female skype nude name chat cam adult quebec gratuit women dating on xxx pink online sexs chat free online sex chat with out register flint free sex chat rooms

Relatiile cu prietenii: (miri/fotografi/cameramani)

20 November 2013 - Nunta

bySergio

Și pentru că timpul unui fotograf este ocupat în mod plăcut nu doar de fotografiere, drumuri, prelucrare, corespondență, și multe altele cotidiene :) mai avem și interviuri care ne fac să ne oprim pentru a realiza cât de frumoasă și veselă este viața unui fotograf. Cea mai mare satisfacție pe care o am este momentul în care recalc pragul casei prietenilor mei și le revăd zâmbetele, aceleași fețe fericite ca în ziua nunții și îmi dau seama că dacă ar mai fi odată nunta, aș mai merge de două ori, ca invitat!!!

Un interviu scris cu mare drag și satisfacție pentru WeddMag.

Iar aici un interviu mai vechi pentru oNuntaSuperba.

Cristina & Paul: Arad, RO

19 August 2013 - Nunta

Kitty-&-Paul--cover

Este a doua nuntă în familia Băbuț … mai întâi Andreea a fost mireasa noastră încă de la începuturile șederii în Arad. Au trecut 4 ani iar Cristina, surioara mai mică, a ajuns la momentul în care am observat cum îi sclipesc ochii când un băiat, și anume Paul, ajunge în preajma ei. Bine, îl știam noi pe Paul de la nunta Andreei, dar pe atunci nimic nu sclipea între ei. Acum însă, după câțiva ani buni, lucrurile s-au schimbat. Ce mi se pare fascinant este contextul în care s-au cunoscut, printre copii. Și ei sunt doi copii, însă cu o gândire foarte matură despre ce înseamnă o relație și un caracter. Aici vreau să vă spun că încă odată am de apreciat părinții Andreei și a Cristinei care au cultivat în aceste fete frumoase atât inteligență cât și sensibilitate, rafinament și muuultă dragoste față de lucruri care nu au nimic de a face cu aparențele, ci cu caracterul.
.
“Parcă nu ni se adună gândurile ca să spunem mai exact povestea noastră și totusi e o poveste în care sunt atât de multe de zis.” Spune Cristina: “Eram așa de copilăroși, nu ca acum nu am mai fi!” S-au cunoscut acum acum 8 ani în tabăra de la Vârfurile, tabără fondată de Asociația Non Profit Creștină “Copii pentru Cristos“.  Și David al nostru a fost la Vârfurile vara aceasta, în prima lui tabără. A venit mai mult decât încântat și ar mai fi rămas! Iar din partea noastră au tot respectul nu doar pentru activitatea taberei ci și pentru faptul că pe timp de vară atât de mulți tineri (și alții mai cu experiență de viață) muncesc voluntari în diverse aspecte ale taberei. Credeți-ne, ai nevoie de multă răbdare și dedicare ca să reziști o vară, ca să nu mai spun de faptul ca ani la rând să revii acolo pentru a sluji pe alții care nu au cu ce să îți răsplătească truda decât cu zâmbete, strâns în brațe și lacrimi, pe lângă cântecele și poezii.
.
Niciodată  nu  au  ajuns să fie în aceeași oraș sau zonă ca să se poată vedea mai des. La început Paul era la Vârfurile iar Cristina în Arad. Apoi când Paul a venit în Arad la facultate, Cristina a plecat la Timișoara la studii. S-au obișnuit să se vadă doar la sfârșit de săptămână sau chiar mai rar. Însă dacă asta pentru alții ar fi o pierdere, pentru ei a fost un câștig, căci au învățat să se raporteze mai bine unul la celălalt. Totuși, au început să nu mai suporte vorbitul la telefon :)).
.
Paul spune ,,Ceea ce mi-a atras privirea prima oară la Cristina au fost mâinile ei, le-am privit o dată mai atent când le ținea pe masa așteptând prânzul și nu știu… am simțit ceva special cu privire la ele… mâinile ei! Am descoperit mai târziu și îmi place la Cristina simplitatea ei. Deși ar putea să își împlinească unele mofturi, totuși ea alege să rămână simplă. Un al doilea lucru ar fi ,,nelipsita inițiativă”, adică felul ei de a căuta o soluție la problemele care apar, sau vigilența ei de a preveni unele inconveniente. Un alt lucru care îmi place la ea e recunoștința ei fata de Dumnezeu, recunoștință pe care mi-o insuflă și mie. Una din vorbele ei e de fapt e o întrebare: ,,Nu vezi ce binecuvântați suntem?”
.
Cât despre Cristina : “Nu mai știu exact ce m-a atras la el. De fapt, știu sigur că ceea ce îmi plăcea foarte mult era că, deși pare greu de crezut, era așa de timid și calculat în tot ceea ce făcea. Nu era genul acela de băiat ce tot timpul să se dea mare sau să umble după lucruri superficiale. Tot timpul căuta ce era mai adânc. Alți băieți la vârsta lui de 17-19 ani (când l-am cunoscut) vorbeau numai despre mașini, despre ce pot ei face și despre mușchii lor. Spuneau glume peste glume și nimic serios, în timp ce Paul privea viața altfel. Asta m-a atras la el, maturitatea cu care privește ceea ce se întâmplă. Cu privire la asta, aveam nevoie de cineva să mă completeze. Îmi place în primul rând abilitatea pe care Paul o are de a face ceva cu mâinile lui. Lucrurile pe care el pune mâna se transformă. Și îmi place că se folosește de această calitate din plin. Cu așa un soț, nu mi-e frică de lucrurile ce se pot strica prin casă – are cine să le repare!  În al doilea rând, îmi place felul în care știe el sa-și ceară iertare. Chiar dacă ne certăm, pot să număr pe degete minutele care trec până vine el să rezolvam problema. Paul întotdeauna spune că suntem ca doua pietre tari care atunci când se ciocnesc ies scântei, dar mai e un pic până ne șlefuim. Și nu în ultimul rând, îmi place vorba lui, vorba pe care o împlinește: ,,Totul se rezolvă cu un pupic….”
“Căsătoria pentru noi înseamnă o provocare de a descoperi frumusețea pe care Dumnezeu a pregătit-o încă de la început pentru familie.”
.
Pentru noi, căsătoria lor a fost mai mult decât decât onoare și bucurie. Nu pot exprima satisfacția și sentimentul profund de împlinire când vezi cum doi oameni își iau angajamentul de a se dedica unul celuilalt altruist, înțelegând dragostea așa cum a fost concepută de Creator. Aceasta nu se limitează la fluturi în stomac sau tremurat de genunchi, ci îți inundă existența. Ești conștient de cel care stă în fața ta nu pentru a te satisface, ci pentru a-l satisface împlinind jurământul din ziua nunții și în bine și la rău… Fețele lor de dimineață au exprimat mai mult decât o dorință arzătoare (ca soarele fierbinte care pârjolea pe toți cei care au avut curajul să iasă din casă :)). Prima întâlnire a fost emoționantă pentru amândoi. Cristina și-a ascuns emoțiile în brațele lui Paul la fel de emoționat pentru că în sfârșit va avea bucuria din acea zi să o prezinte pe Cristina ca soția sa. Am prins câteva raze pe un drum tăcut de pe lângă Arad după care am decis să ne ascundem de soare în pivnițele unei crame răcoroase. Și fuga la Cununia Religioasă în aer liber. O priveliște de basm pe o coastă de deal și toți cei inspirați să poarte negru (și eu tot negru mi-am găsit să port :))) au așteptat cu nerăbdare jurămintele. Chipul lui Paul și al Cristinei exprimau un angajament matur, combinat cu o credință și zâmbet de copil. A urmat Petrecerea la aceeași locație Casa Bata, superb amenajată și a început programul. Știam că acesta va fi plin, vesel și foarte interactiv cu invitații, pentru că așa sunt ei doi, veseli, activi, zâmbitori și plini de dragoste împărtășită cu toți. Nu vă spun mai multe, fotografiile vorbesc ;).
.
Vă mulțumim pentru onoarea de a fi din nou parte din bucuria familiei voastre, păstrându-vă amintirile nunții. O nuntă fabuloasă petrecută cu prietenii, familia Metanoia. Mulțumim, Cristina și Paul, pentru posibilitatea de a fi prins trenul pentru București unde ne aștepta a 4-a ediție de Workshop-bySergio. Și mulțumim lui Edwin (după care lui David) pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.

