married amatuer video chat dominatrix dating uk free free xxx no fee sex web cams live chat sexy full fuck king

Lavinia & Valentin: Cimpeni, RO.

22 July 2014 - Nunta

Lavy-&-Valy-COVER

Imaginați-vă cum se poate face cunoștință pe internet? FB? Skype? … Oricare ar fi metoda, nu mi-am putut imagina că o relație temeinică și serioasă se poate naște pe un status invizibil :)) Curioși? Stați să vă explice Valy. Și de fiecare dată sunt plăcut impresionată de inspirația unui bărbat în povestea de dragoste:
.
“M-a atras mesajul ei de la descriere; “Oamenii se definesc după felul cum renunță!” fapt ce m-a ambiționat să aflu cine poate zice așa ceva, înseamnă că nu mă cunoaște pe mine, și sincer vă spun, eu nu mă dau bătut cu una cu două, ca să nu zic niciodată.
00:30 ora Irlandei, 02:30 ora României.
Eu: Salut. Ce faci?
Ea: Sunt căsătorită.
Eu: Nu te-am întrebat dacă ești căsătorită, ci ce faci tu?
Ea: Nu am timp, învăț.
Eu: La ora asta? Tu trebuie să fi o fată foarte harnică?
Sprea mirarea mea, m-a adăugat în lista ei de prieteni, și de fiecare dată când intram pe Skype vedeam că este online și bineînțeles mesajul “Oamenii se definesc după felul cum renunță!” care îmi tăia răsuflarea și totodată curajul să o bag în seamă, să nu mai zic că primul lucru care mi-a zis a fost “sunt căsătorită” ceea ce urma să aflu mai târziu că nu era adevărat, dorea numai să scape de insistențele mele.
În mintea mea îmi tot ziceam că este imposibil ca o fată așa de frumoasă să nu aibă prieten, ceea ce urma mai târziu să aflu că ieșise dintr-o relație ce a durat ceva timp, spre bucuria mea.
Încet, încet am prins aripi și am început să-i scriu, și ce puteam să întreb decît, cum merge cu învățatul dimineața când găinile dorm? Am început să-i pun tot felul de întrebări numai cât să aflu mai multe detalii despre femeia, care în viitorul apropiat urma să mă facă cel mai fericit bărbat din lume, devenind soția mea.
Abea așpteptam să treacă ziua și să vorbesc cu fata care era tot timpul acolo și mă ascultă spunându-i vrute și nevrute.
Zeci de ore petrecute în fata calculatorului cu povești, amintiri și de o parte și de altă, istorii, preferințe, copilării, glume, uneori și lucruri mai serioase. Treptat s-a creat o intimitate, una nespusă, dar simțită de ambele părți.
Momentele în care am conștientizat că amândoi am trecut la un alt nivel al relației au fost cred eu cele mai intense din viața mea. Război, fluturi în stomacul meu și mii de bătăi pe minut, le mai simt și acum la aceeași intensitate.
A urmat apoi ca eu să iau marea decizie de a străbate Oceanul Atlantic să văd ce se ascunde cu adevărat în spatele computerului într-un colț din România. După 14 ore călătorind cu trenul București – Cluj, cu multe semne de întrebare ce să zic? Și ce să fac când ochii noștri se vor întâlni? Ajung să cobor din tren și să rămân “speechless” și zâmbitor, pentru un timp îndelungat, în fața mea se află o ardeleancă absolut superbă, înaltă și cu păr lung, pe spate așa cum îmi doream să văd și cum astfel niciodată nu mi-am imaginat.
.
Multe luni au trecut acceptând relația la distanța din `N` motive neștiute, până într-o bună zi când am realizat că nu trecea o clipă fără să nu îmi doresc a ști, ce face cealaltă jumătate, ființă din mine în celălalt colț al lumii. Într-un final fericit m-am decis să le zic părinților mei adoptivi, că a sosit momentul să mă reîntorc în România pentru ceva timp dacă nu pentru totdeauna, deoarece cealaltă jumătate din mine a rămas în România de la ultima mea vizită.
De la discuții cu tema “Familia” ajunsesem să ne visăm nunta. Cererea în căsătorie s-a lăsat mult așteptată “mai era puțin și mă cerea ea” însă a avut loc exact când se aștepta mai puțin, cred eu.
Pe data de 10 August 2013 a avut loc și mijlociul eveniment, eu fiind un împătimit al sporturilor extreme am zis să sărbătorim un nou an împreună untr-un mod mai aparte și anume “Adrenalino-Valy”. Am organizat în cel mai mic detaliu, marele zbor cu parapanta, ceva nou pentru amândoi, în așa fel încât, atunci când aterizam eu să o aștept în genunchi și rostind întrebarea pe care multe femei își doresc să o audă lă momentul potrivit în viață.
.
Ziua de 10 August este o zi speciala, deoarece am fost norocos să primesc răspunsul cel dorit de fiecare bărbat și anume “DA”. Nu am crezut în tainele și miresmele căsătoriei până am cunoscut-o pe “the special one”.
