free sex phone egybt wechat porn swap freeblacksex fuck cam sex uzivofree chat roleplay deutschland chat webcams videochat live xxx

Iulia & Adi: Sinaia, RO

26 May 2012 - Nunta

Iulia-&-Adi-cover

Nu știu din ce cauză aleg Bucureștenii să stea ore în șir pe DN1 în fiecare week-end, dar știu satisfacția grozavă pe care o ai când vezi cum văile se unduiesc maiestos pentru a face loc munților. Așa că îi înțeleg perfect pe doi Bucureșteni care au lăsat capitala cu tot alaiul și au decis sa evadeze la Sinaia pentru un week-end ploios de mai (lună în care s-au cunoscut și s-au îndrăgostit) pentru a face pasul decisiv în relația lor, nunta. Iată cum s-a ajuns acolo.
Povestea Iuliei cu Adi a început ca o prietenie frumoasă și delicată, așa cum sunt și ei doi. “Ne-am cunoscut prin intermediul colegilor noștri, iar “prima vedere” a fost la filmul “Amor la Roma”, care a precedat un sejur de Rusalii la Poiana Mărului (județul Caraș Severin). Acolo ne-am descoperit unul pe celălalt, am povestit o mulțime de lucruri și ne-am plăcut reciproc din ce în ce mai mult… Totul a decurs “de la sine” și nici nu am simțit cum prietenia s-a transformat în dragoste și cum a continuat să crească pe zi ce trece (și continuă!).” Iulia mi-a zis că niciodată nu a crezut în mitul “mi-am găsit jumătatea” și era convinsă că nu există așa ceva. “Însă iată că e posibil să găsești o persoană pe care să nu mai contenești să o admiri și să o iubești cu toată ființa ta și alături de care să vrei să iți petreci tot restul vieții. Mă bucur și îl îmbrățișez în fiecare zi când vine acasă și încă simt “fluturii” din stomac :)) Când e sa fie “the one”, atunci toate se leagă (și ne leagă) și nu-mi e greu să îmi imaginez cum vom fi doi bătrânei tot îndrăgostiți, fericiți și ținându-ne de mână…” Este frumos să își vizualizeze bătrânețea Iulia dar Adi și-a dat seama că mai este ceva foarte important pentru realizarea acestui vis de bătrânețe – nunta! Așa că plin de curaj, a decis să o surprindă pe Iulia organizând un week-end romantico-medieval la Sighișoara. “S-a întâmplat” ca acesta să fie de ziua Iuliei ;) care mi-a povestit momentul cu emoții de parcă s-ar fi întâmplat chiar azi. Era o seară frumoasă de sfârșit de august. Stăteau cuminți pe banca de lângă Turnul cu Ceas din Sighișoara și doar inima lui Adi se întrecea cu bătăile ceasului de la miezul nopții. În primele momente de după miezul nopții, și-a ațintit privirea în ochii senini ai Iuliei și i-a spus că urarea lui este cu semnul întrebării: “Pot să îți urez La mulți ani, soția mea?”… “și am primit cel mai frumos, elegant și rafinat inel! A urmat apoi bucuria părinților și a tuturor celor dragi, care abia așteptau să ne fie alături în cea mai frumoasă zi din viața noastră: ziua nunții. Am ales ca destinație Sinaia, (dată fiind și “tradiția” de familie, unde s-au măritat și sora și verișoara mea, cu toate că suntem din București). Un loc frumos care să ne reunească pe toți, într-un weekend de neuitat pentru toți invitații, la Hotelul Mara, pe care îl admiram mereu și îmi imaginam ce priveliște încântătoare oferă.”
.
Și uite-așa cu toți cei dragi și fericiți alături am avut onoarea să particip la nunta eleganta și frumoasă a Iuliei cu Adi. Și m-au impresionat prin cât de bine și-au găsit jumătatea, doi oameni ce formează una.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Simonei pentru asistență.
.
Cu drag
Silvia.

