Ale & Emi: Arad, RO

17 June 2015 - Nunta

Emi-&-Ale--2-Creative-COVER

Povestea noastra… incepe asa… Era o zi frumoasa de 15 iunie 2011…copacii inversiera, florile radiau cu frumusetea lor…a venit vara! Wow! Ce sentiment placut :D Si o data cu acest anotimp frumos se lega o necunsocuta si stransa prietenie ca mai apoi sa se transforme in ceva mult mai intens..dragostea. Vara aduce o data cu ea acel sentiment frumos de relaxare… de hoinareala pe internet. Eram iesita recent dintr-o relatie si refuzam orice conversatie cu vreun posibil “prietenas”… Doar imi cautam obisnuitele mele jocuri de pe facebook), cand fereastra se deschide cu o noua conversatie :” Interesante noile tale poze?” (desi nu vorbisem niciodata pana atunci) Sfioasa si bine crescuta, i-am raspuns :” Multumesc” la care el continua:” Desi nu vreau sa stiu cum ai intrat cu capu prin geamu ala) dar sunt faine”(vorbea despre una din lucrarile mele de scoala). Si asa a inceput conversatia noastra, interminabila..cum ca suntem mari vedete internationale, eu designerita, el fotograf). In coltul gurii tresare un mic zambet…’ce? Aaa… eu… am zambit?” M-am trezit glumind, razand…”emotii de artisti”(cum le ziceam noi). Minutele treceau… orele… si ceva chioraia pe fundal “ups, e stomacul meu:D) ” poti s stai putin, ma duc sa mananc ceva ca nu am reusit sa mananc, dar nu pleca” si am dispar. Trecusera ceva ore de cand nu ma dezlipisem de internet eram lihnita de foame. Ma intorc plina de speranta inapoi…si vad mesajul : ” Alexandra, iarta-ma te rog dar eu trebuie sa fug acum, pofta mare iti doresc. Vorbim mai tarziu daca esti online, OK? Domnul cu tine si zambeste! Ceauu” Pfuu… mi-a disparut si zambetul… si speranta… a plecat: “Ai plecat…off… scuze ca nu am reusit sa incheiem normal. O zi frumoasa sa ai, si mai vorbim. Nu stiu cand mai intru pe internet, nu imi place sa stau prea mult… mai ales in ultima vreme… dar iti las numarul sa borbim, 07… in caz de vreo urgenta” (“hm… i-am lasat numarul… sper sa nu ma creada o ciudata ca ii las numarul din prima”) Si asa a inceput frumoasa noastra poveste de dragoste. In seara aceea am si primit un msg:” Scuza-ma ca deranjez, dar ai uitat sa definesti termenul de urgenta: a)cad si ma lovesc; b)vreau sa iti aud vocea; c)imi e foame; d)toate cele de mai sus: )))) PS: ghici cine a sunt?” Imediat am stiut despre cine este vorba. M-a facut sa zambesc din nou:D “ Ce baiat! sa poata sa imi redea zambetul pe buze asa, pur si simplu… wow!” A urmat prima duminica, 19iunie, in care urma sa merg in misiune la Sambateni si a venit acolo sa ma vada. A fost un moment… fara cuvinte. Cand l-am vazut cum imi zambeste, eram toata un zambet. Toti tinerii se uitau ciudat la mine zambesc singura? Unele fete chiar il recunoscusera, nu puteai sa nu vezi cui zambesc, acela a fost primul nostru moment fata in fata. Dupa care au urmat altele, si altele…
.