Anul 2013 pentru noi a fost anul schimbărilor majore în viața noastră. Ne-am mutat în Germania unde profesam amândoi în domeniile noastre, a avut loc și “marele eveniment” unde alături de familie și cei dragi nouă, ne-am unit destinele în fața Lui Dumnezeu, și acum că suntem un întreg, avem puterea, încrederea și susținerea celuilat că putem realiza totul în viață dacă ne dorim cu adevărat.
Ceea ce ne caracterizează pe amândoi este dorința de a da o mână de ajutor celor nevoiași. Nimic nu ne oferă o bucurie mai mare, o liniște lăuntrică și echilibrul de zi cu zi decât acel moment când în suflet știi că a trecut încă o zi din viața ta și ai făcut o mică diferență în această lume mare. Nu suntem perfecți, nu suntem un exemplu pentru nimeni și departe de a fi cei mai buni, însă nu adormim seara fără să nu ne împreunăm mâinile, în genunchi căzând și mulțumind pentru ziua ce a trecut cu bune și cu rele și cerând mereu să ni se dea șansa de a ajuta pe cei din jurul nostru.
Va dorim o zi binecuvantata !!!
Cu stima,
Fam. Barry Valentin & Lavinia.
.
Aici doresc să vă spun despre un mail cu totul deosebit pe care l-am descoperit în luna mai 2012. Puțini, foarte puțini sunt cei care odată cu vârsta vor păstra visele de copil în inimă și vor munci la realizarea lor. Lavinia, o fată cu suflet FOARTE mare de mică a avut 3 vise: 1. Când o sa ma fac mare, o să mă fac doctoriță ca să șterg lacrimile de pe fețele oamenilor (în mintea mea, toți oamenii care plângeau, sufereau… deci erau bolnavi și aveau nevoie să fie vindecați :)) 2. O sa am 5 copii (nu știu de ce 5 și nu 2 sau 11 echipa de fotbal :)) tot ce știu este că îmi doream enorm o sora sau un frățior și puneam zahăr și făină în geam ca să vină barza :) și nu a venit, ci au venit ciorile și am încetat să mai sper. 3. O să mă căsătoresc cu un copil orfan sau copil de preot sau preot (pentru că în mintea mea, aceste categorii de oameni erau blânzi, aveau un suflet cald, fiecare pas ce îl făceau în viață, îl făceau cu gândul la Dumnezeu… deci erau speciali.” Așa a ajuns Lavinia absolventă a facultății de medicină și farmacie și își dorește să muncească în domeniul Oncologic, motivul : oamenii care suferă de cancer sunt mult mai puternici decât cei care sunt sănătoși, apreciază mai mult viața și știu să se bucure de absolut tot ce primesc de la Dumnezeu… bune și mai puțin bune, până la urmă vin de SUS). A început să învețe germana, în speranța că Dumnezeu o va ajuta să își găsească locul în această mare lume.
.
Cred că Dumnezeu se va îngriji de această familie deosebită, un exemplu în foarte multe pentru toți și nu știu câte mirese au trimis fotografului un mail atât de “atingător” care să conținp cuvintele “Respect oamenii care își respectă familia și cred în Dumnezeu.” Toată nunta a fost organizată de ei doi, în felul lor și și-au ales oamenii cu mare grijă. Nu sunt genul care să le placă luxul și mereu sunt cu gândul la copii abandonați din jurul Clujului (unde locuiesc). Îi înțeleg perfect când spun că nici un papuc, nici o rochie, nici un telefon, nu le-ar da aceeași fericire care o primesc gratis la revederea acelor suflete care îi așteaptă pentru simplul fapt că pot să vadă pe cineva căruia îi pasă. “Acele suflete care zâmbesc și te “călaresc” oferindu-ți atâta căldură încât te simți gol deși ai atâtea lucruri în jurul tău.”
.
Sunt scrisori, mesaje după care nu îți găsești ușor cuvintele să răspunzi și acum când scriu nu îmi imaginez ce cuvinte de apreciere aș putea adăuga la oamenii la care ne-am simțit FOARTE onorați că ne-au ales să le fim alături. Și suntem și mai încântați că există oameni care nu au pierdut sensul și valoarea vieții. Știu ce este important și apreciază aceasta. Câtă lumină putem aduce cu viețile noastre în jurul nostru? Multă, mult mai multă decât ne putem imagina. Important este să ne dorim aceasta, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute și să muncim pentru a ne împlini visele, să nu renunțăm la ele! Bucurie maximă a adus Lavinia cu Valentin oamenilor dragi care i-au însoțit în ziua nunții printre care ne putem număra și noi.
.
Vă mulțumim pentru sufletele calde, caractere, valori, vise, aspirații și tot ce am descoperit în voi.
.
Cu drag,
Sergio.

