live vedio sexchatinus chennai adult flirt flint free sex chat rooms indian live sex mobile cam chat with out premium sex girl for dating in dubai

Alexandra & Axel: Satu Mare, RO

30 April 2014 - Nunta

Axel-&-Alexandra-COVER

În sfârșit a venit momentul așteptat să vă povestesc despre o nuntă deosebită și mai ales oameni deosebiți. Aici nu fac referință la faptul că este prima (și nu știu, poate ultima) nuntă a nostră la care Mireasa avut nevoie de acordul părinților pentru a se căsători (Alexandra era minoră :D) și bineînțeles că sub declarație pe proprie răspundere a luat-o de soție în luna de miere! O asumare de angajament mai oficială și juridică nici că se putea :))) Însă partea frumoasă despre care vreau să vă spun e CÂT de frumos se completează și ce minunat este ca din tinerețe doi oameni să găsească Dragostea lui Dumnezeu care i-a unit, la timpul potrivit. Axel managerul (și moștenitorul ;) firmei cu care de multă vreme facem albumele la bySergio. Pe lângă calitățile lui de cântăreț, chitarist este un tip responsabil, de caracter care mereu face tot ce poate pentru a ajuta oamenii, și părinții au toată aprecierea pentru calitățile investite în copiii lor. I-am cunoscut logodnica a doua zi după ce a cerut-o și ne-am bucurat enorm pentru bucuria lor, licărirea din ochii lor și relația dintre Alexandra și Axel.
.
De unde începe totul?
Se cunoșteau de aproximativ 3 ani, de când a început Alexandra să meargă la biserica la care mergea și Axel. “Din prima zi am văzut în Axel ceva diferit, ceva care m-a atras. Axel locuia în alt oraș și ne vedeam doar duminica la biserică, iar din această cauză timp de 2 ani vorbeam foarte puțin unul cu celălalt. Mereu am apreciat la el modul în care se comporta cu cei din jur și faptul ca avea mult bun simț. Este genul de băiat care mi-l doream. Am început să mă rog pentru el și Dumnezeu îmi dădea pace în acest sens. După o perioadă am început să ne vedem mai des, să socializăm mai mult și am descoperit că avem atât de multe în comun!”
.
“Eu, Axel, am văzut în ea o fată frumoasă și iubitoare. Am apreciat-o pentru că era o persoană sociabilă și credincioasă lui Dumnezeu. Am fost foarte apropiați și amândoi apreciem acum faptul că am fost foarte deschiși și naturali unul față de celălalt. Amândoi suntem iubitori de muzică, business, ne place mult sa călătorim și iubim parcurile de distracție! :D”
.
Știți că Axel este un chitarist foarte bun, eu cânt cu voce. Cântăm în aceeași echipă de închinare a bisericii Logos din Baia Mare, ceea ce este minunat pentru noi. Amândoi eram siguri de planul pe care Dumnezeu îl are cu viața noastră. După doar o lună am fost cerută în căsătorie într-un mod neașteptat pentru mine. Cântam amândoi pe scenă la o conferință națională de tineret iar după ultimul cântec liderul a anunțat că Axel va urma sa cânte la voce. Însă Axel nu a cântat ci s-a întors către mine în fața tuturor și m-a cerut de soție. A fost un moment atât de emoționant și copleșitor pentru mine! Bineînțeles.. am spus DA! :)) Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, pentru dragostea pe care a pus-o în noi și pentru toate binecuvântările din viața noastră!”
.
Mulțumim pentru nunta frumoasă, cuvintele pline de emoții și prietenia lor, și lui Daniel pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Sensul adevarat al Pastelui:

18 April 2014 - Personal

Paștele… Suntem în ajunul celei mai importante sărbători pentru creștinii din lumea întreagă. De ce Paștele? Sărbătoarea Paștelui începe cu reamintirea patimilor și a morții lui Isus Cristos și se încheie cu bucuria învierii Lui.  Dar cine este acest Isus ? Cine este El de tot pământul cronometrează anii și secolele de la nașterea Lui?  Îmi place așa de mult cu câtă inspirație și precizie Dr. S.M. Lockridge descrie cine este Isus și ne arată că El este centrul și sensul Paștelui. În cultura mercantilă în care trăim, este ușor să se piardă adevărata semnificație a sărbătorii Pascale de care ne apropiem. Mai ales pentru copiii mici, Paștele înseamnă venirea iepurașului care le aduce dulciuri, cadouri și jucării. Între atâtea mesaje comerciale care încearcă să confiște semnificația adevărată a Sfintelor Sărbători de Paști este ușor să îl pierdem pe Isus Hristos și ce înseamnă El pentru noi. De aceea astăzi dimineață când l-am trezit pe David (pruncul meu de aproape 8 ani) i-am povestit despre ce s-a întâmplat cu Isus în ajunul Paștelui și că Isus este darul cel mai minunat pe care Tatăl nostru din Ceruri ne-a putut oferi. În loc să îi povestesc despre iepurașul blănos și urecheat, ce împarte ouă colorate și cadouri în preajma Paștelui. Un personaj frumos de altfel, dar care nu are nici o legătură cu Paștele. De fapt cercetătorii spun că tradiția iepurașului  provine din germania pre-creștină, a cărei populație venera pe atunci diferiți zei și zeițe. Una din care era Eostera, zeița fertilității, iar simbolul Eostrei era nimeni altul decât… iepurele – animal cu rată  maximă de reproducere. Ouăle au fost și ele mereu privite ca un simbol al fertilității.  Pe când Paștele adevărat nu transmite un sens al reproducerii pe pământ ci ne îndreaptă ochii spre Isus prin jertfa căruia orice om poate primi în dar iertarea și viața veșnică…
.
De aceea declar și eu: That’s my King !

.

.
Pentru mine Cristos a înviat! Cu adevărat a înviat și pentru tine?