Trebuie sa spun si momentul haios, cand Emi a venit in Timisoara, sa ne intalnim oficial. Eu pregatita, dichisita, cu ditamai foaia de A4 pe care scria numele lui (ca in filme:))). Astept cu sufletul la gura sa coboare din tren… trag aer in piept, deschid foaia cu numele lui ca sa vada cine il asteapta: ))) se deschid usile… si coboara al meu scump… si… buff! Pe jos…”Aww…” mi-am zis… Ma intorc cu spatele… ma duc dupa stalp…”sper sa nu ma fii vazut” Imi era rusine ca l-am vazut cazan. Dar el… vine distrat la mine, “Iarta-ma a fost o groapa” si rade… A fost unul din cele mai simpatice si haioase momente de la inceputul relatiei noastre. Din prima zi de cand a venit in Timisoara, am facut o sumedenie de poze:D Imi propusesem ca urmatorul baiat care va aparea in viata mea, va fii cel ales si va trebui ca el sa se lupte sa imi castige inima, si asta ma rugam Domnului, sa nu mai trebuiasca sa fac nimic…totul sa curga de la sine. Asa a fost relatia noastra. A aparut ca o simpla prietenie la “usa” mea. I-am deschis, cu gand curat de prietenie. El a luptat foarte mult pentru mine. S-a rugat pentru prietenia noastra… de atatea ori se ruga cu mine. Ramaneam mereu uimita de ce om drag si frumos am langa mine si mereu ii spuneam: “ Tu esti visul oricarei fete… visul ireal la care noi, fetele, visam…” (inca nu vedeam ca Domnul l-a pus in viata mea sa ma ajute sa imi vindec inima. El era atat de sigur, atat de voios, dar eu nu puteam accepta planul acesta al Domnului. Mereu imi imaginam baiatul perfect pentru mine: brunet, mai ciocolatiu… mai inalt ca mine, sa nu ne certam cand port tocuri :)) Si apare iubitul meu sot: blondut, nu chiar asa creol :))) si putin mai inalt ca mine. Nu prea era in principiile mele. Numai Domnul stia cat de copilaresc gandeam, pentru ca felul cum era si cum gandea si cand imi zambea uitam de toate principiile ce le doream eu pe atunci. Timpul trecea parca greu dar foarte repede. Relatia noastra simpla se schimba in ceva foarte frumos si diferit. Nu stiam cum sa reactionez la un asa sentiment frumos si diferit. M-am trezit…indragostita? Asteaptam sa ma sune. Asteptam zilele cand ne vom vedea iar. Ne bucuram ca doi copii cand ne vedeam, desi stateam si povesteam ore in si hoinaream toate parcurile si el mereu imi spunea planurile lui cu privire la relatia noastra. Da, eram indragostita, dar nu recunosteam, imi placea linistea ce mi-o dadea cand eram cu el privirea aceea blanda si zambetul lui radiind! Prima oara cand ne-am tinut de mana a fost dupa cateva saptamani. In public la Xfactor. Ca o mica scanteie am simtit cum imi atinge incet degetele, pe rand, sa nu reactionez :))) Pana cand ne-am trezit tinandu-ne de mana:D (este unul din momentele noastre speciale :D ). Cu fiecare moment ce trecea, fiecare clipa petrecuta alaturi de el, ma facea sa imi doresc sa imi petrec restul vietii alaturi de el. Era baiatul ce il visasem si pentru care ma rugam de atata timp.
.
In septembrie a urmat nunta surorii lui. Urma sa merg la Arad, sa ma prezinte familiei. Emotii mari. Dar indata ce am ajuns am avut parte de o primire nemaipomenita, neasteptata. Am fost placut surprinsa si am avut ocazia sa il cunosc si prin ochii familiei lui si prietenilor lui, impresionandu-ma comportamentul lui, facandu-ma sa ma indragostesc si mai tare de el. Un moment foarte foarte special pentru mine a fost la nunta, acolo unde am tinut noi nunta:D. M-a luat deoparte, am mers pe o bancuta, langa lac, si a inceput sa imi spuna ca sunt frumoasa, si ca Dumnezeu m-a pus in viata lui… si cat de binecuvantat se simte… si totul era asa minunat… A rostit cuvintele: “Te iubesc Glava Alexandra Evangheline” Momentul acela a fost unic, am