Natalia & Adrian: Tg Jiu, RO

14 August 2013 - Nunta

Adrian-Natalia-1

Povestea lor de dragoste a început într-o zi călduroasă de august. Se spune că a fost dragoste la a doua vedere. Da, există și astfel de dragoste, nu doar cea la prima vedere :D  Timp de 4 ani s-au tot văzut zilnic, că doară mergeau la aceeași școală, în aceeași clasă, dar practic abia se salutau. Și știți vorba aia că abia după ce nu mai ai ceva, îți dai seama ce ai pierdut… și la Natalia cu Adrian lucrurile s-au schimbat în momentul în care au plecat la facultate. Natalia la facultatea de Farmacie ‘’Carol Davila’’ din București, iar Adrian la ASE.
.
Nimic prea important până în vacanța de vară, după terminarea primului an de facultate. Au fost cu câțiva prieteni comuni la Băile Herculane pentru câteva zile, atunci reușind să vorbească mai mult și sa  descopere cine erau cu adevarat. Le-a plăcut atât de mult experiența de a fi împreună încât au decis să plece la mare. “Am petrecut clipe minunate, timpul parcă zbura, nu mai  conta nimic în jurul nostru.” Probabil dacă între timp ar fi pornit un tsunami, ei tot nu ar fi observat ceva :))) “Eram doar noi doi și dragostea începea să apară în inimile noastre”.  Ultima noapte din sejurul nostru am hotărât să o petrecem pe malul mării ascultând valurile și așteptând ca soarele să răsară. Așa a început frumoasa noastră poveste de dragoste – o dată cu răsăritul soarelui.” În momentul în care marea s-a luminat de răsăritul splendid, prima geană de lumină i-a găsit într-un sărut iar Natalia zice: “Acel sărut, cel mai frumos din viața mea s fost portița care a deschis calea spre o nouă viață, spre un nou început.” Cu cât ziua se lumina alungând ultimile umbre ale nopții, cu atât inimile li s-au luminat de adevărul că sunt făcuți unul pentru celălalt. Așa au hotărât să formeze o familie. Una frumoasă iar la formarea ei am avut onoarea să particip ca fotograf. Ce mă miră încă și până acum este modul tainic în care doi oameni, se bat cot în cot pe băncile școlii, și doar după ce pleacă în lumea mare, se regăsesc pentru ași da seama ce aproape au fost mereu unul de altul. Văd câte au în comun, câte au de învățat unul de la celălalt și câte vise vor împărți.
.
Bucuria petrecerii a pornit cu o zi înainte la cununia civilă și am profitat de o sesiune foto superbă la apus. Tirgu Jiu are nu doar aura lui Brâncuși ci și binecuvântarea geografică ca la nici jumătate de oră să te poți ascunde în Defileul Jiului la răcoarea stâncilor semețe și a pomilor umbroși. Însoțiți de cavalerii și domnișoarele de onoare, am stat în umbră cât am putut. Iar în drum spre biserică am fost tratați (datorită lui Adrian) ca cea mai importantă delegație a orașului :D Poliția a blocat toate intersecțiile pentru ca întreaga coloană de mașini să ajungă neîntrerupt la cununia religioasă.
.
Nu vă țin prea mult la povești, vă la să vedeți puțin din frumusețea restaurantului, a primului dans al Nataliei cu Adrian, bucuria petrecerii și poate vă puteți imagina dulceața tortului …
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful celor mai importante zile din viața voastră și lui Dragoș pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Geana & Johnny: Suceava, RO

14 August 2013 - Nunta

Geana-&-Johnny--bySergio-cover

Cunoscuții ar zice că Geana cu Johnny trăiesc o poveste de dragoste frumoasă. Prietenii știu că pe lângă frumoasă, e una colorată și plină de detalii mai mult și mai puțin hazlii. “Noi o percepem ca fiind nemuritoare.” Geana a început să îl mediteze pe Johnny la matematică, și așa bine l-a meditat încât Johnny venea înaripat la meditații. Nu știu la ce medita în timpul lecțiilor dar cert este faptul că s-a îndrăgostit (nu de matematică :))) ci de Geana. În fond e simplu, spun ei. E simplu ca doi oameni care încep să se cunoască mai bine să ajungă să se îndrăgostească. Dar eu sunt de părerea că orice simplu este genial, iar nimic genial nu este atât de simplu pe cât pare. Impulsul de a zâmbi este mai mult decât o reacție chimică. Dorința de petrece mai mult timp cu celălalt este mai mult decât necesitate fizică. Pasul de a relaționa este mai mult decât a cunoaște pe cineva. Decizia de a-ți lega viitorul este mai mult decât a te simți atașat. Devotamentul este mai mult decât un act emoțional și Dragostea este mai mult decât orice…
.
“Eram colegi, învățam împreună pentru BAC fără să ne gândim că acele zile aveau să ne aducă împreună pentru totdeauna. De la exerciții la mate și variante la română a fost doar un pas până la flori și bilețele pe furate. Dar nu un pas ușor. Ne părea rău că terminăm liceul, BAC-ul, orele de învățat împreună și simțeam că o să le ducem dorul. Am plecat la facultate în orașe diferite, țineam legătura, doar eram la urma urmei foști colegi și prieteni buni. Așa a trecut mai bine de un an. Eram prieteni și mai mult decât atât. Începusem să pricepem că între noi afecțiunea aceea trainică se transformase în dragoste.  A mai trecut un an, până la primul “Da” și a mai trecut alt an până la ultimul și cel mai hotărât “Da” din viața noastră.” La acest “Da” din urmă am avut onoarea să asist pentru ca să pot păstra amintirile unei uniri binecuvântate de Dumnezeu.
.
“A fost odată și astăzi mai cu seamă este / Acea-ntâlnire de poveste […] ”.
Așa era acum un an în iulie, 29. De-atunci așa e fiecare zi. Și-asa visăm să fie.
“Cu binecuvântări El luminează seri și dimineți / Ca fericiți ai Lui să fiți, chiar dincolo de bătrâneți”. Versuri frumoase compuse de un verișor drag…
.
Îmi este greu, când privesc acești doi copii, Geana & Johnny, să mă gândesc la bătrânețe. Totuși admir dedicarea lor și viziunea matură în spatele ochilor copilăroși, plini de viață și creativitate. O studentă la medicină și unul la drept au organizat o nuntă nemaipomenit de frumoasă și vă spun cu mâna pe inimă că înclin să cred că amândoi sunt studenți la arte la cât de creativ, ingenios și frumos au organizat nunta. De la Cununia Religioasă în sânul celor dragi, frați, surori, rude și prieteni dragi am mers în sânul naturii pentru a ne delecta cu frumusețea decorului gândită în stilul nunții. Nu vreau să vă povestesc, vă las să vedeți chiar voi stogul cu fân ce mirosea atât de bine sub bătaia soarelui. Accesoriile de pe lângă acesta, leagănul, lampioanele mov și multe, foarte multe culori vesele ce au bucurat privirile și inimile.
.
Am avut bucuria să lucrez cu Norbi de la MediaB filmulețul căruia îl postez mai jos :D
.
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și lui David pentru asistență.

.
Cu drag,
Sergio.

.

Johnny + Geana {wedding highlights} Suceava, RO from Media B Productions on Vimeo.

.