Roxana & Mihai: Bucuresti, RO

14 April 2014 - Nunta

Roxana-&-Mihai--COVER

Când am primit primul mail de la Roxana și Mihai, nu am știut, dar ar fi trebuit să îmi fac un ceai (sau un pop-corn) înainte de a deschide mailul lor. Pentru că după citire am avut impresia că am văzut un film, unul bun. Vă invit să faceți cunoștință cu stilul lor unic de a transmite caracterele printre rânduri… din cauza poveștii de dragoste și a detaliilor de cererii în căsătorie :))) și mai ales relația foarte interesantă pe care am citit-o între ei doi… Am fost încântată că a doua oară în viața mea de fotograf am primit câte un mail de la fiecare în parte (mire și mireasă) și multe detalii în povestea trimisă. Am fost pur și simplu încântată de ei doi și îi felicit pentru ceea ce au realizat împreună și pentru nuntă.
.
“Povestea noastră e relativ scurtă comparativ cu a altor cupluri, dar concentrată :-) Ne-am cunoscut în București (eu din Călarasi, el din Slobozia, apropo, județe-rivale hihi), printr-o prietenă comună, în 2011. Nimic spectaculos în afară de faptul ca aparent Mihai se uita peste pozele de pe Facebook ale prietenei mele, m-a identificat într-o poză, a pus degetul pe ecran (Italian mafia style) și a spus “Eu cu ea vreau sa ma întâlnesc”.  Vedeți și voi că nu am avut scăpare :) Revenind, suntem destul de diferiți: eu, fată cuminte, șefă de clasă, career-oriented, super răbdătoare și cu grija să nu rănesc sau deranjez mai pe nimeni niciodată. Mihai, super vorbăreț, spontan (și foarte impulsiv), convingător, puternic. Cum spuneam, relația a fost intensă de la început, frumoasă și tumultoasă pe alocuri, dar cu siguranță memorabilă. Nici un an nu a trecut, iar eu am avut șansa să plec cu firma în Germania (and here I am, still). Așa că, în prezent, universul nostru este alcătuit din Skype, bilete de avion, weekenduri și plânsete de dor din partea mea. După cum vedeți, scriu cam mult… Așa că acum îl voi testa pe Mihai, și o sa îl rog pe el să povestească partea cu cererea și căsătoria, pentru că meritul îi aparține 100%.”
.
“La circa 6 luni de când am cunoscut-o pe Roxana am realizat că este cel mai bun și curat om pe care îl cunosc. Calitățile pe care le-am găsit la ea, sincer nu prea le-am întâlnit la nimeni. Sper să și rămână așa lucrurile, să nu le altereze timpul și mai ales sa nu le alterez eu :)). Bătrân și bolnav cum eram și iubind un om deosebit, m-am trezit cu gândul căsătoriei într-o dimineață și, surprinzător, nu l-am rejectat. M-am pus pe treaba… Știind că îi plac Barcelona și Lisabona, am ales să găsesc întâi locația unde să o cer. După diverse discuții și experiențe, am ales Barcelona, pentru Iunie 2012. Excursia practic a fost achiziționată în Decembrie 2011 și făcută cadou Roxanei de Crăciun, bineînțeles fără a da de înțeles că se va întâmpla ceva extraordinar acolo.
.
Apoi am sunat o prietena creatoare de bijuterii și discutând am ajuns la următoarele chestiuni: ea va crea inelul de logodna (de la faza de desen pana la produsul final, (cred ca de prin Etiopia a venit diamantul). S-a apucat prietena mea și a desenat câteva modele, ba unul chiar l-a făcut din argint ca sa îl vad live. Nu mi-a plăcut nimic și am început sa desenăm amândoi. Pe lângă noi doi, s-a implicat și designer-ul din fosta mea echipa de la job și a venit și el cu idei. Până la urmă, am ajuns la ceva final, sa-i spunem… o lalea. Am adus diamantul, am topit aurul, am creat inelul și l-am pus bine (nu vă mai povestesc cum nu reușeam să îi fur Roxanei un inel, ca să îi iau mărimea, pentru că nu se dezlipea de mine :))))
.
Pentru că nu pot ține un secret, am dat din gură la câteva prietene de-ale ei planul meu cu Barcelona. Apoi, m-am panicat instant că cineva a ciripit și ea se așteaptă, așa că am decis să devansez momentul și Barcelona să rămână un alt plan frumos. Cum în luna mai plecam în vizită la Munchen, am decis să o fac atunci. M-am uitat, împreună cu cea care ne va fi nașă, ce chestiuni interesante sunt în Munchen și în împrejurimi și am găsit locul potrivit: castelul de la Neuschwanstein. I-am sugerat Roxanei că vreau sa îl văd, ea cunoscând pasiunea mea pentru castele, iar ea tocmai se uită pe net și încerca să îmi facă o surpriză rezervând bilete de tren până acolo. Așa că s-a potrivit bine și nu am creat suspiciuni. Am plecat spre Munchen (cu inelul în bagajul de cală – și acum simt emoțiile de când mi-am dat seama că dacă ăla pățește ceva pierd inelul) și am fost foarte cuminte în acele zile, neașteptat de cuminte și bun după cum spune Roxana. Și a venit ziua de vizitat castelul. Am ajuns acolo, am urcat pe jos, am ajuns, am făcut poze, etc… eu am văzut în zare un pod între doi munți, un loc de unde se și vedea castelul în toată splendoarea lui. Așa că am spus Roxanei că vreau să merg acolo și m-am decis că acolo să o cer. Am ajuns la pod… Înainte de ultima curba a drumului care ducea la pod, am scos cutia cu inelul din geantă, fără să vadă Roxana, am băgat-o în buzunar și… ȘOC: acolo era atât de aglomerat că nu puteai să ajungi pe pod, chiar te puteai panica văzând câți oameni se înghesuie și gândindu-te că podul ăla de lemn uscat poate oricând cădea. Aveam cutia în mână când am dat de aglomerație și nu mai reușeam să o bag în pantaloni… un spaniol a văzut, a început să râdă și să spună în spaniolă prietenilor ceva de genul `uita-te la ăla, are un inel`… și era foarte încântat dându-le ălora coate și râzând spre mine. Iar Roxana știe spaniolă. Însă nu a fost atentă, eu le-am făcut ălora semn nervos să tacă și am ajuns până la urmă pe pod. Pod care scârțâia și nu vroiam să stau mult acolo. Băgasem cutia în pantaloni și stăteam cu mâna pe ea (ca deh, așa am învățat în București). Roxana m-a rugat să fac poze eu, pentru că am mână mai lungă și e aglomerat. Am scos mână din buzunar, am împins piciorul în față ca să simt tot timpul cutia și m-am apucat de poze. În 2 minute am terminat și am convins-o să plecăm de acolo.
Acum, eram sincer panicat pentru că încă nu făceam ce îmi propusesem. Roxana a vrut, de dragul meu, să o luăm pe un drum prin pădure. I-am replicat că vreau să mai văd o dată castelul, așa ca să ne întoarcem pe unde am venit. Am ajuns acolo și am rugat-o să mai facem poze pe o platformă care era deasupra prăpastiei. A fost puțin intrigată, pentru că tocmai făcusem poze acolo, însa i-am spus că era ceață dimineață și nu se vedea prea bine… iar acum e lumină mai buna.
.
Ea s-a dus la margine, lângă balustradă, iar eu trebuia să dau aparatul cuiva și să spune acel `Can you please take some pictures for us, please` pe care tot îl spunem în călătorii. Am văzut un cuplu… amândoi pe la 35-40, amândoi cu niște tunuri de aparate. Am zis “Stai să vezi acum poze frate, sunt buni ăștia… aleg gagica, că e mai impresionabilă teoretic…” Și i-am dat doamnei aparatul, spunându-i că am de gând să o cer de nevastă pe domnișoara cu care eram. Femeia nu a înțeles exact, s-a cam blocat… iar eu m-am dus spre Roxana și m-am pus direct în genunchi, cu cutia în mână. Cutie care, cum mulți au pățit, nu prea vroia să se deschidă fix atunci. Evident că aveam vreo 2-3 povești geniale pregătite… emoționante, cuvinte mari, etc… s-au dus toate… și nu am reușit decât să pun oarecum simplu întrebarea. În timpul acesta, genunchiul meu drept se apăsa pe pământ și era exact pe o zona cu multe pietricele… le simțeam în inimă, atât de ascuțită era durerea aia :)) și pentru că Roxana îmi explica cum ca e surprinsă și cu aoleuri… – Am rugat-o să zică orice, numai să mă ridic de pe pietrele alea. A zis DA, DA, DA! Și uite-așa am scăpat de chin. A început însă veselia organizării nunții!!!”
.
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și Bastrâghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Damaris & Dani: Sighisoara, RO