inceput sa plang si chiar am simtit dragostea lui si mai interesant era ca, desi ne stiam doar de 3-4luni, era asa de intens si de diferit totul. A fost un moment unic. Zilele acelea petrecute cu el acolo au fost zile decisive pentru viitorul meu. Eram tot mai decisa si imi doream tot mai mult sa mai treaca timpul, sa putem sa ne cunosteam mai bine sis a vina si ziua cand ne vom casatori sic and vom putea fii impreuna mereu. In 14 februarie i-am marturisit si eu dragostea mea, si i-am spus ca il iubesc (acela a fost un alt moment haios pentru ca eu, adepta hartiilor A4, i-am scris pe o hartie “TE IUBESC”, intr-o dimineata cand pleca la lucru, si bineinteles cand a iesit din bloc ca nu a vazut… si a trebuit sa pasai, sa strig dupa el, ca sa se intoarca sis a vada :))).
.
Zilele treceau. Relatia noastra era tot mai inchegata. Intr-o zi frumoasa de sambata, 17 noiembrie 2012, a venit din Arad in week-end,pentru ca numai atunci puteam sa ne vedem si la rugamintele mele am mers la premiera ultimului film din Twilight Shaga :D Dupa film, am observant o stare ciudata la el. Tragea de timp, ca niciodata, pentru ca noi urma, dupa film, sa mergem la shaworma, in complex:D asta este mancarea noastra preferata (mie mi-a mai trecut intre timp ;). Am mai stat putin prin mall, chiar imi amintesc ca eu eram cea care vroia sa plecam din mall si el mai insista sa mai stam, sa ne mai uitam, bineinteles ca nu mi-a displacut ideea si am mai pierdut putin vremea prin magazine. Imi parea putin agitat (imi dau imediat seama cand ceva nu e ok cu el, dar am lasat gandul sa treaca). Era sunat foarte des de fratele lui ba ca are nu stiu ce treaba cu el, ba ca nu stiu ce. Tot felul de scuze ciudate. Ajungem in centru si pe langa Mc Donald’s , ma intalnesc cu 2 prietene de ale mele, care s-au “nimerit” sa fie pe acolo. Am stat putin la povesti cu ele, dar aveam asa un sentiment ciudat. Pana si ele imi transmiteau o stare asa… inexplicabila: )) Ne-am luat ramas bun si am plecat mai departe, spre centru, urmand sa trecem prin parcuri si sa ajungem in complex. Era asa o invalmaseala de intalniri, una dupa alta: prieteni, prietene, ba chiar ceva mult mai ciudat, ne intalnim cu mama mea si sora mea tinand in maini o mana de baloane maaaari. Gandurile deja imi zburau in toate partile. Emi nu isi mai termina conversatiile cu “fratele”lui -mama mea la telefon). A fost un moment f ciudat pentru mine ca ne-am oprit in loc…langa ele, la cativa pasi… Eu am izbucnit in ras, ras cu emotii (dar ele, incercand sa se scoata, erau si la o florarie de pe centru, au zis ca merg la ziua de nastere a unei fetite…bineinteles ca asta a fost f amuzant pentru ca plecasem de acasa cu vreo 3 ore in urma si nu era vorba de nici o zi de nastere: ))) In momentele acelea mi-a tresarit in minte cum ca m-ar cere si chiar ma gandeaaaam…”Doamneee…” :)))) Le-am salutat, ele radeau, eu radeam. El era foarte serios, suparat putin ca i s-a stricat surpriza. Nu au zis nici care nimic, si am plecat la shaworma (dar eu numai la asta ma gandeam). Bineinteles ca tot pe drum putin mai incolo ” din intamplare” vad un prieten care filmeaza la nunti. Zicea ca are intalnire cu un prieten. Asta mi s-a parut la fel de ciudat…am continuat drumul. Vorbeam unul cu altul, da Emi era asa de trist