Povestea noastra… incepe asa… Era o zi frumoasa de 15 iunie 2011…copacii inversiera, florile radiau cu frumusetea lor…a venit vara! Wow! Ce sentiment placut :D Si o data cu acest anotimp frumos se lega o necunsocuta si stransa prietenie ca mai apoi sa se transforme in ceva mult mai intens..dragostea. Vara aduce o data cu ea acel sentiment frumos de relaxare… de hoinareala pe internet. Eram iesita recent dintr-o relatie si refuzam orice conversatie cu vreun posibil “prietenas”… Doar imi cautam obisnuitele mele jocuri de pe facebook), cand fereastra se deschide cu o noua conversatie :” Interesante noile tale poze?” (desi nu vorbisem niciodata pana atunci) Sfioasa si bine crescuta, i-am raspuns :” Multumesc” la care el continua:” Desi nu vreau sa stiu cum ai intrat cu capu prin geamu ala) dar sunt faine”(vorbea despre una din lucrarile mele de scoala). Si asa a inceput conversatia noastra, interminabila..cum ca suntem mari vedete internationale, eu designerita, el fotograf). In coltul gurii tresare un mic zambet…’ce? Aaa… eu… am zambit?” M-am trezit glumind, razand…”emotii de artisti”(cum le ziceam noi). Minutele treceau… orele… si ceva chioraia pe fundal “ups, e stomacul meu:D) ” poti s stai putin, ma duc sa mananc ceva ca nu am reusit sa mananc, dar nu pleca” si am dispar. Trecusera ceva ore de cand nu ma dezlipisem de internet eram lihnita de foame. Ma intorc plina de speranta inapoi…si vad mesajul : ” Alexandra, iarta-ma te rog dar eu trebuie sa fug acum, pofta mare iti doresc. Vorbim mai tarziu daca esti online, OK? Domnul cu tine si zambeste! Ceauu” Pfuu… mi-a disparut si zambetul… si speranta… a plecat: “Ai plecat…off… scuze ca nu am reusit sa incheiem normal. O zi frumoasa sa ai, si mai vorbim. Nu stiu cand mai intru pe internet, nu imi place sa stau prea mult… mai ales in ultima vreme… dar iti las numarul sa borbim, 07… in caz de vreo urgenta” (“hm… i-am lasat numarul… sper sa nu ma creada o ciudata ca ii las numarul din prima”) Si asa a inceput frumoasa noastra poveste de dragoste. In seara aceea am si primit un msg:” Scuza-ma ca deranjez, dar ai uitat sa definesti termenul de urgenta: a)cad si ma lovesc; b)vreau sa iti aud vocea; c)imi e foame; d)toate cele de mai sus: )))) PS: ghici cine a sunt?” Imediat am stiut despre cine este vorba. M-a facut sa zambesc din nou:D “ Ce baiat! sa poata sa imi redea zambetul pe buze asa, pur si simplu… wow!” A urmat prima duminica, 19iunie, in care urma sa merg in misiune la Sambateni si a venit acolo sa ma vada. A fost un moment… fara cuvinte. Cand l-am vazut cum imi zambeste, eram toata un zambet. Toti tinerii se uitau ciudat la mine zambesc singura? Unele fete chiar il recunoscusera, nu puteai sa nu vezi cui zambesc, acela a fost primul nostru moment fata in fata. Dupa care au urmat altele, si altele…
.
Trebuie sa spun si momentul haios, cand Emi a venit in Timisoara, sa ne intalnim oficial. Eu pregatita, dichisita, cu ditamai foaia de A4 pe care scria numele lui (ca in filme:))). Astept cu sufletul la gura sa coboare din tren… trag aer in piept, deschid foaia cu numele lui ca sa vada cine il asteapta: ))) se deschid usile… si coboara al meu scump… si… buff! Pe jos…”Aww…” mi-am zis… Ma intorc cu spatele… ma duc dupa stalp…”sper sa nu ma fii vazut” Imi era rusine ca l-am vazut cazan. Dar el… vine distrat la mine, “Iarta-ma a fost o groapa” si rade… A fost unul din cele mai simpatice si haioase momente de la inceputul relatiei noastre. Din prima zi de cand a venit in Timisoara, am facut o sumedenie de poze:D Imi propusesem ca urmatorul baiat care va aparea in viata mea, va fii cel ales si va trebui ca el sa se lupte sa imi castige inima, si asta ma rugam Domnului, sa nu mai trebuiasca sa fac nimic…totul sa curga de la sine. Asa a fost relatia noastra. A aparut ca o simpla prietenie la “usa” mea. I-am deschis, cu gand curat de prietenie. El a luptat foarte mult pentru mine. S-a rugat pentru prietenia noastra… de atatea ori se ruga cu mine. Ramaneam mereu uimita de ce om drag si frumos am langa mine si mereu ii spuneam: “ Tu esti visul oricarei fete… visul ireal la care noi, fetele, visam…” (inca nu vedeam ca Domnul l-a pus in viata mea sa ma ajute sa imi vindec inima. El era atat de sigur, atat de voios, dar eu nu puteam accepta planul acesta al Domnului. Mereu imi imaginam baiatul perfect pentru mine: brunet, mai