boobs chat no registration pornlive cams adult no credit cardsneededsexchat free european sexcams sex chat with teenagers online

Cristina & Andrei: Timisoara, RO

27 July 2013 - Nunta

Cristina-si-Andrei-Cover

Povestea asta a început foarte profesional și nu am auzit în toată cariera ca mirele să fi dat interviu la mireasă :)) Și asta în sensul cel mai direct! Andrei aplica pentru un job iar Cristina s-a întâmplat să fie cea care i-a luat interviul. S-au apropiat încet încet și viața lor s-a schimbat în cea mai frumoasă direcție, pentru totdeauna.
.
Andrei: “Am fost atras iremediabil de frumusețea Cristinei, atât cea interioară cât și cea exterioară.”
Cristina: “M-a atras la Andrei faptul că observă și îi pasă de lucruri pe care ceilalți din jur le neglijează. Și bunătatea lui, și simțul umorului fantastic. OK, și ochii verzi, bineînțeles ;)”
.
Au trecut prin multe împreună, în anii prieteniei, și bune, și foarte bune și mai puțin bune… “Credem însă că Dumnezeu este Cel care ne-a adus și ne ține împreună și asta ne este îndeajuns.” În legătură cu lucrurile bune, multe din ele s-au întâmplat de ziua Cristinei, în 22 Martie, în ani diferiți. Cererea în căsătorie, cununia civilă și Cristina așteptă cu interes și cu mare drag celelalte zile de naștere :D
.
Până la acele zile de naștere vă povestesc despre ziua nunții lor. O dimineață senină cu soare puternic s-a anunțat în Timișoara iar sărmanul Andrei, era amețit de dragoste și de faptul că nu putea vedea bine. Am auzit că dragostea e oarbă, însă inflamația lui de la ochi părea că nu este legată de iubirea clară ce se putea vedea între ei doi. Așa că a mers de dimineața la urgența și după un consult și tratament, a fost în stare să își vadă mireasa – pe Cristina o frumusețe așa cum o descrie și Andrei (foarte atent la detalii). Am vizitat legendara piață din Timișoara unde se merge la fotografii și după programul Binecuvântat de la biserică am ajuns la restaurant.
.
Iar restaurantul merită un paragraf aparte. Decorul mi-a plăcut mult mai ales că fiecare masă vorbea despre ce înseamnă dragostea, așa cum o găsim în definiția inițială… Love is sweet… și tot așa cu Love is patient. Love is kind. Love does not envy. Love it does not boast, Love is not proud. Love is not rude. Love is not self-seeking. Love is not easily angered. Love keeps no record of wrongs. Love rejoices with the truth. Love always protects. Love always trust. Love always hopes. Love always preserves… așa cum găsim în 1 Corinteni 13. Mesajele toate foarte frumos asortate cu decorul de flori într-o gamă caldă romantică. O să vedeți și în fotografii. Nunta a fost gândită cu dragoste și gusturi la detalii. Până și invitații au avut o activitate creativă. Fiecare masă a primit un aparat foto de unică folosință și o listă TO DO cu ce trebuia fotografiat timp de o oră. Cu promisiunea că cele mai frumoase/creative/interesante fotografii vor fi premiate chiar în acea seară, invitații au tăbărât să aducă la împlinire lista cât mai extraordinar posibil. Filmele din aparate s-au terminat rapid iar cineva a mers cu ele la developare și printare. Mirii au avut onoarea juriului. Așa că s-au pus la studiat fotografiile fiecărei echipe de la câte o masă. Interesant este că premiul cel mare a fost decernat unei mese cu invitați care nu se cunoșteau în afara nunții.  Prietenii noi s-au creat la această nuntă și distracție multă a fost în jurul PhotoBooth-ului frumos amenajat în stilul nunții pentru distracția invitaților. O nuntă frumoasă, deosebită și le mulțumesc Cristinei cu Andrei pentru prietenia lor. Ce vreau să mai adaug (ce nu prea scriu pe blog) este că și la această nuntă am fost provocat de un părinte drag al mirilor (de data aceasta tatăl lui Andrei) pentru că nu voia/nu putea zâmbi. Dispărea orice urmă de zâmbet când simțea vre-un aparat foto în rază. “Așa e tata” am auzit și de la Andrei, așa că m-am pus pe vânat și mare mi-a fost satisfacția (ca de fiecare dată) când am reușit să păstrez pentru Andrei și Cristina fotografii cu tata zâmbind fericit… Știu că părinții se bucură, deseori însă dragii de ei nu vor să exprime asta vizual. Sfatul meu și pentru viitorii miri, discutați cu părinții voștri, spuneți-le cât de mult îi iubiți și cât de mult prețuiți zâmbetele lor.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Voichita & Romeo: Zalau, RO

