Malina & Alex: Tg.Jiu, RO

18 December 2012 - Nunta

Malina-&-Alex--4-Creative-15

Povestea Mălinei cu Alex a început oficial acum 8 ani. Spun oficial, pentru că ei cred că acum 11 ani s-a întâmplat tot. Încă din 15 septembrie 2000 s-a nimerit să împartă o bancă școlară. Știm noi că nu este o simplă nimereală ;) și după 3 ani de joacă, de ciondăneli și glume, și-au dat seama că este aproape ca într-o căsnicie :))) Adică neapărat se vedeau zilnic, împărțeau interesele sociale și personale. Aveau aproximativ aceleași experiențe și ‘traume post-școlare’ dar ceea ce cu adevărat i-a făcut un cuplu a fost momentul în care și-au dat seama că: “împreună putem face totul posibil!!!”.

Și de atunci au trecut 8 ani. 8 ani extraordinari chiar dacă au fost presărați și cu griji. Ani de dragoste liniștită dar în același timp pasională și nebună. Ani plini de responsabilități dar și cu multe zâmbete și fericire. De fapt este o adevărată poveste de dragoste care le include pe toate. Nu știu care a fost punctul culminant al poveștii lor – Nunta sau ziua din februarie 2011, când la 10.000 km distanță, pe o bancă de lemn, lângă cea mai frumoasă plajă, “Alu mi-a propus să fiu soția lui. Propunerea de a îmbătrâni împreună m-a emoționat până la lacrimi și am acceptat-o fără nici cea mai mică ezitare. Și cum împreună avem curajul să înfruntăm orice greutate, tot atunci am luat decizia de a ne organiza nunta visată. Așa cum ne-am imaginat-o și ne-am dorit-o noi. Nu cum au calculat-o părinții, nu cum sperau prietenii. Ne-am dorit să organizăm o petrecere în gradină (cum am numit-o noi mai târziu :)), iar familia și toți prietenii dragi să ne fie alături. Am găsit locul ideal în aer liber, ne-am implicat 150% să transformăm în ceea ce ne-am dorit…”

Și cu adevărat le-a reușit nunta pe care au visat-o 150%. Toată lumea s-a simțit excelent și fotograful deopotrivă cu ei ;)) A fost fascinant să urmăresc relația Mălinei cu Alex în ziua nunții și privindu-le iubirea parcă am trăit dragostea adevărată ce le include pe toate. Atât de unic se combină caracterele lor întocmai cum se pot împleti inexplicabil ghioceii cu zăpada, merg mână-n mână anunțând primăvara. Nu cred întâmplarea i-a adus împreună și viețile lor împletite din fire delicate și puternice în același timp. Frumusețe, blândețe, bucurie, armonie cu cei din jur și cu natura, stil, imaginație…. Toate acestea au făcut ziua nunții și au purtat semnătura lor unică.

Dimineața a început cu căldură mare și fericire din partea Mălinei. Am simțit exact ceea ce au povestit – nunta pentru ei doi, așa cum și-au imaginat și visat alături de părinți și prieteni. Ziua sufocantă de arșiță a fost perfect răcorită de experiența cu Mălina și Alex, un gentleman adevărat despre care vă spun doar că nu i-a mai stat gura serioasă :))) spre delectarea Mălinei (și a fotografului:)) Alex, împreună cu cavalerii de onoare au dat startul încă de dimineață, când jumătate de oră au încercat să dea de capăt papionului și întrebării dacă se poartă curea cu bretele sau nu… Și în marș vesel de nuntă a continuat totul cu bucuria Cununiei Religioase și veselia petrecerii, într-0 grădină ascunsă printre munți, înconjurată de copaci înalți ce se oglindea în lacul cu nuferi. Alex și Mălina au avut grijă de toate detaliile pentru a fi de poveste și distracția de pomină la petrecere. Detaliile decorului în natura în care s-a desfășurat nunta a dat perfect tonul stelelor ce au împodobit sala petrecerii.
.
Mulțumesc pentru onoarea de fi fotograful nunții voastre și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Luiza & Dani: Tg Jiu, RO

7 December 2012 - Nunta

Cover-Luiza-Dani

Aducem în viață lucruri ce ne împlinesc visele, sau cel puțin credem că le vor împlini. Așa că nu vei găsi un chitarist fără chitară, un ‘skateboard-ist’ fără skateboard și un pasionat de muzică fără muzică…

Pentru Luiza, muzica reprezintă felul în care “se aud” sentimentele. Pasiunea Luizei pentru muzică este acompaniată de Cookie (cațel), un membru cu drepturi depline în viața Luizei. Nu știu în ce măsură Dani i-a cerut Cook-iței dreptul de a-i face curte Luizei, știm însă că a reușit să o cucerească pe Cookie așa că împreună au făcut echipă pentru o altă pasiune a Luizei – călătoriile. Așa au colindat lumea-n lung și-n lat.  Cu degetele împletite în ritm de dans strigând din când în când “Ole” (nu de alta, dar Dani este mare fan al fotbalului) așa au descoperit locuri nemaipomenite pentru ei doi.

Se spune că poți cunoaști un om într-o călătorie, timp în care să mănânci împreună cu acea persoană un butoi cu sare. Nu știu câtă sare au mâncat, dar de călătorit, au călătorit. Dani a cunoscut firea veselă, ambițioasă și impulsivă, a Luizei. Total opusă calmității, răbdării și mai ales ‘ne-muzicii’ lui Dani :)) și cred că au descoperit cel mai important lucru: formează un întreg unic. Așa au ajuns în iarna lui 2010 când în drum spre Australia s-au oprit pentru câteva zile în Hong-Kong … “Ne-am bucurat împreună de frumusețile ce ne înconjurau. Am profitat la maxim de fiecare secundă petrecută acolo. În ultima seară am mers în croazieră ca să admirăm fabulosul spectacol de lumini ce se desfășura în port. Atmosfera era perfectă, iar decorul îți fura mințile..îți tăia respirația. Ei bine acela a fost momentul când Dani a scos inelul din portofel :)).  Și…iată-ne aici!” Iar noi am ajuns la nunta lor: ea – viitor medic, el – in mediul bancar, îndrăgostiți, veseli și fericiți de nunta lor frumoasă.

Cât de frumoasă, veți vedea din fotografii. Tot din fotografii veți vedea caracterul mereu vesel al Luizei și mai ales frumusețea ei fermecătoare. Frumusețe ce se transmite de la mama la fiica ;) Când am văzut o doamnă lângă Luiza, am crezut ce e sora ei mai mare, ce mirat am fost să aflu că e mama ei! De fapt Luiza a fost înconjurată de domnișoare frumoase, una mai delicată ca alta ce scotea și mai mult în evidență eleganța și frumusețea Luizei. După momente emoționante la biserică ne aștepta petrecerea.

Cortul de pe insulița din Tîrgu Jiu ne aștepta împodobit ca un sezon de iarnă înghețată, contrast atât de plăcut față de ziua fierbinte prin care am trecut. Luiza și Dan au ținut să ajungă primii la sală și să aștepte cu șampanie pe fiecare invitat în parte. Invitații au apreciat acest gest așa ca la rândul lor au ținut tradiția de nuntă Românească de a întârzia la nuntă cel puțin o oră, două… Așa că Luiza și Dani au stat lângă ușă 3 ore frumoase :) Petrecerea a reușit!!! Muzică populară live pentru părinți, rap si brake-dance pentru tineri și mâncare delicioasă pentru toată lumea.  Nu este cazul să vă descriu petrecerea prin cuvinte, aici trebuie să o vedeți!

Va spun numai că luna de miere au petrecut-o în Australia, să nu încurcați cu Austria, prima e de 100 de ori mai departe :))) și le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful zilei în care și-au pornit cea mai importantă drumeție a vieții, căsătoria. Mulțumesc și lui Dragoș pentru asistență.

Cu drag,
Sergio.

Anca & Bogdan: Cluj, RO

18 October 2012 - Nunta

Anca-si-Bobi-Cover2

Bogdan: “Dragostea-i simplă. Dacă e compusă din sentimente sincere tâșnind din inimi curate. Ne-am cunoscut în trecere prin viață, nimic neobișnuit, nimic supranatural. Rod al rutinei. Una bună dealtfel, pentru că din obiceiul sănătos de a merge să mă întâlnesc cu Dumnezeu, El mi-a scos în cale un înger. Mi-a spus că o cheamă Anca și a plecat cu treabă pentru lucrare. Nu a avut timp de alte amabilități. Nici numele nu sunt sigur că mi l-a reținut. Ni s-au mai intersectat drumurile devenind tot mai apropiați. Rătăcind însă împreună am descoperit în ea o ființă minunată, plină de dragoste față de Dumnezeu și de oameni, ieșit din calea-afară de isteață, comunicativă, dezinvoltă, cu ochi sinceri și pătrunzători de avem impresia că îmi citește gândurile. Noroc că era seară. Am știut că ea este fata lângă care doresc să îmbătrânesc. Alături de ea viața a căpătat o altă culoare, cotidianul transformându-se în senzațional. Ne-am întâlnit în tot felul de locuri frumoase trăind clipe unice. Cererea în căsătorie a fost mult așteptată, plină de emoții și vise. Pregătirile pentru nuntă le-am făcut din timp pentru că ne-am dorit mult ca acest eveniment să fie grandios, deosebit, molipsitor chiar pentru invitații ce au dubii dacă să facă sau nu pasul acesta. Pe doi știu sigur că i-am convins. Nunta a fost cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat Tatăl ceresc să-l trăiesc până acum.”

Anca: “Ne-am cunoscut în Elveția, ne-am împrietenit în Londra, ne-am plăcut din prima clipa când ne-am vazut și ne-am căsatorit în Cluj. Cam așa ar suna pe scurt ceea ce se numește povestea noastră de dragoste. Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului. (Prov 27:19). E un verset deosebit pe care l-am învățat de la o bună prietenă și pe care mai apoi am ajuns să îl înțeleg pe deplin. Nu a fost nevoie nici de multe cuvinte, nici de multe analize și caracterizări din momentul în care l-am cunoscut pe Bogdan. Când dragostea e din Dumnezeu, inima nu îți mai dă pace. Un suflet mare, o inima dăruită în întregime lui Cristos și un caracter puternic, cam asta e Boby, darul lui Dumnezeu pentru mine. După aproximativ un an m-a cerut de soție și cred că am fost mai hotărâtă ca niciodată. A urmat nunta… perfectă pentru noi. Nu aș schimba absolut nimic din ziua aceea. Boby, eu, rochia, părul, sala, invitații, fotografii… :) a fost un tot care parcă din veșnicii a fost repetat, ca în ziua nunții să iasă totul perfect. Și unul singur este responsabil de toate acestea… Dumnezeu. Îi mulțumesc!”

