Paul & Crina: Tg.Mures, RO

10 June 2012 - Nunta

Paul-&-Crina-cover

Am bucuria să aflu zeci pe poveşti de dragoste şi uite în sfârșit una care spune: A fost dragoste la prima vedere! Această vedere a fost pe holurile facultății, doi studenţi timizi încercau să dea de capătul unui orar indescifrabil şi dintr-un anume motiv au decis că este mai uşor de înţeles privirea celuilalt decât tabelul întortocheat de pe perete. Uite aşa prima zi de facultate s-a luminat şi a devenit frumoasă. Paul “un ardelean calm” a tot căutat-o din priviri în acea zi pe Crina, “o munteancă agitată” şi amândoi așteptau cu nerăbdare următoarea zi să se revadă. “Coincidenţa a fost că eram şi în grupe apropiate aşa că toate cursurile şi lucrările practice erau comune. Eram timizi, nici eu şi nici el nu avea curajul să facă primul pas, prima invitaţie la cafea, deşi ne plăceam extrem de mult.” Cum Crina era străină în oraş, chiar avea nevoie permanentă de sfaturile cuiva care putea să o îndrume. Şi pentru că Paul este aşa cum l-am cunoscut şi eu, un gentleman deosebit de atent, un tip cu un caracter frumos şi foarte vesel, bineînţeles că s-a oferit imediat (spre bucuria Crinei) să îi arate împrejurimile orașului și așa au început să vorbească mai mult, să râdă împreună. Iar Crina se pare că a descoperit nu doar frumusețea orașului ci și a lui Paul. Au găsit împreună că aveau multe lucruri în comun. “Din momentul acela am fost de nedespărțit. Au urmat 6 ani frumoși în care ne-am iubit în fiecare zi mai mult și mai mult. În fiecare zi ne-am surprins cu ceva nou și interesant, am trecut peste bune și rele cu înțelegere, respect și muuuultă iubire :))). Am fost împreună în cele mai importante momente din viața noastră, practic am crescut și ne-am maturizat împreună. După acei 6 ani Paul a pregătit cu multă discreție momentul cererii în căsătorie. A ales un loc deosebit, Gura Portiței (acolo unde Dunarea se “întâlnește”cu Marea Neagră), și momentul a fost deosebit, plin de încarcătură emoțională pentru că amândoi ne doream foarte mult să se întâmple. Pentru noi ziua nunții a fost cea mai frumoasă și cea mai emoționantă zi, pentru că am reusit să ne împlinim un vis, acela de a deveni o familie. Sunt multe de povestit și nu găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie iubirea noastră.” Iar eu ca fotograf sunt fericit, onorat și încântat pentru că au ales să le păstrez amintirile acestui pas important, plin de semnificație și animat ca eveniment. Crina este o frumusețe deosebită din multe puncte de vedere, iar ceea ce o face să radieze este modestia pe care o are. Este pe bună dreptate o cunună splendidă pentru Paul care o poartă cu drag și iubire gingașă. M-am delectat nespus