26 July 2013 - Nunta

Voichita-Romeo-Cover

Voichița și Romeo: poveste specială (toate poveștile de dragoste sunt speciale, dar citind povestea lor nu poți să nu te gândești cum e cu iubirea la distanță, cum e cu apăsarea oceanului care desparte oamenii, cum e cu răbdarea și planul lui Dumnezeu cu doi oameni minunați!).
.
Totul a început ca între doi amici care nici nu bănuiau că se va ajunge aici :) Însă încet încet, Dumnezeu ne-a deschis ochii să vedem că El este Cel care ne-a adus împreună. Am știut că ne vom casatori din ziua în care am spus “Da” prieteniei noastre, deși Romeo se afla în California, iar eu în Zalău. Cei 6 ani cat a durat relația noastră la distanță au fost plini de emoție și de evenimente frumoase pe care le-am sărbătorit cu multă creativitate, fiind în cea mai mare parte a timpului separați de uriașul ocean. Vizitele lui Romeo au fost mereu rare și mult prea scurte, ar spune inima noastră. Însă Dumnezeul care ne-a creat unul pentru celălălt ne-a întărit mai apoi și inimile pentru că El știa când va veni fericita zi a unității perfecte. Un pas care ne-a adus și mai aproape de acea zi a fost cererea în căsătorie, care a avut loc în grădinile minunatului palat Schonbrunn din frumoasa Viena. O zi perfectă cu un parfum de deosebit… Un an mai tarziu am spus același “DA” în fata lui Dumnezeu, a familiei și a tuturor celor dragi, de data aceasta la Zalău, în biserica mea de suflet. Pozele surprind cu mult farmec bucuria zilei noastre mult visate. Amandoi știam de la bun început că albastrul va fi prezent, însă ideea temei marine l-a completat perfect, fiind un crâmpei adus tocmai din însorita Californie. Am avut parte de o zi pe care n-aș schimba-o cu nimic, nimic, nimic. Pentru ziua nunții, pentru toți cei care ne-au purtat în rugaciune în tot acest timp și pentru frumoasa poveste de dragoste scrisaă de Dumnezeu, suntem recunoscători Celui ce ne-a creat, ne-a adus împreună și ne va purta de grijă în toate zilele vieții noastre.

Pentru că pe iulie 31 împlinim 7 ani împreună, aș dori să-și transmit, scumpul meu Romeo, toată dragostea mea și multă recunoștință pentru cei mai frumoși ani de până acum ;) Te iubesc! :)
.
E greu  de adăugat ceva după așa o dovadă de iubire, dăruire, așteptare, înțelepciune și încredere într-o relație binecuvântată. Oamenii frumoși se găsesc indiferent de distanță. Când pe lângă frumusețea exterioară au o frumusețe interioară extraordinară și dau dovadă de o modestie care copleșește, te poți doar bucura că s-au găsit.
.
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și lui David pentru asistenta.
.
Cu drag,
Sergio