Cristina & Andrei: Timisoara, RO

27 July 2013 - Nunta

Cristina-si-Andrei-Cover

Povestea asta a început foarte profesional și nu am auzit în toată cariera ca mirele să fi dat interviu la mireasă :)) Și asta în sensul cel mai direct! Andrei aplica pentru un job iar Cristina s-a întâmplat să fie cea care i-a luat interviul. S-au apropiat încet încet și viața lor s-a schimbat în cea mai frumoasă direcție, pentru totdeauna.
.
Andrei: “Am fost atras iremediabil de frumusețea Cristinei, atât cea interioară cât și cea exterioară.”
Cristina: “M-a atras la Andrei faptul că observă și îi pasă de lucruri pe care ceilalți din jur le neglijează. Și bunătatea lui, și simțul umorului fantastic. OK, și ochii verzi, bineînțeles ;)”
.
Au trecut prin multe împreună, în anii prieteniei, și bune, și foarte bune și mai puțin bune… “Credem însă că Dumnezeu este Cel care ne-a adus și ne ține împreună și asta ne este îndeajuns.” În legătură cu lucrurile bune, multe din ele s-au întâmplat de ziua Cristinei, în 22 Martie, în ani diferiți. Cererea în căsătorie, cununia civilă și Cristina așteptă cu interes și cu mare drag celelalte zile de naștere :D
.
Până la acele zile de naștere vă povestesc despre ziua nunții lor. O dimineață senină cu soare puternic s-a anunțat în Timișoara iar sărmanul Andrei, era amețit de dragoste și de faptul că nu putea vedea bine. Am auzit că dragostea e oarbă, însă inflamația lui de la ochi părea că nu este legată de iubirea clară ce se putea vedea între ei doi. Așa că a mers de dimineața la urgența și după un consult și tratament, a fost în stare să își vadă mireasa – pe Cristina o frumusețe așa cum o descrie și Andrei (foarte atent la detalii). Am vizitat legendara piață din Timișoara unde se merge la fotografii și după programul Binecuvântat de la biserică am ajuns la restaurant.
.
Iar restaurantul merită un paragraf aparte. Decorul mi-a plăcut mult mai ales că fiecare masă vorbea despre ce înseamnă dragostea, așa cum o găsim în definiția inițială… Love is sweet… și tot așa cu Love is patient. Love is kind. Love does not envy. Love it does not boast, Love is not proud. Love is not rude. Love is not self-seeking. Love is not easily angered. Love keeps no record of wrongs. Love rejoices with the truth. Love always protects. Love always trust. Love always hopes. Love always preserves… așa cum găsim în 1 Corinteni 13. Mesajele toate foarte frumos asortate cu decorul de flori într-o gamă caldă romantică. O să vedeți și în fotografii. Nunta a fost gândită cu dragoste și gusturi la detalii. Până și invitații au avut o activitate creativă. Fiecare masă a primit un aparat foto de unică folosință și o listă TO DO cu ce trebuia fotografiat timp de o oră. Cu promisiunea că cele mai frumoase/creative/interesante fotografii vor fi premiate chiar în acea seară, invitații au tăbărât să aducă la împlinire lista cât mai extraordinar posibil. Filmele din aparate s-au terminat rapid iar cineva a mers cu ele la developare și printare. Mirii au avut onoarea juriului. Așa că s-au pus la studiat fotografiile fiecărei echipe de la câte o masă. Interesant este că premiul cel mare a fost decernat unei mese cu invitați care nu se cunoșteau în afara nunții.  Prietenii noi s-au creat la această nuntă și distracție multă a fost în jurul PhotoBooth-ului frumos amenajat în stilul nunții pentru distracția invitaților. O nuntă frumoasă, deosebită și le mulțumesc Cristinei cu Andrei pentru prietenia lor. Ce vreau să mai adaug (ce nu prea scriu pe blog) este că și la această nuntă am fost provocat de un părinte drag al mirilor (de data aceasta tatăl lui Andrei) pentru că nu voia/nu putea zâmbi. Dispărea orice urmă de zâmbet când simțea vre-un aparat foto în rază. “Așa e tata” am auzit și de la Andrei, așa că m-am pus pe vânat și mare mi-a fost satisfacția (ca de fiecare dată) când am reușit să păstrez pentru Andrei și Cristina fotografii cu tata zâmbind fericit… Știu că părinții se bucură, deseori însă dragii de ei nu vor să exprime asta vizual. Sfatul meu și pentru viitorii miri, discutați cu părinții voștri, spuneți-le cât de mult îi iubiți și cât de mult prețuiți zâmbetele lor.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Voichita & Romeo: Zalau, RO

26 July 2013 - Nunta

Voichita-Romeo-Cover

Voichița și Romeo: poveste specială (toate poveștile de dragoste sunt speciale, dar citind povestea lor nu poți să nu te gândești cum e cu iubirea la distanță, cum e cu apăsarea oceanului care desparte oamenii, cum e cu răbdarea și planul lui Dumnezeu cu doi oameni minunați!).
.
Totul a început ca între doi amici care nici nu bănuiau că se va ajunge aici :) Însă încet încet, Dumnezeu ne-a deschis ochii să vedem că El este Cel care ne-a adus împreună. Am știut că ne vom casatori din ziua în care am spus “Da” prieteniei noastre, deși Romeo se afla în California, iar eu în Zalău. Cei 6 ani cat a durat relația noastră la distanță au fost plini de emoție și de evenimente frumoase pe care le-am sărbătorit cu multă creativitate, fiind în cea mai mare parte a timpului separați de uriașul ocean. Vizitele lui Romeo au fost mereu rare și mult prea scurte, ar spune inima noastră. Însă Dumnezeul care ne-a creat unul pentru celălălt ne-a întărit mai apoi și inimile pentru că El știa când va veni fericita zi a unității perfecte. Un pas care ne-a adus și mai aproape de acea zi a fost cererea în căsătorie, care a avut loc în grădinile minunatului palat Schonbrunn din frumoasa Viena. O zi perfectă cu un parfum de deosebit… Un an mai tarziu am spus același “DA” în fata lui Dumnezeu, a familiei și a tuturor celor dragi, de data aceasta la Zalău, în biserica mea de suflet. Pozele surprind cu mult farmec bucuria zilei noastre mult visate. Amandoi știam de la bun început că albastrul va fi prezent, însă ideea temei marine l-a completat perfect, fiind un crâmpei adus tocmai din însorita Californie. Am avut parte de o zi pe care n-aș schimba-o cu nimic, nimic, nimic. Pentru ziua nunții, pentru toți cei care ne-au purtat în rugaciune în tot acest timp și pentru frumoasa poveste de dragoste scrisaă de Dumnezeu, suntem recunoscători Celui ce ne-a creat, ne-a adus împreună și ne va purta de grijă în toate zilele vieții noastre.

Pentru că pe iulie 31 împlinim 7 ani împreună, aș dori să-și transmit, scumpul meu Romeo, toată dragostea mea și multă recunoștință pentru cei mai frumoși ani de până acum ;) Te iubesc! :)
.
E greu  de adăugat ceva după așa o dovadă de iubire, dăruire, așteptare, înțelepciune și încredere într-o relație binecuvântată. Oamenii frumoși se găsesc indiferent de distanță. Când pe lângă frumusețea exterioară au o frumusețe interioară extraordinară și dau dovadă de o modestie care copleșește, te poți doar bucura că s-au găsit.
.
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și lui David pentru asistenta.
.
Cu drag,
Sergio

Monica & Marius: Alexandria, RO

25 July 2013 - Nunta

Monica & Marius -cover

Cea mai călduroasă zi a verii (dacă nu chiar de când sunt eu „by-ul”) într-un oraș cam fără copaci și locuri măcar frumoase dacă nu spectaculoase pentru fotografii. Dar și o zi în care Dragostea a fost binecuvântată de Dumnezeu și sărbătorită cu mare drag și veselie, ca la Teleorman. ;) Cum au ajuns la ziua nunții? Cu ani frumoși și înțelepți petrecuți unul cu altul și hotărârea de a-i petrece pe toți cei ce vin tot împreună. Monica și Marius spun că a fost destinul. :)
.
“Când lucrurile sunt menite să se întâmple sau când destinul își face simțită prezența: într-o astfel de zi ne-am văzut pentru prima dată, pe când aveam doar 18 ani. Există unele lucruri care se întâmplă pur și simplu și schimbă tot cursul vieții și toate planurile, iar unul dintre acele “lucruri” ni s-a întâmplat pe data de 28.11.2003, când ne-am întâlnit prima dată. Exact! A fost dragoste la prima vedere! Nu știm câți oameni pot trăi acel sentiment, acel moment în care să știe din prima clipă că și-au găsit jumătatea, dar din fericire suntem unii dintre norocoși! Au urmat clipe de fericire, de renunțare, de liniște și de regăsire. Să fii fericit pentru că te trezești lângă persoana cea mai dragă, să renunți la tine pentru celălalt, să îi asculți gândurile în liniște, pentru că sunt atât de minunate clipele fără cuvinte, petrecute în doi, pentru că este de ajuns să fim acolo, simpla prezență a celuilalt ne umple sufletul și încarcă cu dragoste tot ce ne înconjoară! Iar de fiecare dată când ne simțim pierduți ne regăsim în privirea celuilalt, fiindcă atunci când dragostea este legământul cel mai puternic, din privirea celuilalt ți se reflectă doar sufletul! De-a lungul celor 10 ani petrecuți împreună nu am fost doar iubiți, nu ar fi fost deajuns nici pentru un singur an, am fost unul pentru celălalt cel mai bun partener, cel mai sincer sfătuitor, cel mai apropiat sprijin al celuilalt, pentru că centrul vieții noastre a fost “să fim acolo”. Cererea în casatorie a fost formulată și reformulată încă din primul an al relației, în cele mai frumoase și neașteptate momente și având ca răspuns de fiecare dată celebrul “da”, astfel încât până la luarea deciziei organizării evenimentului, ideea și sentimentul a “ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” erau deja bine înrădăcinate în sufletele noastre. Mai mult despre noi amândoi, despre fiecare și despre nunta de poveste nu pot spune decât fotografiile care au surprins pentru totdeauna cele mai frumoase momente!”
.
Frumos și emoționant au scris Monica și Marius așa că nu pot spune nimic în completare. Poate doar voi aminti despre caracterul cald și prietenos al Monicăi. O frumusețe de fată în interior și exterior cu gusturi frumoase și ochii ca ciocolata caldă. Acestea toate nu făceau decât sa aprindă și mai mult atmosfera dintre ei doi. Marius măcar a fost inspirat să îmbrace costum alb :))) Cred că dacă ar fi fost în negru, l-am fi pierdut până la petrecere :))) :D Pe cât de cald a fost afară de “Hai-chiu-ul” o lua razna (știu prietenii :D), pe atât de fierbinte a fost și petrecerea! Și cu apusul nu a venit răcoarea la restaurant pentru că invitații nu au stat locului ci au petrecut de nu făceau față pantofii doamnelor și aerul condiționat. Mi-a plăcut ideea lor de personalizare a primului dans cu măști pe față și chiar dacă nu le cunosc semnificația, a fost de efect apariția.
Cavalerii și domnișoarele de onoare au fost foooarte haioși. :D Când au furat-o pe Monica, au adus 3 mirese până a sosit adevărata mireasă. :))) Îl tot păcăleau pe Marius care tot trebuia să dea câte o sticlă pentru fiecare, căci miresele care soseau rând pe rând aveau câte un voal mare pe cap și el nu le vedea bine. Distracție multă, dansatoare, hore și sârbe și țigănești și latino… Pe la miez de noapte am sărbătorit-o pe Monica care a împlinit 27 de ani. Spre bucuria tuturor a sosit și înghețata iar um invitat a dansat cu înghețata pe cap, la cât de cald era :))) Mare figură și talent !
.
Oricât de cald a fost și oricât am căutat locuri pentru fotografii (fără să le găsim, în afară de 2-3 copaci rătăciți sub dogoarea verii), dincolo de cele 15-20 de minute cât rezistam la ședința foto, după care fugeam să ne răcorim la aer condiționat, ne întorceam la poze și tot așa – a meritat totul! M-am bucurat să fiu la nunta lor și să văd doi oameni frumoși care se iubesc, sunt veseli, se înțeleg și se potrivesc!
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și Simonei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia

Andra & Vlad: Bucuresti, RO

5 July 2013 - Nunta

Andra-&-Vlad--cover

Andra: În urmă cu mai bine de 9 ani aveam să ne vedem pentru prima dată, la Arenele BNR. Eu pe terenul de tenis încercând să câștig un meci lung și obositor și Vlad (fost jucător de tenis) în tribună, susținandu-mă. Cred că a fost meciul cu cei mai mulți susținători, dar unul singur mi-a atras atenția. Nu după mult timp m-a invitat la un film ” Daddy day care” – cred că voi urmări această comendie cu plăcere de fiecare dată. Se întâmpla pe data de 28 august 2003, când a venit și primul sărut, iar de atunci timp de 5 ani, lună de lună, an de an, am sărbătorit printr-un cadou simbolic – eu primeam flori, el primea muultă ciocolată. La un moment dat în toți acești ani Vlad a dat peste biletele de la primul film la care am fost împreună și mare ne-a fost mirarea cand am constatat ca erau datate cu 29 august :)) Așa că din acea zi ne-am schimbat obiceiul iar florile și ciocolata au venit/vin negreșit pe 29. Trebuie să recunosc că nu mai vin în fiecare luna ci în fiecare an :D
.
Și cum anii au trecut, noi am crescut, ne-am maturizat (sau așa îmi place să cred) am trecut la următorul pas. Ne-am mutat împreună. Acum trebuia să avem grijă unul de celălalt, să avem grijă de noi și trebuie să recunosc că la început nu a fost tocmai ușor – eu nu o mai aveam pe mama care să spele vasele în locul meu sau să-mi mai pună din când în când hainele la loc, iar Vlad nu o mai avea pe mama lui care să îl aștepte de fiecare dată cu masa pusă sau să-i pregătească hainele pentru a doua zi (exemplele pot continua).
.
Chiar și așa, cu discuții în contradictoriu, cu mici supărări dar și cu împăcări (nu se spune degeaba că uneori împăcările sunt mai dulci) am trecut cu bine peste perioada de “foc” și odată cu ziua mea de naștere a venit și cadoul mult dorit J. Emoționat și poate puțin stângaci mi-a oferit inelul de logodnă. După cum bine ați observat la noi lucrurile nu se întâmplă chiar repede J așa că am avut nevoie de o perioadă de acomodare cu noul statut de logodnici (noroc că nu a fost la fel de lungă ca cea cu statutul de “iubiți”). Și așa cu pași mărunți am ajuns în fața Stării Civile și am zis un “DA” hotărât cu zâmbetul pe buze pe 29 august 2012, iar o lună mai tarziu ne-am petrecut o zi de neuitat – NUNTA !
.
Să îi citez pe Vlad cu Andra: “Meci de tenis mutat pe arena centrală a vieții” sau “După fix 9 ani de încălzire au decis să se aventureze într-o intâlnire oficială ce va depăși, cu siguranță, durata oricărui meci de Grand Slam” sau “De la parteneri de joc la parteneri de viață” și am putea continua cu titluri gazetărești.” Sau mai bine vă povestesc despre cum au ajuns de la jocuri de copii (gen tenis) la cele de oameni serioși (căsătoria).
.
Unchiul lui Vlad (pictor) și tatăl miresei (inginer constructor), au decis să se întâlnească pentru o discuție semi-oficială la un meci de tenis, pe care fata tatălui miresei, adică Andra :D îl desfășura în cadrul Arenelor BNR. Cum unchiul s-ar fi descurcat mult mai bine într-o galerie de artă decât făcând galerie unui meci de tenis, a decis sa vină cu tema făcută – adică l-a luat pe Vlad (nepotul jucător de tenis) spune Vlad “probabil cu dorința ascunsă de a “sparge gheața” mai ușor în cadrul discuțiilor ce urmau a se purta. Ce a urmat este ușor de dedus. Conform zicalei din popor “unde dai și unde crapă” gheața a fost spartă însa noi am ajuns mult prea preocupați unul de altul decât de facilitarea comunicării pictorului cu inginerul.” Cumva toți susținătorii din tribună nu au avut nici un efect asupra Andrei, ea l-a ochit pe Vlad (presupun că datorită calităților lui de jucător ;)))
.
Prima intalnire:
Invitația la filmul “Daddy day care” (comedie la care Andra râde cu plăcere de fiecare dată) din 28 August 2003, s-a transformat în “data oficială” de primit flori pentru Andra și ciocolată pentru Vlad. Partea interesantă este că după 5 ani au descoperit din întâmplare într-un buzunar că biletele de la filmul ce a oficializat relația erau datate 29 August. Ce bine e să nu arunci amintirile, ai șansele să descoperi mari lucruri :))
.
Vlad: “Viața-n cuplu este grea (atunci când nu suntem în vacanță desigur :D) După o perioadă relativ lungă de relație (în accepțiunea multora nu și în a mea), aproximativ 7 ani de la primul film văzut împreuna, am trecut la următoarea etapă – conviețuitul sub același acoperiș.”
Andra: “Acum trebuia să avem grijă unul de celălalt, să avem grijă de noi și trebuie să recunosc că la început nu a fost tocmai ușor – eu nu o mai aveam pe mama care să spele vasele în locul meu sau să-mi mai pună din când în când hainele la loc, iar Vlad nu o mai avea pe mama lui care sa îl aștepte de fiecare dată cu masa pusă sau să-i pregătească hainele pentru a doua zi (exemplele pot continua)…”
Vlad: “Trebuie să recunosc, cu o ușoară desincronizare de 6 luni, în care Andra a “conviețuit” de una singură pentru ca eu aveam întrebări existențiale, descrise de unele guri rele, ca simple scuze, de tipul:
1. Cine îmi va mai împături lucrurile și le va pune la loc?;
2. Cine mă va aștepta cu masa pregătită când intru pe ușă și mai ales cine va spăla vasele?;
3. Cine îmi va călca lucrurile? etc.
Răspunsurile punctuale și categorice:
1. Tu;
2. Vise;
3. Mai vedem noi, dar mai ales determinarea viitoarei miresici m-au zdruncinat așa tare că am luat o decizie pe care nu am regretat-o (așa cum probabil ar fi fost de așteptat): să încerc să trăiesc mai departe de fusta mamei :D.”
.
Andra: “Primul an trăit în cuplu a fost o încercare: hainele aruncate pe un scaun… prin minune rămâneau acolo pe o perioadă nedeterminată. Chiuveta părea că se spală și ea pe dinți, iar la culcare mirele număra picioarele miresicii, năucit de numărul de perechi de papuci aflate în jurul patului :))).
Chiar și așa, cu discuții în contradictoriu, cu mici supărări dar și cu împăcări (nu se spune degeaba ca uneori împăcările sunt mai dulci) am trecut cu bine peste perioada de “foc” și odată cu ziua mea de naștere a venit și cadoul mult dorit! Emoționat și poate puțin stângaci mi-a oferit inelul de logodnă. După cum bine ați observat la noi lucrurile nu se întâmplă chiar repede… așa ca am avut nevoie de o perioadă de acomodare cu noul statut de logodnici (noroc că nu a fost la fel de lunga ca cea cu statutul de “iubiți”).
.
Vlad: “Balanța era deja înclinată. Susținerea necondiționată din momentele delicate, “aceeași lungime de undă” în luarea deciziilor, pasiunile/gusturile comune, imposibilitatea greu de explicat în cuvinte de a sta departe unul de celalalt și nu în ultimul rând fizicul cambrat al miresicii :D ne-au facut să trecem cu zâmbetul pe buze peste micile “surprize” cotidiene și cu pași hotărâți către starea civila (pe 29 August 2012 la fix 9 ani după primul film văzut împreună) și către Altar (o luna mai târziu).
.
Greu de adăugat ceva la povestea “fără sfârșit” a Andrei cu Vlad dar nu mă pot abține să nu spun că această nuntă am simțit-o ca pe a noastră din multe puncte de vedere. În primul rând datorită atitudinii lor fabuloase, lipsite de stres sau lucruri făcute de dragul de a le face. Am avut plăcerea să lucram și by-ul (adică Silvia) și cu Sergio împreună și asta a făcut din această zi o plăcere de a petrece o zi de nuntă ca fotografi după care ca invitați. Cu siguranță a fot prima nuntă la care nu a trebuit noi să animăm mirele, pentru că Vlad a fost un râset și o voie bună cu câte o replică la orice se întâmpla în jur făcând totul distractiv!
.
Dimineața am cunoscut părinții super emoționați, mai ales inginerul, tatăl Andrei îi tremura vocea de ce se întâmpla. Am povestit amintiri din tinerețea lor când mai ieri s-au cunoscut cu mama Andrei și tot așa… Am urmărit pregătirile râzând și povestind până a ajuns Vlad cu Sergio râzând de faptul ca a încurcat ambreiajul cu frâna fapt pentru care au pupat toți băieții parbrizul =))) Spre scuza lui Vlad, era o mașina noua (cutia automată era de vină)… A apărut Andra în living-ul casei părintești și totul s-a topit. Au rămas doar zâmbete și expresii mute de emoții. Am plecat la sesiunea foto. Bineînțeles am vizitat Arenele de tenis și cu nașii pe post de suporteri au zburătăcit câteva mingi… Ce mai, ne-am distrat și am putut admira toată ziua nu doar înțelegerea Andrei cu Vlad, simțul nespus de acordat unul cu celălalt ci și detaliile nunții alese cu atâta bun gust și originalitate. Superbe mi s-au părut bulinele de pe rochia Andrei asortate cu cele de pe ciorapii lui Vlad. Buchetul cu o anemonă fină. Iar după cununia religioasă am putut petrece în cadrul Restaurantului Sole. După dansul ingenios al Andrei cu Vlad, am admirat panorama Bucureștiului adormit de pe Helipad-ul clădirii și cu muzica de excepție cum nu vezi la orice nuntă, nici nu am observat când s-a făcut dimineață și a intrat tortul !!! Și ce tort bun, ce mâncare bună dar cel mai important prietenii bucuroși și puși pe distracție și veselie! Un DJ cu gusturi rafinate, la fel ca și barmenul. Bineînțeles că Andra a fost furată și Vald a trebuit să merite răscumpărarea Andrei ;)
.
Vă mulțumim dragii noștri penru deosebita onoare de a fi fotografii voștri de nuntă, pentru petrecerea de care am avut parte ca invitați (nu doat ca fotografi) și pentru atitudinea voastră plină de prietenie pe care am simțit-o în ziua nunții și după. Mulțumim prietenilor noștri în cadrul cărora avem parte de atâtea nunți fabuloase.
.
Cu drag și apreciere
Silvia & Sergio.

