atras și mai tare. Din prima clipă în care l-am văzut am știut că el este cel cu care îmi voi petrece tot restul vieții. Întamplarea (sau nu) a făcut ca o prietenă comună să ne introducă ajuns să ne cunoaștem în acea seară. Cine ar fi crezut că acea întâlnire la mare ne va schimba total viata?!” Au revenit acasă, în Timișoara, și căldura soarelui a continuat să îi însoțească, iar după câțiva ani, de Ziua Muncii, au decis cu mai mulți prieteni să meargă la munte. Oana zice că nu va uita niciodată acea zi de 1 Mai. Nimeni nu știa ce plănuiește Bogdan și el s-a folosit de acest avantaj pentru o o surprinde pe Oana cerând-o de soție. “Cu toate că suntem de atâta timp împreună chiar în acea zi nu m-am gândit că se va întâmpla. Inelul este superb dar și mai superb este că ne unim destinele și întemeiem o familie.”
.
La momentele solemne, încântătoare de declarație a iubirii am avut onoarea să fiu invitat și eu ca fotograf alături de toți prietenii lor veseli și cu chef de voie bună. Nunta toată s-a desfășurat ca într-o mare gașcă cu surprize organizate din partea nașilor și multă distracție.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi alături de voi și lui Flory pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Lili & Marek: Cehia

3 September 2011 - Nunta

Lili-&-Marek-cover

De la Lili & Marek: “Singurul lucru pe care vreau să-l spun e că Marek este visul meu împlinit …”
Cuvintele dintr-o melodie a lui Rascal Flatts i-au impresionat cât de simplu descriu cum să trăiești o viață împlinită. Ceea ce își doresc, și a fost declarat de Lili & Marek în ziua nunții lor, este viața pe care o vor construi împreună. Acest cântec surprinde foarte bine lucrurile care fac diferența în a avea o viață împlinită împreună, de a trăi nu doar pentru noi doi dar și pentru cei din jurul nostru. Aceste lucruri le dorim pentru Lili & Marek:
I wish
… that the days come easy and the moments pass slow,
And each road leads you where you want to go,
And if you’re faced with a choice, and you have to choose,
I hope you choose the one that means the most to you.
.
… I hope you always forgive, and you never regret,
And you help somebody every chance you get,
Oh, you find God’s grace, in every mistake,
And you always give more than you take.
.
… that this life becomes all that you want it to,
Your dreams stay big, and your worries stay small,
You never need to carry more than you can hold,
And while you’re out there getting where you’re getting to,
I hope you know somebody loves you, and wants the same things too, :):) May all your dreams stay big.
.
Povestea lor de dragoste a început pe 23 Septemnbrie 2007, într-o excursie de grup în Frensham Common. Pe zi ce trecea știau că Dumnezeu i-a adus împreună și că timpul petrecut așteptându-se unul pe celălalt a meritat. Au avut multe momente frumoase în care s-au descoperit unul pe celălalt. Anul trecut în Iulie 2009 Lili s-a mutat pentru un an (cu serviciul) într-un alt oraș în Anglia. A fost o perioadă pentru relația lor, dar a fost contrar a ceea ce mulți prieteni le-au spus că va fi. Au devenit mai apropiați și în acel timp Marek pregătea o surpriză frumoasă, încă din toamnă. În Decembrie a cumpărat bilete să meargă în Italia la sora Lilianei la ziua nepoatei care împlinea un an. Au ajuns dimineață în Sanremo și au petrecut toată ziua împreună cu cei dragi. Spre seară au rămas să se plimbe pe plajă. Vorbeau și se simțeau bine în aerul Italian, când dintr-o dată Marek a îngenunchiat și a scos o cutiuță din buzunar și a întrebat-o dacă vrea să își petreacă viața cu el. Lili a zis DAAAAAAAA!!!! Când au ajuns acasă a aflat că familia știa deja, căci Marek a sunat pe tatăl Lilianei cu o zi înainte și a cerut-o pe Lili de la el (în română :))) cineva de la universitatea lui Marek a făcut pe traducătorul. A fost un moment binecuvântat, pentru că știu că s-a întâmplat când Dumnezeu a vrut să se întâmple. Este o altă poveste cum noi am ajuns să îi cunoaștem (întâmplător în aceeași seară când Marek a cerut-o pe Lili de soție) și cum am făcut și o sesiune foto de Logodnă (chiar dacă inițial ne-am pornit la o sesiune fot de familie a nepoatei Lilianei). Pot spune că le-am dus dorul încă de când ne-am despărțit și am așteptat nunta lor cu mult drag. Iar nunta lor a fost ceva nemaiîntâlnit de mine ca fotograf. Să vă povestesc cum se fac nunțile în Cehia? OK – are să vă palcă (mie tare mult mi-a plăcut!). Dimineața, toți invitații se adună la micul dejun împreună cu mirii (mai bine zis, cu Marek, că Lili se pregătește ;). După care se merge la cununia religioasă. Acolo am avut de cuvinte memorabile, cu multă înțelepciune din vieți de experiență. După aceasta se merge la o masă ușoară de amiază. Noi în acest timp am fugit la sesiunea foto. Spre bucuria tuturor apar Lili cu Marek, și spre surpriza Lilianei, Marek este încătușat (sau nu mai știu cum i se spune acelui proces în care mâinile și gâtul sunt puse întru două bucăți de lemne :D) iar Lili trebuie să îl scoată de acolo pilind de zor la lacăt :)) Iar după acest test toată lumea merge la masă unde se mănâncă aperitivul și supă, după aceasta se prezintă tortul și urmează multe jocuri, mâncare și dansuri vesele. A fost extraordinar! Am avut parte de multă veselie chiar și la sesiunea foto pentru care Lili cu Marek au pregătit accesorii colorate și distractive pe gustul tuturor invitaților din cele 13 țări (ținând cont că a fost o nuntă mică, de 55 invitați, cu tot cu fotografi).
.
Mulțumesc Lili & Marek pentru prietenia voastră și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Geta & Vali, Arad, RO:

1 September 2011 - O zi

Geta & Vali FB 005

Știu că multă lume așteaptă fotografii din călătoria noastră, totuși voi posta ceva din România pentru că încă mai avem multe de postat din urmă, și lucram ca toată lumea să se poată bucura de fotografiile sale. Încă un motiv este că ne gândim cu drag la toți de-acasă… Iar astăzi mă gândesc cu drag la Geta, o bună prietenă. A trecut ceva vreme de la această sesiune foto de aniversare de 10 ani de căsătorie și ca să nu devin sentimentală și să vă scriu poveștile mele despre cât de mult apreciez familia lor. Nu o să povestesc nici despre cât de mult ne-a ajutat faptul că au fost alături de noi în momente grele. O sa va spun doar câteva lucruri pe care le-au învățat Geta &  Vali în cei 10 ani de căsnicie.
.
“În 10 ani de viață împreună am învățat multe… am învățat că:
.
1. A iubi înseamnă a sacrifica;
2. A dărui înseamnă sa-l pui întotdeauna pe celalalt pe primul loc;
3. A comunica nu înseamnă doar a gândi ci și a spune tot ce simți;
4. Amărăciunea într-o relație creează o prăpastie greu de traversat;
5. Iertarea implica și uitarea;
6. Suferința aduce și bucurie;
7.  Uneori e mai înțelept sa taci și atât;
8. Spălatul vaselor e o joaca când o faci de dragul celuilalt;
9. O relație fără Dumnezeu are mici șanse de supraviețuire;
10. Is classified ;)) ”
.
Cunoscându-i, și mai ales după ce am aflat și cele 10 lucruri de aur descoperite în căsnicia lor, nu e greu să înțeleg cum a reușit Geta să facă toată această sesiune foto într-o mare surpriza pentru Vali, care habar nu a avut de nimic până la un anumit punct. Dimineața aniversării lor se anunța frumoasă, așa că am cărat cu un taxi mic tot ce am găsit prin casă (aici vorbesc de casa Getei, a mea și a altor prietene – o să vedeți ce am reușit să scoatem de prin case ;). Am ajuns într-o locație studiată din timp și am amenajat locul ales din Grădina Botanică din Macea. Un loc plin de amintiri pentru Geta și Vali care cu mai bine de 10 ani în urmă, pentru prima oară s-au observat tocmai în acea Grădină feerică. Pe acele alei și-au făcut cu ochiul. Timizi, copii fiind, au căutat fiecare cărărușă umbrită pentru a se ține de mâini și pentru a fura câte o privire sclipitoare de anticipare. De atunci și până acum de zeci de ori s-au trecut frunzele ce cad alene pentru acoperi urmele îndrăgostiților. Și de tot atâtea ori a reînviat natura pentru a umbri locurile răcoroase adăpostind pe cei ce încă mai vizitează Grădina pentru a fura câte o sărutare cu melancolia amintirilor răscolite de adierea vântului. În amintirea zilelor de odinioară, Geta la invitat pe Vali să retrăiască împreună amintirile. Iar surpriza (pentru Vali) a fost când în mijlocul unui luminiș a văzut … ceea ce o să vedeți și voi în fotografii.
.
Cu drag și apreciere,
.
Silvia & Sergio

Nicole & Mity: Linz, AT

27 August 2011 - Nunta

Nicole_Mity_cover

Încă o nuntă și interesant este că această nuntă își are începutul la o altă nuntă. Probabil acesta este motivul pentru care Mity, venit la nunta vărului său, a făcut conștință cu prietena cea mai bună a miresei, cu Nicole. Adevărul e că au fost mulți veri, dar tocmai Mity a fost alesul. Au fost și mai mulți prieteni invitați care trebuiau cazați dar dintre toți, tocmai Mity a ajuns să fie cazat acasă la Nicole. Coincidență? Nu! Providență? DAAA ! Toate lucrurile s-au aranjat în așa fel încât să petreacă timp împreună, însă Mity, prea rușinos să poată spune ceva, doar o admira din priviri, lucru ce nu poate trece neobservat unei fete cum este Nicole ;) Nunta a trecut dar nu și sentimentele. La aproximativ o lună, Nicole a primit prin poștă acasă un buchet mare cu trandafiri… Vă dați seama de la cine era, nu? A și găsit un bilețel de la modestul Mity “Dragă Nicole, știu că o iubire adevărată poate exista și la o distanță mare…” Nicole spune că a ghicit de la cine erau florile, chiar dacă biletul nu era semnat. Între timp Mity a făcut rost de ID-ul de mess…  ”Am început să vorbim mult pe net, așa vreo lună. Într-o seară Mity pentru prima oară m-a sunat. Să nu vă spun ce rușinos era la telefon!!! Eu mai curajoasă am început să vorbesc. Așa am aflat că mă sunase ca să îmi spună că în două săptămâni va veni în Austria să mă viziteze. VAAAAI ce emoții m-au apucat!” Mai rămâneau 10 minute până să sosească Mity, iar Nicole la fiecare minut tot se uita în oglindă să vadă dacă este suficient de frumoasă. Iar iar la fiecare 30 secunde verifica intrarea curții ca să îl vadă venind. “Și iată-l !!! Toată lumea prin casă striga agitată, <<A venit! A venit!>> iar în același moment inima mea pulsa la minim 200 :))” Mity a văzut-o și pe loc s-a înroșit, iar Nicole, curajoasă, l-a strâns în brațe… prima îmbrățișare! Ținând cont de toate cele povestite, imaginați-vă emoțiile, curajul și tremuratul genunchilor lui Mity din primăvara următoare când s-a decis, la un frumos castel din zonă, să îi ceara mâna Nicoletei (că inima deja îi aparținea ;).
În povestea lor plină de romantism tainic și priviri furișate, am participat la căsătoria lor. Două firi modeste iar Dumnezeu i-a unit în mod miraculos cum nu se putea mai bine. Am avut onoarea să le cunosc familiile numeroase ale amândurora și vreau să le mulțumesc pentru invitația de a fi fotograful nunții.
Și mulțumesc lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Maria & Bogdan: Bucuresti, RO