ca i s-a stricat tot (totul trebuia sa se intample altfel…) si ..in timp ce mergeam inspre centru, suna mama mea pe Emi si ii spune sa ne intoarcem inapoi in centru ca ne duce ea in complex cu masina. Eram intr-o continua nedumerire. Nu intelegeam ce se intampla, de emotii radeam intruna.El serios mi se parea si mai amuzant =)) stiu ca in drum spre centru a sunat cineva la telefon si el tot zicea: ”nu mai… alta data…” si mi-am dat seama ca s-a stricat surpriza si ca nu mai vroia sa ma ceara atunci. Dar deja planul lui era pus in aplicare si nu mai putea sa dea inapoi.  Ajunsi inapoi in centru… ma trezesc ca sunt luata la asalt de 2 politisti comunitari, cum ca Emi, a scapat o foaie pe jos si ne-au luat deoparte ca sa ne dea amenda; ei si-au jucat bine rolul, pentru ca la un moment dat chiar m-am gandit daca e real sau nu! Vroiam sa rad dar nici nu stiam cum reactioneaza politistii si bineinteles ca era putin ilogic sa ne dea amenda din cauza asta (normal, m-as fi certat cu ei… Emi stia ca eu de obicei ma cert cu cei care nu sunt corecti… fie ei politisti: ))) Dar de data asta nu stiam exact cum sa reactionez. Au inceput sa ne zica consecintele si ce amenda vom primi. A cerut buletinul lui Emi si au completat tot felul de hartogaraie. Deja imi era rusine ca toti cei care treceau pe acolo se uitau la noi ca si cand cine stie ce am facut! Vazand ca treaba devenea tot mai serioasa, Emi fiind cel care se lua de politisti am inceput sa studiez terenul de langa mine si sa caut fotografi sau orice ce ar fi putut elucida problema mea : ))) Bineinteles ca am gasit fotograful, din priviri, printre tufe, si atunci am izbucnit in ras, i-am si zis: “Emi : ))) m-am prins“ (ce rea am fost,nu?) Eu radeam singura si Emi cu politistii erau foarte seriosi :))) La un moment dat, incep sa imi citeasca amenda. Imi dau mie sa o semnez… bineinteles ca nu am mai vazut nimic de emotii, nici ca printre randuri, scria si cererea lui in casatorie… si versurile lui frumoase alese… le-am cerut politistilor sa imi citeasca, in timp ce el s-a pus in genunchi si a rostit cuvintele frumoase “Vrei sa fii sotia mea?”…nici nu imi venea sa cred ca mi se intampla mie… bineinteles ca am zis “Daaa”:D a fost un moment foarte special, desi mi-am dat seama mai devreme ce urma sa se intample, a fost un moment unic si frumos:D Dupa ce am zis DA, au sarit prietenele mele, mama, surioara, ce erau ascunse dupa tufe… si fotograful, cel care filma:D Am ras toti de ceea ce a iesit si cum s-a chinuit el si nu a iesit, dar la final, dupa toata emotia aia adunata, eram fericita ca in sfarsiiit m-a cerut si ca putem sa ne bucuram si sa incepem pregatirileee de nuntaaa:D. Si s-a indeplinit si visul nostru frumos: ziua nunti! Wow! Ce zi!
.
Multumim Domnului ca a fost alaturi de noi in acea zi si am avut parte de cele mai reusit momente. Multumim fotografilor ca au luat parte la ziua noastra speciala si i-au redat frumusetea prin poze si prin ele va ramane amintirea zilei nuntii noastre mereu reala. Ne iubim din ce in ce mai mult si multumim Domnului ca a luat El stiloul in locul nostru si ne-a scris povestea de dragoste…asa cum nu ne-o puteam imagina vreodata!
.
Va pupam!
Ale&Emi
.
Multumim pentru bucuria si onoarea de a pastra amintirile nuntii voastre!
Cu drag, Sergio.