Este greu să mai adaugi ceva la cele scrise de Anca cu Bogdan mai sus. Voi confirma doar că evenimentul a fost cu adevărat grandios, cu toate detaliile așa cum le-au descris Anca cu Bogdan. Încă de la nunta Semidei cu Ionuț i-am observat pe Cireșarii (așa li se spune echipei lor super vesele). Un cuplu jovial, dependent unul de altul și de dragostea curată de la Dumnezeu pe care și-o poartă. Încă de atunci erau în planuri de nuntă și m-am simțit onorat de ideea ca aș putea fi fotograful nunții lor cu adevărat mărețe până la detalii.

Familiile emoționate de dimineață au roit în jurul lor pline de grijă și anticipare. Anca încântătoare pentru privirile noastre l-a văjit complet pe Bogdan (sau Boby, așa cum îl dezmiardă Anca). Interesantă este coincidența că stau pe strada Cireșilor :)) și chiar decorul nemaipomenit a amintit cromatic de cireșile coapte. Nu pot să nu amintesc de buchetul absolut excepțional al Ancăi și așa cum au spus și ei doi, nu îmi imaginez cum s-ar fi putut mai bine face măcar ceva din ce am văzut. Am avut parte de o plimbare pe străzile Clujului, am râs, ne-am distrat făcând fotografii și în semn de nemulțumire, am stat supărați la fotografia 34 (pe fudal este biserica unde nu li s-a aprobat să facă cununia religioasă). Cred însă că toate lucrurile împreună sunt spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu (așa cum spune si Biblia). Așa că binecuvântarea a avut loc într-o locație excepțională, cu vederea dealurilor cântând în dezmierdarea soarelui.

Ca ruptă din basme a fost atmosfera. Coridorul  din coloane albe era plin de lume emoționată în așteptarea mirilor și cu greu ne-am găsit concentrarea de a ne desprinde de priveliște pentru a întâmpina copiii ce aruncau petale. Cred cu adevărat că o imagine poate spune mai mult decât multe cuvinte, așa că am plăcerea să vă pot arăta fotografiile pentru a putea admira atmosfera mirifică a momentelor. Printre crengile cireșilor din acea grădină, ghirlande cu flori și admirația invitaților a vorbit Florin Ianovici, Vladmir Pustan și Nanu Bogdan și mulți alții aducând râsete dar și lacrimi (de fericire) pe fețele mamelor înduioșate. Am impresia că s-a dunat toată România pentru a le fi alături. Până și Toflea (cunoscătorii știu despre ce este vorba) a fost prezentă acolo senzibilizând inimile tuturor. A plâns și Anca emoționată de jurăminte și după ce Dumnezeu le-a dat binecuvântarea, s-a încheiat partea solemnă și am mers cu toții spre partea veselo-gustoasă!!!

Și acolo a început adevărata veselie. Cuvântări, amintiri depănate cu iz de Creangă. Dedicații muzicale, mesaje de dragoste toate au adus o dispoziție de nuntă așa cum în povești se aude și cei îndrăgostiți nu au rezistat iubirei ce plutea în aer ca o ceață de care nu aveai chip să scapi așa că în foto 174 am surprins o cerere în căsătorie (adică emoțiile ’ascunse’ ale cererei). A venit și timpul emoțiilor și plânsetelor și pentru tați și într-o stare incărcată de emoții pozitive a fost adus tortul. O frumusețe unică compusă din prăjiturele frumoase și delicioase… Poveștile nasc din ralitatea fabuloasă. Minunății mereu ne inconjoară și sunt fericit că am avut ocazia să particip la asta.
.
Mulțumesc pentru dragostea altruistă împărtășită din plin tuturor, pentru caracterele voastre memorabil de frumoase, pentru onoarea de a fi fotografului nunții voastre și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Patricia & Darius: Arad, RO

5 October 2012 - Nunta

Darius-Right-Always

Nu avem noi multe nunți la noi acasă, în Arad, dar cele care sunt ne fac să ne pară și mai rău că nu avem mai multe… Este o plăcere să te trezești dimineața (la tine acasă) și să mergi la nuntă!!! Plăcerea este și mai mare când vezi două fețe luminate de dragoste și bucuria anticipării. Iar pentru ca ziua să fie și mai neobișnuită  pe cerul Aradului defila Air Show-ul. Cu toate că îmi imaginam și știu cât de intensă este experiența văzduhului, totuși cred că intensitatea momentelor, acolo unde ne aflam noi, era mai intensă și mult mai înaripată.
Patricia, de o frumusețe delicată și sfioasă, domnișoarele, una mai frumoasă ca cealaltă, exaltau atmosfera cu chicote, râsete. Au destins atmosfera plină de emoții puternice și totodată au defilat fericite ca pe podiumul de modă, dansând și veselindu-se toată ziua, fără a ține cont de centimetri tocurilor :)) Iar cavalerii lui Darius, chiar dacă nu au avut perspectiva “înaltă” a domnișoarelor de onoare, totuși au fost cât se poate de implicați și veseli la nuntă. Fiecare invitat a fost acolo cu tot dragul și implicarea emoțională în tot ce s-a petrecut. Fiecare a dorit și s-a bucurat să fie acolo. De ce spun asta? Pentru că povestea Patriciei cu Drius își are începutul la un eveniment la care nici unul dintre ei nu a dorit să participe. Iar tocmai acest numitor comun i-a apropiat… Datorită unor circumstanțe, nu s-au văzut aproape un an de la acel eveniment și nici nu și-au mai vorbit, până într-o zi când s-au întâlnit accidental și “Ne-am dat seama că ar fi bine să ținem legătura într-un fel sau altul.”
După acel moment totul a decurs parcă de la sine și “Cererea în căsătorie a fost plină de emoții și fâstâceli: cu inelul învelit în laveta aparatului foto și genunchii tremurând, după o plimbare pe malul mării (Grecia – Insula Lefkada), am hotărât că a sosit momentul mult așteptat”. Amândoi probabil sunt de acord că uneori e bine să mergi și pe-acolo pe unde nu vrei neapărat să ajungi. Cu atitudinea potrivită poți câștiga ceva ;) (asta vorbind despre evenimentul la care s-au cunoscut…) Cu atât mai mult ai de câștigat când mergi undeva unde vrei să fii și unde totul este așa cum a fost la nunta lor. Pe lângă un eveniment vesel, am câștigat și doi prieteni cu care sperăm să ne revedem cu prima ocazie. Două caractere pasionate de fotografie, iar misiunea “(im)posibilă” a lui Darius este să obțină o fotografie cu Patricia în care ea să râdă exploziv :)))) Așa că mereu caută modalități de a o face să zâmbească. Darius, fiind un tip inventiv și inteligent, imediat și-a dat seama că bucuria vieții lui este Patricia. De fericirea ei ține fericirea căsniciei lor, așa că face pe Romeo cu Jiulieta lui, cântându-i la fiecare balcon liber. Și mai mult de atât este foarte conștiincios să aibă dreptate în toate, căci este avocat, și unul bun, de aceea cam mereu are dreptate. Dar soția lui, demnă fiind de soțul ei “Drept”, a avut și la această afirmație o replică demnă de un soț “Drept”. Vedeți voi în slideshow :))) Ce mai! Ne-am amuzat la sesiunea foto de minune.  Am susținut jovial abilitățile lui de Romeo de a încerca să o convingă pe Jiulieta să răspundă cântului de dragoste.
.
Am râs de “Happy wife, Happy life” și am apreciat enorm fiecare detaliu ce a făcut parte nu doar din sesiunea foto, ci și din viața lor, din relația lor frumoasă.
.
Vă mulțumesc dragii mei pentru bucuria de a fi alături de voi și lui Alex pentru asistență.

Cat costa un fotograf de nunta: in Romania

1 October 2012 - Sfaturi

cat-costa-un-fotograf-cover

Cât te costă fotografia de nuntă, sau cât ar trebui să coste un fotograf de nuntă ?
Nu demult un prieten mi-a atras atenția asupra unui comentariu de pe un blog, unde o mireasă a calculat că investiția bySergio în echipament a fost “undeva pe la 4.000 euro maxim”. Conform estimărilor ei, după 3 nunți, noi ne-am scos toată investiția și suntem pe profit :D Și mare îi era mirarea cum de cerem așa mulți bani. Săptămâna trecută însă, când m-am întâlnit cu niște miri “Dragi” din 2013, printre altele am ajuns și la acest subiect tehnic la care ei ne-au spus: “Wow, păi TREBUIE să faceți o postare, pentru că noi habar nu aveam ce costuri implică fotografia de nuntă !!!” Așa că uite am decis să fac această postare explicativ-informativă. Cu multă răbdare, voi povesti despre cât costă la bySergio fotografia de nuntă.
Vom face referire la site-ul www.f64.ro unde sunt client Gold :).
Canon Mark II  aparatul foto (doar corpul fără obiectiv)- 1900€/bucata – două bucăți = 3800€. De ce două? În primul rând pentru că la fiecare nuntă bySergio înseamnă doi fotografi și sunt multe momente care în cadrul nunții se petrec concomitent sau momente ce pot fi surprinse din diferite perspective. Iar într-al doilea rând: ce faci ca fotograf dacă în toiul nunții, făra un motiv anume, te lasă singurul aparat pe care îl ai? (Groaznic, nu?).
Obiectivele pentru aparate foto se cumpără separat și au roluri diferite:
Obiectiv 35 mm  (1400€)
Obiectiv 85 mm (400€)
Obiectiv 70-200 mm (1200€)
Obiectiv 24-70 mm  (1200€)
Blitz 580EX 500€/bucata (2buc = 1000€)
Carduri 32GB 180€/bucat (3buc = 540€) 2 in aparat si 1 de back up.
Nu voi aminti aici: acumulatori, încărcătoare, filtre, gripuri, lumini, trepiede, declanșatoare, card reader (și las pe fiecare să completeze lista…)
Geanta foto 250€  (cea care protejeaza echipamentul atat de scump ;i rezistă încărcată la greutate de peste 25kg)
Soft-uri cu Licență de la Adobe: Photoshop (950€)+ Lightroom (330€) = 1280€
Laptop Sony cu licenta de Windows 7 - 1500€
Hard disk extern 1 TB, și încă unul de Back-up 150€/bucata (2 buc. = 300€)
Desktop (PC-ul) 2500€ cu multi core procesors și 6 hard discuri legate în RAID.
Monitor DELL Ultrasharp pentru editare foto de 27 inch 500€
Primul Site 3000€
Al doilea Site (acesta)- intrați pe FloSites și vedeți prețurile :)