21 August 2011 - LTD

Bogdan-Maria-Cover-1

“În urmă cu 3 anișori și un pic, fiind în corul facultății, mă pregăteam să merg la un concert, însă, cu câteva zile înainte de plecare mi-a propus surioara să merg într-o excursie la poalele munților Parang lângă Tîrgu-Jiu, unde urma să ne întâlnim cu un alt grup venit de la București. “Va fi frumos … un băiat din Craiova plecat la București este organizatorul” îmi spunea surioara. Nu știu de ce (sau poate știu…) am ales să merg.
L-am observat de cum ne-am întâlnit în gară și ceva s-a întâmplat în acele clipe și da … << A fost dragoste la prima vedere >> Nu credeam în ruptul capului că mi se poate întâmplă mie așa ceva. El, “atent” cu toată lumea, nu m-a observat până a doua zi, când la o plimbare pe înserat am început să ne cunoaștem. La fel s-a întâmplat și pe drumul de întoarcere și … a rămas la Craiova pentru încă 2 zile. Ne-am plimbat prin parc și la sfârșit am făcut schimb de adrese de email. Au urmat apoi două luni parcă de poveste în care au curs râuri de cuvinte între București și Craiova. E-mail-uri scrise de obicei în liniștea nopții, apoi scrisori lungi înfrumusețate cu câte o poezioară pentru mine. Așa ne-am dat seama cât de multe lucruri avem în comun și abia după două luni a îndrăznit să îmi zică: “Maria, eu cred ca m-am îndrăgostit”. Bineînțeles că îl mai tachinez și acum pentru acel “cred” pe care a încercat să îl evite, dar sub influența momentului nu a reușit.
Nu după mult timp ne-am dat seama că vrem să ne căsătorim. Așa că cererea în propriu zisă nu a existat în adevăratul sens al cuvântului. Au trecut totuși 2 anișori până mi-a dăruit inelul de logodnă și …au început pregătirile. Sunt atâtea momente frumoase de povestit… și încă multe vor mai fi.” (Maria)
.
Departe undeva un înger mi-a șoptit
Aproape lângă râu un vis am făurit
Departe undeva inima mi-a vorbit
Aproape lângă râu glas dulce-am auzit
Pe lacul de cuvinte speranța a-nflorit
Pe drum de amintire poveștile-am ”privit”
Prin valuri de cuvinte emoții am simțit
Pe lacul de-amintiri glas dulce m-a vrăjit.” (Bogdan)
.
București, aproape de ora 11. Aglomerația capitalei. Taxi-ul prăfuit oprește în fața Cercului Militar și cu ditamai geanta tehnică în spate caut din priviri pe cei cu care am comunicat doar telefonic și prin mesaje. Iar când într-un final îi văd, uit total de toată agitația de mai devreme… Doi copii gingași și modești. Maria, cu un zâmbet dezarmant, (farmec de care nu este pe deplin conștientă) mă salută și emoțiile îi dau o stângăcie dulce de te face să o iubești. Bogdan, o fire introvertită, devine și mai sfios în fața aparatului. Așa am descoperit două firi care se potrivesc cum mai rar vezi. Încet, încet, din vorbă-n vorbă, cu fiecare fotografie m-am bucurat de cum au început să se relaxeze și chiar să se bucure de sesiunea foto. Mi-a făcut o mare plăcere să petrec timpul cu două caractere atât de gingașe, și chiar alergia (cauzată de praful vechiturilor din interiorul frumosului Cerc Militar) nu a putut inhiba încântarea de a fotografia un cuplu atât de frumos cum este Maria și Bogdan. Regret că nu am putut fi alături de ei în ziua nunții, însă mă bucur pentru ocazia de a le păstra în fotografii amintirea nunții și a dragostei ce o poartă unul pentru altul.
.
Cu drag
Silvia

Iuliana & Eugen: Braila

20 August 2011 - Nunta

COVVERRR

Sta la coadă în magazin și în timp ce degetele conturau inelul din buzunarul blugilor, mintea a început să îi zburde așa cum face de fiecare dată când se gândește la ea. Eugen, un bărbat cu o imaginație bogată, nu își poate imagina ce s-ar fi întâmplat dacă în acea seara de Florar (mai) nu ar fi descoperit cea mai aleasă floare pe care a avut ocazia să o cunoască. 2009 parcă a fost mai ieri. Până acum își amintește cu emoții de refuzurile repetate ale Iulianei de a-l însoți “la o cafea”. Fiecare lovitură dată de refuzul Iulianei, stârneau în Eugen respect dar și o îndârjire puternică de a nu renunța. “După multe încercări, spune Iuliana, am fost de acord să văd ce-i de capul lui Eugen” și nu regretă. “Probabil a cedat psihic la insistențele mele” crede Eugen ;)). “Plimbările lungi prin parcurile Bucureștiului, “asezonate” cu diferite povestiri împărtășite unul celuilalt, au pecetluit evidentul: aveam să îmbătrânim unul lângă celălalt.” La numai o săptămână după prima întâlnire, îndrăgostit până peste cap, și-a împărtășit sentimentele care l-au năpădit. Iar la 550 zile a început “operațiunea Inelul”. Iuliana a plecat într-o călătorie de faceri în SUA iar Eugen, înnebunit de dor a început să caute inelul potrivit și la găsit. Așa a ajuns să umble mereu cu inelul în buzunar, antrenându-se mintal mereu, oriunde. Pe stradă, la coadă la pâine, în mașina, la birou… Chiar și la bere cu băieții !!! În continuu vizualiza momentul în care avea să o ceară în căsătorie. Nu știa exact care vor fi cuvintele și nici unde se va întâmpla, dar era nerăbdător să se întâmple cât mai curând!
.
“La reîntoarcere, am așteptat-o la aeroport și când am văzut-o, după atâta amar de vreme mi-am dat seama că nu mai vreau să petrec nici o zi fără ea și că cele trei săptămâni au fost cele mai lungi din viața mea!!! Nu am mai rezistat. Inelul îl purtam mereu la mine așa că în parcarea aeroportului am îngenunchiat și am cerut-o de nevastă. Răspunsul se subînțelege, căci altfel n-aș fi scris aceste rânduri. :))) Câteodată mai fac un exercițiu de imaginație și încerc să-mi imaginez viața fără Iulia…. Nu am reușit niciodată – numai gândul că era posibil să nu o întâlnesc, îmi dă frisoane.”

Iar eu ca fotograf, vă mărturisesc că nu îmi imaginez cum ar fi fost să nu fi insistat Iuliana cu Eugen să vin la nunta lor. Inițial am zis “Brăila? Ce poate fi interesant la Brăila?” dar atitudinea lor ma convins! Am avut o zi extraordinară și fiecare cuvânt spus despre relația lor este unul de apreciere. Pot să vă confirm că trăirile intense, pline de grijă ale lui Eugen, merg până acolo încât nu voia să o lase pe Iuliana pe un dec mișcător de pe faleză. Cu greu l-am convins să nu își facă griji pentru scumpa sa mireasă și să zâmbească fericit. Iuliana în schimb efectiv exulta de fericire și nu a fost nevoie să îi reamintesc să fie fericită de ziua nunții, chiar dacă a avut și surprize. Am descoperit Brăila pentru prima oară într-un mod unic. Cel mai de “interesant” și de valoare sunt oamenii din Brăila !!! Iuliana și Eugen au fost cireașa de pe tortul Brăilei. Dimineața nunții a strălucit și zăpușeala soarelui nu a fost în stare să inhibe fericirea lui Eugen că își vede visul împlinit. Un vis senin cu ochii verzi ;) Cununia civilă s-a desfășurat într-una din frumoasele clădiri pe care am descoperit-o în Brăila. Iar cununia religioasă la doar 5 minute de plimbare unde am mers împreună cu alaiul nunții. Adevărul e că la biserică Iuliana a început să prindă culoarea lumânărilor, atât de cald se făcuse. Binecuvântarea a răsunat și cu toții ne-am îndreptat spre o frumoasă sală de cinema transformată într-un loc splendid de petrecere. Și s-a petrecut până dimineața cu multă veselie și drag.
.
Mulțumesc dragilor pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia
.
P.S. Și la această nuntă am avut fericirea să lucram alături de echipa Zenus film cu Florian Mirea !!! Uite și filmul nunții!