ciocolatiu… mai inalt ca mine, sa nu ne certam cand port tocuri :)) Si apare iubitul meu sot: blondut, nu chiar asa creol :))) si putin mai inalt ca mine. Nu prea era in principiile mele. Numai Domnul stia cat de copilaresc gandeam, pentru ca felul cum era si cum gandea si cand imi zambea uitam de toate principiile ce le doream eu pe atunci. Timpul trecea parca greu dar foarte repede. Relatia noastra simpla se schimba in ceva foarte frumos si diferit. Nu stiam cum sa reactionez la un asa sentiment frumos si diferit. M-am trezit…indragostita? Asteaptam sa ma sune. Asteptam zilele cand ne vom vedea iar. Ne bucuram ca doi copii cand ne vedeam, desi stateam si povesteam ore in si hoinaream toate parcurile si el mereu imi spunea planurile lui cu privire la relatia noastra. Da, eram indragostita, dar nu recunosteam, imi placea linistea ce mi-o dadea cand eram cu el privirea aceea blanda si zambetul lui radiind! Prima oara cand ne-am tinut de mana a fost dupa cateva saptamani. In public la Xfactor. Ca o mica scanteie am simtit cum imi atinge incet degetele, pe rand, sa nu reactionez :))) Pana cand ne-am trezit tinandu-ne de mana:D (este unul din momentele noastre speciale :D ). Cu fiecare moment ce trecea, fiecare clipa petrecuta alaturi de el, ma facea sa imi doresc sa imi petrec restul vietii alaturi de el. Era baiatul ce il visasem si pentru care ma rugam de atata timp.
.
In septembrie a urmat nunta surorii lui. Urma sa merg la Arad, sa ma prezinte familiei. Emotii mari. Dar indata ce am ajuns am avut parte de o primire nemaipomenita, neasteptata. Am fost placut surprinsa si am avut ocazia sa il cunosc si prin ochii familiei lui si prietenilor lui, impresionandu-ma comportamentul lui, facandu-ma sa ma indragostesc si mai tare de el. Un moment foarte foarte special pentru mine a fost la nunta, acolo unde am tinut noi nunta:D. M-a luat deoparte, am mers pe o bancuta, langa lac, si a inceput sa imi spuna ca sunt frumoasa, si ca Dumnezeu m-a pus in viata lui… si cat de binecuvantat se simte… si totul era asa minunat… A rostit cuvintele: “Te iubesc Glava Alexandra Evangheline” Momentul acela a fost unic, am inceput sa plang si chiar am simtit dragostea lui si mai interesant era ca, desi ne stiam doar de 3-4luni, era asa de intens si de diferit totul. A fost un moment unic. Zilele acelea petrecute cu el acolo au fost zile decisive pentru viitorul meu. Eram tot mai decisa si imi doream tot mai mult sa mai treaca timpul, sa putem sa ne cunosteam mai bine sis a vina si ziua cand ne vom casatori sic and vom putea fii impreuna mereu. In 14 februarie i-am marturisit si eu dragostea mea, si i-am spus ca il iubesc (acela a fost un alt moment haios pentru ca eu, adepta hartiilor A4, i-am scris pe o hartie “TE IUBESC”, intr-o dimineata cand pleca la lucru, si bineinteles cand a iesit din bloc ca nu a vazut… si a trebuit sa pasai, sa strig dupa el, ca sa se intoarca sis a vada :))).
.
Zilele treceau. Relatia noastra era tot mai inchegata. Intr-o zi frumoasa de sambata, 17 noiembrie 2012, a venit din Arad in week-end,pentru ca numai atunci puteam sa ne vedem si la rugamintele mele am mers la premiera ultimului film din Twilight Shaga :D Dupa film, am observant o stare ciudata la el. Tragea de timp, ca niciodata, pentru ca noi urma, dupa film, sa mergem la shaworma, in complex:D asta este mancarea noastra preferata (mie mi-a mai trecut intre timp ;). Am mai stat putin prin mall, chiar imi amintesc ca eu eram cea care vroia sa plecam din mall si el mai insista sa mai stam, sa ne mai uitam, bineinteles ca nu mi-a displacut ideea si am mai pierdut putin vremea prin magazine. Imi parea putin agitat (imi dau imediat seama cand ceva nu e ok cu el, dar am lasat gandul sa treaca). Era sunat foarte des de fratele lui ba ca are nu stiu ce treaba cu el, ba ca nu stiu ce. Tot felul de scuze ciudate. Ajungem in centru si pe langa Mc Donald’s , ma intalnesc cu 2 prietene de ale mele, care s-au “nimerit” sa fie pe acolo. Am stat putin la povesti cu ele, dar aveam asa un sentiment ciudat. Pana si ele imi transmiteau o stare asa… inexplicabila: )) Ne-am luat ramas bun si am plecat mai departe, spre centru, urmand sa trecem prin parcuri si sa ajungem in complex. Era asa o invalmaseala de intalniri, una dupa alta: prieteni, prietene, ba chiar ceva mult mai ciudat, ne intalnim cu mama mea si sora mea