Uite așa ușor-ușor am trecut de 18.000 Euro. Cam departe de 4000 E, nu? De 5 ori mai departe LOL.
Scump… Dar cine v-a zis că fotografia este ieftină ? :)) 
Scump, scump, dar acum toată viața îl poți folosi, corect? Nu chiar. Garanția la echipamentul foto e de doar 2 ani. Dacă le folosești cu grijă, unele lucruri vor rezista și 3 ani, altele nu. Blițurile, spre exemplu, au și ele garanție 2 ani, dar lampa din ele se arde după aproximativ 50.000 de declanșări, ce le poți face și în jumătate de an. În acest caz producătorul nu va repara nimic pentru că lampa este consumabilă și s-a consumat. La fel consumabil este și declanșatorul și cauciucurile din aparatul foto ce se consumă la rândul său după 100.000 de declanșări (Canon 5d) sau 150.000 de declanșări (Canon 5d Mark II). Eu am avut neplăcerea să văd cum unul din ele nu a rezistat nici 89.000… :( Cum a declarat producătorul: Nu garantăm 150.000 ci doar sugerăm că aparatul să funcționeze atat. Iar dacă se defectează înainte să ajungă la acel număr magic (după ce expiră 2 ani) reparația o suportă clientul. Întrebați pe Adi cât a durat și costat reparația.
Bun am înțeles cu echipamentul foto, dar Laptopul ar trebui să țină 5 ani :) Ce fain ar fi, MacBook Pro ce l-am avut s-a stricat la o săptămâna dupa ce a expirat garanția. Reparația a costat 700euro+TVA. Deci dacă folosești echipamentul atât de intens cum îl folosim noi, ai maxim 3 ani în care trebuie să amortizezi investiția făcută, ca să poți investi în echipament nou. Mai ales că în 3 ani echipamentul devine depășit moral și își pierde mult din preț și valoare. (Exemplu: acum avem în vânzare un laptop Dell care mai are garanție 1 an jumate, pe care am dat 1000 Euro iar acum, după un an, îl vând cu 600 euro (cei interesați mă puteți contacta ;) Ca să ții pasul cu tehnologia trebuie să investești mereu în ceva mai bun, mai performant, mai avansat, mai rapid, care este și mai scump. Încă un exemplu: Diferența de pret dintre Canon Mark II și Canon Mark III este de 1400 Euro. Iar cel mai popular obiectiv Canon 24-70mm, de la o generație la alta s-a scumpit cu 1000 euro. Cunosc mulți fotografi ce au cumpărat deja Canon 5d Mark III (2700 Euro) sau chiar Nikon D4 (5000 Euro). Eu prefer să mai aștept un pic până Canon va rezolva toate problemele cu softul noului model înainte să îl cumpăr, dar acest pas, după cum înțelegeți, este inevitabil și la rândul său înseamnă că vom depăși bariera de 20.000 E…


Revenind la cheltuieli și amortizarea echipamentului. Acum suntem la 18.000 Euro ((cazul nostru)  cunosc fotografi ale căror echipamente depășesc această sumă) ce trebuie recuperată în 3 ani, adică câte 6.000 euro/an. Iar pe lângă această investiție de recuperat, un fotograf mai are și alte cheltuieli…
WOW, un fotograf mai are și alte cheltuieli?  :))
.
Orice om, (fotograf sau nu), mai cheltuie bani lunar pentru: chirie, întreținere, mâncare, convorbiri telefonice, transport, îmbrăcăminte, medicamente (și dacă ai și un copil, cheltuielile creeeesc) e.t.c. După estimările noastre, confirmate de cei peste 20 fotografi participanți la workshop, suma lunară depășește lejer 1000 euro/lună. Aici după cum se vede nu am inclus cheltuieli imprevizibile sau concediu și mașină. În primii 4 ani de business am putut doar visa la așa ceva :)) Fără să mai zic de cheltuieli pentru workshop sau alte materiale de creștere profesională. La minim vorbind, într-un an se adună 12.000 euro + 6.000 euro amortizarea echipamentului = 18.000 euro/an. Deci un fotograf ar trebui să castige 18.000 E pe an +  PLUS să mai câștige bani să poată plăti taxele către stat, CAS-ul și pensia (sume pe care fiecare angajator le plătește pentru angajatul său, iar fotograful și le plătește singur). Pe lângă aceasta mai adaugă costurile pentru asistenți, albume, canvasuri, fotografii înrămate, DVD-uri, hosting și uite că am depășit 20.000 Euro/an.
E mult 20.000 E dar dacă tot anul, în fiecare weekend ai câte o nuntă îți scoți banii!
Dacă am fi în America da! Dar să nu uităm că este vorba de România Ortodoxă, unde pe lângă Postul Mare din Noiembrie până Mai (când e frig și urât afară pentru o nuntă), mai sunt și vara zile în care nu se fac nunți din cauza la tot felul de 
Posturi despre care nici Maica Domnului nu a auzit! =)) Practic, în 2012 din Mai până în Noiembrie sunt 20 weekend-uri în afara posturilor. Ceea ce înseamnă că un fotograf are șanse să prindă maxim 20 de nunți. Dar ce e pe hârtie nu e și î
n viață. Din discuțiile mele personale cu cei mai mari fotografi din România, media este de 14 nunți pe an. Știu mulți fotografi pro, ce mulțumesc pe deplin mirii, dar care totuși, anul acesta nu au decât 10 nunți sau mai puține. Așa se întâmplă, sunt zile pentru care avem și 25 de cereri dar sunt și zile pentru care nu avem nici una. Spre exemplu nu trece o săptămână să nu primesc vreun telefon sau mail de la viitoare mirese cu cerere pentru 25 August 2012 (dată ce a fost ocupată prima, încă din 2011). Revenind la cele 14 nunți – e un numar destul de mare incât să îți dea de lucru pentru aproape tot anul. Iar profitul în urma acestor 14 nunți ar trebui să acopere cheltuielile de 20.000 Euro/an. Vă las pe voi să faceți calculele matematice despre cât ar trebui să coste un fotograf la o nuntă și cât ar trebui să fie Oferta lui. Aveți calculator, nu? Ce v-a ieșit? 300 euro pe nuntă ? 500 euro ? Sau e defectat calculatorul meu, sau suma e de o mie patru sute douzeci și opt de euro pe nuntă, ca fotograful să supraviețuiască. Să admitem că nu toți și-au făcut firmă și plătesc taxe, CAS și pensia (chiar dacă nu suntem de acord cu așa ceva, pentru că nu vreau să văd România unde este Grecia acum, dar eu răspund doar de “grădina mea” și încurajez ca toți să fie cetățeni responsabili). Să presupunem că nici nu au băgat așa mult în echipament. Poate cineva a investit în echipament doar jumătate din cât am investit noi, adică 9.000 euro, ce ar veni de amortizat câte 3.000 euro/an. Adăugați asta la cei 12.000 euro/an de existență si avem 15.000 euro/an. Cât ar trebui să câștige pe nunta ca să supraviețuiască ?… peste o mie saptezeci de euro pe nuntă.  Ceea ce ați citit mai sus este o expunere pur matematică despre cât ar trebui să coste cel mai ieftin fotograf profesionist de nuntă fără album, canvas sau LTD. Acum spuneți-mi voi, cum faci calculele pentru cât de bun este unul sau altul? Și mai mult ca atât, cum calculezi implicarea creației artistice pe care ți-o dedică?


Am înțeles, nu e prea profitabil financiar, dar în schimb călătorești prin toată lumea. Ce viață frumoasă! Da :) Daca ar fi să omit partea cu stresul și responsabilitatea. Faptul că plecăm Vineri de-acasă cu gențile și revenim obosiți (de pe căile ferate române) abia Luni. După ore în șir de nesomn ajuns acasă, te odihnești o zi cu familia și începi să faci back-up la nunțile fotografiate. Alegi și prelucrezi fotografii. Răspunzi la sute de mailuri. Faci secretariatul firmei. Contabilitate. Vorbești la telefoane. Răspunzi la zeci de întrebări pe mail facebook. Faci agenda cu fiecare mireasă în parte împărtășindu-i experiența și spunându-i un cuvânt de încurajare pentru stresul pozitiv al nunții… Faci texte de postare și încă zeci de idei le scrii undeva cu speranța că într-o bună zi vei avea timp să le împlinești. Faci albume. Faci/trimiți colete. Lucru-lucru-lucru și nu reusesti să termini nici pe jumate nunta de la care ai venit când îți dai seama că din nou este vineri și iar trebue să pleci. Îl îmbrățișezi pe David și pleci de-acasă. Pe drum vorbești cu prietenii la telefon spunându-le că agenda în week-end ți-e plină pentru minim 6 luni înainte…. 
Iar uneori stai să te gândești că mulți oameni lucrază  5 zile pe saptamână și de Vineri seara până Luni dimineața sunt acasă cu cei dragi. Mai mult de atât, conform declarației Money Channel, peste 90.000 din bugetarii din România au salariul peste 1000 euro/lunar. Oameni ce au confortul unui job de luni până vineri cu un salariu asigurat indiferent de calitatea rezultatului obținut. Statul are de pierdut, nu ei. Altceva este când îți asumi un risc de a investi bani și a deschide un business de al cărui succes nu ești sigur. Acesta depinde și de calitatea rezultatului obținut și mulțumirea clientului. Un singur client nemultumit îți poate strica toata reputația și în final business-ul. Altceva e la stat. Câți nu sunt mulțumiți de drumurile din Romania ? Și oare a încetat cineva din cei nemulțumiți să circule? Când lucrezi pentru tine asta implică stres, și efort “peste program”, și implicare emoțională/morală/creativ-intelectuală/artistică. Iar partea cea mai riscantă este: Chiar dacă le faci pe toate cele de mai sus bine, nu ai garanția că vei avea cele 14 nunți. Cunosc fotografi buni, de care îmi este milă, și care cer mult sub prețul investiției și a valorii meritate – fotografi ce de ani de zile muncesc mult și tot ce adună este frustrare (realizând că cu banii castigati in alta parte si băgați în echipament foto deja și-ar fi luat jumătate de apartament)… iar profitul din foto tot nu apare la orizont.