Oana & Petru: Torino, IT

16 July 2014 - Nunta

COVER

Primesc saptămânal zeci de mesaje, însă îmi amintesc cu exactitate cel de la Oana cu Petru … m-a inundat sinceritatea lor. Iar cireașa de pe tort a fost răspunsul la ultima întrebare de la contact-page-ul nostru: “7. Trimiteți o fotografie cu voi doi care să vă reprezinte ca stil și care să vorbească despre ce înseamnă pentru voi fotografia…” În atașament am descoperit familia Catoski feline frumoase și pufoase :))) Am zis VREAU să îi cunosc, nu doar pe viitorii miri ci și fotomodelele ! Am și făcut o postare cu invitația la nuntă și așa am decis sa vizitez Torino. Sincer, pe familia Catoski nu mi-a prezentat-o Oana însă am cunoscut personal nașii Oana și cu David și declar că sunt cei mai tari nași pe care i-am cunoscut la nunți. Ba mai mult sunt intr-o poziție delicată în care nu știu cu cine am petrecut mai mult timp, cu nașii sau cu mirii :))) O să las pe Oana (mireasa) să spună povestea lor.
.
“Când lumea spune că dacă nu o cauţi, iubirea nu-ţi bate la uşă… hmmm, să nu credeţi, nu e întotdeauna aşa. Sau dacă nu vine chiar la uşa ta, e foarte probabil să o găseşti în bucătăria părinţilor! Eu acolo l-am găsit pe Bubu (alias Petru) şi el m-a găsit pe mine, Buburuza. Punea faianţă nouă în bucătăria mamei. Din întâmplare aveam şi eu nevoie de ceva lucrări în casă şi… l-am angajat. Bineînţeles că o vreme nu l-am băgat în seamă, pot fi cu nasul foooarte pe sus şi complet de gheaţă dacă-mi pun mintea, însă alegând gresie şi var împreună, mergând încoace şi încolo după materiale de construcţii, se vede că s-a topit câte o bucată din icebergul amândurora. Încet-încet, s-a înfiripat o poveste frumoasă, cu multe zâmbete timide la început şi cu un sentiment de bine şi mai ales de “am ajuns acasă”. Este extraordinar să te simţi acasă lângă o persoană. Şi niciunul dintre noi nu prea credea că aşa ceva se poate întâmpla. Ce ne-a atras unul la altul? Păiiii… Bubu e ardelean. Cu asta am spus tot. Lăsând gluma la o parte, ne completăm reciproc. El e calm, are o tonă de răbdare şi nu prea se enervează, pe când eu sunt zvăpăiată, nerăbdătoare şi mă aprind ca un chibrit din… multe lucruri. Dacă ţin neapărat să mă cert, mă cam cert singură. El ştie cum să mă ia ca să nu “stau cu bot”, reuşeşte mereu să mă facă să râd. Când sunt în mijlocul unei certe-monolog, dacă ne uităm unul la altul, începem amândoi să mustăcim şi se termină totul cu râsete. Aşa, şi, important, mă hrăneşte, că eu nu prea le am cu gătitul. Ne iubim unul pe altul şi pe cei doi pisoi pe care i-am adoptat de când erau puiuţi mici, mici. (De la fotograf – acum sunt mari, MARI)