să le urmăresc relația plină de încredere pe care o au unul față de celălalt. Respect și multă bunăvoință li ce citește în ochi. Caracterele lor se completează în mod armonios și sunt creați unul pentru altul potrivindu-se în lucruri mari și detalii mici. Totul s-a reflectat perfect în organizarea nunții lor care a dat la iveală nu doar calm dar și distracție multă și veselie animată cum nu vezi la orice nuntă.  Toate au urmat la fel de bine cum a început ziua. Biserica, cununia și restul din ziua nunții au făcut ca acea zi să devină unică. Chiar și mersul pe jos prin mijlocul orașului Targu-Mures, cu un alai de cavaleri și domnișoare de onoare, rude și prieteni, au adus zâmbete și bucurie pe fețele trecătorilor. Iar căldura sufocantă a zilei nu a fost în stare să înabușe bucuria din inimile lor. Iar petrecerea s-a încins cu trupele de dansatori dând o atmosferă și un spirit de sărbătoare. Echipa de distracție a prins spiritul de la dansul mirilor (ne-clasic, chiar plin de mișcări neașteptate) și au continuat în aceeași dispoziție animată. Și ce fel de nuntă Românească poate fi fără tradiția furatului miresei :)))? La Tîrgul Mureș de obicei se fură tot ce se poate fura (mire, mireasă, naș, nașă… de toate). De data aceasta a fost atât de original și spectaculos furtul încât va rămâne pentru mult timp în memoriile nuntașilor. Pentru veselia invitaților a apărut o trupă de țigani dansatori. Iar pentru că țiganul ramâne țigan și la nunta, aceștia au furat mireasa. Au venit cu dansul și au plecat cu mireasa. Sărmanul Paul, să vedeți pasiunea și curajul cu care a luptat pentru a smulge mireasa din mâinele hoților… dar în zadar. Așa că lupta a fost continuată în stil diplomatic, preluată de nașul ingenios. Încă de dimineată nașul a înțeles sufletul de țigan, cand doi prunci de rommi, în drum spre cununia civila, au tăiat drumul nunții cu o planglică, și nu s-au mișcat până nu li s-a răspuns cererii “dă șî mii-un leu nașule, să trăiești…”.  Așa că la furatul miresei era pregătit să le vină de hac negociatorilor. Hoții au primit, așa cum au cerut, două sticle de whisky. Si pentru că nu au specificat mărimea sticlelor, s-au văzut nevoiți să dea mireasa pentru doua sticluțe de whisky, numai că în varianta micro :))) Ce să mai poveestesc… a fost distracție pe cinste, datorita actorilor iscusiți și ingenioși. Paul și-a primit-o pe Crina înapoi, promițând nașului să n-o mai piardă nicicând !!! Încheierea petrecerii a fost la fel de frumoasă și gustoasă precum a fost tradiționalul tort al miresei.
.
Vă mulțumesc pentru atitudinea caldă și prietenoasă de care m-am bucurat în ziua nunții și pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Ionela & Ciprian: Buftea, RO