Monica & Marius: Alexandria, RO

25 July 2013 - Nunta

Monica & Marius -cover

Cea mai călduroasă zi a verii (dacă nu chiar de când sunt eu „by-ul”) într-un oraș cam fără copaci și locuri măcar frumoase dacă nu spectaculoase pentru fotografii. Dar și o zi în care Dragostea a fost binecuvântată de Dumnezeu și sărbătorită cu mare drag și veselie, ca la Teleorman. ;) Cum au ajuns la ziua nunții? Cu ani frumoși și înțelepți petrecuți unul cu altul și hotărârea de a-i petrece pe toți cei ce vin tot împreună. Monica și Marius spun că a fost destinul. :)
.
“Când lucrurile sunt menite să se întâmple sau când destinul își face simțită prezența: într-o astfel de zi ne-am văzut pentru prima dată, pe când aveam doar 18 ani. Există unele lucruri care se întâmplă pur și simplu și schimbă tot cursul vieții și toate planurile, iar unul dintre acele “lucruri” ni s-a întâmplat pe data de 28.11.2003, când ne-am întâlnit prima dată. Exact! A fost dragoste la prima vedere! Nu știm câți oameni pot trăi acel sentiment, acel moment în care să știe din prima clipă că și-au găsit jumătatea, dar din fericire suntem unii dintre norocoși! Au urmat clipe de fericire, de renunțare, de liniște și de regăsire. Să fii fericit pentru că te trezești lângă persoana cea mai dragă, să renunți la tine pentru celălalt, să îi asculți gândurile în liniște, pentru că sunt atât de minunate clipele fără cuvinte, petrecute în doi, pentru că este de ajuns să fim acolo, simpla prezență a celuilalt ne umple sufletul și încarcă cu dragoste tot ce ne înconjoară! Iar de fiecare dată când ne simțim pierduți ne regăsim în privirea celuilalt, fiindcă atunci când dragostea este legământul cel mai puternic, din privirea celuilalt ți se reflectă doar sufletul! De-a lungul celor 10 ani petrecuți împreună nu am fost doar iubiți, nu ar fi fost deajuns nici pentru un singur an, am fost unul pentru celălalt cel mai bun partener, cel mai sincer sfătuitor, cel mai apropiat sprijin al celuilalt, pentru că centrul vieții noastre a fost “să fim acolo”. Cererea în casatorie a fost formulată și reformulată încă din primul an al relației, în cele mai frumoase și neașteptate momente și având ca răspuns de fiecare dată celebrul “da”, astfel încât până la luarea deciziei organizării evenimentului, ideea și sentimentul a “ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” erau deja bine înrădăcinate în sufletele noastre. Mai mult despre noi amândoi, despre fiecare și despre nunta de poveste nu pot spune decât fotografiile care au surprins pentru totdeauna cele mai frumoase momente!”
.
Frumos și emoționant au scris Monica și Marius așa că nu pot spune nimic în completare. Poate doar voi aminti despre caracterul cald și prietenos al Monicăi. O frumusețe de fată în interior și exterior cu gusturi frumoase și ochii ca ciocolata caldă. Acestea toate nu făceau decât sa aprindă și mai mult atmosfera dintre ei doi. Marius măcar a fost inspirat să îmbrace costum alb :))) Cred că dacă ar fi fost în negru, l-am fi pierdut până la petrecere :))) :D Pe cât de cald a fost afară de “Hai-chiu-ul” o lua razna (știu prietenii :D), pe atât de fierbinte a fost și petrecerea! Și cu apusul nu a venit răcoarea la restaurant pentru că invitații nu au stat locului ci au petrecut de nu făceau față pantofii doamnelor și aerul condiționat. Mi-a plăcut ideea lor de personalizare a primului dans cu măști pe față și chiar dacă nu le cunosc semnificația, a fost de efect apariția.
Cavalerii și domnișoarele de onoare au fost foooarte haioși. :D Când au furat-o pe Monica, au adus 3 mirese până a sosit adevărata mireasă. :))) Îl tot păcăleau pe Marius care tot trebuia să dea câte o sticlă pentru fiecare, căci miresele care soseau rând pe rând aveau câte un voal mare pe cap și el nu le vedea bine. Distracție multă, dansatoare, hore și sârbe și țigănești și latino… Pe la miez de noapte am sărbătorit-o pe Monica care a împlinit 27 de ani. Spre bucuria tuturor a sosit și înghețata iar um invitat a dansat cu înghețata pe cap, la cât de cald era :))) Mare figură și talent !
.
Oricât de cald a fost și oricât am căutat locuri pentru fotografii (fără să le găsim, în afară de 2-3 copaci rătăciți sub dogoarea verii), dincolo de cele 15-20 de minute cât rezistam la ședința foto, după care fugeam să ne răcorim la aer condiționat, ne întorceam la poze și tot așa – a meritat totul! M-am bucurat să fiu la nunta lor și să văd doi oameni frumoși care se iubesc, sunt veseli, se înțeleg și se potrivesc!
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și Simonei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia

Andra & Vlad: Bucuresti, RO

5 July 2013 - Nunta

Andra-&-Vlad--cover

Andra: În urmă cu mai bine de 9 ani aveam să ne vedem pentru prima dată, la Arenele BNR. Eu pe terenul de tenis încercând să câștig un meci lung și obositor și Vlad (fost jucător de tenis) în tribună, susținandu-mă. Cred că a fost meciul cu cei mai mulți susținători, dar unul singur mi-a atras atenția. Nu după mult timp m-a invitat la un film ” Daddy day care” – cred că voi urmări această comendie cu plăcere de fiecare dată. Se întâmpla pe data de 28 august 2003, când a venit și primul sărut, iar de atunci timp de 5 ani, lună de lună, an de an, am sărbătorit printr-un cadou simbolic – eu primeam flori, el primea muultă ciocolată. La un moment dat în toți acești ani Vlad a dat peste biletele de la primul film la care am fost împreună și mare ne-a fost mirarea cand am constatat ca erau datate cu 29 august :)) Așa că din acea zi ne-am schimbat obiceiul iar florile și ciocolata au venit/vin negreșit pe 29. Trebuie să recunosc că nu mai vin în fiecare luna ci în fiecare an :D
.
Și cum anii au trecut, noi am crescut, ne-am maturizat (sau așa îmi place să cred) am trecut la următorul pas. Ne-am mutat împreună. Acum trebuia să avem grijă unul de celălalt, să avem grijă de noi și trebuie să recunosc că la început nu a fost tocmai ușor – eu nu o mai aveam pe mama care să spele vasele în locul meu sau să-mi mai pună din când în când hainele la loc, iar Vlad nu o mai avea pe mama lui care să îl aștepte de fiecare dată cu masa pusă sau să-i pregătească hainele pentru a doua zi (exemplele pot continua).
.
Chiar și așa, cu discuții în contradictoriu, cu mici supărări dar și cu împăcări (nu se spune degeaba că uneori împăcările sunt mai dulci) am trecut cu bine peste perioada de “foc” și odată cu ziua mea de naștere a venit și cadoul mult dorit J. Emoționat și poate puțin stângaci mi-a oferit inelul de logodnă. După cum bine ați observat la noi lucrurile nu se întâmplă chiar repede J așa că am avut nevoie de o perioadă de acomodare cu noul statut de logodnici (noroc că nu a fost la fel de lungă ca cea cu statutul de “iubiți”). Și așa cu pași mărunți am ajuns în fața Stării Civile și am zis un “DA” hotărât cu zâmbetul pe buze pe 29 august 2012, iar o lună mai tarziu ne-am petrecut o zi de neuitat – NUNTA !
.
Să îi citez pe Vlad cu Andra: “Meci de tenis mutat pe arena centrală a vieții” sau “După fix 9 ani de încălzire au decis să se aventureze într-o intâlnire oficială ce va depăși, cu siguranță, durata oricărui meci de Grand Slam” sau “De la parteneri de joc la parteneri de viață” și am putea continua cu titluri gazetărești.” Sau mai bine vă povestesc despre cum au ajuns de la jocuri de copii (gen tenis) la cele de oameni serioși (căsătoria).
.