Bianca & Alex: Arad, RO

21 June 2013 - Nunta

Alex-Bianca-Cover

Știți poveștile clasice cu fete frumoase și băieți deștepți? Uite așa se povestește despre Bianca și Alex: Alex este un “IT-addicted”, şi în plus pasionat de fotografie, (atât de pasionat încât în ziua nunţii urmărea orice ocazie în care lăsam eu aparatul foto din mână şi repede sărea să mai prindă și el câteva cadre :))) Pasiunea lui este să dea de capăt laptopurilor aduse periodic la verificare/curățare. Știe ce și cum trebuie să facă pentru ca acestea să meargă bine. La un moment dat însă a reușit să se “descurce” și cu proprietara unui laptop… Printr-o recomandare, Bianca a ajuns la Alex cu rugămintea ca acesta să-i rezolve laptopul care îi dădea bătăi de cap. Se pare însă că după întâlnirea lor s-au ales amândoi cu bătăi de inimă “la sincron” :)).
.
Iată cum sună povestea lor, în cuvintele lui Alex: “Totul a început în toamna anului 2011. Cei care mă cunosc știu că îmi place informatica și că mă pricep să repar calculatoare, și se știe că orice calculator sau laptop trebuie din când în când să ajungă pe la un tip  ca mine :D . Așa s-a născut și prima noastră “întâlnire” la recomandarea unui prieten comun. Îmi aduc aminte că era o zi însorită, nici că se putea mai bine. La prima impresie nu am crezut ca aș fi avut vreo șansă la o fată atât de frumoasă (eu fiind IT-stul care nu are prea are mare căutare din punctul de vedere al fetelor). După ce i-am reparat laptopul, bineînțeles că a trebuit să ne revedem… pentru o altă problemă tehnică. E posibil să fi fost o scuză, dar mie mi-a convenit pentru ca am început să văd la ea o licărire, ceva special la care nu îndrăzneam decât să visez. Timpul a trecut, comunicarea noastră se limita în general la mesaje pe Facebook și ulterior pe messenger :D. În 30 decembrie 2011 am avut prima întâlnire oficială, a mers bine şi de atunci lucrurile au început să prindă contur și să meargă într-o direcție bună, până când am descoperit o problemă între noi care a fost crucială pentru relația noastră. Acela a fost momentul în care am început să ne rugăm pentru ideea de relație care să ducă într-o direcție după voia lui Dumnezeu. Și așa am început totul cu Dumnezeu; am decis atunci ca timp de o lună să ne rugăm pentru călăuzire din partea Lui și în fiecare dimineață aveam împreună, la aceeași oră un timp devoțional în care citeam din Scriptură și ne rugam (eu la mine, ea la ea acasă :P). După aproximativ o lună știam amândoi că Dumnezeu ne-a călăuzit și ne va călăuzi mai departe, astea fiind stabilite după o întâlnire de 14 februarie :D. Atunci ne-am decis să intrăm într-o relație cu scopul de a ajunge la căsătorie. Nu după mult timp am cerut-o în căsătorie… ea a zis “DA… Glumești?!”. La care bineînțeles am zis “NU… Sunt foarte serios!!!”. Cererea în căsătorie nu am făcut-o tradițional cu inel și bla-bla. Eram la nunta unei foste colege de-a Biancăi și aveam multe emoții, dar mi-am luat inima în dinți, am luat o panglică care era folosită la șervețelele de acolo :D, era roșie și am înfășurat-o în jurul degetului ei și i-am spus “Vrei să fii soția mea?”. În final răspunsul a fost DA. Am fost foarte fericiți amândoi! A sosit și ziua cea mare și acum iată-ne căsătoriți după un an și o lună, aproximativ :D.”
.
Povestea din perspectiva Biancăi: “Ne-am văzut prima dată ca să-mi repare laptopul, și am devenit interesați unul de celălalt – în special Alex de mine, la început :) – fiecare a văzut în celălalt ceva deosebit. După aceea ne-am mai văzut de câteva ori, tot în legătură cu laptopul, iar lucrurile au avansat. După ce am început să ne rugăm împreună, lucrurile au început să se schimbe și am început să mă gândesc la el ca și la cel lângă care aș putea să îmi petrec toată viața. Cu toate că în momentul în care ne-am cunoscut eu nu îmi doream o relație și chiar mă gândeam serios să nu mai am nici una, Dumnezeu și-a împlinit planul cu mine și în data de 14.02.2012 am decis să intrăm într-o relație de prietenie în vederea căsătoriei – și așa a și fost.” . “Suntem foarte diferiți dar suntem uniți în această diversitate, pentru că ne completăm unul pe celălalt. Dumnezeu a pus în noi multă dragoste ca să acoperim această diversitate și mergem înainte cu El.” Bianca & Alex.
.
În ziua nunţii, încă de dimineață am făcut cunoștință cu zâmbetul fermecător al Biancăi și am înțeles din ce cauză Alex a căutat să se tot vadă cu Bianca, și cu siguranță nu are legătura cu nici un laptop: o față inocentă ca de copil, cu sclipiri în ochi ce s-au aprins la vederea lui Alex, îmbrăcat ca un lord – un costum care i-a venit de minune, potrivindu-se cu personalitatea lui carismatică, ușor teatrală. Am râs, ne-am distrat și am comentat la fiecare replică haioasă a lui Alex. Bianca înflorea la atingerea lui Alex iar dragostea lor aducea un ton de sărbătoare în jur, așa se face că am avut parte de vreme bună la nuntă. Se anunța ploaie toată ziua, dar spre uimirea mea şi bucuria tuturor a fost soare și timp frumos. Am vizitat tot felul de locuri în ziua nunții, oprindu-ne din când în când pentru a prinde o rază rătăcită de soare pe câte o străduță a Aradului și am poposit chiar şi la o motocicletă plină de noroi din parc. Așa, în pas de dans și ritm de fotografie am ajuns la Biserică. Ne-am putut bucura de oficierea cununiei lor ţinută de păstorul drag Mircea Mândruțău și am cerut împreună cu ei binecuvântarea lui Dumnezeu. După ce au fost spuse jurămintele și au devenit o familie oficial, în fața martorilor văzuți și nevăzuți, a continuat sărbătoarea la sala superb amenajată cu tulpini de pomi și mușchi, decorurile fiind realizate de o echipă extrem de talentată şi creativă (Onox). Mare a fost ispita să nu golim masa de dulciuri și fructe încă din primele minute ale petrecerii. Am petrecut un timp extraordinar în familie. Am revăzut prieteni și viitori miri. Ne-am distrat copios la cântecul/cacealma pregătit de prietenii lui Alex și mai ales am avut parte de o scenă de zile mari când s-a furat mireasa :)) Să vedeți câtă pasiune, câtă gelozie și câte râsete la încercarea lui Alex de a cânta o piesă ‘rap’ Biancăi pentru a o convinge să se întoarcă :)). (Cei prezenți la nuntă știu despre ce vorbesc! Unica legătura a lui Alex cu muzica sunt boxele laptopurilor/PC-urilor pe care le repară =)))) Vă mai povestesc un singur moment de la nunta aceasta veselă: la jocul tradițional cu scaunele și “aduceți din sală…” ultimul lucru cerut a fost … pantoful mirelui! Să vedeți ce raliuri au făcut prin sală concurenții ca să-l prindă pe Alex :))) Bineînțeles că l-au prins și l-au şi descălțat :D Bine, l-au și încălțat … dar acestea toate o să le vedeți în fotografii.
.
Dar haideți să revenim la lucrurile cu adevărat importante: dragostea – angajamentul de a fi alături de persoana pe care ți-a dat-o Dumnezeu ca partener de viaţă. Bianca și Alex sunt făcuţi unul pentru celălalt şi sunt gata să aducă la lumină tot ce este mai bun și mai frumos din cel pe care Dumnezeu i l-a pus alături. Toți suntem diferiți și avem trăsături de caracter de care suntem mândri și altele pe care încercăm să le ascundem. Frumusețea unui cuplu se naște din dorința lor de a forma un întreg, completându-și unul altuia slăbiciunile prin ceea ce a dăruit Dumnezeu fiecăruia. . Bianca și Alex, vă doresc să vedeți frumusețea vieții în doi tocmai din perspectiva alegerilor voastre de a vă completa unul pe celălalt, şi chiar dacă sunteţi atât de diferiți, ştim că aveţi aceleași principii și valori în viață! Suntem fericiți că faceți parte din grupul mare al  prietenilor noștri, şi , de asemenea, că sunteţi parte din comunitatea bisericii noastre, Metanoia - familia noastră.
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și  mulțumesc și  lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Fotografii de mireasa - Colleen, bridal portrait, TX, SUA:

30 May 2013 - LTD

Colleen-Schetter-172a

Fiecare țară își are tradițiile sale și America nu face excepții. Nu am prins prea multe de pe-acolo, dar cele prinse vreau să le împărtășim și cu voi…
.
Cu ceva timp înainte de nuntă mireasa face o probă de machiaj, coafură și buchet. Ia fotograful la o plimbare și merg pentru a face fotografiile numite Bridal Portrait. Este o mare plăcere pentru mireasă, dar și pentru fotograf pentru că ai timp să te ocupi o oră întreagă doar de mireasă, fără agitație, zăpăceală și grabă… Iar în ziua nunții mireasa înrămează câteva dintre acele fotografii și le aranjează printre decorațiile sălii de nuntă, la recepție.
.
Este o idee bună din mai multe motive. Unul ar fi că, după ce vede fotografiile, mireasa poate decide dacă acesta este stilul amintirilor de nuntă pe care le dorește. Și nu în ultimul rând, dacă tot atâția bani dai pentru o zi, măcar să nu ai surprize de la tine ca mireasă cum vei arăta în ziua nunții.
.
Ne-am bucurat pentru încrederea pe care Colleen a avut-o pentru a ne încredința amintirile ei și va veni ziua când vom posta și fotografiile de la nuntă.
.
Cu drag
Silvia & Sergio.
.
P.S. Am ajuns și la Pompieri pentru că Phill este pompier… și bineînțeles am testat pantofii perfecți pentru ziua cea mare :D (mulțumim Andreea & Dana)

Oana & Tibi: Sinaia, RO

27 May 2013 - Nunta

Oana-&-Tibi-Cover-2

Povestea lor a început în urmă cu cinci ani pe când Oana își rătăcea pașii și gândurile în liceu.
”Aveam o viață obișnuită, liniștită, fără prea multa activitate în afară de ceea ce lucram în atelierele liceului de artă din Buzău. Toate acestea până când într-o zi obișnuită mă întâlnesc cu o colegă care îmi spune că un băiat, coleg de-ai noștri mai mare din anul IV, ar avea un interes deosebit pentru mine și că i-ar plăcea să mă cunoască… În ziua respectivă l-am cunoscut în curtea școlii pe Tibi, un băiat energic, sociabil, glumeț, respectuos, de la secția Arhitectură… ceea ce îi oferea o “aură” specială de băiat inteligent :)).
În ciuda tuturor calităților pe care Tibi le avea a trebuit să îi refuz invitația de a merge la o plimbare cu el deoarece eu aveam geografie, care era  foarte importantă pentru mine (urma să dau examenul de capacitate). Probabil că de atunci urăște geografia! :D De fapt chiar râdem împreună când ne aducem aminte de acele momente. Oricum, în ciuda preocupării mele pentru geografie, Tibi nu a renunțat până când nu m-a întrebat dacă doresc sa fiu prietena lui. Și într-un final a primit un răspuns afirmativ.
Așa a început o frumoasă poveste caracterizată de fluturi în stomac și priviri jucăușe pe holurile liceului. Mereu am fost de părere ca Tibi mi-a schimbat modul simplist de a fi și mi-a “tulburat”, într-un sens bun, rutina care mă cuprinsese așa.”
Tibi: ”Eu consider că Oana este Darul lui Dumnezeu pentru mine.” Au trecut cinci ani cu peripeții, urcușuri și coborâșuri care i-au ajutat să formeze ceea ce sunt astăzi – un cuplu binecuvântat de Dumnezeu.
Oana: ”Am reușit să ne completăm frumos unul pe celălalt. Eu învățându-l să fie mai calm, iubitor și el învățându-mă să fiu puternică și să mă încred în Dumnezeu, pentru că datorită lui Tibi am cunoscut pe Dumnezeu și adevăratul plan pe care El  îl avea cu mine.”
Au trecut zilele, lunile, anii… Tibi deja era în București iar Oana abia aștepta să înceapă anii studenției, sau mai bine zis abia aștepta să se mute în orașul unde Tibi era student :D. În primul an de facultate, după ce relația lor a avut de crescut în acest timp, chiar dacă distanța nu era în avantajul lor, Tibi a invitat-o pe Oana la o plimbare pe care de data aceasta nu a refuzat-o…
Oana: ”Era o seară frumoasă și liniștită de octombrie, ne-am plimbat în parc, ne-am simțit bine și liniștiți. În sfârșit venisem și eu în București la facultate. Ne-am așezat pe o bancă și am stat să mai povestim. Tibi mi-a spus că are ceva foarte important să îmi spună … și  atunci m-a întrebat dacă doresc să fiu alături de el toată viața lui în calitate de soția lui. BINEÎNȚELES că răspunsul a fost unul pozitiv și surpinzător de rapid.”
.
Pentru nuntă, au decis sa migreze cu toți invitații pentru un week-end la Sinaia, într-un decor de basm învăluit de eleganță. Am putut urmări frumuseșea fină o Oanei, bucuria ei sinceră din ziua nunții, ziua în care Tibi nu mai este prietenul, sau logodnicul ei, ci soțul.  Iar Tibi, elegant și reținut vibra de intensitatea trăirilor sale. Totul gravita în jurul Oanei, prezența ei avea un efect ademenitor pentru Tibi și eu nu am putut decât să admir prin obiective frumusețea relației lor binecuvântate de părinți. Mi-a plăcut respectul profund pe care l-am văzut că îl poartă Oana și Tibi pentru părinții lor. Cei care le-au vegheat primii pași și deciziile vieții păreau mai mult a frați și surori mai mari decât părinți, atât de frumoase  sunt mamele lor ;)). La sesiunea foto am profitat de Castelul Peleș din zonă, după care am fugit pentru Cununia religioasă, acompaniată de un grup de coarde elegant, potrivit pentru stilul Oanei cu Tibi. Și bineînțeles că nici o încăpere nu ar fi putut reprezenta stilul distins al nunții decât Cazinoul din Sinaia. În acordurile grupului de coarde și îmbrățișări ale invitaților, s-a desfășurat nunta frumoasă curgând spre punctual culminant al evenimentului – focurile de artificii urmărite cu încântare de toți invitații.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui David pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Roxy & Flaviu: Oradea, RO

8 May 2013 - Nunta

Flaviu-Roxy-Coer

Începutul lor își întinde rădăcinile de vreo 8 ani când s-au cunoscut prima oară. Flaviu, un cavaler elegant ca din cărțile cavalerești de odinioară. Foarte timid și introvertit. Socializarea lui se limitează la o privire caldă și… și… și-atât. Mai pe scurt vorbind, Flaviu este exact opusul Roxanei, deschisă, zâmbareață, extravertită.