13 April 2014 - Nunta

Dani-&-Damaris-COVER

Damaris și cu Dani s-au cunoscut acum mulți ani în Germania la o întâlnire de biserici. Abia după un an de la acea întâlnire, Dani a decis să viziteze România, Bistrița, iar ingenioasa Damaris a venit cu 10 motive pentru care merita să viziteze Mediașul. Eu am făcut clasa a 8-a în Mediaș, așa că pot ușor găsi 10 motive pentru care acel orășel îmi este drag… Nu știu dacă acea listă a conținut cel mai important motiv – pe Damaris :)) știu însă cel mai important lucru și anume că a reușit să-l convingă pe Dani, care s-a lăsat ușor convins (știind cine îi dă motivele) și uite așa a început povestea lor de dragoste. “Dani fiind în Germania, am păstrat legătura telefonic și de câte ori putea, Dani venea în România dar nu în Bistrița, ci în Mediaș ;) După doi ani de relație într-o vizită cu familiile la Paris, Dani a făcut marele pas și ma cerut în căsătorie pe turnul Eiffel” Damaris.
.
Dani: “La întâlnirea de Biserici am pus ochii pe Damaris. Mi-a plăcut foarte mult și mi-am zis că TREBUIE să o cunosc pe această fată, dar ea nu ma băgat în seamă și nici nu am vorbit atunci cu ea. Prima dată am vorbit pe internet. Damaris mi-a spus că i-am părut un șmecheraș și jumătate (așa probabil au fost interpretate emoțiile și planurile mele). Așa că am vorbit foarte rar. Când am fost în România și după ce ma convins Damaris cu cele 10 motive, mi-am închiriat o mașină și am mers singur până în Mediaș. Eu nu am știut drumul până în Mediaș așa că drumul acesta o fost o mică aventura pentru mine care însă a meritat din plin totul!”
.
Gândindu-mă la Damaris, și cât de frică îi este de înălțime – merită aplaudată pentru curajul de a urca sus pe turnul Eiffel :)) De altfel, sunt amândoi sunt doi oameni curajoși, frumoși la chip și suflet și le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag
Silvia.