tinand in maini o mana de baloane maaaari. Gandurile deja imi zburau in toate partile. Emi nu isi mai termina conversatiile cu “fratele”lui -mama mea la telefon). A fost un moment f ciudat pentru mine ca ne-am oprit in loc…langa ele, la cativa pasi… Eu am izbucnit in ras, ras cu emotii (dar ele, incercand sa se scoata, erau si la o florarie de pe centru, au zis ca merg la ziua de nastere a unei fetite…bineinteles ca asta a fost f amuzant pentru ca plecasem de acasa cu vreo 3 ore in urma si nu era vorba de nici o zi de nastere: ))) In momentele acelea mi-a tresarit in minte cum ca m-ar cere si chiar ma gandeaaaam…”Doamneee…” :)))) Le-am salutat, ele radeau, eu radeam. El era foarte serios, suparat putin ca i s-a stricat surpriza. Nu au zis nici care nimic, si am plecat la shaworma (dar eu numai la asta ma gandeam). Bineinteles ca tot pe drum putin mai incolo ” din intamplare” vad un prieten care filmeaza la nunti. Zicea ca are intalnire cu un prieten. Asta mi s-a parut la fel de ciudat…am continuat drumul. Vorbeam unul cu altul, da Emi era asa de trist ca i s-a stricat tot (totul trebuia sa se intample altfel…) si ..in timp ce mergeam inspre centru, suna mama mea pe Emi si ii spune sa ne intoarcem inapoi in centru ca ne duce ea in complex cu masina. Eram intr-o continua nedumerire. Nu intelegeam ce se intampla, de emotii radeam intruna.El serios mi se parea si mai amuzant =)) stiu ca in drum spre centru a sunat cineva la telefon si el tot zicea: ”nu mai… alta data…” si mi-am dat seama ca s-a stricat surpriza si ca nu mai vroia sa ma ceara atunci. Dar deja planul lui era pus in aplicare si nu mai putea sa dea inapoi.  Ajunsi inapoi in centru… ma trezesc ca sunt luata la asalt de 2 politisti comunitari, cum ca Emi, a scapat o foaie pe jos si ne-au luat deoparte ca sa ne dea amenda; ei si-au jucat bine rolul, pentru ca la un moment dat chiar m-am gandit daca e real sau nu! Vroiam sa rad dar nici nu stiam cum reactioneaza politistii si bineinteles ca era putin ilogic sa ne dea amenda din cauza asta (normal, m-as fi certat cu ei… Emi stia ca eu de obicei ma cert cu cei care nu sunt corecti… fie ei politisti: ))) Dar de data asta nu stiam exact cum sa reactionez. Au inceput sa ne zica consecintele si ce amenda vom primi. A cerut buletinul lui Emi si au completat tot felul de hartogaraie. Deja imi era rusine ca toti cei care treceau pe acolo se uitau la noi ca si cand cine stie ce am facut! Vazand ca treaba devenea tot mai serioasa, Emi fiind cel care se lua de politisti am inceput sa studiez terenul de langa mine si sa caut fotografi sau orice ce ar fi putut elucida problema mea : ))) Bineinteles ca am gasit fotograful, din priviri, printre tufe, si atunci am izbucnit in ras, i-am si zis: “Emi : ))) m-am prins“ (ce rea am fost,nu?) Eu radeam singura si Emi cu politistii erau foarte seriosi :))) La un moment dat, incep sa imi citeasca amenda. Imi dau mie sa o semnez… bineinteles ca nu am mai vazut nimic de emotii, nici ca printre randuri, scria si cererea lui in casatorie… si versurile lui frumoase alese… le-am cerut politistilor sa imi citeasca, in timp ce el s-a pus in genunchi si a rostit cuvintele frumoase “Vrei sa fii sotia mea?”…nici nu imi venea sa cred ca mi se intampla mie… bineinteles ca am zis “Daaa”:D a fost un moment foarte special, desi mi-am dat seama mai devreme ce urma sa se intample, a fost un moment unic si frumos:D Dupa ce am zis DA, au sarit prietenele mele, mama, surioara, ce erau ascunse dupa tufe… si fotograful, cel care filma:D Am ras toti de ceea ce a iesit si cum s-a chinuit el si nu a iesit, dar la final, dupa toata emotia aia adunata, eram fericita ca in sfarsiiit m-a cerut si ca putem sa ne bucuram si sa incepem pregatirileee de nuntaaa:D. Si s-a indeplinit si visul nostru frumos: ziua nunti! Wow! Ce zi!
.
Multumim Domnului ca a fost alaturi de noi in acea zi si am avut parte de cele mai reusit momente. Multumim fotografilor ca au luat parte la ziua noastra speciala si i-au redat frumusetea prin poze si prin ele va ramane amintirea zilei nuntii noastre mereu reala. Ne iubim din ce in ce mai mult si multumim Domnului ca a luat El stiloul in locul nostru si ne-a scris povestea de dragoste…asa cum nu ne-o puteam imagina vreodata!
.
Va pupam!
Ale&Emi
.
Multumim pentru bucuria si onoarea de a pastra amintirile nuntii voastre!
Cu drag, Sergio.