Iulia & Flavius: Castello di Valenzano, Italia

11 June 2015 - Nunta

Iuliana & Flavius -2 Creative-cover

Ați auzit despre tineri care se intâlnesc într-un moment dat, se uită unul la celălalt iar iubirea îi înconjoară și e dragoste la prima vedere? Acesta nu este cazul Iulianei cu Flavius :))
.
“Ne văzusem de multe ori, făceam parte din aceiași biserică, dar niciodată nu ne-am oprit să vorbim și să ne cunoaștem mai bine, până când împreună cu verișoară ne-am intalnit la o “gelaterie” din întâmplare spune Iuliana :)) În câteva momente s-a înstaurat o confidență și un “feeling” deosebit, care m-a intrigat.” Același lucru s-a întamplat și cu Flavius deoarece a insistat să aibă numărul Iulianei, și l-a avut (de la verișoara)! “De atunci, în fiecare zi, indiferent de oră, ne-am auzit, ne-am scris, ne-am cunoscut până când după câtva timp am ieșit la un suc! El, romantic, m-a întâmpinat cu un trandafir roșu și cu un Kinder Maxi (știind că ciocolata este dulcele meu favorit)!! Trebuie să recunosc, eu, Iuliana, eram foarte nehotărâtă dacă îl vroiam ca amic sau mai mult, dar până la urmă, după toată lista mea cu pro și contra el mi-a lansat o provocare intitulată: ‘Cine se îndrăgostește primul – pierde ! Eram sigură că voi învinge, ca și el, dar ajunși la un momentat dat, am înțeles că în realitate amândoi învinsesem! Dumnezeu zi după zi și moment după moment a înrădăcinat dragostea și respectul unul pentru celălalt și pentru El în inimile nostre. După un an de prietenie si călătorind prin Italia, Paris, am ajuns și pe insula Malta, unde Flavius avea planuri mai deosebite. După o zi de bucurii și de zâmbete, atunci când soarele săruta marea cea albastră, Flavius m-a condus pe un pod suspendat de unde toată capitala Maltei, cu luminile ei stralucitoare se vedea…”. “Aici  eu am îmbrățișat-o, i-am făcut cea mai deosebită declarație de dragoste și am scos din buzunar o cutie roșie cu un inel. Am îngenunchiat așa cum se cuvine și am întrebat: Cuoricino mio, vrei sa devii soția mea??”. “Eu, cu lacrimi în ochi de emoții, am răspuns: Da, Da!!! De atunci pregătirile pentru nuntă au început și am ajuns la acea minunată zi în care am jurat dragoste și respect înaintea Domnului, și înaintea oamenilor, unul celuilalt!”
Eu, Iuliana, aveam trei cerințe de la ziua nunții:
1) Să fie celebrată într-un castel unde să mă simt ca o regină;
2) Să avem bySergio ca fotograf;
3) Ca acea zi să fie prima din multele zile fericite!!!
Toate trei au fost realizate, deci mă simt binecuvantată!
.
Mulțumim Domnului pentru că suntem binecuvântați și de asemenea mulțumim tuturor acelora care ne-au fost și ne sunt alături din ziua nunții și până astăzi!”
.
Nu pot decât să spun și că și noi am fost binecuvântați ca Iuliana și Flavius să ne invite la nunta de poveste în care Iuliana a fost o adevărată regină la chip și suflet. Am urmărit relația plină de pace și ințelegere dintre ei doi … am ascultat jurămintele care au adus lacrimi tuturor și mulțumim pentru binecuvântarea pe care am putut să o dăruim păstrând amintirile nunții superbe la care am participat.
.
Mulțumim pentru onoarea de a fi fotografii nunții voastre și Bastrîghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Nu pot să nu vă împărtășesc clipulețul minunat de nuntă realizat de WhiteMotion cu care am avut bucuria să colaborăm și pe care îi recomandăm cu drag :)
.

Flavius + Iuliana: TI AMO! from WhiteMotion.tv on Vimeo.

Diana & Radu: Timisoara

14 May 2015 - Nunta

Radu & Diana -COVER

S-au cunoscut pe internet. “Eu eram plecat din Timisoara într-o delegație, Diana în Timișoara. Ne tot uitam unul pe profilul celalalt… :)) și ulterior am îpnceput să luăm legătura pe messenger și apoi prin telefon. Am ieșit la întâlnire aproximativ un an mai tarziu, și a mai trecut încă un an și jumăte până să fim hotărâți că vrem să avem de-a face unul cu celălalt, timp în care am ținut totuși strâns legătura. În total, cam 4 ani au trecut de la momentul în care ne-am văzut prima oara și până când am ajuns să ne căsătorim.
.
Simțim că am făcut cea mai bună alegere unul cu celălalt, suntem foarte fericiți și simțim că suntem pe voia lui Dumnezeu facând pasul ăsta. Ne simțim binecuvântați de Dumnezeu cu alegerea făcută și nădăjduim să ne aibe în paza Lui și să-I putem fi pe plac. Pentru noi este foarte importantă prezența lui Dumnezeu în tot ce facem.”
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotografi la nunta voastră și
.
Cu drag,
Sergio.