.
De data aceasta am avut bucuria să lucrăm, pe partea de video, din nou, cu dragul nostru Cristi (cum noi îl dezmierdăm cfr-istu’ ) și uite clipul nunții ! Cristi, abia așteptăm nunta ta din octombrie !!!

.

Bastrighina: Chisinau, MD

25 May 2012 - O zi

Bastrighina_cover

Probabil fiecare în viață, la un moment dat, decide că nu merită să ai prieteni pentru că… nu merită. Iar eu nu fac exceptie la decepții existențiale, deci a venit acel moment și în viață mea și am decis că toate prietenele sunt bune dacă se opresc exact la momentul de amica, și-atât. Nu voi dedica prea mult timp să vă spun cum ne-am cunoscut în liceu când într-a 10-a am ‘picat’ intr-o colectivitate competitiva si foarte geloasă, iar una dintre colegele mele de clasă a decis cu o alta că sunt “dusă cu pluta” :)))))) Concluzia a fost că ne-am împrietenit și așa am ajuns obligat-forțat să am o amică în clasă, iar această amiciție a trecut într-o prietenie ce ține de peste 10 ani.  Modestă și timidă (a fost)  în a-mi spune sutele de momente care o făceau să plângă și să se supere pe mine când mă aștepta să ne întâlnim pentru a mă ajuta la chimie, iar eu intârziam cu minim 30 minute ;))) știe ea de ce chicotesc. Au fost muuuulte momente de supărare, bucurie, mânie, furie,  lacrimi și împăcare, toate petrecute într-o bancă de liceu + facultate. Mereu împreună încât și decanul facultății ne confunda numele de familie și dacă o vedea doar pe una dintre noi, imediat întreba “unde-i cealaltă?”. Și nu mai spun că toți  începuseră să ne și boteze cu diverse personaje pereche…. =))))
Toate momentele le-aș păși cu răbdare, încă odată, de dragul Prietenei mele celei mai bune, Bastrîghina! Aaaa, să nu credeți că așa o cheamă, este Tatiana în pașaport, iar Bastrîghina este de alint, derivat de la numele de familie :P Plâng acum când scriu și îmi amintesc de cele mai scumpe momente din viață când am descoperit o atitudine puternică, un caracter constant, o dragoste altruistă și un om pe care îl trimit oriunde așa cum m-aș duce eu și știu că “va fi bine!”.
O iubesc pentru că îmi spune ce crede, pentru că ceea ce crede nu impune…
O iubesc pentru că renunță la ce-i al ei pentru cei pe care îi iubește, și nu renunță la cei pe care îi iubește chiar dacă aceștia ar renunța la ea…
O iubesc pentru că atunci când toată lumea întoarce spatele, ea rămâne cu fața spre Dumnezeu…
O iubesc pentru toate momentele care nu ar fi existat fără ea și dacă ar fi existat, nu ar mai fi avut acea valoare…
O iubesc pentru că îmi este prietenă, chiar și până acum. Știu că orice nu s-ar întâmpla, pot veni sincer la ea, la orice oră din zi sau noapte, și mi-ar fi alături, spunându-mi adevărul, sau tăcând atunci când e cazul, fără a cere explicații întrebându-mă de ce de jumătate de an nu i-am scris sau sunat!
O iubesc pentru că de când m-am apucat de fotografie (vreo 4 ani), a așteptat cu răbdare să vină ziua (în 2012) în care să îi fac și ei câteva…
O iubesc fără motiv – pentru că Dumnezeu mi-a dăruit-o ca prietenă.
Paul Arden zicea: ” Efortul de a ajunge să te împaci cu lucrurile pe care nu le intelegi le face cu atat mai valoroase pentru tine cânnd ajungi sa le pricepi.” Pentru mine prietenia noastră a fost o nebuloasă tare mult timp :)) iar acum este de maaaaare valoare…
Știu că nu i-a fost ușor (și oamenii care sunt în jurul meu știu asta :D) dar apreciez fiecare an de prietenie pe care uităm să îl celebrăm și care merită tot fastul unui adevărat eveniment !!!
.
Te iubesc,
Silvia.
P.S. Să știi Bastrîghina, știu când e ziua ta, e în 26 mai (mâine) dar eu voi fi la nuntă și vreau să fiu prima care îți spune LA MULȚI ANI !!!