.
Cererea în căsătorie a fost ca la carte, romantică, dar nu a avut loc în momentul programat, adică în ajunul Crăciunului. Până să-i vină curajul, eu am… adormit şi s-a amânat pe a doua zi. Apoi ne-am aventurat în lumea pregătirilor. Ne-am dorit o nuntă pe măsura noastră şi am dedicat foarte mult timp organizării evenimentului şi creării decorului, care a fost realizat în întregime de noi. Amândoi cu ideile şi mai mult Bubu cu partea manuală, el e expertul, eu am fost doar asistent, recunosc ;)) Perioada aceasta haotică ne-a unit şi mai mult, pentru că ne-am dat seama că avem foarte multe pasiuni în comun, începând de la atenţia pentru detalii, până la fotografie şi lucruşoare vintage. În ciuda previziunile meteorologice nu prea încurajatoare, la nuntă am avut parte de vreme însorită şi caldă, nici n-ai fi spus că ne apropiam de sfârşitul lunii septembrie. A fost o zi după sufletul nostru, cu lumină aurie şi vii încărcate de struguri, cu familiile aproape, înconjuraţi de prieteni vechi şi noi, de oameni dragi. A fost minunat şi a trecut totul cât ai clipi din ochi, după cum pe bună dreptate ne avertizase toată lumea. Noi continuăm şi astăzi acea zi specială, pentru că nunta nu este doar un moment, ci se reînnoieşte la fiecare răsărit şi apus, iar noi avem de gând să ne alegem din nou unul pe altul de o infinitate de ori de acum înainte… până vom fi amândoi cocoşaţi, zbârciţi, surzi şi cu proteze dentare. Încheind povestea pe această notă optimistă, încurajatoare şi plină de romantism.
.
Nu vă pot spune în cuvinte câtă bucurie am când văd doi miri care se completează. Doi oameni care știu cum să comunice nevoile și mai mult să le întâmpine pe ale celuilalt sunt Oana cu Petru si atitudinile lor vorbesc de la sine. O nunta însorită și plină de frumusețe. Punctul culminant a fost Cununia religioasă în aer liber. Aveam impresia că Dumnezeu prin razele soarelui inunda atmosfera tainică a cununiei binecuvântând-o. Îmi doresc din toata inima ca și în România să se poată face cununii în natură! Iar mai mult ca atât îmi doresc ca Oana cu Petru să ajungă ziua în care plini de amintiri, cu familia Catoski încărunțită să depene amintiri printre care amintirile nunții. Și amintirile nunților pe care Oana le va fotografia… DA este la inceput de carieră însă talentul ei și pasiunea cred că o va duce acolo unde visează ! Succes Oana !!!
.
Mulțumesc dragii mei miri și dragii mei nași pentru onoarea și bucuria de a petrece împreună și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Și de data aceasta am avut bucuria sa ne revedem cu Adi Serecut de la MediaLux !!!