Elena & Catalin: Craiova

15 April 2015 - Nunta

Catalin & Elena - bySergio coperta

Elena: “Cred cu tărie ca fiecare dintre noi avem un destin iar fericirea completa este atunci cand destinul reprezinta prezentul. Povestea noastră… a început în urmă cu 8 ani pentru o eternitate…”
Cătălin: “De revelion, 1 ianuarie (data ușor de reținut) Eu tânăr student la Medicină, ea proaspătă câștigătoare a titlului de Miss Boboc Geografie și studentă în același timp la a doua facultate (Ingineria Mediului)… «croită» pe studiu fata. Ne cunoșteam însă de ceva timp înainte (Elena făcând parte din grupul de muuuulte prietene ale sorei mele, Adelina). Mi-a placut felul ei de a fi, plină de viață, energică, râdea frumos și din tot sufletul, mi-a placut părul ei creț și stufos, felul în care se îmbrăca, atentă la detalii, modul în care vorbea cu oamenii (știa să-și impună punctul de vedere își suținea ideea/părerea până «în pânzele albe» și cu argumente de netăgăduit, atunci când știa că are dreptate…)”
“La Cătălin m-a atra bunul simț și veselia care o emană. A durat câțiva ani până ne-am dat seama că suntem făcuți unul pentru celălalt. Totul a început foarte timid dar s-a dovedit că trăiam o poveste în care cu fiecare zi care trecea investeam și mai multe sentimente iar implicit speranța fiecăruia într-un viitor împreună era tot mai mare. În ciuda faptului că aveam caractere și ideei de viață foarte diferite, cu timpul ne-am modelat unul în funcție de celălalt iar “noi” am devenit un întreg. De-a lungul acestor 8 ani petrecuți împreună nu am fost doar iubiți, am fost cei mai buni sfătuitor, cel mai bun sprijin, am fost fericirea celuilalt. Cererea în căsătorie a venit după 6 ani (puțin cam târziu ar spune mulți) dar pentru mine a fost o formalitate și asta pentru ca sufletele noastre știau că sunt făcute unul pentru celălalt cu mult înainte de a vorbi despre acest subiect. A fost o seară perfectă, totul s-a întamplat firesc și natural ca și când cineva programase cu mult timp înainte evoluția evenimentelor.”
“Odată cu trecerea timpului sentimentele au început să crească, să se dezvolte, încrederea reciprocă a aparut și s-a consolidat pe parcurs, iar relația noastră prindea rădăcini din ce în ce mai puternice. Viața în doi ni se potrivește ca o manușă, îmi place să cred și sunt convins că suntem făcuți unul pentru celălalt. Nu a existat și nici nu va exista nimic în lumea asta ceva ce voi iubi mai mult decât pe această femeie. Când sunt cu ea lumea stralucește mai puternic, râd mai tare, dorm mai bine, gândesc mai clar și cred că totul este posibil. Faptul că simt cât de mult mă iubește și cât de mult ține la mine, îmi dă încredere și elimină orice frică de eșec.
.
Nu există zi în care să nu Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit cea mai minunată ființă de pe această planetă alături de care să imi petrec restul vieții mele.”
.
Le mulțumimesc pentru prietenia lor, dragostea sinceră pe care au împărtășită cu cei din jurul lor si cu noi ca fotografi. Ne-a făcut mare plăcere, bucurie și onoare să fim fotografii nunții lor. Suntem fericiți în meseria noastră datorită oamenilor extraordinari pe care îi cunoștem ca Elena și Cătălin.
.
Cu drag,
Sergio.

Adriana & Adi: Bucuresti

11 March 2015 - Nunta

Adriana-Adi-cover

Am povestit mai înainte despre familia Mercioniu? Este una mare și dragă care ne-au devenit prieteni și a căror poveste este una doar pentru cei mai apropiați ai familiei așa că privată va rămâne. Însă pentru bucuria tuturor vă arătăm câteva fotografii din fabuloasa nuntă la care am avut onoarea să particip ca fotograf și prieten.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi alături de voi și Laviniei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Workshop 2015 editia a 6-a: TOATE LOCURILE EPUIZATE (te poti inscrie pentru a sti cand se vor tine urmatoarele workshopuri)