Unchiul lui Vlad (pictor) și tatăl miresei (inginer constructor), au decis să se întâlnească pentru o discuție semi-oficială la un meci de tenis, pe care fata tatălui miresei, adică Andra :D îl desfășura în cadrul Arenelor BNR. Cum unchiul s-ar fi descurcat mult mai bine într-o galerie de artă decât făcând galerie unui meci de tenis, a decis sa vină cu tema făcută – adică l-a luat pe Vlad (nepotul jucător de tenis) spune Vlad “probabil cu dorința ascunsă de a “sparge gheața” mai ușor în cadrul discuțiilor ce urmau a se purta. Ce a urmat este ușor de dedus. Conform zicalei din popor “unde dai și unde crapă” gheața a fost spartă însa noi am ajuns mult prea preocupați unul de altul decât de facilitarea comunicării pictorului cu inginerul.” Cumva toți susținătorii din tribună nu au avut nici un efect asupra Andrei, ea l-a ochit pe Vlad (presupun că datorită calităților lui de jucător ;)))
.
Prima intalnire:
Invitația la filmul “Daddy day care” (comedie la care Andra râde cu plăcere de fiecare dată) din 28 August 2003, s-a transformat în “data oficială” de primit flori pentru Andra și ciocolată pentru Vlad. Partea interesantă este că după 5 ani au descoperit din întâmplare într-un buzunar că biletele de la filmul ce a oficializat relația erau datate 29 August. Ce bine e să nu arunci amintirile, ai șansele să descoperi mari lucruri :))
.
Vlad: “Viața-n cuplu este grea (atunci când nu suntem în vacanță desigur :D) După o perioadă relativ lungă de relație (în accepțiunea multora nu și în a mea), aproximativ 7 ani de la primul film văzut împreuna, am trecut la următoarea etapă – conviețuitul sub același acoperiș.”
Andra: “Acum trebuia să avem grijă unul de celălalt, să avem grijă de noi și trebuie să recunosc că la început nu a fost tocmai ușor – eu nu o mai aveam pe mama care să spele vasele în locul meu sau să-mi mai pună din când în când hainele la loc, iar Vlad nu o mai avea pe mama lui care sa îl aștepte de fiecare dată cu masa pusă sau să-i pregătească hainele pentru a doua zi (exemplele pot continua)…”
Vlad: “Trebuie să recunosc, cu o ușoară desincronizare de 6 luni, în care Andra a “conviețuit” de una singură pentru ca eu aveam întrebări existențiale, descrise de unele guri rele, ca simple scuze, de tipul:
1. Cine îmi va mai împături lucrurile și le va pune la loc?;
2. Cine mă va aștepta cu masa pregătită când intru pe ușă și mai ales cine va spăla vasele?;
3. Cine îmi va călca lucrurile? etc.
Răspunsurile punctuale și categorice:
1. Tu;
2. Vise;
3. Mai vedem noi, dar mai ales determinarea viitoarei miresici m-au zdruncinat așa tare că am luat o decizie pe care nu am regretat-o (așa cum probabil ar fi fost de așteptat): să încerc să trăiesc mai departe de fusta mamei :D.”
.
Andra: “Primul an trăit în cuplu a fost o încercare: hainele aruncate pe un scaun… prin minune rămâneau acolo pe o perioadă nedeterminată. Chiuveta părea că se spală și ea pe dinți, iar la culcare mirele număra picioarele miresicii, năucit de numărul de perechi de papuci aflate în jurul patului :))).
Chiar și așa, cu discuții în contradictoriu, cu mici supărări dar și cu împăcări (nu se spune degeaba ca uneori împăcările sunt mai dulci) am trecut cu bine peste perioada de “foc” și odată cu ziua mea de naștere a venit și cadoul mult dorit! Emoționat și poate puțin stângaci mi-a oferit inelul de logodnă. După cum bine ați observat la noi lucrurile nu se întâmplă chiar repede… așa ca am avut nevoie de o perioadă de acomodare cu noul statut de logodnici (noroc că nu a fost la fel de lunga ca cea cu statutul de “iubiți”).