Claudia & Stefan:

20 August 2011 - Nunta

Claudia-&-Stefan--coperta

Într-o zi, un băiat vizitează locul de muncă al unei fete frumoase. Băiatul curajos o invită la o cafea… Ce face o fată când o persoană necunoscută o cheamă la cafea? Bineînțeles, refuză politicos :D (aceasta a fost prima intenție a Claudiei) Iar dacă acea persoană este Ștefan, un băiat echilibrat, calm, care inspiră încredere… și cea pe care o invită la cafea este Claudia, cea cu care îi este scris să fie împreună – în această combinație, bineînțeles Claudia a acceptat invitația la cafea pentru a se cunoaște mai bine ;) “ Pe măsură ce timpul a trecut  ne-am dat amândoi seama că avem foarte multe lucruri în comun, că suntem făcuți unul pentru altul, că nu putem trăi unul fără celălalt.” După ceva vreme, Ștefan s-a decis și într-o zi de Buna-Vestire, a adus cea mai bună veste. Înarmat cu un inel i-a cerut Claudiei să mai facă un pas alături de el și să accepte să îl însoțească dar de data aceasta nu doar la o cafea, ci pentru toată viața să îi fie alături ca soție. Cineva i-a întrebat la un moment dat cum știi că cel cu care te căsătorești este persoana potrivită. Răspunsul lor a fost: “Nu ști, nu vei  avea niciodată certitudinea. Știi numai ce simți! Simțim că nu putem trăi unul fără altul. Știm că ne gândim mereu la unul la celălalt când nu suntem alături, și ne este dor. Știm că atunci când ne este greu ne sprijinim. Când suntem fericiți, suntem fericiți unul pentru altul. Știm că atunci când ajungem acasă după o zi la lucru ne luăm în brațe și ne ascultăm. Timpul va spune că persoana de lângă tine este potrivită. Viitorul este imprevizibil și în aceasta constă farmecul lui ;)”
.
Mulțumesc dragii mei pentru onoarea de a vă fi fotograful nunții și vă doresc să rămâneți unul lângă altul. Cred că ați găsit persoana potrivită așa că bucurați-vă unul de celălalt. Mulțumesc Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Sofia & T-Jay: Cluj

14 August 2011 - Nunta

Sofia-si-TJay-Cover

Unul dintre cele mai elegante, stilate și frumoase cupluri din acest an! Dacă nunta lui Adi și Eliza a fost nunta anului pentru mine din cauza că Adi îmi e cel mai bun prieten, atunci aceasta poate fi de-a dreptul numită nunta celui mai frumos cuplu! Din momentul în care T-Jay mi-a deschis ușa și am văzut freza lui stilată :D, mi-am dat seama că așa un mire frumos încă nu am avut anul acesta! Sunt sigur că la nunta lui au plâns multe fete nemăritate =)))) Dar nimeni nu i-a lăsat vre-o amprentă pe inimă așa cum a făcut-o Sofia. Nu are rost să ascundem, că noi băieții, în primul rând observăm frumusețea unei fete, și numai după aceea – trăsăturile frumoase de caracter. Știind asta pot să vă zic cu siguranță, fără sa întreb pe nimeni, că T-Jay s-a îndrăgostit de Sofia din prima vedere! Arată ca o stea ruptă din cer, iar stilul ei deosebit, șarmul și caracterul ei blând înfrumusețează asta la nesfârșit. Pe frumoasa de Sofia am observat-o încă de la nunta Lorei & Ninio. Și după cum nunta lor a fost o experiență extraordinară și atitudinile lor m-au copleșit, când am primit mesajul că acel cuplu deosebit Sofia & T-Jay se căsătoresc, mi-am spus că NEAPĂRAT trebuie să ajung la nunta lor – pe post de fotograf ;) Bucuria a fost mare că și ei își doreau același lucru!!! Povestind despre ei doi, am uitat să zic de buna-dispoziție care am vazut-o și încrederea în dragostea Lui Dumnezeu – orice nu s-ar întâmpla! Imaginați-vă o nuntă amenajată fabulos în aer liber, totul pregătit pentru un timp perfect afară. Toate acestea însă ar fi în zadar în cazul unei ploi, nu?… Iar acum imaginați-vă: un cer albastru și soare prietenos pe toată durata ședinței foto. Iar exact înaintea cununiei religioase, când totul aștepta intrarea miresei, se declanșează o furtună !!! Decorațiile încep să se scurgă sub torentul de ploaie. Nu a rămas nimic de făcut decât să ne ascundem rămânând fără eleganța și frumusețea locului pregătit pentru binecuvântare :(. În timp ce eu fotografiam șuvoiul de ploaie în toată splendoarea lui, Adi (asistentul) a făcut o fotografie Sofiei în timp ce aștepta ascunsă un semn să între în sală. O să vedeți acea fotografie în slide-show, dar nu veți vedea în ea nici umbră de tristețe, părere de rău sau frustrare. Pe fața Sofiei strălucea un zâmbet încredințat de dragostea lui Dumnezeu și a lui T-Jay. Zâmbet ce nu a dispărut pe toată durata cununie religioase, chiar și atunci când tunetele concurau cu vorbele predicatorului.  În acele momente mi-am amintit de citatul din Biblie  ”Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece” (C.Cântărilor 8:7) Iar după câteva ore norii greu au dispărut, a ieșit soarele și un stol enorm de cocostârci ce zburau deasupra, s-au așezat în liniște la doar la o sută de metri… peste tot mărgele de prospețime decorau natura și în inima mea am simțit un nou val de mulțumire lui Dumnezeu pentru marele har care mi-a fost dat să fiu mereu alături de oameni minunați prezent la asemenea trăiri profund emoționale.
Mulțumesc Sofiei cu T-Jay pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
.
De la Sofia:
“Ahhh, cum poate o femeie să-și scrie povestea de dragoste în doar câteva fraze? E greu, foarte greu… pentru că aș putea să fac un roman cu trăirile noastre de până acum. Povestea noastră de dragoste a început în toamna anului 2008, toamnă de care-mi voi aduce mereu aminte fără a mă gândi prea mult la ea. Am simțit încă din primele dăți în care l-am întâlnit, că există ceva în el special, mult mai special. Mi-am deschis inima și l-am lăsat să ma cunoască și în cele mai frumoase și bune stări ale mele, cât și în cele rele. Da, cred că asta m-a atras și la el. Era el însuși, nu încerca să fie altcineva. Dumnezeu îmi arăta prin fiecare pas pe care-l făceam, ca El are un destin pregătit pentru mine și el. N-aș fi avut cum să nu ne îndrăgostim. Dacă fetele au o listă cu “must have” pentru viitorul soț, atunci T-Jay le-a bifat pe toate pentru mine!!! Se spune să ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se întâmple, și mi-am dorit bine!! Nu pot uita și unul din cele mai importante momente de la începuturi – ziua în care am vrut să facem oficială relația noastră, el punându-mi cea mai neașteptată, dar extrem de entuziasmantă întrebare: “Vrei să fii prietena mea ca mai apoi să-mi fii soție?”. DA, asta-mi doream. O relație serioasă cu un băiat serios. Cererea în căsătorie a avut loc într-o zi perfectă de început de toamnă. Am ales să ne plimbăm fiindcă știam că nu ne mai e dat să prindem zile așa perfecte în timpul respectiv. El purtase inelul de câteva zile la el în buzunărelul micuț dintr-un alt buzunar. Fără cutiuță, să nu cumva să mă prind eu.  Nici el nu s-a gândit că mă va cere în ziua aceea, el doar/aștepta momentul potrivit să se întâmple. M-a întrebat unde vreau să mergem. Culmea, am ales locul primei noastre întâlniri. Am povestit mult, ne-am distrat împreună, am râs, până… a venit momentul să ne facem câteva fotografii împreună (cum facem noi mereu, să avem amintiri în locurile noastre). Mi-a făcut el mie și după câteva fotografii mi-a cerut să-i fac și eu lui. Mdaaa, eu mă distram, n-aveam stres. Dădeam zoom pe fața lui și făceam poze, până am văzut că nu mai stătea atent la poze. Dintr-o dată, când să apăs butonul, ghiciți ce am prins în poză?! T-Jay cu inelul meu preferat, în mâna lui!!! M-a luat un foc din interior, am rămas blocată, abia puteam să respir și tot ce puteam spune de repetate ori era: “Nu pot să cred!!”. Scumpul s-a pus în genunchi și mi-a oferit inelul împreună cu întrebarea mult așteptată. Eu bineânțeles că am zis DAAAAAAAAA!!! Cum am zis “Da”, T-Jay a luat atitudine spunând: “Acum hai să căutăm un restaurant!”