Corina & Stefan: Iasi, RO

20 May 2012 - Nunta

cover-corina-stefan

Kayt Sukel, Helen Fisher și alți cercetători, filosofi, oameni de știință și medici au întors pe toate părțile dragostea. Am auzit că sentimentul de dragoste este echivalentul chimic al savurării unei ciocolate. Medicii presupun că este o reacție pur chimică ce declanșează diverse “fenomene” în lanț și să nu vă bag în prea multe rapoarte tehnice – concluzia expusă într-o revistă de la National Geografic pe care am citit-o pe un forum a fost: “În proporțiile cuvenite, dopamina generează energie intensă, euforie, atenție concentrată și motivația de a câștiga recompense. Iată de ce, atunci când te-ai îndrăgostit de curând, poți să nu dormi toată noaptea, să privești răsăritul soarelui, să participi la o cursă, să schiezi rapid pe o pantă care, în mod obișnuit, ar fi prea abruptă pentru priceperea ta. Dragostea te face îndrăzneț și isteț, te face să-ți asumi riscuri…” Așa că am așteptat cu mare interes povestea de dragoste din partea a doi medici, Corina și Ștefan. Fenomenal este că nimic chimico/analitico/tehnic nu găsești în povestea lor. Adevărul este că în ochii lor se pot vedea “beculețe” aprinse dar nu de ceva chimic, tehnic ci atmosfera în care gravitează este plină de romanism, finețe și vă las să le simțiți cuvintele…
“Când iubești, cuvintele au gust, parfum și noblețe. Nu vorbești nici prea tare, nici prea încet. Nu râzi absent și nici ironic. Nu pleci fără să revii și nu revii fără să surprinzi în mod plăcut. Sculptezi dorul în fiecare pas și pășești spre cel care te privește ori de câte ori îți deschide ușa cu un surâs.  Nicio constrângere nu îl înlănțuie pe celălalt. Nicio insistență nu-l sufocă. Nici un reproș nu îl obligă la schimbare. E o plecare unul spre celălalt din simplul motiv al unei iubiri care crește în sublima tandrețe”(George Uba) Așa au făcut și Ștefan și Corina primul pas. “La început nici nu știam ce este sentimentul acela care ne-a făcut să trăim aproape fără trezire ca într-un vis nemaipomenit de frumos… și am continuat armonizând romantismul cu realismul, iubind fiecare clipă cu noile ei dezvăluiri. Știam pur și simplu și descopeream cum fiecare gând era dintr-o dată același… ca fiecare cuvânt și gând ne apropia și mai mult unul de altul! Poate că unii nu au nevoie de cuvinte dar noi am vorbit, am zâmbit, am râs și, vorbim, râdem și zâmbim, mai mult decât toți îndrăgostiții la un loc! Așa ne-am trezit într-o zi vorbind despre bySergio și despre ce fac ei. O poveste frumoasa din fiecare poveste…” Uite așa am aflat cum doi medici își percep și interpretează reacțiile chimice ale dragostei lor.
Astfel Corina ne-a scris invitându-ne să facem parte din viața lor și din ziua lor mult așteptată.  Printre examene și lucrări pentru facultate, au reușit cu ajutorul părinților, să organizeze un eveniment frumos. A plouat din abundență imediat ce am intrat la restaurant, iar prietenii Corinei și a lui Ștefan au făcut multă veselie încât nimănui nici nu i-a trecut prin cap să iasă afară.
.
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

.
Și pentru că am avut bucuria și onoarea să lucrez cu Timotei, un băiat profi, pasionat, creativ si foarte de treabă, cu mare drag și încântare postez și clipul de la filmarea video a Corinei cu Ștefan. Îmi place stilul lui Timotei, abordarea, prelucrarea și totul ce este și face el pentru rezultatul care mă încântă de fiecare data !

.