Această postare trece peste pasiune, plăcere, hoby și vrea să fie un post cât mai clar și simplu matematic vorbind pentru fotografii full-time. Tot-odată se adresează și mirilor cu întrebări despre costurile unui fotgraf de nuntă. Miri care realizează responsabilitatea alegerii unui fotograf pro de nuntă (apropo, în postarea Priorități în investiția de nuntă, am scris mai multe lucruri utile ce pot ajuta pe mirii să nu pățească așa cum au pățit multe cupluri ce acum ne contactează pentru un LoveTheDress (sau ne roagă să le prelucrăm fotografiile lor de nuntă – ceea ce nu facem) pentru că cele primite nu sunt deloc ca cele din portofoliul fotografului ales, unde se postează doar ce vrea fotograful să apară pe site (20 foto de la 10 nunți).

Dacă ești un fotograf care ai băgat deja mii de euro în echipament și de 2-3 ani nu ai evoluat oferta, pentru că nu știi cât să ceri, sper că acest post te va pune pe gânduri. Iar dacă ești unul din acei ce de 5 ani tot te chinuie să urci peste linia de plutire dar ești tot mai departe de ea, tot cumperi echipament mai nou în speranța că te va face fotograf mai bun și totul se va schimba cumva, poate a venit timpul să îți pui problema să vinzi totul, să te angajezi undeva și să te bucuri de o viață liniștită unde iau salariul asigurat.  Nu suntem în comunism să trăim după sloganul: “Trăiesc pentru a munci, Muncesc pentru a trăi!”  E un cerc vicios și nu cred că acesta este scopul omului pe pământ… De aceea orice ar lucra omul, el trebuie să aibă o șansă să își facă la un moment dat prima lui casă, să crească vreo 2 copii, să planteze vreo 3 copaci în grădină și să mai vadă Europa dacă tot am intrat în ea.  
Pentru a fi clar pentru toată lumea și să nu interpreteze care cum vrea, Oferta bySergio pentru 2013 este 1500 euro cu un album inclus :)

.
Cu respect și mult drag,
bySergio
.
PS sursa imaginii grafice de la cover.

UPDATE I – pentru că prea multe discuții contradictorii apar, (probabil nu ne-am făcut înțeleși prea bine) vreau să subliniez:  Oamenii trebuie să te aleagă ca fotograf al nunții și să plătească nu pentru tehnică sau banii investiți (dacă acesta este unicul motiv pentru care te alege – ar fi o rușine), ci în primul rând pentru experiența cu tine. Abia după aceasta plătesc pentru produsul oferit. Trebuie să te perceapă ca fiind parte din stilul lor. Să aibe valorile tale și să fie fericiți să le împărtășiți reciproc. Când găsești acești oameni = ți-ai găsit mediul tău și mai departe poți face un brand, care să devină un succes (și emoțional, dar și financiar). Mulțumim lui Dumnezeu pentru succesul pe care îl avem. Sezonul acesta (ca și cel trecut) avem numărul maxim de nunți pe care putem să îl luăm. La mulți miri care ne scriu le sugerăm alți fotografi pentru că suntem ocupați și suntem fericiți și încântați de alegerea mirilor! LE MULȚUMIM!
CU RISCUL DE A MA REPETA – postarea nu este una justificativă (și nici de laudă tehnică)… este O POSTARE EDUCATIV/INFORMATIVĂ TEHNICĂ adusă la schiță generalizată potrivit cunoștințelor pe care le deținem în prezent. Nu vrem să impresionăm pe nimeni și nici să stârnim milă (așa cum am fost acuzați). Sănătate! 

Uite că am ajuns la UPDATE II - Nu știu din ce motiv, unii consideră că prin această postare, noi ne-am plânge și nu suntem mulțumiți de acest business (de prețul ofertei sau de numărul mic al clienților, care sunt gata să plătească atât de mult). Din motivul să nu fiu acuzat de unii, că mă laud, nu am vrut să spun că anul acesta, eu cu Silvia, avem 40 nunți (cu două mai mult, decât anul trecut, chiar dacă am crescut oferta cu 100€).  Mulțumim lui Dumnezeu în fiecare zi pentru mirii extraordinari, care ne-au ales fără a ști ce echipament avem. Suntem încântați de fiecare nuntă în parte și mulțumim mirilor din România, Italia, Grecia, Spania, Irlanda, Cipru, Houston, NewYork și Jamaica – deja ne e dor de cei a căror nuntă a trecut, și abia așteptăm să îi întâlnim pe cei a căror nuntă urmează. Repet: nu avem nici un merit pentru aceasta. Tot Meritul și Slava aparține doar lui Isus, Domnului și Mântuitorului nostru. Am fost încântați de prima noastră nuntă (unde Oferta a fost doar 150 euro) și la fel de încântați vom fi când vom ajunge la nunți cu oferta de 3000 euro. Pentru că nu banii contează pentru noi, ci oamenii fabuloși a căror fotografi și prieteni avem onoarea să fim.

Paul & Crina: Tg.Mures, RO

10 June 2012 - Nunta

Paul-&-Crina-cover

Am bucuria să aflu zeci pe poveşti de dragoste şi uite în sfârșit una care spune: A fost dragoste la prima vedere! Această vedere a fost pe holurile facultății, doi studenţi timizi încercau să dea de capătul unui orar indescifrabil şi dintr-un anume motiv au decis că este mai uşor de înţeles privirea celuilalt decât tabelul întortocheat de pe perete. Uite aşa prima zi de facultate s-a luminat şi a devenit frumoasă. Paul “un ardelean calm” a tot căutat-o din priviri în acea zi pe Crina, “o munteancă agitată” şi amândoi așteptau cu nerăbdare următoarea zi să se revadă. “Coincidenţa a fost că eram şi în grupe apropiate aşa că toate cursurile şi lucrările practice erau comune. Eram timizi, nici eu şi nici el nu avea curajul să facă primul pas, prima invitaţie la cafea, deşi ne plăceam extrem de mult.” Cum Crina era străină în oraş, chiar avea nevoie permanentă de sfaturile cuiva care putea să o îndrume. Şi pentru că Paul este aşa cum l-am cunoscut şi eu, un gentleman deosebit de atent, un tip cu un caracter frumos şi foarte vesel, bineînţeles că s-a oferit imediat (spre bucuria Crinei) să îi arate împrejurimile orașului și așa au început să vorbească mai mult, să râdă împreună. Iar Crina se pare că a descoperit nu doar frumusețea orașului ci și a lui Paul. Au găsit împreună că aveau multe lucruri în comun. “Din momentul acela am fost de nedespărțit. Au urmat 6 ani frumoși în care ne-am iubit în fiecare zi mai mult și mai mult. În fiecare zi ne-am surprins cu ceva nou și interesant, am trecut peste bune și rele cu înțelegere, respect și muuuultă iubire :))). Am fost împreună în cele mai importante momente din viața noastră, practic am crescut și ne-am maturizat împreună. După acei 6 ani Paul a pregătit cu multă discreție momentul cererii în căsătorie. A ales un loc deosebit, Gura Portiței (acolo unde Dunarea se “întâlnește”cu Marea Neagră), și momentul a fost deosebit, plin de încarcătură emoțională pentru că amândoi ne doream foarte mult să se întâmple. Pentru noi ziua nunții a fost cea mai frumoasă și cea mai emoționantă zi, pentru că am reusit să ne împlinim un vis, acela de a deveni o familie. Sunt multe de povestit și nu găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie iubirea noastră.” Iar eu ca fotograf sunt fericit, onorat și încântat pentru că au ales să le păstrez amintirile acestui pas important, plin de semnificație și animat ca eveniment. Crina este o frumusețe deosebită din multe puncte de vedere, iar ceea ce o face să radieze este modestia pe care o are. Este pe bună dreptate o cunună splendidă pentru Paul care o poartă cu drag și iubire gingașă. M-am delectat nespus să le urmăresc relația plină de încredere pe care o au unul față de celălalt. Respect și multă bunăvoință li ce citește în ochi. Caracterele lor se completează în mod armonios și sunt creați unul pentru altul potrivindu-se în lucruri mari și detalii mici. Totul s-a reflectat perfect în organizarea nunții lor care a dat la iveală nu doar calm dar și distracție multă și veselie animată cum nu vezi la orice nuntă.  Toate au urmat la fel de bine cum a început ziua. Biserica, cununia și restul din ziua nunții au făcut ca acea zi să devină unică. Chiar și mersul pe jos prin mijlocul orașului Targu-Mures, cu un alai de cavaleri și domnișoare de onoare, rude și prieteni, au adus zâmbete și bucurie pe fețele trecătorilor. Iar căldura sufocantă a zilei nu a fost în stare să înabușe bucuria din inimile lor. Iar petrecerea s-a încins cu trupele de dansatori dând o atmosferă și un spirit de sărbătoare. Echipa de distracție a prins spiritul de la dansul mirilor (ne-clasic, chiar plin de mișcări neașteptate) și au continuat în aceeași dispoziție animată. Și ce fel de nuntă Românească poate fi fără tradiția furatului miresei :)))? La Tîrgul Mureș de obicei se fură tot ce se poate fura (mire, mireasă, naș, nașă… de toate). De data aceasta a fost atât de original și spectaculos furtul încât va rămâne pentru mult timp în memoriile nuntașilor. Pentru veselia invitaților a apărut o trupă de țigani dansatori. Iar pentru că țiganul ramâne țigan și la nunta, aceștia au furat mireasa. Au venit cu dansul și au plecat cu mireasa. Sărmanul Paul, să vedeți pasiunea și curajul cu care a luptat pentru a smulge mireasa din mâinele hoților… dar în zadar. Așa că lupta a fost continuată în stil diplomatic, preluată de nașul ingenios. Încă de dimineată nașul a înțeles sufletul de țigan, cand doi prunci de rommi, în drum spre cununia civila, au tăiat drumul nunții cu o planglică, și nu s-au mișcat până nu li s-a răspuns cererii “dă șî mii-un leu nașule, să trăiești…”.  Așa că la furatul miresei era pregătit să le vină de hac negociatorilor. Hoții au primit, așa cum au cerut, două sticle de whisky. Si pentru că nu au specificat mărimea sticlelor, s-au văzut nevoiți să dea mireasa pentru doua sticluțe de whisky, numai că în varianta micro :))) Ce să mai poveestesc… a fost distracție pe cinste, datorita actorilor iscusiți și ingenioși. Paul și-a primit-o pe Crina înapoi, promițând nașului să n-o mai piardă nicicând !!! Încheierea petrecerii a fost la fel de frumoasă și gustoasă precum a fost tradiționalul tort al miresei.
.
Vă mulțumesc pentru atitudinea caldă și prietenoasă de care m-am bucurat în ziua nunții și pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Ionela & Ciprian: Buftea, RO