.
Vlad: “Balanța era deja înclinată. Susținerea necondiționată din momentele delicate, “aceeași lungime de undă” în luarea deciziilor, pasiunile/gusturile comune, imposibilitatea greu de explicat în cuvinte de a sta departe unul de celalalt și nu în ultimul rând fizicul cambrat al miresicii :D ne-au facut să trecem cu zâmbetul pe buze peste micile “surprize” cotidiene și cu pași hotărâți către starea civila (pe 29 August 2012 la fix 9 ani după primul film văzut împreună) și către Altar (o luna mai târziu).
.
Greu de adăugat ceva la povestea “fără sfârșit” a Andrei cu Vlad dar nu mă pot abține să nu spun că această nuntă am simțit-o ca pe a noastră din multe puncte de vedere. În primul rând datorită atitudinii lor fabuloase, lipsite de stres sau lucruri făcute de dragul de a le face. Am avut plăcerea să lucram și by-ul (adică Silvia) și cu Sergio împreună și asta a făcut din această zi o plăcere de a petrece o zi de nuntă ca fotografi după care ca invitați. Cu siguranță a fot prima nuntă la care nu a trebuit noi să animăm mirele, pentru că Vlad a fost un râset și o voie bună cu câte o replică la orice se întâmpla în jur făcând totul distractiv!
.
Dimineața am cunoscut părinții super emoționați, mai ales inginerul, tatăl Andrei îi tremura vocea de ce se întâmpla. Am povestit amintiri din tinerețea lor când mai ieri s-au cunoscut cu mama Andrei și tot așa… Am urmărit pregătirile râzând și povestind până a ajuns Vlad cu Sergio râzând de faptul ca a încurcat ambreiajul cu frâna fapt pentru care au pupat toți băieții parbrizul =))) Spre scuza lui Vlad, era o mașina noua (cutia automată era de vină)… A apărut Andra în living-ul casei părintești și totul s-a topit. Au rămas doar zâmbete și expresii mute de emoții. Am plecat la sesiunea foto. Bineînțeles am vizitat Arenele de tenis și cu nașii pe post de suporteri au zburătăcit câteva mingi… Ce mai, ne-am distrat și am putut admira toată ziua nu doar înțelegerea Andrei cu Vlad, simțul nespus de acordat unul cu celălalt ci și detaliile nunții alese cu atâta bun gust și originalitate. Superbe mi s-au părut bulinele de pe rochia Andrei asortate cu cele de pe ciorapii lui Vlad. Buchetul cu o anemonă fină. Iar după cununia religioasă am putut petrece în cadrul Restaurantului Sole. După dansul ingenios al Andrei cu Vlad, am admirat panorama Bucureștiului adormit de pe Helipad-ul clădirii și cu muzica de excepție cum nu vezi la orice nuntă, nici nu am observat când s-a făcut dimineață și a intrat tortul !!! Și ce tort bun, ce mâncare bună dar cel mai important prietenii bucuroși și puși pe distracție și veselie! Un DJ cu gusturi rafinate, la fel ca și barmenul. Bineînțeles că Andra a fost furată și Vald a trebuit să merite răscumpărarea Andrei ;)
.
Vă mulțumim dragii noștri penru deosebita onoare de a fi fotografii voștri de nuntă, pentru petrecerea de care am avut parte ca invitați (nu doat ca fotografi) și pentru atitudinea voastră plină de prietenie pe care am simțit-o în ziua nunții și după. Mulțumim prietenilor noștri în cadrul cărora avem parte de atâtea nunți fabuloase.
.
Cu drag și apreciere
Silvia & Sergio.