3 June 2012 - Nunta

Ciprian-Ionela-site

Niciodată nu am făcut anunțuri publicitare pe undeva. Fiecare nuntă este recomandarea directă a altor miri (care între timp ne-au devenit prieteni) și uite-așa din gură-n gură (ca folclorul) adunăm mirii care intră în cercul nostru de prieteni. Tot mai rar se întâmplă să ajungem la o nuntă unde să nu recunoaștem pe cineva sau careva să nu ne recunoască de pe la altă nuntă. Avem totuși un cerc mai restrâns de miri la care poposim când facem naveta Arad – București și a căror casă o percepem ca pe a noastră. Prietenii lor au devenit ai noștri (unii ne-au devenit și asistenți, corectori, sfătuitori în bySergio & CO :D) Iar pisicile lor ne sar în brațe cu drag să ne toarcă ultimile povești ca să fim la zi cu ce mai e nou în București. Ei bine, sar ele în brațele oricui trece pragul, însă doar nouă au obiceiul sa ne verifice gențile căutând ce mai avem nou prin tehnică și de ce nu, să tragă un pui de somn printre lentile :)) Deci oficial suntem de-ai casei :D Ei imaginați-vă câtă bucurie avem să știm că în aceste găști se căsătoresc careva printre prietenii acestor oameni foarte dragi nouă. Îi percepem din start ca fiind de-ai noștri (că doară cine se-aseamănă, se-aduna :)) Și uite povestea lor cum au decis să adune atâta lume în jurul lor…
“Povestea noastră nu e chiar “dragoste la prima vedere” ci mai degrabă legătura noastră s-a sudat în timp, încet și sigur, credem noi. Ne-am cunoscut în școală, la facultate, încă din anul I. Ciprian se împrietenește ușor, este sociabil (ca și mine de altfel) doar că mai dezinvolt și mai plin de umor. Cred că nici unul nu s-a gândit la ce-ar fi putut fi între noi dar probabil ceva s-a mișcat pe undeva, fără ca noi să fim pe deplin conștienți de asta. Am fost colegi de grupă timp de 2 ani, ne-am despărțit pentru ca apoi să ne reîntâlnim și din întâlnire în întâlnire, din glumă în glumă, am rămas împreună pentru mai bine de 8 ani timp în care ne-am distrat, ne-am plimbat, am râs, am plâns, ne-am certat, ne-am împăcat, am împărțit și bune și mai puțin bune și frumoase și rar s-a-ntâmplat să adormim noaptea supărați unul pe celălalt. Anul trecut a făcut pasul decisiv – pe plajă, seara, singuri (el v-ar spune și că a fost eclipsă de luna :)))), că e mai romanțios). A fost un fel de WOW pentru mine pentru că nu mă așteptam! Ne distram foarte bine împreună și nu mi-a putut trece prin cap un așa moment… Apoi a urmat oarecum firesc organizarea nunții și… iată-ne! Ne dorim să avem toți prietenii lângă noi și astfel să declarăm oficial dragostea noastră.”
.
De dimineață am avut bucuria să  o văd pe frumoasa Ionela relaxată dar și plină de emoții pozitive pentru ziua ce urma. În timpul scurtei sesiuni foto am descoperit finețea Ionelei, frumusețea elegantă revărsată din interior. Caracterul ei blând este o cunună frumoasă pentru Ciprian. Și am putut să îmi reconfirm că oamenii sunt frumoși când sunt îndrăgostiți iar Ciprian nu face excepție așa că cu cât mai larg zâmbea cu atât mai mult se însenina și cu atât mai mult înflorea Ionela. A urmat splendida cununie religioasă în sânul naturii. Pomii impunători formau o cupolă naturală deasupra tuturor. Ramurile lor care de zeci de ani veghează bisericuța, acum ziceai că sunt atenți la momentul solemn de unirea Ionelei cu Ciprian, în fața martorilor văzuți și nevăzuți. Momente vesele au urmat la restaurant unde practic ne-am simțit ca la o petrecere cu vechii prieteni și cei noi pe care așteptăm să îi revedem curând. Le mulțumesc pentru onoarea de a ma fi ales fotograful zilei frumoase și elegante și lui Mihăiță pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Rebeca & Lazar: Dublin, IR

3 June 2012 - Nunta

Rebeca-Lazar-bySergio

Locurile copilariei sunt întipărite unic în memorii. Prietenii copilăriei rămân în mod miraculos săpați pentru totdeauna. La un moment dat, asfaltăm cărările prunciei de coate rupte și genunchi juliți. Însă la prima interacțiune cu amintirile, trecutul depavează potecile și ies la iveală imaginile sculptate ale perioadei de aur a bucuriei inocente. Imaginea generală de percepere a prezentului se conturează în jurul acelei amintiri și legăturile sunt cu atât mai trainice cu cât interacțiunea din copilărie a fost mai intensă. Asta mi se pare că vorbește despre Rebeca și Lazăr: “Povestea noastră a început la vârsta de șapte ani. Ne-am văzut prima dată în biserică dar nu îmi amintesc să ne fi plăcut prea mult însă viața ne-a readus împreună după un timp lung de 8 ani. Când ne-am revăzut prima dată, deși eram în cercuri de prieteni diferiți, pentru câteva secunde am fost doar noi doi… amintindu-ne că de fapt noi ne cunoșteam și amândoi am simțit un efect atât de puternic despre care numai după un timp ne-am dat seama că a fost dragoste. Era de parcă ne cunoșteam fără să vorbim sau să comunicăm, un sentiment unic. Când ne uitam unul la altul știam ce gândim reciproc. Timpul trecea și cercurile de prieteni se schimbau iar într-o seara am ieșit la cinema eu, Lazăr și încă ceva prieteni. Așa în ziua de 6 Septembrie s-a ivit primul sărut al relației noastre. După acel sărut, am început să ne cunoaștem mai bine și caracterele noastre aveau în comun tot mai multe lucruri. Ne iubeam atât de mult că niciodată nu reușeam să ținem o ceartă. Era suficient doar un colț de zâmbet să izbească și acel “te iubesc” ștergea orice pată de supărare. Uite așa nu am reușit să ne certam în cei 4 ani de fericire pe care îi împărtășim până acum. În ziua de 31 Decembrie, am avut o presimțire de agitație. Simțeam că ceva o să se întâmple dar încă nu puteam să îmi descriu neliniștea. Cu cât se apropia seara cu atât simțeam că ceva măreț o să se întâmple, până când mi-am luat inima în dinți și am mers la mama în dormitor. I-am zis mamei că știu că sună absurd, dar eu cred ca azi o să fiu cerută în căsătorie. Mama, cu ochi domoli (dar șocați) mi-a spus să nu îmi fac griji pentru că nu crede că asta se va întâmpla. Mai ales că m-a întrebat ce mă face să gândesc asta, și i-am zis că e doar o presimțire și că și pentru mine era de necrezut. Ne-am pregătit sa mergem la slujba de seara care a avut loc întru-n hotel în apropiere după care a-a făcut o masă pentru toata biserica la acel hotel. Cand l-am văzut am fost sigură că aceasta este seara cea mare și se va întâmpla presimțirea mea. Zâmbetul îmi era incontrolabil. După slujbă, m-a luat de mână și m-a condus în grădinile hotelului unde s-a așezat pe un genunchi, plin de emoții mi-a cerut mâna. Momentul a fost de nedescris, cuprinsă între presimțire și realitate, realitatea părea aproape ireală. Din acea seară, bunul Dumnezeu a îngăduit ca relația noastră să avanseze și iubirea noastră să crească tot mai mult.”
.
Am ajuns să văd ploioasa Irlanda. Nu știu să spun dacă este mai mult verde decât udă :)) Am aterizat printre nori. Ziua nunții am sărbătorit-o printre picături și doar a doua zi am apucat puțin soare, spre mirarea tuturor. Iar după nuntă au urmat săptămâni în șir de ploaie! De dimineață am admirat dragostea din casa Rebecăi cu mătuși, verișoare și alte rude dragi. Mai apoi ne-am fugărit după Luna (pisica Rebecăi) care ba nu voia să iasă de sub pat, ba nu mai voia să se dea jos de pe rochie, își apăra teritoriul pe trena rochiței cu ghearele ;)) Interesant este că și Rebeca și Luna au aceeași culoare de ochi! După aceasta am mers la biserica pentru Binecuvântarea părinților și a lui Dumnezeu iar după aceasta a urmat restaurantul la un golf club frumos. Cu mâncare de-a locului și bucurie. Discursurile părinților emoționante, slide-show-ul surpriză și torturile exceptionale au făcut seara memorabil de frumoasă și gustoasă ;) Dumnezeu le-a dăruit nu doar frumusețe exterioară ci și o nuntă frumoasă și o zi frumoasă cu puțin soare. Rebeca o frumusețe tainică (la cei 18 ani), emotivă cu ochi de copil cuminte alături de Lazăr inflorește sfios. Lazăr, grijuliu și galant s-a lipit de părinții Rebecăi și acesta l-au primit și îl iubesc ca pe propriul copil. De fapt amândoi sunt doi copii frumoși, plini de vise și multă bunătate. Prietenia lor m-a molipsit și abia aștept vreo ocazie să îi revăd.
.

Le mulțumesc pentru onoarea de le fi alături de ei în ziua nunții lor și Florentinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.