Flaviu “Am început să vorbim una, alta, deși eu nu prea multe, mă simțeam comod în singurătatea și tăcerea mea. M-a impresionat de la început pasiunea ei pentru orice îi plăcea, devotamentul și sinceritatea. Astfel că în timp, eu m-am mai deschis și am devenit prieteni foarte buni. Odată cu trecerea timpului am observat tot mai mult caracterul frumos ce se dezvoltă în ea, iubirea ei de prieten devotat și mereu alături și ne-am apropiat tot mai mult, atmosfera pe care o cream când eram împreună era perfectă și mă simțeam mult mai bine decăt în singurătatea mea.”
Roxy: “Flaviu m-a atras cu maturitatea lui, profunzimea lui, pacea și liniștea date de prezența lui. Capacitatea lui de a vedea lucrurile clar, simțul umorului. M-a ajutat mereu să găsesc echilibru, să schimb lucrurile greșite din viața mea fără regret și într-un mod plin de iubire. A fost de la bun început cea mai mare binecuvântare primită. Minunea mea.  Până la urmă ne-am dat seama ca nu era vorba doar de o simplă prietenie, ne îndragostisem unul de altul. Petrecând timp împreună am început să ne modelăm unul după altul, am învățat să lăsăm fiecare din încăpățânările noastre fără rost și încet am ajuns la un echilibru (la care încă lucrăm). Au fost ani frumoși, care ne-au ajutat pe amandoi să creștem, să ne maturizăm, am avut ocazia să călătorim împreună în diferite locuri, am avut momente de vis, am avut momente de suferință, am avut de toate și suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate, la pachet.”
Flaviu: “În urmă cu un an, într-o seară aproape de apus, undeva pe-un deal la intrare într-o pădure, am îngenuncheat emoționat si i-am pus întrebarea așteptată: „vrei să fii soția mea?” Am primit răspunsul „Da”cu un glas la fel de emoționat. A urmat un an cu multe „puncte în program”. Să terminăm școala amândoi, organizarea nunții cu toate detaliile, așteptări, renunțări, emoții, toate culminând cu nunta! Credem că Dumnezeu a orchestrat toate lucrurile într-un mod minunat și suntem fericiți de tot ce s-a întâmplat, am simțit mâna Lui asupra noastră mereu. E un vis devenit realitate.”

Este cu adevărat greu să găsești cuvintele potrivite când ai de adăugat ceva la descrierea de mai sus a caracterelor lor frumoase. Confirm că personalitățile lor se completează într-un mod minunat și fermecător, scoțând în evidență cu atât mai mult frumusețea unei relații cu Dumnezeu. Finețea Roxanei este completată de frumusețea ei rafinată. Iar gusturile lor m-au copleșit în toate detaliile personalizate și nu îmi imaginez când au mai avut timp de examene sau altele atât timp cât doar ideile toate ar fi trebuit să le ocupe mai mult decât îmi imaginez :))) De la invitațiile de nuntă, toate accesoriile au purtat amprenta lor  (și la propriu și la figurat). Unicitate. Artă. Cununia religioasă s-a petrecut sub cupola cerului într-un cadru elegant și emoționant urmată de restaurant unde un pictor a stat să picteze cadrul evenimentului.  Și apropo de amprente – la un moment dat li s-au cerut și amprentele invitaților ;)).
Nu am avut o nuntă care să poată spune mai mult ca aceasta despre miri săi. Aș putea să mă pierd în multitudinea detaliilor însă vă voi lăsa să vedeți chiar voi toate despre care am scris. Vă mai spun doar despre intensitatea dragostei ce o poartă in inimi și priviri. Flavius, de fiecare dată când se adâncea în ochii Roxanei, se pierdea într-o stare de emoții combinate ce arătau seriozitatea deciziei sale de a fi alături de Roxy toată viața ca lider al familiei oferind dragoste și protecție. Iar Roxy, o prezență copleșitoare, căreia i se putea citi devotamentul inimii și dedicarea intensă de a-i fi lui Flavius un ajutor potrivit și o parteneră creativă pentru toată viața. Nu poți decât să mulțumești harului de a fi prezent alături de o așa Dragoste dăruită de sus, mai ales să fii acolo ca fotograf pentru a prinde această zi în amintiri pentru miri și pentru generațiile care urmează.
.
Le mulțumesc pentru onoarea aceasta și mulțumesc lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Workshop: Bucuresti 12 si 13 mai.

10 April 2013 - Workshop

Workshop_Buc_2012_017

Știți probabil din povestea workshop-ului de anul trecut cum am început și promisiunea pe care am făcut-o la acel început de drum. În urmă cu mai bine de …140 de nunți-bySergio am pus mâna pentru prima oară pe un DSLR. Înaripat de vise și mânat de pasiune am început calea fotografiei de nuntă. Mi-ar trebui 3 zile și 3 nopți să vă povestesc cum am învățat din greșeli, cum am crescut în experiență, cum am aplicat strategii și viziuni pentru a fi mai buni cu fiecare nuntă și am avut surpriza copleșitoare să rămânem cu sute de prieteni în urmă!
Timpul este scump și fuge repede. Ceea ce am reușit să învățăm în cei 7 ani de fotografie de nuntă este la fel de scump. Partea cea mai frumoasă este însă dorința noastră de a împărtăși (“șerui”) anual și altora ceea ce am învățat în timp, așa că iată-ne la al 4-lea an de workshop și mi se pare extraordinar ceea ce am reușit să experimentăm cu cei peste 40 de fotografi pasionați cu care am petrecut pe la workshop-urile trecute. Mărturisesc că la început am crezut că vom face un singur workshop, și, eventual, dacă mai vrea cineva, la anul să repetăm ce am mai spus şi mai facem unul. Surpriza a venit odată cu realizarea că în fiecare an întâlnirile au fost diferite nu ca şi structură, ci ca şi esență. Prin urmare, cu fiecare an am reușit să transmitem mai intens ceea ce am învățat, adăugând experiența anului care a trecut. Credeţi-ne, vă rog, că nu avem pretenţia că suntem noi cei mai grozavi, cei mai talentați şi nici cei mai buni fotografi. Însă suntem dispuși să spunem fără a ascunde ceva tot ce facem la bySergio și cum funcționează lucrurile la noi. Credem că tot ce avem ne-a fost dăruit de sus, inclusiv talentul și succesul, dar mai credem şi că orice talent trebuie cultivat.  Când vine vorba despre fotografie, „meseria nu trebuie furată” ci dăruită, şi noi vrem să v-o dărium şi vouă din toată inima şi cu mare drag. Acesta este unul dintre secretele noastre la bySergio.

Mi-ar plăcea să vă pot transmite ca să simțiți și voi înariparea de după fiecare workshop și satisfacția pe care o simţim noi pentru că am reușit să încurajăm pe alții și să povestim despre ceea ce ne unește: pasiunea pentru fotografie. Aici însă mă voi rezuma doar să vă spun aproximativ programul zilei de workshop:
09:00 – Întâlnirea participanților, facem cunoștință…
- Partea teoretică: Răspunsuri la întrebările pe care din timp vă rugăm să ni le scrieți, odată cu confirmarea de participare la workshop. Apoi povestea noastră, cum și ce facem și de ce facem ceea ce facem. Detalii veți găsi la organizatori :)
- Marketing (poate sună rece acest cuvânt dar nu este ceea ce credeţi cel puțin unii dintre voi).
- Masa (probabil mergem pe sistemul Pizza, sau fiecare este liber să aleagă ce vrea să mănânce).
- Aplicația practică a secretelor aflate la partea teoretică. Ședință foto interior și exterior așa cum facem noi de obicei, doar de data aceasta alături de voi. Trebuie să amintim aici că vom avea o mireasă adevărată… Miri adevărați, nu fotomodele care știu cum să stea zâmbind și în somn :D
- Critica constructivă și editarea fotografiilor realizate mai devreme. Workflow-ul în stil bySergio (LR + PS …)
- Numirea celui mai bun “workshopist” :)) PREMIUL  = participarea ca asistent la o nuntă cu bySergio :D
Timp de încheiere oficială a workshopului este aproximativ ora 21:00 DAR – Workshopul nu se termină până când absolut toți participanții vor afla tot ce îi interesează din tot ce știm – legat de fotografie  desigur.
- Ba mai mult, vom povesti și despre lucruri pe care nu le găsim de obicei printre întrebările participanților dar care sunt vitale pentru a construi un brand. Altfel spus, cum realizezi conecția emoțională pe care o fac oamenii cu tine ca fotograf. Este vorba despre multe aspecte tangibile, dar și despre altele intangibile. Are de-a face cu tot ce tu faci si spui, cu valorile și covingerile tale, experiența pe care o oferi și mesajul pe care îl comunici. Un brand puternic inspiră încredere, loialitate și un sentiment de excelență. Fără acestea o afacere nu are cum să iasă în evidență din mulțimea de oferte de pe piaţă :)
.
De adus: ( * Obligatoriu)
* THE BEST OF YOU – atitudinea corespunzătoare (din punctul vostru de vedere) cu care mergeți la o nuntă și ținuta potrivită unui asemenea eveniment! :D
- Aparate foto, lentilele, echipamentul foto cu care să lucrați și despre care vreți să aflați mai multe, Laptop.
Pentru cine vrea să vină la workshop, pentru întrebări și programări vă redirecționăm cu drag la http://www.weddingstaff.ro/ echipă ce merită aprecierea pentru ceea ce și-au propus și ce au realizat în domeniul fotografiei de nuntă. Anul acesta WS se va ocupa de organizare. Ca de fiecare dată, banii sunt donați către o organizație non-profit. Al doilea participant (din familie, din firmă) are 50% reducere din prețul workshop-ului care este 300 euro.
.
Cu drag,
Sergio & Silvia
P.S. Mulțumim Narcis Tarcea pentru fotografia plină de magie de la cover :D

.
Mulțumim lui Cristi Iaco pentru asistența lui de-a lungul anilor și pentru acest video de la workshopul de anul trecut :)
.