Denisa & Albert: Poiana Brasov

14 August 2011 - Nunta

Denisa-&-Albert--cover

Internetul este o lume virtuală. Și de obicei puțină credibilitate oferă megabiții care au devenit un fel de mesageri ai noștri. Prin același sistem poți afla că în celalalt capăt de lume s-au petrecut nemaiauzite. Nu cred că S. Morse s-ar fi gândit vre-odată cât de mult vor avansa sistemele de comunicare și cum vor ajunge oamenii să transmită mesaje, și mai ales ce fel de mesaje ;) Și mai ales nu cred că Ministerului Apărării al SUA și-a imaginat că sistemul inventat de ei în 1965 va fi folosit la nimic legat de apărare sau război, ci în domeniul dragostei… Spun asta pentru că Denisa și Albert sunt împreună pentru datorită internetului. Totul a început la distanță – Denisa în Italia, Albert în Spania… Îi despărțeau 2000 km dar dragostea nu știe ce e distanța și nici nu ține cont de frontiere. “Putem spune că primele luni a relației au fost cele mai grele pentru că mereu simțeam nevoia de a vorbi, de a ne vedea. Tânjeam după o îmbrățișare, ceea ce în cazul nostru nu se putea. Dragostea începea să crească din ce în ce mai mare. Simțeam nevoia că trebuie făcut ceva mai mult în relația asta.”
.
Greu s-au scurs clipele până la majoratul Denisei. Iar când aceasta s-a întâmplat Denisa a decis să își ia viața în mâini și să plece. Într-o zi și-a făcut bagajul, și cu binecuvântarea părinților a plecat la unchii săi din Spania (care din întâmplare stăteau în același loc unde era și Albert. Nu a fost greu procesul de mutare, pentru că Albert (fericit de schimbare) a susținuto foarte mult! “În 4 ani de fericire și neînțelegeri ;)) am descoperit cât de dulce e viața împreună, cât de mult se iubesc și că nu putem trăi unul fără altul.”
.
După multe întrebări din partea Denisei “Când îmi ceri mâna?” cu același răspuns din partea lui Albert: “Mâine…” am primit un mail de la Denisa în care m-a invitat la nuntă, a rezervat ziua chiar dacă încă nu avea idee când va veni acel mâine… Așa am ajuns la o frumoasă nuntă în Poiana Brașov.
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Cristina & Daniel: Bistrita

31 July 2011 - Nunta

Cover-cu-Cal

În momentul în care primeşti pe mail o poveste atât de bine expusă, nu mai am ce adăuga.
.
“Mă numesc Cristina şi sunt studentă în anul III la facultatea de Jurnalism din Cluj. Locuiesc în orașul Beclean şi provin dintr-o familie cu părinţi super din toate punctele de vedere. Am ales la un moment să îmi îngheţ un an de studii şi să îmi dedic un an din viaţă pentru a urma şcoala de asistentă medicală şi misiune din Herghelia- Tîrgul Mureş, unde l-am cunoscut pe viitorul meu soţ.
Eu, Daniel, născut în Republica Moldova – Chişinău, acolo am copilărit. La un moment dat m-am băgat într-o grupare periculoasă de motociclişti. După 3 ani însă mi-am schimbat total viaţa. Am avut parte o serie de experienţe în care Dumnezeu m-a înviat din morţi (am avut o moarte clinică). La un moment dat ne-am mutat cu familia în Rusia şi acum locuiesc acolo. Am urmat şcoala de misiune din Herghelia şi acolo am cunoscut-o pe Cristina. Am fost cei mai buni prieteni, ne ziceam David şi Ionatan (după prietenii foarte apropiați descrişi în Biblie). După terminarea şcolii am păstrat legătura ca după o vreme să ne numim David şi Abigail (Abigail a fost soţia lui David :)). Au fost şi perioade mai grele de-a lungul relaţiei. Am fost împreună cu fratele Cristinei pe o perioadă de 3 luni în Africa ca  voluntari. Acolo amândoi ne-am îmbolnăvit de malarie şi a venit din nou un șir de experienţe în care am simţit pe Dumnezeu alături.
Cristina: După aceea au urmat întâlnirile cu părinţii iar din luna lui august 2010 am început să vorbim mai mult despre căsătorie şi a venit în România. În ultima duminică din august am ieșit seara la alergat şi Daniel a vrut să mergem într-un cartier din oraş care are o poieniță. A insistat să urcăm până în vârful pădurii la ora 22, de unde se vede panoramic oraşul. Acolo l-am dus eu pe Daniel prima dată când a venit la mine şi atunci mi-a dat cadou aparatul lui foto, un Canon D 400 :D.
Ajunşi sus mi-a zis că are o surpriză pentru mine dar trebuie să aştept cu ochii închişi, a scos din geantă o eşarfă şi m-a legat la ochii şi m-a îndepărtat puţin de el. Eram singură lângă un copac (totul se întâmpla la ora 22 seara, în pădure… îmi era puțin frică). În timp ce eu așteptam, tot vorbeam ceva nimicuri ca să fiu sigură că nu am rămas singură. Apoi a venit şi m-a dezlegat şi a îngenunchiat. Peste tot erau lumânări și petale de trandafiri. Mi-a zis că vrea să își continue restul vieții cu mine. Nu am putut sta în picioare şi am îngenunchiat şi eu lângă el.  Când m-a văzut aşa aproape de el şi-a uitat speach-ul :)). Apoi eu i-am răspuns cu versetul biblic din Rut 1: 16 și 17: ” Încotro vei merge tu, voi merge şi eu. Unde vei locui tu, voi locui şi eu. Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi şi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce va vrea dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea”. Ne-am rugat pentru binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră şi mi-a dat cadou parfumul meu preferat J’Adore.”