Liora & Gabi: Cluj, RO

11 April 2014 - Nunta

Liora-&-Gabi-Cover (2)

Povestea Liorei cu Gabi pornește pe străduțele înguste ale Veneției. “Ne-am cunoscut la Veneția (uneori pare incredibil chiar și pentru noi) într-o seară de octombrie acum aproape 6 ani… Am cutreierat atunci pentru prima dată străduțele înguste și pline de farmec ale orașului având un ghid personal. Exuberantul viitor arhitect ce avea să îmi devină soț. Inelul l-am primit tot la Veneția și tot într-o zi frumoasă de toamnă. De atunci, am hotărât să “construim” împreună, învățând în fiecare zi ceva mai mult despre noi și unul despre celalalt, despre iubire, iertare, prietenie și viață.”
.
Iar nunta lor a fost exact așa cum și-au dorit-o, alături de mulți oameni frumoși la suflet și foarte dragi lor. Mulțumirea li se citea pe fețele Liorei cu Gabi. Iar tatăl Liorei a înduioșat atmosfera cu lacrimi ascunse de aparatul foto și invitați ;) O nuntă foarte veselă, plină de invitați și momente frumoase artistice. Am salivat pe lângă masa delicioasă de dulciuri care mi-au stricat dieta :)) și un tort ce îți lăsa gura apă a încheiat ziua fabuloasă. Liora și Gabi însă abia au început proiectarea vieții de familie! Caracterele lor frumoase sunt materialul prețios și cel mai important în construcția de care s-au apucat și pe post de arhitect, Gabi are în față o lucrarea frumoasă de continuat alături de frumoasa Liora. Ei continuă să călătorească împreună. Așa cum spun și ei doi “în fond… orice relație este o călătorie, nu? Iar pe a noastră ne-o dorim sa fie cât mai frumoasă, cu oameni buni alături, cu momente fericite care să ne taie respirația, amintiri luminoase iar pacea și iubirea să ne însoțească mereu!” V-am spus că sunt “arhitecți” talentați? Uite și dovada – știu cu exactitate ingredietele necesare unei căsnicii frumoase și de durată!
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
.
PS și ca să vedeți ce mică este lumea, în timpul petrecerii Gabi a descoperit cu mare uimire că bunicul său și bunicul Liorei au făcut în tinerețe armata împreună! :))) Aveți grijă și memorați oamenii de lângă voi, nu se știe unde se pot intersecta potecile…