Workshop bySergio from fineMotion on Vimeo.

Amy & Alex: Dragoslave, RO

14 February 2013 - Nunta

amy-alex-cover-840

Aerul tare de munte inundă plămânii încărcându-ți ființa cu energie. Brazii falnici sparg norii leneși iar Dâmbovița dezmiardă pietrele albiei cu șoapte reci. Alex, un flăcău pornit în lumea mare a ajuns tocmai în Anglia pentru că doar acolo se afla aleasa inimii sale, Amy. O ființă gingașă, delicată și modestă ce a lăsat toată Marea Britanie și a venit în micul Dragoslave pentru a-și uni inima cu Alex ca la carte, ca în cărțile Românești cu cal, căruță și tradiționalul noroi de țară :))) Da! A plouat ca în vremurile bune. Picăturile cădeau grăbindu-se să binecuvânteze pământul, și pe oricine fără umbrelă ;))
.
Într-o atmosferă de familie, intimă și super apropiată, dimineața a început cu micul dejun comun, cu toți invitații (vreo 40 la număr) și a urmat cununia civilă la primărie. Amy & Alex au semnat, iar un traducător oficial a fost prezent pentru a se asigura că Amy înțelege și vrea “să se bage” :)) A urmat biserica și cununia religioasă a mirilor. Traducerea a fost (neoficial) făcută de nașa care încerca să țină pasul cu liturghia oficiată. Iar un lucru pe care l-am iubit din prima a fost: Amy, emoționată de ce se întâmplă, ori de câte ori se întâmpla ceva de nepriceput pentru ea, zâmbea. Iar când lucrurile chiar deveneau și mai încurcate – râdea, spre amuzamentul lui Alex. Și uite-așa cu râsete și voie bună, am ieșit din biserică și spre bucuria tuturor ploaia se mai domolise. Așa că o căruță ca-n povești i-a așteptat la poartă pentru a-i plimba până la pensiunea superbă unde ne-aștepta petrecerea deosebită, gândită până la cele mai mici detalii. Am apreciat stilul original de transportare și am mulțumit lui Dumnezeu ca avem mașini cu amortizoare pentru drumurile României =))
.
Revenind la pensiune, nu vă pot transmite cât de mult m-a copleșit decorul, atmosfera, detaliile…. Totul a fost cărat în bagaje tocmai din Anglia iar altele au fost căutate pe la târguri de vechituri. Fiecare detaliu a fost superb, toate combinațiile și asortarea cu locul. Am apreciat  TOT. De la frumusețea locului, carul cu cai, până la toate cele aduse din Anglia pentru nuntă. Broderii, sticluțe colorate, ochelari de soare și pistoale de apă pentru toți invitații. Pompoane și alte minuni. De toate ce au făcut nunta lor neobișnuit de frumoasă și unică, extraordinară!!! Apropo, toate fotografiile sunt făcute pe teritoriul pensiunii. Extraordinar și felicitări proprietarilor pentru tot ce au realizat dar și pentru atitudinea lor. A fost închiriată toată pensiunea și Radu (proprietarul) era prezent pentru toți. Și la sesiunea foto ne-a însoțit pentru a ne arăta locația. Invitații au fost incurajați să treacă la stilul sport pentru grătarul de seară și așa s-a petrecut ca în familie iar muzica de nota 100 a fost practic un play-list în care fiecare invitat și-a înscris câte 2-3 piese preferate. Așa Englezii au încercat pas de horă Românească și alte specialități de-ale locului. Excepțional totul și nu vă pot transmite atmosfera și mai ales prietenia, relația Amey cu Alex. M-am integrat și simțit de-ai casei imediat ce ne-am văzut de dimineață. Oamenii de gașcă, personalități frumoase și încântătoare. Direcți, sinceri și foarte iubitori.
.
Vă mulțumesc pentru deosebita onoare sa fiu invitata nunții voastre și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Raluca & Radu: Bucuresti, RO

6 January 2013 - Nunta

Raluca-Radu--2

“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gandesc la nunta mea, mă gândesc la nunta din poveşti. Nunta din poveşti creată de personaje bune,  în locuri ca de poveste, cu dansuri şi delicii.  Vom povesti mai înainte de toate de această nuntă din poveşti, chiar mai înainte de sâmburele nunţii şi de ziua în care cei doi s-au cunoscut. Şi se va povesti de prințesă și de-al ei prinț, care s-au pregătit din zorii zilei alături de oameni însemnaţi de noroc şi care au avut stea şi parte de oameni buni şi blânzi, care s-au bucurat alături de alți oameni buni şi blânzi imortalizând pentru viitor fericirea, care s-au întâlnit în faţa Creatorului Divin în Biserică Domnească. Şi Creatorul Divin a consfinţit alegerea lor de a fi unul, de a trăi unul pentru celălalt, alături de cei dragi. Şi se va povesti că au mers mai departe în firul epic al poveştii lor unice şi că au petrecut minute din povestea lor singuri în natură. Şi se va povesti că din nou au mers mai departe şi au ajuns unul în braţele celuilalt în paşi de vals. Fericirea lor a fost completă alături de oameni buni şi dragi, oameni însemnaţi cu stea pentru a le fi alături mereu iar în dans şi poezie până în zorii zilei. Cu stimă şi prețuire, pentru părinţii cei dragi, pentru naşii cei dragi, pentru familie (îndeosebi Petrişor&Victor pentru artă), pentru prieteni.
Şi această poveste are şi ea ca oricare altă poveste o cheie sol.
Dragostea la prima vedere ne-a surâs într-o lună rece, sfântă, cu ore mii în urmă. Părea uşor întârziat prinţul în acea zi rece şi întunecoasă, însă a reuşit să aprindă scânteia.  Scânteia care s-a transformat treptat în flacără şi mai apoi în dragoste. Dragostea a început în parcul Cişmigiu, cu înţelegere pentru prinţesa întârziată şi mereu cu treburi diverse de rezolvat. Ne-am bucurat în toţi aceşti ani şi am trecut împreună peste puţinele greutăţi, Dumnezeu a înţeles să ne binecuvânteze cu răbdare, înţelegere şi optimism. Şi orele mii împreună ne-au convins că stă în firea lucrurilor să ne bucurăm alături de oameni buni şi dragi. Şi prinţul a dăruit în loc sfânt, la Sfântul Petru, legământ în zi frumoasă de 3 noiembrie. Şi de aici povestea continuă aşa cum am mai spus-o şi cum deja o ştiţi…” Raluca & Radu.

Nunta lor frumoasă a fost într-o zi dogoritoare de iunie cu multă vâlvă, bucurie și prieteni. Cavalerii și frumoasele Domnișoare de onoare au dat tonul petrecăreț al zilei pline de râsete și voie bună. Raluca frumoasă și fericită încânta ochii lui Radu care chiar dacă nu e prietenos cu fotografiile, totuși s-a văzut că e bucuros de nuntă și mai ales de mireasă. M-am bucurat să îi revăd pe mirii mei dragi din 2010 Claudia și Orlando (unde i-am cunoscut pe Raluca și Radu) și pe Claudia și Cătălin unde din nou i-am revăzut. Și așa am ajuns la nunta Ralucăi cu Radu, până acum Domnișoară și Cavaler de onoare, acum pe post de mire și mireasa! Am petrecut alături de invitați, dansatori iscusiți și dedicații. Urmată de berbecuț la proțap și briza caldă a lacului Floreasca.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții și lui Mihăiță pentru răbdarea, prietenia și asistența lui.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Am avut ocazia să lucrăm împreună cu Valentin rezultat pe care îl puteți vedea aici :)

14 Iulie 2012 Raluca & Radu sedinta foto from Valentin Petre on Vimeo.