2 March 2015 - Workshop

workshop5

Dacă toamna se numără bobocii, atunci cred că primăvara se pun la clocit ouăle pentru ca să ai ce număra toamna :)) Aici se încheie conoștințele mele zoologice în domeniul inmulțirii găinilor însă mai multe pot spune despre ce trebuie sa pună la clocit un fotograf pentru ca toamna să aibe ce număra ;) Acestă meserie necesită mai mult decat cunoaștere tehnică este nevoie și de multă muncă, pasiune, răbdare, viziune, abilitatea de a lucra cu oamenii. Trebuie sa știi să schimbi setările în timp ce cu un ochi ochi măsori lumina, cu altul încadrezi spațiul, mintea vizualizează ce vrei să obții cu inima simți emoția pe care vrei să o transmiți, timp în care gura povestește ceva celor din fața obiectivului pentru a obține ceea ce vrei să surprinzi în mod natural… și multe altele am învățat în timp ce am dat cu capul nu de puține ori. Suntem gata să împărtășim lucrurile cu care “ne mândrim” dar și cele de care ne amintim râzând/roșind :)) Asta pentru că acum 8 ani am făcut o promisiune – “Într-o zi vom crește. Iar atunci câdn alții vor dori să știe cum să înceapă, sau vor cere sfaturi, nu vom face așa cum fac ceilalți care nu vor nici măcar să ne răspundă la mesaje…”
Dacă alegi să petrecem o zi împreună cu noi uite ce spun alți participanți că au aflat și câștigat:
.
- Cum faci ca fotografiile să arate”curat” și să aibă culori cât mai naturale.
- Cum scot subiectul în evindență din tot cadrul fotografic.
- Secretele unei nunți reușite prin surprinderea și “memorarea” momentelor cheie a evenimentului.
- Relaționarea cu mirii pentru a fi multumiți de prestația și finalitatea muncii, adică a fotografiilor.
- Modalități prin care îți poți lărgi portofoliul de clienți, te poți face mai vizibil pe piață.
- Care sunt prioritațile în aceasta meserie.
- Marketing-ul – parte din mine însumi.
Etc – Sunt peste 100 puncte menționate/întrebări de răspuns iar aici am amintit doar câteva + nu plecăm acasă până când nu răspundem la TOATE întrebările tale.
.
Dacă nu participi nu vei afla (adică ai de pierdut) informații prețioase de genul:
.
- Când este momentul potrivit pentru a mări prețul. Cât este prea mult sau prea puțin.
- Cum abordăm clienții.
- Cum lucrăm cu luminile (blitz, lumina continuă) ce recomandăm.
- Cum facem White Balance-ul corect.
- Regulile compoziției.
- Ce tehnică și când o folosim? Obiective care și cum?
- Cum facem setarea corectă a aparatelor în funcție de situații? (pregătiri, ceremonia religioasă, ședința foto, recepție).
- Fotojurnalism sau manipularea cadrului.
- Ce presupune o oferta de bază.
- Tehnicile de post procesare preferate LR+PS.
- Albume…
Etc.
.

Vom petrece o zi de dimineață până la … când se epuizează TOATE întrebările.
- Bună dimineața și fiecare povestește puțin despre el,
- 1 PARTEA TEORETICĂ marketing, promovare, tehnică, lumini, setări etc.
- MÂNCARE !!! Comandăm niște pizza bună! În acest timp cât lumea are gura plină și urechile libere, povestim despre cum ajutăm mirii să organizeze ziua nunții.
- 2 PARTEA PRACTICĂ workflow de la selecție, prelucrare LR, prelucrare PS, etc.
.
DACĂ vrei și poți să participi, uite zilele de workshop!
.
– 15 martie BACAU (epuizat)
– 29 martie ARAD (epuizat)
– 05 aprilie ARAD (epuizat)
– 19 aprilie CLUJ (epuizat)
– 03 mai BUCURESTI (epuizat)
.
Locurile toate s-au epuizat dar dacă totusi ești interesat de un workshop pe viitor, completează te rog formularul de aici :)
.
Cu drag, abia așteaptă să te cunoască,
Sergio & Silvia.
.
P.S. Pentru că am primit întrebări despre alte locații: Putem veni oriunde în țară dacă se adună un număr minim de 4 de participanți (maxim 5). Scrieți pentru detalii/întrebări.