Wedding Petru & Oana from Medialux on Vimeo.

Alina & Vlad: Baia Mare, RO.

4 July 2014 - Nunta

COVER

Ar trebui 3 zile ca să vă povestesc cele aproximativ 3 zile petrecute cu Alina si Vlad, din dimineața nunții până la LTD am avut ocazia să o cunosc pe Alina o miresa frumoasa nu doar la exterior, super atentă la detalii și foarte organizată, și s-a meritat din plin. Așa decorațiuni mai rar ca să nu mai spun despre masa de dulciuri care mi-a stricat dieta :))) Am ramas cu cele mai calde amintiri despre doi oameni frumoși, drumuri superbe prin Maramureș și o oprire de vis la o pescărie de unde am venit și cu pâine la pachet ;)) Aș mai petrece 3 zile cu Alina si Vlad hoinărind prin România frumoasă. M-am gândit însă pentru experiența altor mirese să o las pe Alina să vă povestească ce a însemnat pentru ea să organizeze nunta de la sute și sute de km…
.
“Totul a început într-o zi friguroasă de Decembrie… cu o frumoasă prietenie care în sufletul nostru începea să fie ceva mai mult, dar știind că el va pleca în Italia și eu voi ramâne aici pentru a-mi termina masterul nu am vrut să dăm frâu liber sentimentelor. Dar câteodată nu poti comanda inimii, așa că ea a facut ce a vrut… :)
Au urmat seri întregi de vorbit pe internet, la telefon… dor din ce în ce mai mare… o vacanță de vară petrecută în Italia cu clipe de neuitat, vacanță în care ne-am îndrăgostit iremediabil și după care am și hotărât să merg și eu la el în Italia. Deja nu ne mai vedeam viața unul fără celălalt. Au urmat momente grele pt noi in Italia și ne-am decis să ne mutăm în Londra. Aici după 3 ani împreună ne-am decis să ne căsătorim :) cererea în căsătorie nu a fost cea mai mare surpriză pentru că noi deja știam că ne vom căsători, dar a fost una plină de emoție, de iubire.
.
Voi începe prin a spune că am avut cu adevărat o nunta de vis, exact așa cum ne-am dorit-o. Pregătirile pentru nuntă au fost o adevarată placere. Știam că îmi doresc o nuntă cu tematică și știam că voi pune mare accent pe detalii și chiar a iesit o nuntă așa cum ne-am dorit. Alături de noi fiind prieteni dragi, familia și rude apropiate și de toti cei care au contribuit la împlinirea nunții noastre de vis. Am trecut prin toate stările posibile în acea zi minunată: am plâns de emoție, am râs de fericire, m-am bucurat ca un copil de toți cei care au venit să sărbătorească cu noi, am avut momente de neuitat la ședința foto când ne-am plimbat cu un trenuleț pentru copii, într-un cuvânt m-am bucurat la maxim de tot și nu am lăsat nimic să îmi strice buna dispoziție :) o nuntă perfectă așa cum am visat-o și de care îmi e dor… dacă mi-as organiza din nou nunta as face-o exact la fel, nu aș schimba nimic!
.
Faptul că am organizat nunta de la kilometri distanță pentru mine nu a fost un dezavantaj pentru că tocmai acest lucru m-a mobilizat și m-a determinat să încep pregătirile cu mult timp înainte. În primul rând ne-am ales restaurantul cu 1 an si 8 luni înainte, iar apoi a urmat rândul fotografului si videografului, cel mai important lucru pentru mine după restaurant. Nu a fost ușor, am vazut multe portofolii, am primit multe oferte și într-un final am ales cu sufletul, am ales ce am simțit că ni se potrivește nouă mai bine și a fost de departe una din alegerile cele mai inspirate pentru că ne-am ales nu doar cu un fotograf de top, ci cu un prieten pe viață By-ul de la Sergio, și pe video Timotei Jinar.
Și restul alegerilor au fost la fel de inspirate și le-am făcut dupa lungi căutări pe net. Nu știu ce m-aș fi făcut fără internet! Am găsit tot ce am avut nevoie, am avut răbdare să îmi fac liste cu prestatori, să citesc despre fiecare înainte de a face o alegere.
.
Am avut un singur dezavantaj: nu mă puteam întalni cu prestatorii aleși față în față, dar un lucru îi sigur: am simțit conexiunea și doar vorbind cu ei la telefon. Dar avantajul meu a fost că aici, am găsit să îmi comand toate detaliile și accesoriile pe care mi le-am dorit și nu au fost puține :D
Recunosc, am fost o mireasa a detaliilor, pentru mine au contat foarte mult și m-am lovit și de oameni care nu mă înțelegeau, dar într-un final am reușit să explic tuturor așteptările mele și să colaboram spre a realiza nunta noastră mult visată.
Am investit multe ore de căutari, am participat și la decorarea sălii… au fost multe nopți nedormite, dar a meritat totul pentru că am avut nunta cu parfum de călătorii vintage… și de la invitații, la buchetul de mireasă, la candy bar, la colțul nostru vintage, la tort, rochiță, butonii… toate au contribuit la realizarea acestei teme.
.
Un sfat pentru mirii care își organizează nunta de la depărtare: să nu se descurajeze pentru că găsesc foarte multe informații pe internet și pot avea nunta mult visată. Nu aveți dezavantaje atâta timp cât aveți încredere în prestatorii pe care îi alegeți… pentru mine asta a contat cel mai mult: am avut încredere deplină în toți cei aleși și știam că nu are cum să nu iasa totul bine!”
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Și bineînțeles filmulețul nunții!

Vlad si Alina from Timotei Jinar on Vimeo.