3 June 2012 - Nunta

Ciprian-Ionela-site

Niciodată nu am făcut anunțuri publicitare pe undeva. Fiecare nuntă este recomandarea directă a altor miri (care între timp ne-au devenit prieteni) și uite-așa din gură-n gură (ca folclorul) adunăm mirii care intră în cercul nostru de prieteni. Tot mai rar se întâmplă să ajungem la o nuntă unde să nu recunoaștem pe cineva sau careva să nu ne recunoască de pe la altă nuntă. Avem totuși un cerc mai restrâns de miri la care poposim când facem naveta Arad – București și a căror casă o percepem ca pe a noastră. Prietenii lor au devenit ai noștri (unii ne-au devenit și asistenți, corectori, sfătuitori în bySergio & CO :D) Iar pisicile lor ne sar în brațe cu drag să ne toarcă ultimile povești ca să fim la zi cu ce mai e nou în București. Ei bine, sar ele în brațele oricui trece pragul, însă doar nouă au obiceiul sa ne verifice gențile căutând ce mai avem nou prin tehnică și de ce nu, să tragă un pui de somn printre lentile :)) Deci oficial suntem de-ai casei :D Ei imaginați-vă câtă bucurie avem să știm că în aceste găști se căsătoresc careva printre prietenii acestor oameni foarte dragi nouă. Îi percepem din start ca fiind de-ai noștri (că doară cine se-aseamănă, se-aduna :)) Și uite povestea lor cum au decis să adune atâta lume în jurul lor…
“Povestea noastră nu e chiar “dragoste la prima vedere” ci mai degrabă legătura noastră s-a sudat în timp, încet și sigur, credem noi. Ne-am cunoscut în școală, la facultate, încă din anul I. Ciprian se împrietenește ușor, este sociabil (ca și mine de altfel) doar că mai dezinvolt și mai plin de umor. Cred că nici unul nu s-a gândit la ce-ar fi putut fi între noi dar probabil ceva s-a mișcat pe undeva, fără ca noi să fim pe deplin conștienți de asta. Am fost colegi de grupă timp de 2 ani, ne-am despărțit pentru ca apoi să ne reîntâlnim și din întâlnire în întâlnire, din glumă în glumă, am rămas împreună pentru mai bine de 8 ani timp în care ne-am distrat, ne-am plimbat, am râs, am plâns, ne-am certat, ne-am împăcat, am împărțit și bune și mai puțin bune și frumoase și rar s-a-ntâmplat să adormim noaptea supărați unul pe celălalt. Anul trecut a făcut pasul decisiv – pe plajă, seara, singuri (el v-ar spune și că a fost eclipsă de luna :)))), că e mai romanțios). A fost un fel de WOW pentru mine pentru că nu mă așteptam! Ne distram foarte bine împreună și nu mi-a putut trece prin cap un așa moment… Apoi a urmat oarecum firesc organizarea nunții și… iată-ne! Ne dorim să avem toți prietenii lângă noi și astfel să declarăm oficial dragostea noastră.”
.
De dimineață am avut bucuria să  o văd pe frumoasa Ionela relaxată dar și plină de emoții pozitive pentru ziua ce urma. În timpul scurtei sesiuni foto am descoperit finețea Ionelei, frumusețea elegantă revărsată din interior. Caracterul ei blând este o cunună frumoasă pentru Ciprian. Și am putut să îmi reconfirm că oamenii sunt frumoși când sunt îndrăgostiți iar Ciprian nu face excepție așa că cu cât mai larg zâmbea cu atât mai mult se însenina și cu atât mai mult înflorea Ionela. A urmat splendida cununie religioasă în sânul naturii. Pomii impunători formau o cupolă naturală deasupra tuturor. Ramurile lor care de zeci de ani veghează bisericuța, acum ziceai că sunt atenți la momentul solemn de unirea Ionelei cu Ciprian, în fața martorilor văzuți și nevăzuți. Momente vesele au urmat la restaurant unde practic ne-am simțit ca la o petrecere cu vechii prieteni și cei noi pe care așteptăm să îi revedem curând. Le mulțumesc pentru onoarea de a ma fi ales fotograful zilei frumoase și elegante și lui Mihăiță pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Rebeca & Lazar: Dublin, IR

3 June 2012 - Nunta

Rebeca-Lazar-bySergio

Locurile copilariei sunt întipărite unic în memorii. Prietenii copilăriei rămân în mod miraculos săpați pentru totdeauna. La un moment dat, asfaltăm cărările prunciei de coate rupte și genunchi juliți. Însă la prima interacțiune cu amintirile, trecutul depavează potecile și ies la iveală imaginile sculptate ale perioadei de aur a bucuriei inocente. Imaginea generală de percepere a prezentului se conturează în jurul acelei amintiri și legăturile sunt cu atât mai trainice cu cât interacțiunea din copilărie a fost mai intensă. Asta mi se pare că vorbește despre Rebeca și Lazăr: “Povestea noastră a început la vârsta de șapte ani. Ne-am văzut prima dată în biserică dar nu îmi amintesc să ne fi plăcut prea mult însă viața ne-a readus împreună după un timp lung de 8 ani. Când ne-am revăzut prima dată, deși eram în cercuri de prieteni diferiți, pentru câteva secunde am fost doar noi doi… amintindu-ne că de fapt noi ne cunoșteam și amândoi am simțit un efect atât de puternic despre care numai după un timp ne-am dat seama că a fost dragoste. Era de parcă ne cunoșteam fără să vorbim sau să comunicăm, un sentiment unic. Când ne uitam unul la altul știam ce gândim reciproc. Timpul trecea și cercurile de prieteni se schimbau iar într-o seara am ieșit la cinema eu, Lazăr și încă ceva prieteni. Așa în ziua de 6 Septembrie s-a ivit primul sărut al relației noastre. După acel sărut, am început să ne cunoaștem mai bine și caracterele noastre aveau în comun tot mai multe lucruri. Ne iubeam atât de mult că niciodată nu reușeam să ținem o ceartă. Era suficient doar un colț de zâmbet să izbească și acel “te iubesc” ștergea orice pată de supărare. Uite așa nu am reușit să ne certam în cei 4 ani de fericire pe care îi împărtășim până acum. În ziua de 31 Decembrie, am avut o presimțire de agitație. Simțeam că ceva o să se întâmple dar încă nu puteam să îmi descriu neliniștea. Cu cât se apropia seara cu atât simțeam că ceva măreț o să se întâmple, până când mi-am luat inima în dinți și am mers la mama în dormitor. I-am zis mamei că știu că sună absurd, dar eu cred ca azi o să fiu cerută în căsătorie. Mama, cu ochi domoli (dar șocați) mi-a spus să nu îmi fac griji pentru că nu crede că asta se va întâmpla. Mai ales că m-a întrebat ce mă face să gândesc asta, și i-am zis că e doar o presimțire și că și pentru mine era de necrezut. Ne-am pregătit sa mergem la slujba de seara care a avut loc întru-n hotel în apropiere după care a-a făcut o masă pentru toata biserica la acel hotel. Cand l-am văzut am fost sigură că aceasta este seara cea mare și se va întâmpla presimțirea mea. Zâmbetul îmi era incontrolabil. După slujbă, m-a luat de mână și m-a condus în grădinile hotelului unde s-a așezat pe un genunchi, plin de emoții mi-a cerut mâna. Momentul a fost de nedescris, cuprinsă între presimțire și realitate, realitatea părea aproape ireală. Din acea seară, bunul Dumnezeu a îngăduit ca relația noastră să avanseze și iubirea noastră să crească tot mai mult.”
.
Am ajuns să văd ploioasa Irlanda. Nu știu să spun dacă este mai mult verde decât udă :)) Am aterizat printre nori. Ziua nunții am sărbătorit-o printre picături și doar a doua zi am apucat puțin soare, spre mirarea tuturor. Iar după nuntă au urmat săptămâni în șir de ploaie! De dimineață am admirat dragostea din casa Rebecăi cu mătuși, verișoare și alte rude dragi. Mai apoi ne-am fugărit după Luna (pisica Rebecăi) care ba nu voia să iasă de sub pat, ba nu mai voia să se dea jos de pe rochie, își apăra teritoriul pe trena rochiței cu ghearele ;)) Interesant este că și Rebeca și Luna au aceeași culoare de ochi! După aceasta am mers la biserica pentru Binecuvântarea părinților și a lui Dumnezeu iar după aceasta a urmat restaurantul la un golf club frumos. Cu mâncare de-a locului și bucurie. Discursurile părinților emoționante, slide-show-ul surpriză și torturile exceptionale au făcut seara memorabil de frumoasă și gustoasă ;) Dumnezeu le-a dăruit nu doar frumusețe exterioară ci și o nuntă frumoasă și o zi frumoasă cu puțin soare. Rebeca o frumusețe tainică (la cei 18 ani), emotivă cu ochi de copil cuminte alături de Lazăr inflorește sfios. Lazăr, grijuliu și galant s-a lipit de părinții Rebecăi și acesta l-au primit și îl iubesc ca pe propriul copil. De fapt amândoi sunt doi copii frumoși, plini de vise și multă bunătate. Prietenia lor m-a molipsit și abia aștept vreo ocazie să îi revăd.
.