Nicoleta & Cosmin: Bucuresti

8 April 2014 - Nunta

Nicoleta-&-Cosmin--COVER

Hai să vă povestesc despre o nuntă frumoasă și deosebită de tiparele nunților Românești. Încă din primul mail am aflat mai multe despre ei: “Organizăm un eveniment restrâns pentru că nu ne vedem prinși într-o horă în fața blocului, cu mireasa furată, găina jucată și așa mai departe plus că elementul cheie de la nunta noastră vrem să fie bucuria oficializării dragostei, nu tradiții și stres.” Revenind la povestea lor de dragoste și cum au ajuns la nuntă, am aflat că au fost două cereri în căsătorie! “Cererile în căsătorie au fost 2 pentru că de fiecare dată am reușit să stric momentul :)) 1. În Barcelona – cătând harta în geanta lui am găsit inelul și l-am întrebat foarte draguț: ce-i cu asta aici, măi, Cosmine?! 2. În Bruxelles când n-am găsit inelul dar avea el o aplicație pe telefon… așa că mi-am dat seama ce urmează… și n-am mai stricat momentul, în schimb m-am amuzat copios pentru că era terminat de emoții! Eu am știut de la prima întâlnire că el este prințul (șoarece/motan) pentru că eu așa îl drăgălesc – plus că eram așa fericită când ne-am cunoscut și totul era atât de frumos încât nu am “mediatizat” relația noastră… am fost egoistă și m-am bucurat singură de momentele noastre.” Este greu să îmi imaginez cum ar putea Nicoleta, draga de ea, să țină ceva ascuns. În general confirmă că este o carte deschisă pentru cei din jur. Partea cea mai amuzantă este: “că îmi puneam telefonul să sune dimineața cu câteva minute mai devreme  ca să mă gândesc la Cosmin…”
.
Așa i-am cunoscut eu, îndrăgostiți simplu, sincer și povestea lor continuă. De dimineață am admirat gusturile Nicoletei cu privire la rochiță, machiaj și coafură după care am fugit (evitând bălțile cu apă) spre Biserică. După cununia binecuvântată de Dumnezeu și nori, am avut ocazia să văd o nuntă cum nu am crezut că o să văd în România. Fără alai și grabă mare ne-am îndreptat spre restaurant unde au fost rezervate câteva mese pentru cei mai cei invitați (vreo 30 la număr). Așa au decis Nico și Cosmin. Au vrut o cină prelungită într-un cadru intim. Fără formalități, fără obligații, fără cutie pentru plicuri sau loc pentru daruri. Planul a fost ca terasa restaurantului să găzduiască evenimentul, însă ploaia le-a stricat planurile. De apreciat însă a fost bucuria lor neumbrită de ceața de afară. Când ploaia a mai încetinit, Nicoleta cu Cosmin au ieșit pe terasă pentru pașii de dans pregătiți. Așa că au avut și primul dans în ultimele raze de lumină și picuri cernuți de ceață. Iar pe la 8-9, a apărut un tort super drăguț, ca de jucărie, unic și gustos.
.
Aplaud inițiativa lor plină de curaj. Au decis să facă nunta așa cum au crezut ei de cuviință. Au vrut să fie unică, pe frecvența lor. Nu le-a fost frică de vorbe sau altele. Așa recomand ficărui cuplu – faceți ceea ce credeți că vi se potrivește, ceea ce vreți să faceți – și nu contează ce ați ales să faceți, o nuntă modernă sau una tradițională – faceți-o cu satisfacție, bucurie maximă și nu vă lăsați perturbați de nimic ce intervine și nimeni să nu vă fure veselia zilei!
.
Vă mulțumesc, dragilor, pentru onoarea de a mă fi văzut parte din nunta voastră deosebită și unic de frumoasă și mulțumesc Bastrighinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Ioana & Paul: Poiana Brasov, RO

3 April 2014 - Nunta

Ioana-&-Paul--COVER

Drumurile noastre erau foarte diferite, dar s-au întâlnit. De atunci mergem impreună înainte, învățăm să ne iubim, construind un cămin așa cum ne dorim. Râdem împreună, dezbatem, ne contrazicem și devenim în fiecare zi tot mai mult o familie. Începând de la felul în care ne-am cunoscut, când am devenit colegi de muncă, continuând cu cererea perfectă în căsătorie din ajunul Crăciunului, vacanțele de ski, nunta așa cum ne-am dorit-o și momentele mărunte de zi cu zi care ne fac sa zâmbim sincron. Privim în urmă cu nostalgie la ziua în care ne-am spus “DA” și înspre viitor cu încredere și entuziasm.
.
Vă spun cum i-am cunoscut eu pe Ioana cu Paul – cu gurile până la urechi și ei și nașii :)) O nuntă fără stres, așa cum ar visa fiecare mireasă! Dar pe cât de deschiși sunt la chip și râsete pe atât sunt de modești în a spune mai multe cuvinte despre ei doi. Din prezența prietenilor și lucrurilor am intuit că iubesc oamenii, respectă părinții, apreciază frumosul… FB-ul m-a ajutat să descopăr cât de mult iubesc călătoriile, schiatul și probabil din acest motiv au ales o locație care îmbină turismul, eleganța, schiatul, natura și bucurie. Hotelul Aurelius din Poiana Brașov a făcut ca nunta să poarte farmec și le mulțumesc pentru prietenia lor, invitația la nuntă și mulțumesc și Florentinei pentru prietenia ei și pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Diana & Dragos: Drobeta Turnu Severin, RO