Ce mai pot adăuga eu? O să vedeţi singuri cum pot doi oameni să radieze fericire şi râsete sincere cât ai pocni din degete! A fost o adevărată relaxare să fii alături de ei și ne-am distrat bucurându-ne de timpul la herghelie (de data aceasta herghelie de cai, specific acest detaliu pentru că există şi localitatea Herghelia ;) Mai făceam o fotografie şi mai săream îchiuind de teama cailor curioşi care mă atingeau cu boturile calde :))) Apropo am spus că îmi este frică de cai atunci când își fac prezența pe lângă mine neanunţaţi,  şi mai ales dacă în acest timp sunt concentrată să prind cât mai bine mirii împreună cu nişte cai neastâmpărați… Da nu regret ci sunt fericită că am putut fi lături de cai şi mai ales alături de Cristina şi Daniel. Aş fi regretat dacă nu aş fi fost la nunta lot. Aş fi fost tristă dacă aşșfi pierdut binecuvântarea Preotului alb venit din Moldova şi mai ales a celui Negru venit din Africa. Şi cu siguranță nu aş fi avut de unde să îmi amintesc voia bună şi de peripețiile de la restaurant.  Ar fi trebuit nunta să fie în aer liber, la cort, însă odată cu vremea schimbătoare s-a schimbat și locaţia care nu s-a lăsat fără surprize… (Cristina, Daniel și cei care am fost cel mai aproape de ei ştiu despre ce vorbesc =)))). Nimic însă nu a fost în stare să le fure bucuria. Această bucurie a urmat şi la masă unde am avut parte de multă veselie în urma eseurilor compuse de invitaţi pentru miri. Fiecare masă a primit câteva cuvinte (la nimereală trase dintr-o pălărie) şi au trebuit folosite în compuneri. Premiul 1 l-a luat o rudă apropiată, ce îi cunoștea. Aceasta într-un mod poetic a reușit să descrie pentru toată sala povestea iubirii lor, dar în varianta scurtă ;) Cuvintele “bold-uite” sunt cele pe care obligatoriu trebuia să le folosească.

A fost odată ca-n poveşti /A fost ca niciodată / Voinic băiat, plăcut la sfat, /De-l îndrăgeai pe dată
Trăind ca mare Top Model / Nu de la Second nici de fel /L-a apucat o mare criză /Și-a fost pe dată pus în priză /De un anunț interesant
Și tot atât de intrigant / Că se deschide prăvălia /Tocmai în sat la Herghelia / Cu aparat sofisticat / Făcând tot poze multe-n sat
Cu aere de moldovean, / S-a ‘mpotmolit chiar în Beclean. / Nu s-a pierdut deloc cu firea /Acolo şi-a găsit iubirea
Şi văzând că-i pe mărime /L-a apucat o mâncărime / Şi n-a mai stat deloc la sfat /Pe toți la beci ne-a adunat
Să le urăm de bine /Ca la anul care vine /Şi noi ştim nu le convine / Un bebe mic le prinde bine.
.
Vă mulțumesc dragii mei pentru onoarea de fi alături de voi la nunta. Vă doresc ca Dumnezeu aşa cum a fost alături de voi prin toate câte mi-aţi povestit, să vă călăuzească şi să vă protejeze în continuare. Mai ales că ştiu că vreţi să plecaţi, de data aceasta ca familie, misionari în Africa.
.
Mulţumesc Flory pentru asistență şi restul toate câte le-ai făcut ;))
.
Cu drag,
Silvia

Eliza & Adi: Oradea

24 July 2011 - Nunta

Eliza-si-Adi-Cover2

Uite că a sosit momentul celei mai aşteptate nunţi pentru mine – Nunta Anului! De ce? Pentru că s-a căsătorit cel mai bun prieten al meu – Adi.  Cel pe care mulţi îl cunosc ca Adi a lu’ Eliza ;) Și când spun că a fost mult aşteptată, păi să ştițţ că tare mult aşteptată a fost. Încă de la prima sesiune foto (Paparazzi 4Love) am aşteptat un an pentru logodna lor. Și de atunci tot un an a trecut până la nuntă.
.
Dimineaţă pentru mine a început în acelaşi Hotel cu Adi (pentru că în noaptea dinaintea nunțţi am avut onoarea să dorm în aceeaşi cameră cu mirele :D – ba mai mult, vă spun că am dormit în acelaşi pat cu Adi =))))). Dimineața a început cu un apel interesant de la cameraman care trebuia deja să fi ajuns la hotel în Oradea, dar abia atunci se trezise în Timişoara. Vesel, nu? Însă Adi a reușit să facă rost de o cameră video profi, care a ajuns în vreo 15 minute la hotel. Iar când David (fratele lui Adi) a încercat să filmeze toată distracția pregătirii cu cavalerii de onoare, a descoperit (un detaliu mărunt) camera Video era fără casetă :)))) NIMIC însă nu a fost în stare să strice buna dispoziţie a lui Adi din acea zi. Nici chiar furtuna ce şi-a făcut de cap toată noaptea peste Oradea… Aşa că băieții au îngenunchiat şi mulţumit lui Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate pe care El le face la timpul său. După aceasta am mers spre Eliza unde încântarea lui Adi nu a avut margini. Mereu e cea mai frumoasă pentru Adi, iar în ziua nunţii a întrecut toate aşteptările lui. A rămas fără grai. Bine că a rămas cu fotografii pentru a vedea cât de fără grai a rămas :)))) Alaiului de cavaleri şi domnișoare de onoare au înfrumusețat ziua şi treptele casei sub aplauzele cărora am plecat la sesiunea foto (mai bine zis la ce a mai rămas din ea ;)). La cât s-a întârziat totul ne bucurăm totuşi că am avut şi acel timp. Mai ales că Eliza (conştiincioasă) a pregătit diverse detalii care au făcut şedinţa mai deosebită.
.
După aceasta am mers la biserică. Şi ca să vedeţi cât de respectată este familia Dehelean, pe lângă toţi cei dragi care au umplut sala, a venit şi primarul din orăşelul de baştină a lui Adi, Curtici, care i-a cununat civil în faţa tuturor invitaţilor. Înconjurați de minunatele flori ce au decorat biserica, s-a desfăşurat binecuvântarea lui Adi cu Eliza. Totul însoţit de cuvântările cu har ale predicatorilor, printre care a fost şi tatăl Elizei, cu cântările inspirate de nuntă şi bineînţeles fanfara (din care până la nuntă a făcut parte şi Adi) ce a dat ceremoniei o notă de maiestate. Când totul s-a încheiat eram gata flămânzi pentru restaurant ;))) şi în mod deosebit pentru delicatesele ce ne aşteptau acolo. Bineînţeles că odată ajunşi la restaurant ne-am oprit pentru a admira (şi gusta) masa deosebită de dulciuri gândită şi amenajată cu mare grijă până la cel mai mic detaliu. De fapt fiecare masă în parte, fiecare colţ al restaurantului avea amprenta Elizei & Adi. Chiar şi afară am putut găsi detalii de admirat şi fotografiat. Flori, fotografii, cufere şi multe altele care ne-au invitat să facem zeci şi zeci de fotografii. Cu siguranță viitoarele mirese (sau cei care gândesc un eveniment frumos) vor găsi sursa de inspiraţie în fotografiile cu decorul nunţii. După ce am studiat şi apreciat fiecare amănunt, toţi invitaţii au putut sa se răcorească de limonadă naturala şi mâncare delicioasă.
.
Ce a făcut nunta şi mai neobişnuită este că în ziua nunții lor s-au gândit şi la alții oferind torturi fiecărui cuplu care şi-a sărbătorit aniversarea în acea lună sau persoanelor care şi-au sărbătorit zilele de naştere. Iar pentru cei mai dragi şi apreciaţi oameni – Părinții au avut şi cadouri speciale. Gesturi de mulţumire şi apreciere care au adus Oh-urile emoţionate ale mamelor şi mulțumirile taţilor.
.
Vă mulțumim pentru onoarea de a fi alături de voi ca invitat şi fotograf ;) şi mulţumesc de data aceasta soţiei mele, Silvia pentru asistenţă ;))))
.
Cu drag
Sergio & Silvia