Le mulțumesc pentru onoarea de le fi alături de ei în ziua nunții lor și Florentinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Iulia & Adi: Sinaia, RO

26 May 2012 - Nunta

Iulia-&-Adi-cover

Nu știu din ce cauză aleg Bucureștenii să stea ore în șir pe DN1 în fiecare week-end, dar știu satisfacția grozavă pe care o ai când vezi cum văile se unduiesc maiestos pentru a face loc munților. Așa că îi înțeleg perfect pe doi Bucureșteni care au lăsat capitala cu tot alaiul și au decis sa evadeze la Sinaia pentru un week-end ploios de mai (lună în care s-au cunoscut și s-au îndrăgostit) pentru a face pasul decisiv în relația lor, nunta. Iată cum s-a ajuns acolo.
Povestea Iuliei cu Adi a început ca o prietenie frumoasă și delicată, așa cum sunt și ei doi. “Ne-am cunoscut prin intermediul colegilor noștri, iar “prima vedere” a fost la filmul “Amor la Roma”, care a precedat un sejur de Rusalii la Poiana Mărului (județul Caraș Severin). Acolo ne-am descoperit unul pe celălalt, am povestit o mulțime de lucruri și ne-am plăcut reciproc din ce în ce mai mult… Totul a decurs “de la sine” și nici nu am simțit cum prietenia s-a transformat în dragoste și cum a continuat să crească pe zi ce trece (și continuă!).” Iulia mi-a zis că niciodată nu a crezut în mitul “mi-am găsit jumătatea” și era convinsă că nu există așa ceva. “Însă iată că e posibil să găsești o persoană pe care să nu mai contenești să o admiri și să o iubești cu toată ființa ta și alături de care să vrei să iți petreci tot restul vieții. Mă bucur și îl îmbrățișez în fiecare zi când vine acasă și încă simt “fluturii” din stomac :)) Când e sa fie “the one”, atunci toate se leagă (și ne leagă) și nu-mi e greu să îmi imaginez cum vom fi doi bătrânei tot îndrăgostiți, fericiți și ținându-ne de mână…” Este frumos să își vizualizeze bătrânețea Iulia dar Adi și-a dat seama că mai este ceva foarte important pentru realizarea acestui vis de bătrânețe – nunta! Așa că plin de curaj, a decis să o surprindă pe Iulia organizând un week-end romantico-medieval la Sighișoara. “S-a întâmplat” ca acesta să fie de ziua Iuliei ;) care mi-a povestit momentul cu emoții de parcă s-ar fi întâmplat chiar azi. Era o seară frumoasă de sfârșit de august. Stăteau cuminți pe banca de lângă Turnul cu Ceas din Sighișoara și doar inima lui Adi se întrecea cu bătăile ceasului de la miezul nopții. În primele momente de după miezul nopții, și-a ațintit privirea în ochii senini ai Iuliei și i-a spus că urarea lui este cu semnul întrebării: “Pot să îți urez La mulți ani, soția mea?”… “și am primit cel mai frumos, elegant și rafinat inel! A urmat apoi bucuria părinților și a tuturor celor dragi, care abia așteptau să ne fie alături în cea mai frumoasă zi din viața noastră: ziua nunții. Am ales ca destinație Sinaia, (dată fiind și “tradiția” de familie, unde s-au măritat și sora și verișoara mea, cu toate că suntem din București). Un loc frumos care să ne reunească pe toți, într-un weekend de neuitat pentru toți invitații, la Hotelul Mara, pe care îl admiram mereu și îmi imaginam ce priveliște încântătoare oferă.”
.
Și uite-așa cu toți cei dragi și fericiți alături am avut onoarea să particip la nunta eleganta și frumoasă a Iuliei cu Adi. Și m-au impresionat prin cât de bine și-au găsit jumătatea, doi oameni ce formează una.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Simonei pentru asistență.
.
Cu drag
Silvia.

.
De data aceasta am avut bucuria să lucrăm, pe partea de video, din nou, cu dragul nostru Cristi (cum noi îl dezmierdăm cfr-istu’ ) și uite clipul nunții ! Cristi, abia așteptăm nunta ta din octombrie !!!

.

Bastrighina: Chisinau, MD

25 May 2012 - O zi

Bastrighina_cover

Probabil fiecare în viață, la un moment dat, decide că nu merită să ai prieteni pentru că… nu merită. Iar eu nu fac exceptie la decepții existențiale, deci a venit acel moment și în viață mea și am decis că toate prietenele sunt bune dacă se opresc exact la momentul de amica, și-atât. Nu voi dedica prea mult timp să vă spun cum ne-am cunoscut în liceu când într-a 10-a am ‘picat’ intr-o colectivitate competitiva si foarte geloasă, iar una dintre colegele mele de clasă a decis cu o alta că sunt “dusă cu pluta” :)))))) Concluzia a fost că ne-am împrietenit și așa am ajuns obligat-forțat să am o amică în clasă, iar această amiciție a trecut într-o prietenie ce ține de peste 10 ani.  Modestă și timidă (a fost)  în a-mi spune sutele de momente care o făceau să plângă și să se supere pe mine când mă aștepta să ne întâlnim pentru a mă ajuta la chimie, iar eu intârziam cu minim 30 minute ;))) știe ea de ce chicotesc. Au fost muuuulte momente de supărare, bucurie, mânie, furie,  lacrimi și împăcare, toate petrecute într-o bancă de liceu + facultate. Mereu împreună încât și decanul facultății ne confunda numele de familie și dacă o vedea doar pe una dintre noi, imediat întreba “unde-i cealaltă?”. Și nu mai spun că toți  începuseră să ne și boteze cu diverse personaje pereche…. =))))
Toate momentele le-aș păși cu răbdare, încă odată, de dragul Prietenei mele celei mai bune, Bastrîghina! Aaaa, să nu credeți că așa o cheamă, este Tatiana în pașaport, iar Bastrîghina este de alint, derivat de la numele de familie :P Plâng acum când scriu și îmi amintesc de cele mai scumpe momente din viață când am descoperit o atitudine puternică, un caracter constant, o dragoste altruistă și un om pe care îl trimit oriunde așa cum m-aș duce eu și știu că “va fi bine!”.
O iubesc pentru că îmi spune ce crede, pentru că ceea ce crede nu impune…
O iubesc pentru că renunță la ce-i al ei pentru cei pe care îi iubește, și nu renunță la cei pe care îi iubește chiar dacă aceștia ar renunța la ea…
O iubesc pentru că atunci când toată lumea întoarce spatele, ea rămâne cu fața spre Dumnezeu…
O iubesc pentru toate momentele care nu ar fi existat fără ea și dacă ar fi existat, nu ar mai fi avut acea valoare…
O iubesc pentru că îmi este prietenă, chiar și până acum. Știu că orice nu s-ar întâmpla, pot veni sincer la ea, la orice oră din zi sau noapte, și mi-ar fi alături, spunându-mi adevărul, sau tăcând atunci când e cazul, fără a cere explicații întrebându-mă de ce de jumătate de an nu i-am scris sau sunat!
O iubesc pentru că de când m-am apucat de fotografie (vreo 4 ani), a așteptat cu răbdare să vină ziua (în 2012) în care să îi fac și ei câteva…
O iubesc fără motiv – pentru că Dumnezeu mi-a dăruit-o ca prietenă.
Paul Arden zicea: ” Efortul de a ajunge să te împaci cu lucrurile pe care nu le intelegi le face cu atat mai valoroase pentru tine cânnd ajungi sa le pricepi.” Pentru mine prietenia noastră a fost o nebuloasă tare mult timp :)) iar acum este de maaaaare valoare…
Știu că nu i-a fost ușor (și oamenii care sunt în jurul meu știu asta :D) dar apreciez fiecare an de prietenie pe care uităm să îl celebrăm și care merită tot fastul unui adevărat eveniment !!!
.
Te iubesc,
Silvia.
P.S. Să știi Bastrîghina, știu când e ziua ta, e în 26 mai (mâine) dar eu voi fi la nuntă și vreau să fiu prima care îți spune LA MULȚI ANI !!!

Corina & Stefan: Iasi, RO

20 May 2012 - Nunta

cover-corina-stefan

Kayt Sukel, Helen Fisher și alți cercetători, filosofi, oameni de știință și medici au întors pe toate părțile dragostea. Am auzit că sentimentul de dragoste este echivalentul chimic al savurării unei ciocolate. Medicii presupun că este o reacție pur chimică ce declanșează diverse “fenomene” în lanț și să nu vă bag în prea multe rapoarte tehnice – concluzia expusă într-o revistă de la National Geografic pe care am citit-o pe un forum a fost: “În proporțiile cuvenite, dopamina generează energie intensă, euforie, atenție concentrată și motivația de a câștiga recompense. Iată de ce, atunci când te-ai îndrăgostit de curând, poți să nu dormi toată noaptea, să privești răsăritul soarelui, să participi la o cursă, să schiezi rapid pe o pantă care, în mod obișnuit, ar fi prea abruptă pentru priceperea ta. Dragostea te face îndrăzneț și isteț, te face să-ți asumi riscuri…” Așa că am așteptat cu mare interes povestea de dragoste din partea a doi medici, Corina și Ștefan. Fenomenal este că nimic chimico/analitico/tehnic nu găsești în povestea lor. Adevărul este că în ochii lor se pot vedea “beculețe” aprinse dar nu de ceva chimic, tehnic ci atmosfera în care gravitează este plină de romanism, finețe și vă las să le simțiți cuvintele…
“Când iubești, cuvintele au gust, parfum și noblețe. Nu vorbești nici prea tare, nici prea încet. Nu râzi absent și nici ironic. Nu pleci fără să revii și nu revii fără să surprinzi în mod plăcut. Sculptezi dorul în fiecare pas și pășești spre cel care te privește ori de câte ori îți deschide ușa cu un surâs.  Nicio constrângere nu îl înlănțuie pe celălalt. Nicio insistență nu-l sufocă. Nici un reproș nu îl obligă la schimbare. E o plecare unul spre celălalt din simplul motiv al unei iubiri care crește în sublima tandrețe”(George Uba) Așa au făcut și Ștefan și Corina primul pas. “La început nici nu știam ce este sentimentul acela care ne-a făcut să trăim aproape fără trezire ca într-un vis nemaipomenit de frumos… și am continuat armonizând romantismul cu realismul, iubind fiecare clipă cu noile ei dezvăluiri. Știam pur și simplu și descopeream cum fiecare gând era dintr-o dată același… ca fiecare cuvânt și gând ne apropia și mai mult unul de altul! Poate că unii nu au nevoie de cuvinte dar noi am vorbit, am zâmbit, am râs și, vorbim, râdem și zâmbim, mai mult decât toți îndrăgostiții la un loc! Așa ne-am trezit într-o zi vorbind despre bySergio și despre ce fac ei. O poveste frumoasa din fiecare poveste…” Uite așa am aflat cum doi medici își percep și interpretează reacțiile chimice ale dragostei lor.
Astfel Corina ne-a scris invitându-ne să facem parte din viața lor și din ziua lor mult așteptată.  Printre examene și lucrări pentru facultate, au reușit cu ajutorul părinților, să organizeze un eveniment frumos. A plouat din abundență imediat ce am intrat la restaurant, iar prietenii Corinei și a lui Ștefan au făcut multă veselie încât nimănui nici nu i-a trecut prin cap să iasă afară.
.
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

.
Și pentru că am avut bucuria și onoarea să lucrez cu Timotei, un băiat profi, pasionat, creativ si foarte de treabă, cu mare drag și încântare postez și clipul de la filmarea video a Corinei cu Ștefan. Îmi place stilul lui Timotei, abordarea, prelucrarea și totul ce este și face el pentru rezultatul care mă încântă de fiecare data !

.

Daria & Claudiu: Bucuresti, RO

19 May 2012 - Nunta

Daria-Claudiu-Cover

Fiecare avem pasiuni, hobby-uri și diverse activități ce ne fac viața frumoasă și ne ajută să ne desprindem de cotidian. Ne transpunem acolo unde ne bate inima în ritmul simțirilor ce ne alintă imaginația. “Find what makes your heart sing and create your own music.” (este citatul folosit de una din asistentele noastre la semnătură și oarecum acesta mă duce cu gândul la Daria cu Claudiu. Ambii pasionați de lucruri ce i-au adus împreună și-au scris propria melodie la care inimile dansează pe corzi de chitară… De ce nu alt instrument? Pentru că prin intermediul acestui instrument muzical s-au cunoscut. Muzica a fost începutul relației lor “Daria dorea să învețe să cânte la chitară, eu predam lecții de chitară, și astfel am devenit foarte buni prieteni.” Odată cu performațele profesionale au crescut și cele personale. Claudiu s-a îndrăgostit de Daria iar ”acum 2 ani, de revelion, ne-am luat de mână, și fără să folosim cuvinte, amândoi am înțeles tot. După 1 an jumate de prietenie am mers la Londra unde am cerut-o de soție. Nu a știut nimic și am surprins-o la maxim.” Nu știu cum și dacă Daria mai pune mâna pe chitară dar ce știu sigur este că a pus mâna pe maestrul chitării :))) pe Claudiu. Nu am întrebat dacă mai este preocupată de instrumentul hobby-ului său atât timp cât o altă pasiune, mult mai mare i-a cucerit inima. Nici măcar nu am auzit-o pe Daria cântând la chitară, însă i-am văzut ochii licărind și inima îi bătea de emoții că aș fi spus că a practicat tobe nu chitară :)). Ziua nunții a fost una peste așteptări cu mulți prieteni de-ai Dariei și ai lui Darius. O gașcă mare și veselă printre care am avut marea bucurie să revedem prieteni vechi și foști miri și să ne facem alții noi pe care abia așteptăm să îi revedem. După binecuvântarea lui Dumnezeu a urmat o petrecere cum mai rar vezi în România. Momentul emoționant/culminant a fost solo-ul la chitară a lui Claudiu pentru Daria, mult aplaudat de noi toți.
.
Mulțumim pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre fabuloase și lui Mihăiță pentru asistență. Și nu în ultimul rând pentru echipa de frumusețe Manifest care ne încântă de fiecare dată!
.
Cu drag,
Sergio.

.
Și din nou mare bucurie să revedem echipa Zenus Film cu Florian :)

.

Doina & Mihai: Slobozia, RO

10 May 2012 - Nunta

Doina-Mihai-bySergio_cover

O zi perfectă de Mai. Doina plină de emoții (la fel ca și Mihai) își amintea cu drag de cum a începutul totul, acum 15 ani. <Ani de liceu cu emoții…> (cam la toate :)) Spune Doina că erau “Doi colegi de clasă, cuminți și sârguincioși la liceu (la Slobozia). Mihai era premiant și olimpic la informatică. La sfârșitul clasei a XII-a eu am promis că o să organizez Reuniunea de 10 ani. Apoi am plecat la facultate și viața ne-a dus pe fiecare pe drumul său, până în 2010, cand a venit timpul Reuniunii.”  Și pentru că Doina este o persoană responsabilă care respectă cuvântul dat, bineînțeles că s-a implicat în organizare. “Ne-am reîntâlnit așadar la 10 ani de la terminarea liceului și apoi încet, încet, destinul ne-a adus unul în viața și brațele celuilalt. Mihai m-a cerut de soție în luna septembrie, la Veneția. Ocazia principală a excursiei în Italia a fost nunta unei alte foste colege de-ale mele, Adriana (cea care a prins buchetul Claudiei la nunta cu Orlando). Pe 17 septembrie 2011, la nunta Adrianei cu Antonio, care a avut loc pe malul lacului Garda, a venit randul meu sa prind buchetul miresei. A doua zi, la Veneția, într-o gondolă frumoasă Mihai a scos inelul cu emoții și m-a întrebat: “Vrei să te însori cu mine?”. Cu emoții și eu am răspuns “DA! vreau sa ma “însor” cu tine” :))).
Chiar mă întrebam ce fac frumoasele care prind buchetele de pe la nunți. Și uite și răspunsul !!! Se “însoară” cu băieții care știu ce vor. Și Doina este cea ce a prins buchetul și l-a prins și pe alesul inimii, regăsind colegul de clasă care s-a transformat în prințul pe cal alb. Ca să fiu mai specific, Prințul cu un cabriolete roșu de epocă cu care trebuia să mergem la sesiunea foto. Doina, frumoasă și fericită până în adâncul inimii, îl aștepta pe Mihai, un gentleman responsabil care s-a îndrăgostit de zâmbetul ei sincer. De buclele bogate ce îi încadrează gropițele din obrajii vioi și de ochii ce licăresc iubire. Am apreciat gestul Doinei și gustul ei pentru coafura de nuntă. Mereu se întâmplă să întâlnești câte o viitoare mireasă splendidă iar în ziua nunții ascund toată bogăția veșmântului capilar într-un coc strict care în cazuri de excepție avantajează mireasa. Doina însă (și pentru că lui Mihai îi place mult părul ei mătăsos desfăcut) a decis să își aranjeze coafura într-un mod superb prin simplitate și i s-a potrivit perfect alegerea. Așa, în priviri de dragoste ne-am îndreptat spre sesiunea foto. Aici a venit surpriza – mașina nu a mai vrut să pornească! Ne-am învârtit toți în jurul ei, poate-poate, dar fără reușită. Și uite momentul solemn de intervenție a Nașului. Încă de dimineață a binedispus tot alaiul nunții, împărtășind drag și voie bună. Când ne-am blocat însă la scara blocului din cauza “extenuării” mașinii sosite tocmai din Brașov, nașul ne-a surprins cu abilitățile sale tehnice care după vre-o 10 minute de studiere a fierăriei antice de sub capotă, a dat sacoul jos și a pornit zgomotoasa piesă de muzeu!  Și astfel am putut nu doar face turul Sloboziei, ci am ajuns până la faimosul Turn Eiffel (cel din Slobozia ;)). Ajunși la timpul foto, am descoperit că unul din cavalerii de onoare, fratele Doinei, nu avea partenera la foto iar aici a intervenit inedita șoferiță a mașinii de epocă, care amintea mie mult de filmele cu polițiste ;)) și de compania căreia s-a bucurat mult fratele miresei ;). A urmat binecuvântarea lui Dumnezeu. Moment solemn pentru invitați, haios și unic pentru Doina și Mihai care fiecare dată când preotul întorcea fața spre altar, Doina cu Mihai furau câte un sărut super rapid :)) Iar la ieșirea din biserică mi-a plăcut gestul de înălțare de baloane albe în loc de porumbei. Iubesc lucrurile unice, inedite la fiecare nuntă și m-am putut bucura că Doina și Mihai au presărat nunta lor cu mici detalii pentru a o face a lor. A urmat petrecerea de la restaurant cu mult dans, unde Doina cu Mihai au impresionat cu profesionalismul dansului (fac cursuri de dans, deci au avut ce arăta).  Iar pentru cei dragi care nu au avut cum fi prezenți fizic la nuntă, sora Doinei, s-a făcut transmisie live de la nuntă. Iar furatul Doinei, din nou s-a lăsat cu obiceiuri nemaiauzite. Un joc de masă jucat cu hoții și răscumpărarea cu diverse lucruri ambalate cu hârtie și pe care cu carioca au scris ceea au cerut hoții ;)) inteligent, că la ora aia nu aveai cum face rost de minunile cerute. Chiar mai mult ca atât, și șampania ceruta tot a fost o surpriză – una pentru copii cu aromă de căpșuni :)) A fost o nuntă veselă și mă bucur că am putut fi alături de ei.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Workshop: 13-14 mai

28 April 2012 - Workshop

workshop-bysergio

Această fotografie (pe lângă asocierea cu vânătoarea leilor) amintește de ceva ce de 2 ani aduce în viața noastră oameni extrordinari, fotografi amatori și profesioniști dar toți pasionați, ce ne scriu că vor să își facă timp pentru o vorbă, mai lungă, despre fotografie :) Daaa !!! E vorba de workshop :D
Îmi amintesc cum acum 5 ani, când am cumpărat primul meu aparat DSLR, încercam să mă împrietenesc cu fotografi în jurul meu să îi mai întreb lucruri ce erau un mister pentru mine și chiar să merg pe gratis ca asistent lângă ei la vreo ședință foto sau chiar să plătesc să mă ia ca al doilea fotograf la nuntă. Dar am văzut că mediul fotografilor, pe atunci, era o lume închisă și privilegiată, unde nimeni nu dorea să ia un ucenic sau să ajute să crească pe altul, de teamă ca nu cumva să îi ia din clienți sau să descopere altora secretele fotografiei ca nu cumva să îi fure din glorie ;)) Atunci i-am promis Silviei că atunci când “mă fac mare”, când voi deveni fotograf, voi avea o atitudine complet diferită. Voi încerca să învăț și pe alții ce știu iar pe cei mai talentați chiar să îi iau ca asistenți cu mine la nuntă. De atunci am crescut puțin mai mari, ne-am făcut mulți prieteni, am învățat și crescut ucenici, am încurajat fotografi și am recomandat la sute de clienți mulți fotografi din țară pe care îi apreciez.
.
Ne place să vorbim despre ceea ce ne motivează pe noi și care sunt detaliile cheie în business-ul nostru. Vrem să dăm o mână de ajutor celor care au început sau vor să înceapă această cale de fotograf. Suntem de părerea că împărtășind ceea ce știi – crești, și aduci o contribuție socială în primul rând ca om, apoi ca fotograf. În momentul în care am început să primim mailuri cu întrebări despre fotografie, ne-a venit ideea să dedicăm o zi întreagă unui grup restrâns de oameni/fotografi, ca să răspundem, învățăm, instruim și să arătăm în practică răspunsurile la întrebările lor.  Doar câteva întrebări le-am scris mai jos și vom petrece timp asigurându-ne că fiecare participant va ști exact ce trebuie să facă pentru ca să obțină ceea ce dorește.
.
- ”Ce trebuie să fac sa obțin poze luminoase și clare ca la voi?”
- ”Cum mă fac cunoscut? Ce să fac pentru ca să să mă caute clienții?”- Client pentru o zi – prieteni pentru totdeauna!
- ”Cum relaționez cu clienții, de la primul contact până la livrarea produsului finit?” – Diferența între un client mulțumit și unul încântat.
- “Care este echipamentul cel mai bun (și nu prea scump)?”
- ”Cum faceți ca toți mirii la voi sunt mereu fericiți cu zâmbet până la urechi? La mine mirii sunt stresați rău de tot în ziua nunții :( ” - Vom fotografia un cuplu real (nu fotomodele care zâmbesc și în somn fără vre-un motiv anume :)) ca să înțelegeți cum se scot zâmbete extraordinare de la oameni simpli.
- ”Ce obiective folosiți, cum setați aparatele, ce accesorii folosiți (lumini, blitz-uri, blende)?”
- Să nu uităm pentru ce ne-am adunat – Mâncare :)) – vom avea pauză de masă. Apropo, în acest timp vom discuta despre cum ne alimentăm corect și bine într-o zi de nuntă (plină de grabă și stres), pentru ca să fim eficienți și plini de putere până la sfârșit.
- ”Cum setați aparatul în interior și exterior” – După masă vom avea o parte din sesiunea foto în interior și o alta exterior.
- ”Cum pot descoperi latura frumoasă a omului și profita de ea în fotografie” - Foto-jurnalism sau regie.
- ”Care sunt regulile de aur de care mă țin?” - Unghiuri, lumini, proporții, echilibru, culoare și alte minuni ce îmi definesc stilul.
- ”Cum editați fotografiile? Cum setați White Balance-ul?”  - Vom petrece suficient timp editând fotografiile realizate la workshop.
- ”Cum fac totul corect și să nu scap nici un moment important din nuntă?”
- ”Care este metoda cea mai simplă și ușoară de a funcționa legal ca fotograf.” Taxe, impozite, licențe de soft, și alte lucruri ce ne ocupă timpul când nu fotografiem ;)
- ”Cum faceți albumelele, design? Unde tipăriți?” – Vom aduce exemple de albume și DVD-uri bySergio.
- Workflow, “de la pozare la postare”, un fel de critică (constructivă) a celor fotografiate mai înainte.
- Orice altceva îți trece prin cap ;)) Prin aceasta vrem să spunem că nu va fi o prelegere despre fotografie, ci un timp în care puteți interveni cu întrebări și orice ne ajută/vă ajută să deveniți oameni mai buni = fotografi mai buni. Facem și pauze de cafea și orice vă face să va simțiți mai bine, mai energici, mai eficienți!
- NOTĂ – Workshopul nu se termină până când absolut toți participanții nu vor afla tot ce îi interesează (legat de fotografie ;))
- Ba mai mult, vom povesti și despre lucruri pe care nu le-am găsit printre întrebări dar care sunt vitale pentru a construi o relație cu clienții, un business de succes și un echilibru între lucru și familie, pentru că scopul nostru principal este să arătăm oamenilor că un om mai bun este = un fotograf mai bun.
.
DESFĂȘURĂTORUL zilei de workshop:
.
08:00 – Întâlnirea participanților, cunoștință…
- Răspunsuri la întrebări – partea teoretică.
- Marketing ! Pentru aceasta avem un invitat special, tocmai din Cluj. Un drag prieten fotograf – Narcis de la www.imagia.ro
- Masa
- Aplicația practică a secretelor aflate la partea teoretică. Ședință foto interior și exterior.
- Critica și editarea celor fotografiate.
- Numirea celui mai bun “workshopist” :)) PREMIUL  = participarea ca asistent la o nuntă cu bySergio :D
.
De adus: ( * Obligatoriu)
* THE BEST OF YOU – atitudinea corespunzătoare (din punctul vostru de vedere) cu care mergeți la o nuntă și ținuta potrivită unui asemenea eveniment! :D
Aparate foto, lentilele, echipamentul foto cu care să lucrați și despre care vreți să aflați mai multe. Laptop.
.
Cine vrea să vină la workshop pentru o zi din Aprilie (Arad) sau Mai (București) poate să afle prețul workshop-ului și să confirme prezența în formularul de înscriere de <<aici>>
.
Cu drag,
Sergio & Silvia
.
P.S. Slideshow-ul este de la workshop-ul din 2011 (fotografiile sunt și de-ale participanților, și de-ale noastre ;)

Corina & Cristian: Bucuresti, RO

18 February 2012 - Nunta

cristi-corina-cover

Iarna. Totul în jur sclipește reflectând … frig ;) În regia clasica nunta se asociază cu ceva cald, dar atunci când mirii, împreună cu toți invitații știu pentru ce se adună, nu mai este nevoie de palmieri și umbreluțe ca să distingă atmosfera. Să nu fiu interpretat greșit, iubesc plaja și tot ce e legat de soarele arzător, totuși simt ceva mai puternic ce mă atrage spre oamenii fericiți care știu să facă vară în toiul frigului pentru că nu se uită după ce se prognozează la știri. Ei decid “să se ia” în pofida a toate câte vin împotrivă. Și chiar dacă e greu să găsești romantism într-o atmosferă rece, există un anumit tip de îndrăgostiți pentru care circumstanțele nu au de vorbit când este vorba de sentimentele lor profunde, pline de dragoste ce depășesc condițiile, probleme și se concentrează pe tot ce e important, pe o relație. Așa a ajuns Corina să se decidă pentru o nuntă în luna februarie. Frigul de afară (ce ar fi speriat o altă mireasă “ne-decisă”), a fost o nimica toată pe lângă bucuria de a-și uni viața cu Cristi, cel care i-a transmis încrederea că este aleasa inimii și fără ea nimic din ce își dorește nu ar avea sens. Nu știu ce m-a impresionat mai mult – frumusețea Corinei, originalitatea în detaliile nunții, sau atitudinea prietenoasă și caldă a lui Cristi… e clar, sunt făcuți unul pentru altul și eu sunt doar extrem de onorat să fiu invitatul și fotograful nunții! Așa cum fac de obicei și îmi place, am întrebat despre pasiunile lor, despre dragostea lor și visuri… Cristi, un băiat hotărât, care știe ce vrea, cu un simț al umorului foarte apreciat de Corina, vrăjește anturajul dar cel mai important este că a vrăjit-o pe Corina :)) Corina, o femeie delicată, feminină, suavă dar și puternică, trăiește viața la potențial maxim și acest potențial este dedicat 100% familiei pe care a ales să o întemeieze împreună cu Cristian și familie în care este atât de așteptată și micuța Maria-Alexandra. Au o relație, o familie deosebită, cu hobby-uri și sporturi preferate. Cristian iubește să… alerge… la serviciu… pe pistă, uneori și pe stradă după Corina :) Îi place să schieze și (pentru că ei doi le fac pe toate împreună) a învățat și Corina. La început Corina schia mai mult pe burtă dar s-a simțit provocată de pruncii de 3 anișori parcă pluteau pe pârtie. Mai dificil a fost când Cristian, absorbit de plăcerea schiatului, uita să o mai caute și pe Corina pe sub mormanele de zăpada sau printre copacii din apropierea pârtiei :))) Probabil de acolo le-a rămas pasiunea pentru sezonul rece ți așa s-au decis la o nunta caldă în plin frig. Și acum urmează loc pentru povestea în cuvintele lor.
De la Corina și Cristian: “Toți visăm ca momentul întâlnirii sufletului pereche să fie deosebit dar, poate, mulți trec peste acest moment. Înclin să cred că există un timp potrivit pentru asta, când sufletul nostru este pregătit pentru a lăsa dragostea să intre. Povestea noastră își are începuturile undeva în luna februarie 2007, în locul unde Cristian lucra ca inginer, șef de service, iar eu… eram doar un client venit pentru revizia mașinii. Vizita mea în service a fost una scurtă. M-am grăbit să plec pentru că, îmi amintesc, am avut niște contradicții tehnice. A mai trecut un an și ne-am revăzut, iar adevărata poveste abia atunci începea. Nu a fost chip să scap de insistențele domnului inginer și – recunosc – îmi cam plăcea situația asta fără ieșire…  Am citit în perioada începuturilor noastre câteva reflecții de suflet cu care am rezonat profund: “Sufletul pereche e o oglindă, e ăla care-ţi arată toate chestiile care te trag înapoi, ăla care îţi atrage atenţia asupra ta ca tu să-ţi poţi salva viaţa. Probabil că un suflet pereche adevărat este cea mai importantă persoană pe care îţi e dat să o întâlneşti în viaţă, pentru că îţi dărâmă toate prejudecăţile şi te obligă să te trezeşti. Scopul sufletului pereche este să te scoată din amorţeală, să-ţi ciufulească puţin orgoliul, să-ţi arate care îţi sunt limitările şi viciile, să-ţi deschidă inima, să lase lumina să te pătrundă, să te cunoşti cu adevărat. “ (Elizabeth Gilbert ).
Vă mulțumesc pentru alegerea voastră de a vă fi alături și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.