2 April 2014 - Nunta

Dragos-&-Diana-COVER

Iubesc oamenii simpli, sinceri și modești a căror frumusețe începe din interior și se revarsă spre oamenii care îi înconjoară. Povestea Dianei cu Dragoș este frumoasă prin simplitate și sinceritate. Am admirat dragostea deschisă îndreptată spre toți care au venit să se bucure de nunta lor. Chiar dacă au trebuit să își organizeze nunta de la distanță, au decis să o facă în patria lor pentru că doar așa puteau fi cei mai mulți dintre cei dragi alături. Bineînțeles că am fost curioși despre cum s-a ajuns la decizia nunții.
.
Am aflat că a fost dragoste la prima vedere în primul an de facultate, al Dianei – al doilea an pentru Dragos. Totul îmbrăcat în vise și speranțe. Dorința de a se bucura din plin de ce urma să trăiască. Nici unul însă nu se gândea la ideea de a începe o poveste de dragoste ce urma să o cunoaștem și noi și să continue pentru tot restul vietii.
.
“Printre primele seri ale lunii Octombrie 2009, am organizat o ieșire în oras, nestiind ca acea seară va ramane una atât de importantă în viața noastră. Dragos a fost întâmplător invitat. Ce am remarcat la el a fost simțul umorului, atenția la detalii, și sinceritatea.” Dragoș în schimb a fost fascinat de: “Simplitatea si modestia Dianei. Ne-am început povestea de dragoste chiar în preajma Sarbatorilor de Craciun. Momente fericite, pline de intensitate și entuziasm aproape copilăresc de ce urma.” Concretizarea într-o cerere de căsătorie a fost “Cum nici nu puteam visa. Dragos m-a rugat să îl însoțesc la petrecerea de Craciun a companiei în cadrul căreia lucra. Totul a decurs normal până în momentul sosirii noastre la restaurant, când am constatat că suntem primii sosiți (de fapt singurii :)). Mirată, l-am întrebat ce se întâmplă, răspunsul lui fiind că a dorit să îmi organizeze o surpriză cu ocazia aniversării noastre , ca și în anii trecuți, însă surpriza a venit în momentul în care așezându-ne la masă, am ciocnit un pahar de vin și m-a intrebat: “Tu ai văzut ghiocei iarna?” Emoționată, întrucât ghiocelul este floarea mea preferată, i-am răspuns că este imposibil… Moment în care mi-a oferit inelul spunându-mi: “Vrei sa fii ghiocelul meu?” DAAAAAAAAAAAA am vrut.
.
Când am citit povestea lor împreună cu invitația la nuntă, am vrut și eu! Apropiindu-mă de Diana cu Dragoș am înțeles cât de adevărată a fost cererea lui Dragoș. Diana este cu adevărat un ghiocel în suflet. Unul gingaș, fermecător prin bunătatea pe care îl inspiră. Aducător de speranța primăverii și a reînvierii naturii. Îmbie la dragoste, romantism și sentimente calde îmi inundă sufletul când mă gândesc la ghiocei și la Diana. Mă bucur că am avut onoarea să cunosc doi oameni deosebiți în atitudine. Valoroși dar modești și focusați nu pe ei înșiși ci pe unul pe celălalt și pe alții. Nu pot să nu apreciez și natura liniștitoare. La un moment dat în aceeași fotografie aveam două țări în obiectiv ;) Am apreciat creativitatea lor, inteligența emoțională pe lângă două minți sclipitoare iar când se întâmplă ca aceasta să se combine și cu frumusețea fizică, ceva genial rezultă, așa cum am și avut bucuria să văd.  Iar în primul rând vreau să le apreciez atitudinea lor lipsită de orice stres! Au fost un zâmbet și voie bună, bucurie … nici o urmă de grijă, supărare, nemulțumire… nici o umbră pe fețele lor fericite. Îmi doresc ca toate nunțile să fie la fel prin bucurie de la pregătiri până la tort!
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful evenimentului superb din viața lor și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.