.
P.S. Vă invit să vedeți surpriza pe care i-a făcut-o Adi Elizei în seara nunții – un clipuleț de care am râs cu poftă ;)

Declaratia lui Adi pentru Eliza from bySilvia on Vimeo.

Andra & Andrei: Bucuresti

23 July 2011 - Nunta

Andra-Andrei-Coverby

Am citit undeva că ne petrecem o treime din viaţă dormind. O altă treime mâncăm, ne plimbăm, mergem la doctor și ne plictisim în fața televizoarelor (pentru cei ca mine care nu au TV-uri – citesc). Ultima treime este cel mai important să te decizi ce vrei să faci cu ea, pentru că aceasta e cea mai importantă (spunea autorul necunoscut). Se vorbea de muncă, jobul pe care alegi să îl faci în viață. Autorul punea accentul mai ales pe valoarea pe care trebuie să o dai acestui aspect cotidian.  Și mulţi dintre noi fac cu mare drag ceea ce au ales sa facă zi de zi şi mai ales caută ca aportul profesional să fie la cel mai înalt nivel (perfect). Pentru aceasta participă la “team-building-uri”. Ei la un așa eveniment Andra (cu gânduri în interes de serviciu) s-a trezit sustrasă de la partea profesională către una personală. Și aceasta din cauza lui Andrei, care observînd-o pe Andra, o fată delicată și frumoasă nu i-a mai stat mintea la nimic legat profesional.Vedea ochii Andrei de culoarea caramelului peste tot unde ar fi trebuit să existe concentrare maximă în slujba sa. Așa că nu a rezistat prea mult. La scurt timp a decis să lase totul și să se ocupe de partea cea mai importantă descoperită la team-building – Andra. Așa că ceva ce se credea a fi profesional s-a transformat în ceva personal iar după un week-end la munte (august 2007) a decis sa îi fure un prim sărut la mare (septembrie). După câteva luni, spun Andra și Andrei, “știam că ne vom petrece viața unul lângă altul”. La aniversarea unui an de la primul sărut a venit şi cererea în căsătorie, însoţită de un inel. Din acel moment, logodiţi fiind, au început să alerge să caute toate detaliile pentru o nuntă așa cum au visat. Inițial și-au propus să se căsătorească în 2010, dar v-am mai spus că sunt nişte perfecţionişti, aşa că şi-au dat seama că vor trebui să mute totul pentru 23 iulie 2011, astfel încât totul să fie aşa cum vor și ca toți cei dragi să le fie alături. Printre ei, am avut și eu onoarea să fiu invitată și sunt încântată că am reuşit să le fiu alături, (Andra şi Andrei – ştiu de ce).

.
Mulţumesc pentru timpul petrecut alături de voi şi lui Cristi şi Mihăiţă le mulţumesc mult. (Fără ei nu m-aş fi descurcat, ştiu şi ei de ce ;))).
.
Cu drag,
Silvia

Mihaela & Alex: Bucuresti

16 July 2011 - Nunta

Mihaela-&-Alex--2-Creative-124

Mergi pe strada împiedicându-te practic de sutele de pietoni grăbiți. Fiecare încearcă sa ajungă acolo de unde ieri a plecat obosit iar astăzi o ia de la capăt. Bucureștiul geme de oameni și exact în acele ore de vârf te simți mic și singur înconjurat de atâția străini. Pentru cei care au avut bucuria să crească oriunde altundeva decât în București, după ce s-au mutat în capitală, cu siguranță nu le-a fost străin sentimentul descris. Mai ales pentru o ființă atât de fină și tandră cum este Mihaela, senzația stingheră era și mai accentuată. O studentă sensibilă la un pas important în viață, singură într-un oraș rece… Pe acest teren favorabil unui gentleman adevărat, Alex s-a desfășurat cum nu se poate mai bine. Mihaela a fost cucerită de grija, prietenia lui de nădejde și atenția lui deosebită. Un băiat responsabil dar și drăgăstos și cu simț al umorului, nu avea cum să o lase pe Mihaela cu inima rece. Primele momente de studenție se leagă strâns de relația lor de cuplu. Și toți pașii importanți în viața lor comună nu pot fi amintiți fără a pomeni de facultate. Bucureștiul brusc nu li s-a mai părut atât de străin pentru că fiecare a găsit persoana, jumătatea alături de care se simțeau acasă oriunde în lume. Alex, un bărbat puternic a descoperit un caracter pe cât de delicat pe atât de puternic în Mihaela. După aproximativ trei luni în care au petrecut din ce în ce mia mult timp împreună, Alex și-a dat seama că în ochii Mihaelei găsește ancora sufletului său. Alex: “Îmi oferă liniștea de care am nevoie și tot ea este cea care ma completează. O ființă inocentă care m-a cucerit prin simplul fapt că există. Nu cred că voi uita vreodată prima săptămână din viața mea de student… ” Cred că au fost printre puținii studenți care mergeau la cursuri cu mare drag, ba chiar Alex a considerat că primul “Te iubesc” trebuie să fie spus în același context universitar în care s-au cunoscut. Așa că fix în timpul unui examen, în sala plină de tensiune, toată lumea rezolva subiectele primite, numai unul Alex zbura cu gândul la iubire :))) Ce altceva poți aștepta de la un bărbat hotărât și sigur în deciziile sale? Și abia au așteptat să scape de toată studenția pentru a face pasul cel mare, și a intra în cea mai importantă instituție de învățământ continuu – Căsătoria !!! Sărbătoare la care am fost și eu onorată să fiu prezentă pentru a le păstra amintirile nunții. Felicitări pentru nunta deosebită pe care ați organizat-o și am apreciat fiecare detaliu în parte pe care l-ați făcut :) Vă mulțumesc dragii mei pentru prietenia voastră și căldura sufletească pe care am simțit-o din plin. Chiar dacă a fost o zi plină de stres (pozitiv ;)) totuși ceea ce simțiți unul pentru altul a fost evident.
.
Mulțumesc lui Mihăiță pentru asistență :)
.
Cu drag,
Silvia