Alexandra & Lucian: Curtea de Arges

27 February 2015 - Nunta

Alexandra-&-Lucian--COVER

Alexandra și Lucian au copilarit pe aceeași stradă, au mers la aceeași școală și același liceu, se știau din vedere dar niciodată nu și-au vorbit, pâna într-o zi când a intervenit o problemă profesională. “Eu, Lucian, lucram pe atunci în audit financiar la o multinațională iar Alexandra își dorea o carieră în acest domeniu deoarece cochetase cu auditul pentru o scurtă perioadă de timp și părea să redevină de interes pentru ea.” Iar pentru ca lucrurile să devină interesante, mamele lor (care se știau) au făcut ca Alexandra și Lucian să se intersecteze și să se audă  la telefon pentru consultații profesionale care au devenit personale. ;))
.
“Apoi totul a venit de la sine, începusem să vorbim , să socializăm și să descoperim lucruri comune. Stăteam cu orele la telefon și niciodată nu epuizam subiectele de discuție, chiar și acum ne întrebăm ce oare aveam de discutat atat? :) Totuși timpul trecea și noi nu reușisem să ne vedem. Aruncam vina asupra serviciului care ne ținea ocupați, dar asta până într-o bună zi când ne-am propus să ne și întâlnim și unde puteam să făcem acest lucru decât mergând într-un loc deosebit. Zis și făcut, am cumpărat bilete la opereta la piesa “Liliacul”. Nu obișnuiam să merg des la operetă dar m-am gândit că are să o încânte ideea. Da, da, și chiar i-a plăcut.
Niciodata nu am discutat despre noi, altfel decât prieteni, până într-o zi cînd Alexandra, a pus punctul pe “i” și mi-a vorbit despre mai mult decât o simplă prietenie, o relație între doi oameni frumoși. Ooo da, nu cred ca vom uita acele momente, începute cu un film “One day” și o zi specială 26 Noiembrie 2011 când ne-am zâmbit si am spus impreuna “DA” relației noastre. Am descoperit multe lucruri frumoase pe care le avem în comun. Ne place să călătorim iar când nu facem acest lucru, urmărim cu plăcere documentare despre locuri frumoase care merită vizitate. Iubim parcul, așadar ori de cate ori avem timp, mergem să facem puțina mișcare. Inelul de logodnă a apărut lângă bradul împodobit de Crăciun, și într-un moment propice Alexandra l-a primit. Momentul l-am sărbătorit apoi împreună cu familiile noastre. Nu avem cum să uităm Crăciunul lui 2012, cel mai frumos pentru amândoi, tot atunci am stabilit și data nunții, coincidență sau nu, urma să se întâmple într-o zi de 26, 26 Octombrie 2013.”

.
“Alexandra este o persoană deschisă, spune și transmite ceea ce crede, socială și cât se poate de naturală, da cautam pe cineva normal, cu principii morale și o feminitate copilarească care să mă facă sa zâmbesc :D. Împăciuitoare și iubitoare, mereu dispusă să lase de la sine pentru binele celor din jur.”
“La Lucian m-a atras seriozitatea lui, faptul că mi-a transmis încredere și totodată sensibilitatea pe care o știu doar eu. Aveam sș-l cunosc ca fiind o persoană puternică care știe ce vrea, ambitioasă și foarte călduroasă.”
.
Mi-au plăcut mult la amândoi naturalețea lor, respectul pe care îl au unul pentru altul dar și pentru cei din jur. Încrederea unul în celălalt și credința în Bunul Dumnezeu – calități pe care și ei le consideră a fi cele mai importante. Am multe vise de viitor, Alexandra tot timpul visează și are multe planuri, dar cele mai importante le pun in aplicare amandoi. Pe primul loc și cel mai important este familia și căsuța perfectă în care să ne bucurăm de viața de zi cu zi iar apoi dorințele vor creste cu siguranță.
.
Multumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Cristian pentru asistență
.
Cu drag,
Silvia.