Daria & Claudiu: Bucuresti, RO

19 May 2012 - Nunta

Daria-Claudiu-Cover

Fiecare avem pasiuni, hobby-uri și diverse activități ce ne fac viața frumoasă și ne ajută să ne desprindem de cotidian. Ne transpunem acolo unde ne bate inima în ritmul simțirilor ce ne alintă imaginația. “Find what makes your heart sing and create your own music.” (este citatul folosit de una din asistentele noastre la semnătură și oarecum acesta mă duce cu gândul la Daria cu Claudiu. Ambii pasionați de lucruri ce i-au adus împreună și-au scris propria melodie la care inimile dansează pe corzi de chitară… De ce nu alt instrument? Pentru că prin intermediul acestui instrument muzical s-au cunoscut. Muzica a fost începutul relației lor “Daria dorea să învețe să cânte la chitară, eu predam lecții de chitară, și astfel am devenit foarte buni prieteni.” Odată cu performațele profesionale au crescut și cele personale. Claudiu s-a îndrăgostit de Daria iar ”acum 2 ani, de revelion, ne-am luat de mână, și fără să folosim cuvinte, amândoi am înțeles tot. După 1 an jumate de prietenie am mers la Londra unde am cerut-o de soție. Nu a știut nimic și am surprins-o la maxim.” Nu știu cum și dacă Daria mai pune mâna pe chitară dar ce știu sigur este că a pus mâna pe maestrul chitării :))) pe Claudiu. Nu am întrebat dacă mai este preocupată de instrumentul hobby-ului său atât timp cât o altă pasiune, mult mai mare i-a cucerit inima. Nici măcar nu am auzit-o pe Daria cântând la chitară, însă i-am văzut ochii licărind și inima îi bătea de emoții că aș fi spus că a practicat tobe nu chitară :)). Ziua nunții a fost una peste așteptări cu mulți prieteni de-ai Dariei și ai lui Darius. O gașcă mare și veselă printre care am avut marea bucurie să revedem prieteni vechi și foști miri și să ne facem alții noi pe care abia așteptăm să îi revedem. După binecuvântarea lui Dumnezeu a urmat o petrecere cum mai rar vezi în România. Momentul emoționant/culminant a fost solo-ul la chitară a lui Claudiu pentru Daria, mult aplaudat de noi toți.
.
Mulțumim pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre fabuloase și lui Mihăiță pentru asistență. Și nu în ultimul rând pentru echipa de frumusețe Manifest care ne încântă de fiecare dată!
.
Cu drag,
Sergio.

.
Și din nou mare bucurie să revedem echipa Zenus Film cu Florian :)

.

Doina & Mihai: Slobozia, RO

10 May 2012 - Nunta

Doina-Mihai-bySergio_cover

O zi perfectă de Mai. Doina plină de emoții (la fel ca și Mihai) își amintea cu drag de cum a începutul totul, acum 15 ani. <Ani de liceu cu emoții…> (cam la toate :)) Spune Doina că erau “Doi colegi de clasă, cuminți și sârguincioși la liceu (la Slobozia). Mihai era premiant și olimpic la informatică. La sfârșitul clasei a XII-a eu am promis că o să organizez Reuniunea de 10 ani. Apoi am plecat la facultate și viața ne-a dus pe fiecare pe drumul său, până în 2010, cand a venit timpul Reuniunii.”  Și pentru că Doina este o persoană responsabilă care respectă cuvântul dat, bineînțeles că s-a implicat în organizare. “Ne-am reîntâlnit așadar la 10 ani de la terminarea liceului și apoi încet, încet, destinul ne-a adus unul în viața și brațele celuilalt. Mihai m-a cerut de soție în luna septembrie, la Veneția. Ocazia principală a excursiei în Italia a fost nunta unei alte foste colege de-ale mele, Adriana (cea care a prins buchetul Claudiei la nunta cu Orlando). Pe 17 septembrie 2011, la nunta Adrianei cu Antonio, care a avut loc pe malul lacului Garda, a venit randul meu sa prind buchetul miresei. A doua zi, la Veneția, într-o gondolă frumoasă Mihai a scos inelul cu emoții și m-a întrebat: “Vrei să te însori cu mine?”. Cu emoții și eu am răspuns “DA! vreau sa ma “însor” cu tine” :))).
Chiar mă întrebam ce fac frumoasele care prind buchetele de pe la nunți. Și uite și răspunsul !!! Se “însoară” cu băieții care știu ce vor. Și Doina este cea ce a prins buchetul și l-a prins și pe alesul inimii, regăsind colegul de clasă care s-a transformat în prințul pe cal alb. Ca să fiu mai specific, Prințul cu un cabriolete roșu de epocă cu care trebuia să mergem la sesiunea foto. Doina, frumoasă și fericită până în adâncul inimii, îl aștepta pe Mihai, un gentleman responsabil care s-a îndrăgostit de zâmbetul ei sincer. De buclele bogate ce îi încadrează gropițele din obrajii vioi și de ochii ce licăresc iubire. Am apreciat gestul Doinei și gustul ei pentru coafura de nuntă. Mereu se întâmplă să întâlnești câte o viitoare mireasă splendidă iar în ziua nunții ascund toată bogăția veșmântului capilar într-un coc strict care în cazuri de excepție avantajează mireasa. Doina însă (și pentru că lui Mihai îi place mult părul ei mătăsos desfăcut) a decis să își aranjeze coafura într-un mod superb prin simplitate și i s-a potrivit perfect alegerea. Așa, în priviri de dragoste ne-am îndreptat spre sesiunea foto. Aici a venit surpriza – mașina nu a mai vrut să pornească! Ne-am învârtit toți în jurul ei, poate-poate, dar fără reușită. Și uite momentul solemn de intervenție a Nașului. Încă de dimineață a binedispus tot alaiul nunții, împărtășind drag și voie bună. Când ne-am blocat însă la scara blocului din cauza “extenuării” mașinii sosite tocmai din Brașov, nașul ne-a surprins cu abilitățile sale tehnice care după vre-o 10 minute de studiere a fierăriei antice de sub capotă, a dat sacoul jos și a pornit zgomotoasa piesă de muzeu!  Și astfel am putut nu doar face turul Sloboziei, ci am ajuns până la faimosul Turn Eiffel (cel din Slobozia ;)). Ajunși la timpul foto, am descoperit că unul din cavalerii de onoare, fratele Doinei, nu avea partenera la foto iar aici a intervenit inedita șoferiță a mașinii de epocă, care amintea mie mult de filmele cu polițiste ;)) și de compania căreia s-a bucurat mult fratele miresei ;). A urmat binecuvântarea lui Dumnezeu. Moment solemn pentru invitați, haios și unic pentru Doina și Mihai care fiecare dată când preotul întorcea fața spre altar, Doina cu Mihai furau câte un sărut super rapid :)) Iar la ieșirea din biserică mi-a plăcut gestul de înălțare de baloane albe în loc de porumbei. Iubesc lucrurile unice, inedite la fiecare nuntă și m-am putut bucura că Doina și Mihai au presărat nunta lor cu mici detalii pentru a o face a lor. A urmat petrecerea de la restaurant cu mult dans, unde Doina cu Mihai au impresionat cu profesionalismul dansului (fac cursuri de dans, deci au avut ce arăta).  Iar pentru cei dragi care nu au avut cum fi prezenți fizic la nuntă, sora Doinei, s-a făcut transmisie live de la nuntă. Iar furatul Doinei, din nou s-a lăsat cu obiceiuri nemaiauzite. Un joc de masă jucat cu hoții și răscumpărarea cu diverse lucruri ambalate cu hârtie și pe care cu carioca au scris ceea au cerut hoții ;)) inteligent, că la ora aia nu aveai cum face rost de minunile cerute. Chiar mai mult ca atât, și șampania ceruta tot a fost o surpriză – una pentru copii cu aromă de căpșuni :)) A fost o nuntă veselă și mă bucur că am putut fi alături de ei.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.