Andreea & Olivier: Tg. Jiu

16 July 2011 - Nunta

Andreea-si-Oliver-Cover

Una dintre multele vorbe înţelepte auzite în această viaţă spune că 10% în viață este ceea ce ţi se întâmplă (circumstanţe, probleme…), iar 90% este ce faci tu cu ceea ce ţi s-a întâmplat, adică atitudinea pe care o iei în faţa unui fapt. Multe exemple pot fi aduse pentru a susține această vorbă deșteaptă. Povestea de iubire a Andreei cu Olivier, doi oameni deosebiți, este un exemplu frumos, plin de romantism. Pot spune chiar o dragoste ca la carte, o carte din timpul Beletristicii ;)

.
O seara de Noiembrie ca în povești. Andreea, convinsă de prieteni, merge la un curs de dans salsa. Și de ce nu? Tocmai primise de la mama o pereche de pantofi roșii buni de prezentat altora și totodată de a uita toată bătaia de cap cu masterul (la Sorbona). Olivier, întors la Paris pentru un nou job, dansator avansat de salsa, a decis în exact aceeași seară să își reia cursurile. Nu ar fi trebuit să se întâlnească, asta dacă Andreea nu ar fi greșit ora de curs și dacă ar fi ajuns la clasa de începători. Dar cumva, din greșeală (zic eu că așa a trebuit să se întâmple) Andreea s-a aciuat la clasa avansată în care era Olivier. Andreea crede că Olivier a remarcat-o datorită faptului că era cea mai împiedicată dansatoare (îl călca mereu pe instructorul de dans pe picioare :))) Ca să nu mai amintesc de pantofii roșii ce invitau să te uiți la picioarele Andreei. Ceea ce însă l-a atras pe Olivier (asta a mărturisit chiar el) a fost atitudinea Andreei. În loc să fie intimidată, să se necăjească, sau pur și simplu să se dea bătută și să plece, Andreea râdea mereu relaxată distrându-se de minune de neîndemânarea sa începătoare. Au trecut doi ani, între timp au ajuns la aceeași clasă de dans. Iar cel mai important este  că Olivier a descoperit nu doar cea mai bună parteneră de dans. El a înțeles că această parteneră îi este menită sa îl însoțească și în viață. Băiat de modă veche însă, a așteptat emoționat să întâlnească părinții Andreei pentru a o cere de soție. Andreea nu avea habar de planurile lui Olivier. Părinții însă, înțelegători, apreciind gestul cavaleresc, l-au sfătuit să o întrebe pe Andreea, ‘că na, mă rog’, vremurile s-au schimbat ;)) Așa că Olivier și-a luat inima-n dinți și i-a propus căsătorie Andreei la un miez de noapte, sub ploaie, pe un pod de pe Sena… Știți, da, ce i-a răspuns? DA !!! Așa am ajuns și eu invitat la nunta lor minunată, unde m-am simțit ca între prieteni, mai ales ca am avut ocazia sa îi revăd pe Denisia & Mihai (un cuplu drag nouă).

.
Vă mai spun doar câteva detalii ale nunții după care vă las să vedeți fotografiile. La furtul Andreei, Olivier a fost obligat de hoațe să cânte celebra piesă: “Champs Elysées” și am avut ocazia să auzim toți o interpretare de excepție din partea lui Olivier, ajutat de prietenii săi dornici să îl ajute în recuperarea miresei. Mai ales că aproape pentru toți prietenii lui Olivier tradiția furtului a fost ceva nou. La nunta lor am văzut oameni din cele mai diverse colțuri ale Europei. Andreea cu Olivier au călătorit atât de mult peste tot și sunt atât de prietenoși, comunicabili și deschiși încât cei care i-au cunoscut nu au ezitat să viziteze România doar pentru a le fi alături. Cu această ocazie până și Cununia Religioasă s-a desfășurat în română și franceză paralel, ceva foarte interesant pentru mine, însă extrem de plictisitor pentru copii  :))))

.
Mulțumesc dragilor pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Laura & Dan: Bucuresti

9 July 2011 - Nunta

Laura-Dan-cover

Povestea noastră a început acum 4 ani, într-o seară de august, în care fiecare dintre noi își făcuse alte planuri. Dar Cineva acolo Sus a vrut ca drumurile noastre să se întâlnească (aparent din întâmplare), să ne oprim și să ne povestim unul celuilalt pe nerăsuflate, vrute și nevrute timp de mai bine de 3 ore. De atunci suntem în fiecare zi eroii unor noi povești în care, de data aceasta, suntem alături unul celuilalt. Ne iubim mult, ne alintăm și ne ținem în brațe cât de des putem. Ne place să ne imaginăm că uneori, când ne strângem în brațe pe stradă, așa, fără vreo-un motiv anume, oamenii din jurul nostru cred că ne cunoaștem de ieri.
.
Povestește Dan: În cea mai recentă poveste, în nordul Italiei, după ce ne-am strâns în brațe în balconul Julietei din Verona și am lipit mesajul nostru pe perete, am ajuns in Veneția. Acolo, într-o gondolă, sub cântecul unui gondolier iscusit am prins curaj, am scos inelul și am întrebat: Vrei să fii soția mea? Ea s-a îmbujorat tare, a uitat că mai devreme îi era teamă de cum se clatină gondola și mi-a spus un DA fericit. Sub Podul Rialto i l-am pus pe mâna și am știut că va fi pentru totdeauna.
.
Planurile pentru nuntă au urmat firesc. Și pentru că voiam ca toți cei dragi nouă (familia, rudele și prietenii apropiați) să se bucure împreună cu noi, am pregătit cu mare drag și atenție la detalii (preferatele Laurei) o petrecere mare, plină de veselie, la care ne-am bucurat că ne-au fost alături de părinți nașii și toți cei dragi. (Lura și Dan)
.
Oare ce aș mai putea adăuga la asemena cuvinte înaripate de dragoste? Decât că am fost și eu alături de bucuria lor, onorat de invitație și încrederea acordata :) Și în locul meu vor povesti fotografiile cât de frumos a trecut ziua mult visată de ei doi. Voi aminti doar despre furtul Laurei. Cererea de la hoți a fost o declarație de dragoste de la Dan (nimic neobișnuit până aici). Partea interesantă a fost că și Nașul a trebuit să facă și el o declarație Nașei. Abia la această nuntă am văzut un naș cu adevărat îngrijorat de cererea hoților. Un naș care a stat alături de mire trăind emoțiile acestuia pe propria’i piele :))))
Mulțumesc Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio