Anda & Adi: Sighisoara, RO

20 December 2016 - Nunta

Anda-&-Adi--2-Creative-COVER

Anda și Adi spun că se cunosc dintotdeauna. “Poate că ăsta e unul din lucrurile care ne-a atras… faptul că a fost totul mai ușor pentru că ne cunoșteam de mai de mult (și așa am sărit peste stângăciile cu schimbul numărului de telefon și cum te cheamă etc.) și a venit momentul când ne-am oferit mai mult timp pentru a povesti. Povestea noastră a crescut odată cu noi și s-a făcut o poveste mai frumoasă în care noi doi suntem acum soț și soție. Am acceptat să îi fiu soție pentru că mă iubește, pentru că îmi arată că mă iubește.” “O iubesc pentru că mă respectă, respectă oamenii și lucrurile din jurul meu.” “Îl iubesc pentru că mă înțelege și atunci când sunt încăpățânată, mă sprijină, face glume (bune sau proaste).” “O iubesc pentru zâmbetul ei, pentru că râde la glumele mele (bune sau proaste).” “Îl iubesc pentru că mă face fericită. Îl iubesc pur și simplu pentru că există.” “O iubesc pentru că vreau sa iubesc…” “Cererea în căsătorie a fost așa cum am visat să fie, surpriză. Foarte romantică, exact cum îmi doream. Într-o vacanță în Veneția, într-o gondolă legănată pe apă, nu își găsea cuvintele însă în ochii lui am înțeles totul și printre lacrimi am zis DA în privirile unui gondolier ca îmbrăcat ca în povești!”
“Împărtașim visuri comune și cel mai mare e acela de a deveni părinți… ne rugăm ca să ne binecuvânteze Dumnezeu cu darul Lui…. Ne dorim să fim copii mai buni pentru părinții noștri, frați mai buni, prieteni mai buni, fini mai buni, să cunoaștem mai mulți oameni buni. Ne dorim să fim oameni înainte de toate. Este o vorba… că în viață trebuie să ridici o casă, să sădești un pom și să faci un copil. Ne dorim să ne terminăm casa pe care am început-o, pomul îl sădim în curtea casei când va fi gata și sper ca până atunci să fim o familie mai numeroasă.”
.
Anda cu Adi sunt un exemplu că “Dragostea nu moare/dispare după 3 ani” și după 4 ani se iubesc tot mai tare. O despărțire de 2 săptămâni după nuntă, le-a reconfirmat că nu pot trăi unul fără altul (nu au stat niciodată așa mult timp despărțiți de când sunt împreună) nu au crezut că o sa le fie așa de greu și așa au mai învățat ceva despre ei doi și au învățat să aprecieze și mai mult timpul pe care îl petrec împreună. Una din domnișoarele lor de onoare spune (și confirm aceasta și eu): “Anda și Adi sunt doi oameni mari cu suflete de copii. Nu își ascund săruturile în public, nu se tem să își spună cât se iubesc și cel mai important, ei chiar se iubesc. Anda e o minionă finuță și se completează perfect cu sensibilitatea și charisma lui Iubi, așa îl alintă. Nu poți să nu-i îndrăgești și asta pentru că povestea lor începe de mult. A stat pitită și a prins viață când aveau nevoie mai mult.”
.
Înainte de Anda și Adi, l-am cunoscut pe Călin (un workshop-ist/asistent/prieten vesel și plin de viață). Am avut ocazia de data aceasta să îl văd pe post de naș împreuna cu soția lui frumoasă și gemenele care le fac căsnicia completă. De mult mi-a povestit despre acești doi oameni minunați. Mi-am dorit să particip la nunta lor, cu toate emoțiile pe care le simțeam în stomac (nu e un lucru foarte simplu să fotografiezi fotografi :)) și este o mare onoare să fii ales de un fotograf să fii fotograf :D. Înainte de nuntă erau atât de emoționați încât repetau amândoi ce au de făcut până să fie totul gata. Andei îi plac lucrurile simple și frumoase făcute ca la carte iar Adi e un perfecționist. Am savurat relația lor plăcută și naturală. Nu poți să nu îi iubești! Le-am cunoscut prietenii, familia cum s-au bucurat din tot sufletul de nunta lor! Abia aștept un drum prin Sighișoara sau orice altă ocazie să îi reîntâlnesc pe acești oameni frumoși, ca prieteni!
.
Vă mulțumesc pentru marea onoare de a fi fotograful nunții voastre și Bastrîghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Daria & Palmer: Houston, TX, SUA

20 November 2016 - Nunta

Daria-Palmer-Cover-bySergio

Pentru că lucrurile frumoase nu pot să fie prea multe, avem bucuria să postăm încă o nunta din Texas, iar voi puteți vedea cum arată Houstonul și primăvara. La nunta trecută, de care am rămas încântați, v-am povestit despre obiceiuri de nuntă și concepte diferite față de cele Românești. Acum însă vreau să vă povestim despre oamenii de acolo, cel puțin cei pe care i-am cunoscut noi, prieteni pe care Dumnezeu ni i-a dăruit. Unul din primele lucruri pe care le-am remarcat despre Texani este că totul la ei este MARE. Mașinile amintesc tancurile. O porție de restaurant este pentru 3 oameni flămânzi. Podurile supra-etajate, suspendate în 2-4-6-8 nivele de auto-benzi, extinse cât un oraș de-al nostru iar unele biserici amintesc stadioanele. Cel mai impresionant însă este că inimile oamenilor sunt de același calibru – “SUPER SIZE”!  Toți americanii pe care i-am cunoscut nu sunt aparența superficială de care vorbesc unii și alții. Poate și pentru că sunt Români-Americani :D Dar hai să vă spun despre ceva ce s-a întâmplat cu mulți ani înainte de a-i cunoaște noi pe Daria cu Palmer.
.
Palmer, un gentleman adevărat, s-a apropiat de Daria, o frumusețe cu ochi ademenitori, pentru a-i cere o întâlnire. Iar surpriza intervine aici: Care sunt șansele ca în secolul nostru, o fată invitată în oraș să spună: “Merg cu tine la întâlnire doar dacă părinții mei vor aproba acest lucru.” Atenție, era vorba doar de o întâlnire pentru a se cunoaște! Aici mă gândesc la impactul pe care îl poate avea un părinte în viața copilului. O relație bazată pe respect și încredere în cei care te-au iubit mai înainte ca să te iubească persoana cu care vrei să îți petreci viața. O conexiune și o raportare plină de apreciere față de cei care îți doresc tot binele. Așa a ajuns ca Daria să plece cu Andreea (prietena sa cea mai bună) la un suc în oraș, timp în care Palmer, a mers la părinții Dariei pentru a le cere permisiunea să le curteze fiica ;)) Până acum își amintește Andreea ce emoții avea Daria. Îi plăcea de Palmer și se ruga ca părinții să vadă aceleași calități pe care le-a observat și ea. Cred că acesta a fost un test de caracter pe care Palmer, spre bucuria tuturor, a trecut cu bine. A urmat perioada de  cunoaștere reciprocă, de îndrăgostire iar după un an, cu binecuvântarea părinților, să facă nunta la care am avut onoarea să participăm și noi ca fotografi, invitați de părinții Dariei. În mod deosebit vreau să îi mulțumesc Silviei, mama extraordinara a Dariei. O femeie cu o inimă pe măsura Texasului (după cum am vorbit și la începutul textului). Vreau să îi transmit toată aprecierea pentru nunta organizată și dragostea ei molipsitoare, plină de grijă pentru toți, chiar și pentru noi ca fotografi :)
.
Ziua nunții a curs în același stil elegant de nuntă în stil american, fără stres (prea mult) cu multe zâmbete și anticiparea bucuriei nunții împreună cu cei mai dragi prieteni! Aici aș vrea să amintesc un alt obicei American frumos în ziua dinaintea nunții. Cei mai apropiați familiilor, se adună la un restaurant pentru “rehearsal dinner”. Tradus direct vine un fel de “cină de repetiție” în care se recapitulează ce se va întâmpla la nuntă, cum, când, de către cine… Pe lângă asta, partea frumoasă este însă că e un timp deosebit pentru a vedea, vorbi, îmbrățișa  pe cei dragi veniți de departe la nuntă (că în ziua nunții, nu prea ai timp să stai cu invitații la povești). Un timp frumos pentru a mulțumi tuturor celor implicați în organizare. Un alt obicei în acest obicei este ca mirii nu doar primesc cadouri dar le și împart. La părinți, la cei mai buni prieteni și la cavalerii și domnișoare de onoare. Astfel fiecare a primit un cadou și voi spune doar ce au primit, cavalerii de onoare: ciorapi și cravate deosebit de frumoase, asortate cu decorul nunții. Acestea urmau să fie purtate a doua zi. Superb! Domnișoarele deja aveau totul asortat și pregătit/primit din timp. O să vedeți cum toată nunta a licărit în decor de păun. Pene, imprimeuri și alte detalii frumoase ce au dat un aspect de basm nunții. După aceasta am mers pentru “repetiție” la biserică unde toți și-au exersat intrarea și cuvintele/zâmbetele. Iar partea ne mai văzută de noi a fost că Daria, cu toate prietenele, au mers la un hotel hotel splendid, unde au stat toată seara povestind și bucurându-se de ultima petrecere ca între fete. A doua zi, în dimineața nunții, toate au fost acolo prezente aranjându-se și pregătindu-se de ziua cea mare! Surpriza a fost ca Silvia, mama miresei, a rezervat și pentru noi, fotografii, o camera cu o vedere amețitoare! Ne-am simțit ca într-un fel de honey-day copleșiți de grija lor. Și legat de obiceiul bine știut “something old, something new, something borrowed, something blue” șeful Dariei a adus un colier de 50.000$ din pe care Daria l-a purtat la nuntă. Iar Palmer, cu prietenii, după frumoasa tradiție, dimineața s-au adunat la un suc și un joc mai ciudat în care o construcție de lemne trebuia să rămână cât mai mult posibil intactă dar să se și înalțe… Nu am nici o explicație de ce și de unde până unde, doar știu că la fiecare nuntă din gașca lor, ei se adună pentru a juca acest joc în dimineața nunții :D A urmat Binecuvântarea lui Dumnezeu și a părinților peste decizia lor de a fi împreună. O locație foarte frumoasă și deosebită. Alt lucru original era ca verigheta lui Palmer i-a fost făcută personal de tatăl Dariei. A urmat tradiția sfânta a fotografiilor de grup cu cele doua familii după care afara pe invitați i-a așteptat un cocktail și un timp perfect pentru relaționare. Timp în care sala unde se petrecuse cununia s-a transformat într-un restaurant cu un decor amețitor. Mâncare în stil bufet, dulciuri și bineînțeles timp frumos petrecut cu prietenii vechi și noi.
Mulțumim încă odată pentru deosebita onoarea, grija și dragostea familiei Dariei și mai pentru familia Coroiescu fără care nu am fi ajuns la această nuntă.
.
Cu drag, Silvia & Sergio.

Diana & Andreas: Cipru, CY

5 November 2016 - Nunta

Diana-Andreas-cover

Mă uitam cum palmierii Ciprului se unduiau de briza mării gata parcă să plece odată cu valurile spumoase… Totuși, reveneau cuminți la temelii, pentru că acolo le este locul, acolo le este casa. Pentru ei rădăcinile sunt cele care dictează existența… Iar pentru noi ce poate fi? Baștina ne e dragă nu doar de dragul locurilor ci de cel al oamenilor cu care am relaționat. Și de cele mai multe ori trăirile sunt readuse pentru că ne amintim de ce am experimentat, gândit la un moment dat. Clipele din viața noastră au valoare de dragul oamenilor cu care am avut acea experiență. Ceea ce ne leagă de oamenii din jur este o o trăire plăcută care vrem să se repete și să nu mai ia sfârșit. Când am cunoscut-o pe Diana, intensitatea cu care trăia fiecare moment a făcut să o îndrăgim imediat și să ne dorim să fim alături de ea mai ales ca fotografi. Pe lângă frumusețea deosebită are un caracter super de gașcă. O personalitate explozivă, pozitivă. O față expresivă și multă carismă ce inundă orice mediu în care apare. Andreas cucerit iremediabil, își amintește de prima impresie: “Diana este dulce cu o personalitate distractivă cu care vrei să petreci cât mai mult”. Diana a fost cucerită de aparența dură a lui Andreas, dar extrem de este fin în esență”.
.
Povestea lor: “Ne-am întâlnit prima oară în Toronto, Canada în 1999.  Eu, Diana, aveam 17 ani și Andreas 23.  Vroiam să aplic pentru universitate și căutam pe cineva să-mi răspundă la niște întrebări.  Mama mea cunoștea pe cineva al căruia fiu (adică Andreas) intrase deja la facultate, și mi-a propus să ne întâlnim. Cu toate că la început nu m-a încântat ideea, am fost de acord și am aranjat o întâlnire.  Am plecat la cafea să discutăm cele 5 cărți imense pe care le adusese cu el, și în final am vorbit cu orele despre multe alte lucruri.  Ne-am împrietenit pe parcurs, dar deoarece am plecat să studiez mai departe la o facultate departe de Toronto, nu am mai ținut legătura prea mult.” De două ori s-au revăzut întâmplător pe parcursul anilor, și a doua oară Diana erau deja la facultatea de medicină din Timișoara, și Andreas urma să se mute înapoi în Cipru.  Așa că, din nou au ținut legătura tot mai rar, până în vara din 2008 când Diana făcuse planuri să călătorească prin Europa.  A cumpărat bilete pentru Cipru (o vacanță de trei săptămâni), și și-a amintit că Andreas se mutase acolo.  Așa că l-a sunat să se vadă la o cafea… De la cafea vedeți la ce s-a ajuns ;)) “Întâlnirea noastră după atâția ani în câți nu ne văzusem a fost egală focurilor de artificii.  Fiecare din noi avea o mie de povești de spus și bancuri de povestit etc.  Ne-am înțeles superb și începând de atunci <<our love story started!>>.  Chiar dacă eram mai mult la distanță (eu fiind în România cu studiile și el în Cipru) am reușit să ne vedem deseori și să petrecem momente de neuitat împreună. În 2009 Andreas a organizat o vacanță în Grecia și mi-a făcut surpriza inelul de logodnă.  A urmat nunta de vis din 5 Mai 2012 ca în basme…”
.
Un basm a fost totul ce s-a petrecut acolo! În momentul în care am cunoscut familia Dianei, am înțeles “de unde vine” Diana așa cum o știm noi. Are o moștenire genetică puternic pozitivă și de dimineață Andreas, împreună cu socrul mare (extrem de relaxat) au stat sa savureze căldura soarelui în bazinul privat de pe acoperișul hotelului unde s-a petrecut nunta, în timp ce femeile casei, Diana cu mama, ce credeți că făceau – se stresau cum se obișnuiește? NU!!! Râdeau povestind ba una ba alta, concomitent aranjând-u-se pentru ziua cea mare! Daca este să dau un exemplu de cât de relaxată trebuie să fie o nuntă, nunta Dianei cu Andreas este unul demn de urmat. Un model și în degajare, râsete, bucurie în relaționare și o completă sincronizare emoțională. Chiar dacă în jur de 100 dintre invitați au fost turiști veniți la nuntă, și de organizarea cărora au trebuit să se ocupe, nu aș putea să îmi amintesc de vre-un moment tensionat sau  stresant în această nuntă. Chiar și atunci când la biserică, după slujba frumoasă, toți invitații au plecat la restaurant, iar miri și părinții Dianei împreună cu fotografii s-au trezit că nu au transport să ajungă la superbul hotel unde s-a ținut nunta, oricum a fost râsete și voie bună! Distracție pe seama faptului că pentru a începe nunta lipsesc doar câteva detalii gen miri, părinți și fotografi! Mă gândeam că li se trage de la cultura Americană în care au petrecut foarte mult timp familia Dianei. Dar vă mărturisesc aceeași atitudine și de la toată familia lui Andreas (născut în Africa) și a părinților lui Ciprioți 100%. Încă odată m-am convins că atitudinea se cultivă, fără a face diferențe de rasă, origine sau rădăcini. Înveți să fii ceea ce vrei să fii. Ești condus de valorile pe care le ai în viață. În această sărbătoare unde totul este de la superlativ în sus, și-au unit viețile Diana cu Andreas. Din acea zi au decis că vor fi unul pentru celălalt punctul de echilibru, locul unde inima celuilalt va spune “acasă”… Vreau doar să ma amintesc despre petrecerea de la restaurant. Un exemplu de învățat și ținut minte. De aplicat și practicat și pentru cultura noastă, Româneasca. Mâncare și dulciuri stil bufet pe gustul și a celui mai pretențios. Tortul mirilor prezent spre admirația tuturor. Dansul mirilor care a deschis ringul și după aceasta muzica cum nu am mai auzit să pună pe jar o nuntă întreagă. Pe la 24 s-a servit și tortul miresei iar după aceasta, până dimineață dans și voie bună până tălpile invitaților ardeau :))) Și bineînțeles tradiționalul dans Cipriot condus de bărbați, cercuri, piruete și mult talent local. În total, despre nunta aceasta pot spune ceva ce nu știu cum să traduc mai bine în limba română: “an outstanding wedding”.
Mulțumim pentru onoarea de a fi fotografii nunții voastre!
.
Cu drag, Silvia & Sergio.

Damaris & David: Schwabach, DE

3 November 2016 - Nunta

CoCover-David-Damaris

Nu aș putea să scriu despre nunta lui Damaris cu David fără să scriu mai întâi ce mi-a spus fiecare despre celălalt.
“Damaris a mea este cadoul perfect de la Dumnezeu! Apreciez foarte mult că îl iubește pe Dumnezeu și aceasta i-a format un caracter altruist foarte frumos. Are mereu inima deschisă pentru problemele altora sau doar pentru a asculta. Temperamentul ei liniștit și cald mă face mereu să zâmbesc și îmi dau seama cât de fericit sunt cu ea alături. Ador ochii ei mari căprui aproape copilărești. O da, iubește copiii ca și mine :D și nu există situație în care este nevoie de Damaris și să nu ajute. Nu există să nu se implice.”
.
“Despre David al meu: Interesant este că și eu în primul rând apreciez la David faptul că îl iubește pe Dumnezeu! Asta cred că este secretul caracterului lui foarte frumos. Apreciez deschiderea lui față de toată lumea și în mod special că iubește copiii. Mai mult ca atât toți copiii trag la el :)). Un lucru nu de ignorat este dragul lui față de sport :D Iar detaliul cuceritor este răbdarea și stilul ordonat ;) ”
.
Părerea mea este că prin simplul fapt că spui Germania deja presupui ordonare, punctualitate și disciplină :)) dar acum nu despre aceasta vorbim ;) Nu vorbim nici despre pasiunile lor cum ar fi fotbalul și jocurile de masă. Vorbim despre o nuntă dragă în familia prietenilor noștri. Suntem la a 3 nuntă în familia lor mare. Nunta Tabitei cu Dieter a fost prima care ne-a făcut să îndrăgim tărâmul unde disciplina este la ea acasă, iar aceasta se regăsește în peisajele mirifice și fiecare colț de stradă aranjat cu natura. Mai dragi însă sunt oamenii extraordinari pe care i-am cunoscut. Toată familia mare Boem, 6 fete ca din povești, una mai frumoasă ca alta, mândria părinților și bucuria băieților cărora le-au fost hăruite (sau urmează). Și fiecare are o poveste. Povestea lui Damaris cu David este așa: “Ne-am cunoscut în anul 2004 în biserică. Atunci încă nu aveam nici o tangență unul cu celălalt. În 2007 am fost în tabără în Grecia cu tinerii. De atunci am început să ne scriem și să ne cunoaștem mai bine. Tot mai bine ne înțelegeam, până în ziua când m-a întrebat dacă vreau să fiu prietena lui. Cererea de căsătorie: în 16 spre 17 noiembrie, la 12 noaptea la mine acasă…eu dormeam….și s-a urcat cu scara la geamul meu și a bătut în geam sa mă trezească. M-am speriat – nu știam ce se întâmplă, am crezut că visez :)). El atâta a bătut în geam până când m-am dus să văd ce e. Nu mi-a venit să cred! Știam că era la lucru în tură de noapte. Am primit un trandafir și m-a rugat să ies jos în curte. În curte pregătise o atmosferă romantică de trandafiri și inimi din lumânări – FOARTE ROMANTIC. M-a rugat să merg cu el în centrul grădinii și acolo mi-a pus cea mai frumoasa întrebare :).” Chiar dacă era miez de noapte și Damaris era adormită și prea impresionată de toate, a spus DA !!!
.
Mă gândesc ce bine că Damaris nu a sunat la poliție :)) ca s-ar fi terminat acea seara nu prea romantic :D. Și ne bucurăm că ne-a sunat să ne anunțe și pe noi de nunta lor cu invitația de a fi parte la bucuria lor. Am avut parte de o nunta extraordinară așa cum ne-am obișnuit să fie în familia lor. Am fost de-a dreptul fericit să le văd caracterele frumoase și relația lor de admirat plină de respect, tandrețe și grijă. O relație la fel de admirat și pentru părinți. Doi copii (aparent) însă maturi în curaj și decizii. Este cu adevărat fascinant să îți găsești sufletul pereche repede și să faci pasul căsătoriei știind că nu vei regreta niciodată. Cu aceste intenții au început pregătirile de nuntă, cu tot entuziasmul ce merită un asemenea eveniment. Emoții și fluturi în stomac până când în sfârșit David a putut să o cuprindă pe Damaris, prietena sa, iubita, logodnica, mireasa și din acea zi înainte, soția sa. A promis înaintea lui Dumnezeu la biserică să aibă grijă de ea și de copiii pe care Dumnezeu le va da. Fericiți, ținându-se de mâini au ieșit din biserică zâmbind larg celor dragi. La restaurant ca de obicei program mega amuzant (din care eu nu am priceput mare lucru :D). Însă ca de obicei distracție multă, râsete, glume și amintiri din copilăria lui David și Damaris.  Mâncare bună și desert periculos de bun și mult.
.
Mulțumesc lui David și Damaris pentru onoarea de a fi fotograful nunții astfel oferindu-mi bucuria de a revedea prietenii dragi și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Adelina & Adrian: Madrid, ES.

15 October 2016 - Nunta

ADELINA

Era o zi de vară, eu, Adelina, mă duceam cu tinerii din biserică în parc. Între timp a venit și un grup de băieți din România, și toti am discutat despre diverse teme printre care și religioase. La un moment dat, mi-a atras atenția un băiat cu ideile lui “zăpăcite” și stilul lui. Era ceva ieșit din comun. În ziua aceea era doar un simplu baiat care mi-a atras atentia… mi-ar fi plăcut să îmi vorbească dar nu s-a întâmplat.
După un an, ne-am întâlnit la biserică. Îmi era rușine să îi spun ceva, însă din fericire aveam un prieten comun care ne-a făcut cunoștință. În seara respectivă, am ieșit în oraș la un suc, seara m-a condus acasă și am schimbat numerele noastre de telefon. A doua zi am primit un apel de la el să ieșim împreună în oraș și să ne cunoaștem mai bine. Și atât de bine ne-am cunoscut și ne-am plăcut încât după aproape 5 ani de relație ne-am căsătorit.
Pe mine, Adrian, din prima clipă în care am cunoscut-o pe Adelina am simțit atracție fizică (este așa de frumoasă iubita mea soție!!!), dar ce ma făcut să mă îndrăgostesc de ea a fost caracterul ei, este o fată cu idei clare, știe ce vrea de la viață și care tot-odată este foarte inteligentă și are o intuiție care mă uimeste.
În schimb pe mine, Adelina, cum am spus și la început, ideile lui mi-au atras atenția, idei ce nu aveau de a face cu gândirea mea și felul cum avea părul și cum se îmbrăca. Cu timpul mi-am dat seama că este un băiat extraordinar care mă face fericită când sunt în preajma lui.
Împreună deja ne-am format pasiuni comune… să ne uitam la filme :)) Nu exista un week-end în care nu ne așezăm în pat, cu pătura pe noi și laptopul, în cautare de un film pe cinste. Ne place vara, plaja, să călătorim. Dorim să ajungem cândva în NY și Tokio.
In viitor ne vedem cu cateva riduri in plus :)) și cu 2 copii, un băiat și o fetiță :D daca vrea Domnul.”
.
Pe acești doi copii i-am cunoscut în 2011 la nunta Denisei cu Albert. Imaginați-vă uimirea mea să aflu că acei copii se căsatoresc și că am onoarea să le păstrez amintirile nunții! O nuntă superbă așa cum sunt ei doi. Le mulțumesc pentru tot bucuria de a fi alaturi de ei și Bastrîghinei pentru asistență.

.
Am avut plăcerea să lucrez în echipă cu White Motion.tv

 

Iliana & Daniel: Santorini, EL

6 October 2016 - Nunta

Santorini-Cover

Sunt multe aspecte frumoase în munca de fotograf și nu stau să le enumăr pe toate. Dar unul dintre ele este legat de contrastele pe care le poți savura la fiecare nuntă în parte. Am în cap un fel de carte a nunților și a celor mai neobișnuite obiceiuri de nuntă. Există însă și o cronică a nunților ieșite din orice tipare și punct. Și cu adevărat nu cred că va mai exista la bySergio un week-end ca acesta. În același week-end au fost nunțile extreme ca număr de invitați: o nuntă a avut 1000 (una mie) invitați, și această nuntă a avut 2 (doi) invitați. TARE aș putea spune dar e prea “moale” acest cuvânt pentru ceea ce a fost cu adevărat. Încă de când am aterizat în micuțul aeroport, vântul simțeam că mă ia de pe picioare și primul lucru la care m-am gândit a fost, “Perfect, voi avea parte de fotografii dinamice datorită zbuciumului aerian”.
.
Două fețe luminate, Ileana cu Daniel (mirii) insoțite de alte două fețe bucuroase (nașii) mă așteptau la aeroport. A urmat un drum întortocheat până în Sud-Vestul insuliței și ceea ce am putut vedea nu se poate asemăna cu nimic din ce am văzut pănă acum. Căsuțe albe luminau radioase reflectând soare și curățenie. Fiecare petic de zid este vopsit în alb. Și pe fiecare fărâmă de pământ se înalță o floare. Acolo unde nu se găsește decât un colț de stâncă, o oală găzduind o floare te poate surprinde unde nici nu te gândești că ar putea fi. Chiar m-am întrebat oare oamenii ăia de pe-acolo mai fac și altceva decât să dea cu lavabil toată ziua bună ziua și să aibă grijă de flori? Căsuțele întortocheate au cea mai spectaculoasă arhitectură posibilă, sunt ingenios adunate ca un cuib de furnici supra-etajate. De unde nu te aștepți apar câteva trepte întortocheate și partea foarte interesantă e să realizezi că practic mergi pe tavanul cuiva! Mă simțeam ca o pisică atât timp cât toate drumurile (în anumite zone) sunt croite de pe un acoperiș pe altul. O senzație unică și palpitantă. Fabuloasă prin trăire și îmi doresc din TOATĂ inima să petrec acolo un concediu romantic… Am tot călătorit, dar nu pot compara încărcătura emoțională trăită în Santorini cu nimic.
.
Partea cea mai frumoasă care a completat fantastic de frumos acele locuri e reprezentată de Ileana și Daniel. Doi oameni cu suflet de copii. Cu o atitudine grozav de prietenoasă a căror poveste este cu atât mai interesantă cu cât ei credeau că nu se va întâmpla. Au ros coatele puloverelor împreună în băncile școlii/liceului. Au colindat drumurile dezvelite ale Alexandriei împreună visând la ce vor face când se vor face mari. Se întâlneau la semaforul de la colțul străzii unde locuia Ileana. Daniel nu venea să o ia de-acasă pentru ca să nu îi certe părinții că iar sunt împreună în loc să învețe. Au crescut și au decis să plece la facultate în București. Oraș mare. Vise mari. Așa că nu au dat vre-o șansă relației lor DAR au promis solemn, nu contează unde vor fi peste 5 ani, în ce relație se vor afla, totuși la ora x din ziua y in luna z se vor revedea la acel faimos semafor. Au trecut lunile, anii, și și-au dat seama că ei sunt împreună și că Bucureștiul nu i-a înstrăinat unul de altul ci le-a dat posibilitatea să înțeleagă ca sunt făcuți unul pentru celălalt! În ziua y din luna x, la 5 ani mai târziu, și-au dat seama că ei se iubesc la fel de mult, și chiar mai mult decât atunci când și-au promis întâlnire lângă acel semafor… Și nu îmi imaginez cum ar putea fi altfel. Toată lumea îi știe împreună de-o viață și unii mai suspecți spuneau să le verifice buletinele că sigur s-au căsătorit pe-ascuns :))) Bună idee, nu? La câți prieteni au, s-ar fi lăsat cu mare gălăgie nunta lor așa că după ce au aflat de un wedding-destination de la noi de pe site (unul din Grecia, Andrei și Cristina) au decis că aceasta este exact ceeace își doresc.
.
O nuntă mică, foarte mică. Una ținută secret pentru toată lumea și doar nașii au fost invitați să le fie martori și nu am cuvinte suficiente să le mulțumesc pentru că mi-au oferit bucuria și onoarea să fiu și eu unul din cei foarte puțini martori. Am fost ca între prieteni! Am băut cafeaua dimineața pe terasă împreună. Am râs la pregătiri. Ne-am mustăcit la cununia civilă unde engleza celui care oficia cununia aducea a un fel de africană ritmată. Dar în afară de aceasta, atmosfera și peisajul erau amețitoare cu largul mării în spatele lor și muzica. Am băut șampanie, am mâncat tort în timp ce ne bronzam asimetric și simțitor la soarele arzător :))) Am făcut fotografii de grup cu toți invitații și organizatorii, traducătorii… o să vedeți ce mulți am fost. Ne-am emoționat la cununia religioasă ținută într-o bisericuță mai bătrână probabil decât preotul. Ne-am aventurat la fotografii până am flămânzit. Am oprit la o terasă superbă și am mâncat. Am mai făcut fotografii și pe terasa/acoperișul restaurantului. După care am alergat să prindem apusul. Am gonit printre priveliști amețitoare. Ne-am ciocnit de turiști fericiți să vadă mireasa și tot așa am ținut-o într-o sesiune foto uimindu-ne de porțile ce duc spre nicăieri și geamurile la nivelul gleznei scoase parca din basme. Și pentru că la fiecare nuntă este tradiția să se piardă careva dintre invitați, am păstrat și această tradiție – s-au pierdut de nași. După care ne-am despărțit să găsim nașii și ne-am pierdut de data aceasta toți unul de altul =)) a fost o adevărată aventură sa cauți pe scărițele și potecile încolătăcite dar ne-am distrat copios pe seama faptului ca la o nuntă cu 2 invitați, ne-am pierdut :))) Seara târziu, am mers la un restaurant excepțional și am mâncat cele mai frumoase bucate !!! Și extraordinar de gustoase și am povestit de toate spunându-ne cât de bine și relaxant a trecut ziua… Fără stres de organizare. Apropo, agenția de-acolo a fost extraordinară. Totul a fost la superlativ și atitudinea lor de nota 100%. Ziceai că eram prieteni vechi cu toții. Am oprit și la câteva tarabe de-ale lor și peste tot am fost serviți cu diverse delicii de-ale locului și cu un vino-must atât de bun, după cum zicea Daniel, de dai în diabet :)) Un vin local preparat din strugurii lăsați să se usuce la soare. Practic vinul este făcut din stafide. Așa degustând și amuzându-ne de tot și de toate fără grija locurilor de la masa restaurantului. Fără sute de griji și zăpăceală multă… WOW, mai vreau la nunta lor o dată, de două ori, de multe, de sute de ori !!!

.
Vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit șansa și bucuria nunții voastre intime și unice.
Cu drag,
Silvia.

Loredana & George, New York, SUA:

28 September 2016 - Nunta

Loredana-si-George-Cover

Loredana avea 15 ani când George a parcurs holul luuung al bisericii, iar de atunci au mai trecut aproape 15 ani până visul lui George și al Loredanei s-a împlinit: au parcurs holul lung al bisericii ca soț și soție.
.
Loredana vede și acum acel Sabat din iarna lui 1997. Se mutase cu familia de la  Cluj la New York de doi ani. Aștepta ca o adolescentă cuminte  începutul programului de la biserică. Atenția  i-a fost atrasă de un băiat chipeș, cu pas și zâmbet larg. Nu a rezistat să nu întrebe o prietenă: ”Cine este acesta?”  ”Oh!” a răspuns aceasta: ”El este George. Vine doar în vizită la sfârșit de an din Chișinău, dar nu stă aici”. Loredana s-a posomorât înțelegând cât de departe este Chișinău. (Mă bucur că Raluca a știut unde este Republica Moldova cu orașul meu natal – Capitala :))).) George a locuit în Chișinău șapte ani, ca pastor la o biserică Adventistă.  Între timp, inima Loredanei care a tresărit încă din prima clipă, după care a  întârziat să mai bată câteva momente, și-a găsit cu greu liniștea fără el.
.
„Am știut de atunci, chiar dacă aveam doar 15 ani, că acesta este băiatul pentru mine.” În acea zi s-au salutat datorită prietenei Loredanei care i-a introdus și din acel moment nu s-a mai putut gândi la alt băiat.
George: „De când am salutat-o, mi-a plăcut foarte mult numele, dar nu am crezut că poate fi ceva. După două săptămâni am plecat din nou în Moldova și dacă nu ar fi fost mama și bunica, care se rugau pentru mine, pentru o fată credincioasă să mă completeze, nu știu dacă ar fi fost ceva.”
A aflat adresa de mail a Loredanei și așa au început corespondența cu fotografii și mesaje lungi, așteptări și mai lungi și vizite prea scurte și prea rare, o dată pe an.
.
George: ”În 2003 am revenit la New York, de data aceasta fără a mai pleca. Am continuat prietenia noastră, ca amici. La scurt timp mamei mele i-au găsit cancer, iar în 2005 a decedat. Am fost foarte deznădăjduit. Apoi a murit și bunica mea în 2008. Ele doua au fost mamele care m-au crescut. Am simțit că parcă viața mea se termină. Nu am putut găsi nimic fericit în viața mea. Loredana a fost singura care a stat lângă mine și m-a ajutat să trec prin toate. Pot spune că ea este prietena mea cea mai bună.”
.
Loredana: „De când m-am botezat în biserica Adventistă, m-am rugat pentru un semn de la Dumnezeu. Băiatul care este pentru mine îmi va recita versetele din 2 Timotei 4:5-8. Aceasta a fost înainte să îl fi întâlnit pe George și nu am spus nimănui, am păstrat doar pentru mine această rugăciune. Într-o zi a anului 2010, spre surprinderea mea, George mi-a scris în e-mail un verset. Era chiar 2 Timotei 4: 5-8. Eu aproape că uitasem de versetul cerut cu atâția ani în urmă. Dar mi-am amintit în acel moment și mi-a fost și mai clar că George este pentru mine.”
.
George: ”Eu mă rugasem de mult timp ca Domnul să îmi arate dacă Loredana este pentru mine. Cu siguranță că ea este. Nu mă îndoiesc acum cu nimic. Dar, trebuia sa o cer acum oficial sa fim “prieteni”. Așa că, pe 15 Octombrie, 2010, am venit la școala unde Loredana este învățătoare în Long Island, New York. I-am adus un buchet de flori, și am cerut-o oficial sa fim într-o relație de prietenie apropiată. O elevă a și spus tare: “În sfârșit Mrs. Kovacs are un prieten!!!” Apoi, pe 26 Februarie 2012, am dus-o pe Loredana în Corrona Park în Queens unde am îngenunchiat în fața globului, mai bine zis în fața Loredanei, ca să îi cer mâna. I-am oferit un ceas (în loc de inel de logodnă). Îmi doream ca de fiecare dată când vede ceasul să se gândească cât de scump este timpul pe care îl petrecem împreună și totodată timpul în care ne aflăm și să ne motiveze să ne pregătim și să fim gata în fiecare zi pentru revenirea lui Isus Cristos, mântuitorul nostru.”
.
În același an, pe 1 Iulie 2012, George și Loredana au devenit soț și soție. Au avut multe experiențe cu Dumnezeu și aceasta i-a apropiat și mai mult și sunt deplin încredințată că sunt creați unul pentru celălalt și Dumnezeu le-a unit viețile.
Loredana: “Eu am știut de la început, de când am avut 15 ani, că George va fi soțul meu și pot afirma că fiecare lucru bun merită să îl aștepți, căci Dumnezeu are un plan pentru fiecare”.

Din acest plan extraordinar am ajuns și eu să fac parte prin invitația lor de a le fi alături la nuntă. A început totul printr-un mail frumos, continuat de visul de a vedea New York-ul cu toate locurile văzute în filme și la știri. Avionul se apropia de mușuroiul cel mai populat al SUA iar în urechile mele răsuna Frank Sinatra (New York). Am cutreierat marele oraș cu foștii mei miri (Lisa & Cipi).  Sunt MULTE, FOARTE MULTE de spus despre orașul care nu doarme, la propriu, (nu doar vara, ca la Români ci și iarna :)) mai ales în Time Square, unde se circulă ca în metrou la orele de vârf. Manhattan cu toate frumusețile lui, Grand Central Terminal (nu știu de ce, m-a dus cu gândul la Madagascar). Central Park, amețitor de verde și curat, iar vederea de pe Rockfeller Center impresionează în fiecare direcție.  Clădirile din jur par cocoțate care mai de care  străpungând norii și declarând progresul arhitectural modern ce îl cuprinde pe cel vechi scoțând în evidență valoarea acestuia. Călcând pe acoperișul vestitei clădiri, mi-am amintit de etajul 69 și celebra grindă pe care odinioară prânzeau 11 muncitori fără echipamente de siguranță… Lunch Atop a Skyscraper, c.1932 de Charles C. Ebbets. Nici măcar nu erau părinții mei în planurile bunicilor… unde eram eu în 1932?  M-am gândit cum o fi să te știi autorul acelei fotografii celebre? Cum e să faci istoria? Și în acel moment, în timp ce încercam să deslușesc Liberty Island, cu gândul la ideea că nu se mai poate vedea World Trade Center, am realizat zâmbind că noi toți facem istoria. O scriem împreună, literă cu literă. Cuvânt cu cuvânt. Unii reușesc să pună amprenta (bună sau rea) în paragrafe întregi sau monopolizând capitole. Eu fac istoria !!! Eu prind istoria celor în viețile cărora mă implic. Ei fac istoria în viața mea prin invitația la o nuntă. Și cât de multe se pot schimba de la o experiență la alta, acceptând sau nu ceva. Ce plăcut este să privești în spate amintindu-ți de fiecare moment privind în fotografii. Loredana & George s-a apucat să scrie istoria vieții lor împreună și pot să vă spun că la capitolul „Luna de Miere” au dedicat 40 de zile și 40 de nopți prin Key West, Florida, Bahamas și Niagara Falls… Asta da Lună de Miere, nu?
.
Ei dar nunta, nuntă a fost de toată frumusețea!  Cu lacrimile celor dragi! Emoțiile Loredanei și ale lui George resimțite în tremur de genunchi :)). Atmosfera a fost animată din plin de elevii de la școală. Biserica elegantă și frumoasă a oficiat în sfârșit înaintea lui Dumnezeu pasul așteptat de atâția ani! Acolo și-au făcut cadou câte un ceas, un simbol în căsnicie care mereu le va aminti de legământul lor. Am mers după aceasta spre școală, unde Loredana și-a dorit neapărat fotografii cu elevii chiar în clasa lor. Bineînțeles că de emoții a uitat mireasa de codul de la alarmă așa că am fost imediat felicitați de polițiștii veniți la fața locului pentru a afla cine sparge școala ziua-n amiaza mare :))
Am mers după aceasta la restaurant. Multă muzică, dedicații și jocuri. Un joc mai neobișnuit pentru România: Mirele și mireasa primesc câte o farfurie, și se dă startul la concursul cine adună mai mulți bani în timpul unei melodii vesele. Să mai vă spun ca Loredana a câștigat concursul? Loredana și-a aruncat buchetul iar George a aruncat portmoneul cu mesajul: Banii nu aduc fericirea și inima nu trebuie să îți fie legată de aceștia. „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” a spus George explicând băieților gata să prindă portmoneul că de fiecare dată când vor privi banii să își amintească de faptul că aceștia nu sunt cei mai importanți în viață. Multe gânduri frumoase, cântări vesele și multă, multă bucurie pentru miri.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Mihaelei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Alina & Robert: Zaragoza, ES

11 July 2016 - Nunta

Alina-&-Robert-Cover

Se spune că pe vremuri Zaragoza era păzită de 7 porți bine încuiate pentru a păzi cetatea. Nu era ușor de cucerit orașul. Se pare că și lui Robert i-au trebuit 7 ani pentru ca Alina să îi aparțină în întregime, irevocabil, pentru toată viață a lui. Totul a început în România, în 2005 când Alina și Robert (fiecare cu familia lui) au decis să revadă plaiurile natale în vacanță. Ambii născuți în România, dar familia lui Robert s-a mutat în Canada când el avea 4 ani, iar familia Alinei s-a mutat  în Spania în anul 2001. Alina, lenevind în haine de casă, încă analiza cum are să fie acea zi fără a presimți că acea vară îi va schimba viitorul…
“Îmi amintesc cum înainte să ne cunoaștem, la cei 17 ani pe care-i aveam atunci, m-am rugat pentru prima dată serios și sincer pentru ca Dumnezeu să fie cel care să scrie o poveste de dragoste pentru mine, o poveste care să fie exact așa cum dorește El. Și acum privind în urmă îmi dau seama ca răspunsul a venit imediat.”
Tatăl lui Robert și tatăl Alinei au copilărit împreună, așa că s-au bucurat foarte mult când s-au reîntâlnit  în acea dimineață de august. Atunci, când tatăl Alinei a strigat-o să iasă afară pentru a cunoaște pe cineva, s-au văzut și Alina cu Robert pentru prima dată, iar Alina povestește roșind că s-a făcut mică de tot când privirile ei le-au întâlnit pe ale lui Robert.
Alina: “Nu eram nicicum îmbrăcată pentru a primi musafiri, mai ales pe un așa băiat chipeș cu zâmbet atrăgător… voiam să fug în casă să mă ascund :))”

Robert: “Nici să mă bați nu îmi amintesc ce purta Alina în acea zi. Nu am putut să văd nimic decât chipul ei senin, o privire amețitoare și un zâmbet modest care m-a cucerit…”
Memorabile în acea întâlnire au fost cuvintele tatălui Alinei care glumeț de felul lui a spus: „Gelu, văd ca tu ai un băiat frumos, eu am o fată… Cine știe, poate ne facem cuscri într-o zi!” Dacă ar fi știut el ce avea să urmeze… ;)).
O săptămână mai târziu când Robert a plecat înapoi în Canada au știut amândoi că ceva special avusese loc în inimile lor. Alina-Robert: “Timpul a trecut și ne-am mai întâlnit abia în 2009 când el a venit în Spania pentru un an, și de atunci pana în prezent am văzut cum Dumnezeu a lucrat cu putere pentru noi, vorbindu-ne în felurite moduri,  „despărțind mările” pentru noi, răspunzându-ne la întrebări. Unul dintre multele indicii deosebite pentru noi a fost în martie 2011 când a venit din nou în Spania special pentru a înțelege dacă trebuie sa continuăm cu relația într-o direcție cu perspective spre viitor. Amândoi ne-am rugat mult și am postit după care Robert mi-a spus: „Știi, am pus un semn, ca să știm ce trebuie să facem, dar deocamdată nu o să-ți spun care este.” Am acceptat și am așteptat cu nerăbdare, poate, poate o sa aflu și eu despre ce era vorba. Nu am aflat nimic nici a doua zi, nici celelalte zile…, totuși nu înțelegeam deloc de ce în fiecare zi Robert mă întreba: „Crezi că azi o să plouă?” Iar eu nefericită spuneam: „Se poate, dar dacă e asa nu putem să vizităm nici azi ceea ce ne-am propus.” Asta s-a întâmplat aproape în fiecare zi. Și a plouat aproape în fiecare zi! Pentru ultima zi pe care am petrecu-o amândoi înainte ca el sa se întoarcă în Canada, prognoza era bună! În sfârșit vreme frumoasă ! mi-am spus… și totuși… a început din nou să plouă. După amiază am ieșit în oraș să facem cumpărături dar Robert se uita mereu la cer și întreba „Tu vezi vre-un curcubeu?” La care eu spuneam :” Nu,  hai să intrăm și în magazinul ăsta”. Ei bine spre sfârșitul zilei, când mai era doar foarte puțin până la apusul soarelui, am văzut cum băiatul meu s-a oprit în mijlocul străzii uitându-se spre cer. Chiar a început să facă și poze. M-am uitat și eu și am văzut un frumos curcubeu. M-am uitat și la el și am văzut că zâmbea plin de uimire. Dar n-am înțeles…n-am înțeles decât atunci când 20 de minute mai târziu, în autobuz, Robert mi-a spus: „ Știi, am primit semnul…!” E minunat felul în care Dumnezeu a lucrat și lucrează pentru relația noastră.
În anul nunții, 2012, s-au împlinit 7 ani de când ne-am cunoscut. Nu suntem superstițioși și nu credem nici în noroc, nici în ghinion, dar ne place șaptele pentru că o maaare parte din  povestea noastră are ceva de-a face cu aceasta cifră. Când ne-am reîntâlnit după 5 ani, am cumpărat pentru Robert un mic breloc care avea 7 cheițe de tip vechi, reprezentând cheile de la porțile orașului Zaragoza. Am vrut să aibă o mică amintire din acest loc. El a păstrat cu mult drag cadoașul, și pe măsură ce legătură dintre noi s-a făcut mai puternică am atribuit fiecărei cheițe o etapă din relația noastră. Am început de la ziua în care ne-am cunoscut și am continuat cu fiecare “eveniment cheie” până la ziua nunții. La rândul meu am primit și eu o cheiță mică și drăguță pe un 7 iulie, la 7 seara când Robert m-a întrebat dacă vreau să fiu prietena lui pentru ca într-o zi să fiu soția lui. Din cauza aceasta și cheile și cifra șapte sunt speciale pentru noi.”

Acestea sunt doar câteva detalii dintr-o poveste luuungă și frumoasă. Și pentru că textul este luuung nu cred că mai aveți timp sau chef să citiți despre cum am petrecut peste 12 ore pe ulițile caniculare ale orașului… Cum tatăl lui Robert, cumva din greșeală s-a pierdut de grupul care trebuia să ajungă la locația cununiei (vreo 60 km de oraș). Rapid, am decis că tatăl poate să ia locul meu în mașină. Și pentru că Alina cu Robert aveau nevoie și de tata și de fotograf la cununie, eu mi-am făcut loc sub rochia miresei (care stătea pe scaunul din față) și așa acoperită de dantelă și râsete am ajuns la locația superbă râzând și imaginându-ne replici în caz că ne oprea poliția :)).
În bătaia ventilatoarelor și a melodiilor de nuntă, Alina și Robert și-au spus jurămintele însoțite de lacrimi și hohote de râs – la una din replicile lui Robert, care trebuia să sune ceva de genul “… promit să rămân alături…” Robert (a cărui Română este mai mult din amintiri decât practicată) a spus emoționat cu uimire în voce și o urmă de întrebare “… promit să fiu Român alături ? …” În acele momente mi-a trebuit concentrare maximă pentru că îmi tremura mâinile de râs =)) A fost nemaipomenit și atmosfera în râsete și voie bună a continuat și la restaurant, ca să nu mai povestesc despre cei mai veseli cavaleri de onoare !!!
Le mulțumesc  pentru onoarea de a le fi fotograful nunții (și pentru încrederea lui Robert să mă lase sub rochia Alinei :))) și Florei pentru asistență.
Cu drag,
Silvia.

Sarah & John: Jamaica

29 June 2016 - Nunta

Sarah-&-John--3-Creative-208---

Jamaica? NO PROBLEM :)))
Astea sunt cuvintele întâlnite în zonă. Expresie de care îmi amintesc imediat ce pronunț numele țărișoarei exotice de pe litoralul Caraibelor. Și dacă am ocazia să vorbesc despre o viață lipsită de probleme, hai să fac o retrospectivă a anului trecut pentru că această nuntă a încununat recordul călătoriilor.
.
Nunta de vis cu țărmurile aurii a venit ca o încununare a călătoriilor din sezonul 2012. Se împlineau opt luni de sezon iar noi aveam prezență acasă vreo 90 de zile adunate. Trei plecări în SUA și patru în Europa. Venită de pe drumuri, nunta din New York și înainte de asta una în Irlanda și alta în Italia (plus multe adunate prin toată Țara Românească). Patru zile fără semnal într-o tabără din Deva și  de acolo direct la aeroport la o nunta în Spania după care avion spre Londra și peste-o noapte în Jamaica. De fapt am petrecut în drum spre această nuntă de două ori mai mult timp decât nunta :))). Ce să spun, nu prea îți mai rămâne mult timp pentru prelucrarea fotografiilor, sau contabilitate, secretariat, și cel mai important – familie… însă mă bucur de toate călătoriile și asta de dragul experienței nunții. De dragul oamenilor extraordinari pe care îi cunosc peste tot. A atitudinii lor care mă face să îmi doresc încă odată la nuntă, ca invitat, ca prieten! Oameni care ne așteaptă cu drag să ne revadă și ne-am simțit ca niște invitați de onoare la fiecare nuntă. Această nuntă face parte dintr-un lanț de nunți în cercul lor. Este parte dintr-o relație de lungă durată cu niște oameni foarte dragi nouă. Nu am putut posta toate nunțile petrecute cu ei, dar le purtăm aprecierea și dorul mereu…
.
Nu știu cum aș putea (și nu cred că aș putea) să vă explic în litere dragul pe care îl am și cât de mult îmi iubesc meseria, adică iubesc oamenii care decid să facă un pas de credință și încredere că ziua de mâine va aduce și mai multe decât cea de azi pentru că dragostea, angajamentul acesta puternic nu va slăbi în intensitate. Și asta nu pentru cu cei doi sunt un fel de super eroi. Nici pentru că dețin autoritatea supremă asupra sentimentelor, ci pentru că au înțeles că Dumnezeu este Dragoste și actul iubirii și al iertării este unul Divin. Ne apropiem de Dumnezeu cu fiecare angajament de a iubi, în orice circumstanță. Și azi când tatăl pășește încet la braț cu fiica iubită pentru a o încredința alesului inimii ei ce o așteaptă la capătul drumului prea scurt – și mâine când brațele tatălui vor fi doar o amintire, iar brațele mirilor vor ține la rândul lor fii și fiice. Decidem să iubim “Până când moartea nu ne va despărți”. Și azi când soarele dezmiardă fața celui iubit (iubitei) din fața altarului – și mâine când tunetele vor cuprinde palmierii în tremur iar unica lumină va fi a fulgerelor din întuneric. Și azi când oceanul cald ca laptele promite o croazieră dulce – și maine când lacrimile cerului vor agita suprafața apei. Și azi când vocea suavă și sigură spune în briza sărată “DA” (I DO) pentru totdeauna – și maine când frica va șuiera îndoială. Și azi când sărutul pecetluiește promisiunea în fața martorilor văzuți și nevăzuți – și maine când lacrimi vor brăzda buzele tremurânde ascunse de toți. Și azi când în aplauze, semeț, parcurgi drumul de la altar la braț cu cel/cea aleasă – și mâine când amândoi poate sprijiniți de bastoane veți realiza că totul este doar o amintire fabuloasă urmată de partea cea mai frumoasă – viața în doi.
.
Să nu o lungesc prea mult, vă spun doar că am avut parte de o nuntă foarte restrânsă, cu puțin mai mult de 10 invitați cu care am stat seara încălziți de felinare și mai ales de cuvintele emoționante spuse de cei dragi. O nuntă cum nu am mai avut și nu cred că va mai fi. Iar cu acești oameni foarte dragi abia așteptăm să ne revedem. Cu ajutorul lui Dumnezeu credem că ne vom revedea în Bali, și acea călătorie va deveni cea mai îndepărtată nuntă de casă cu oameni foarte apropiați de inima noastră ;).
.
Cu drag și apreciere pentru onoarea de a fi cu voi toți la nuntă (la atâtea nunți ;)))
Silvia & Sergio.
.
P.S. Biletul din cameră de la începutul slide-show-ului a fost scris și aranjat de camerista hotelului … un gest simplu, personal și atât de frumos.

Madalina & Daniel: Bucuresti

18 June 2016 - Nunta

Madalina & Daniel -COVER

Suntem doi tineri plini de viață, foarte diferiți, ușor zăpaciți și binecuvântați cu o poveste de dragoste care cu adevărat este de poveste :)
Ne-am cunoscut într-o zi de toamnă la o întâlnire banală în mall, întâlnire care s-a lăsat cu impresii nu tocmai nice unul despre celălalt. Eu, Mădă, am fost percepută ca o fițoasă și răzgâiată. Eu, Daniel, am fost perceput ca fiind un tip care nu spuneam prea multe. Tern și cu un mare unlike pe frunte. Cine ar fi crezut că peste ani ne vom iubi infinit de mult.
Apoi ușor, ușor ne-am integrat grupurile de prieteni, de fapt a fost o fuziune între anturajul meu de prieteni și al lui. După aproape un an de ieșiri de grup, și observându-l m-am trezit că încet începeam să mă îndrăgostesc de el. Băiatul plin de el, rece, intangibil, dar care ascundea o sensibilitate aparte, sensibilitate care m-a atras și m-a provocat să o descopăr. După doi ani de peripeții și de incertitudine, zâmbete și tristeți ne-am trezit că oficial suntem într-o relație. De atunci a trecut un an și jumătate de cunoaștere și modelare. Un an greu, dar frumos acum când privesc în urmă, pentru că știm cu siguranță că povestea noastră de dragoste a fost scrisă de Dumnezeu în primul rând pentru creșterea noastră și apoi ca să dăinuie.
Spuneam mai sus că suntem foarte diferiți. Deși Daniel este o fire sensibilă în adâncul sufletului lui, este cerebralul relației. Nu prea le are el cu exprimarea sentimentelor, surprizele, romantism, de aceea cererea în casatorie a fost una magică. Plin de emoție și entuziasm m-a dus la Paris (orașul meu favorit, ultimul pe lista lui de favorite :)))) – sub pretextul că vara care a trecut a fost una aglomerată cu foarte mult de lucru și nu am fost pe nicăieri – și  la Templul Iubirii de la Palatul din Versailles, într-o zi tot de toamna în care razele soarelui parcă dansau pentru noi, cu o voce firavă și caldă m-a întrebat simplu și natural dacă vreau să fie soțul meu :) Răspunsul a fost un DA bucuros.”
Un DA bucuros am spus și noi invitației la nuntă plină de farmec și detalii fabuloase. M-am bucurat să o cunosc pe Mădălina, promotoarea tricourilor LOVE cu mesajul de dragoste: Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină debunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră, nu se comportă indecent, nu-și urmărește propriile interese, nu se supără, nu se gândește la rău, nu se bucură de nedreptate, ci își găsește bucuria în adevăr, suportă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu se sfârșește niciodată. (Biblia)
Acest mesaj de dragoste a fost aproape tangibil la nuntă, iar toate detaliile zilei de nuntă, adunate cu mult gust și rafinament de Mădă a făctut atmosfera plină de șarm ajutată de Floraria Iris, și talentații Cristian Cazacu, Ana Hutu și frații Kui.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Mihai pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Flavia & Adelin: Florenta, IT

9 May 2016 - Nunta

FLORENTA

Se spune că există câteva metode de a motiva pe cineva… eu încă nu am reușit să îl găsesc pe cel potrivit pentru a motiva pe frumoșii mei Flavia cu Adelin să îmi trimită povestea lor de dragoste. Îmi amintesc însă câteva idei rupte din ziua nunții. Povestea Flavia că Adelin, invocând motivul că are nevoie de ceva cărți de la Flavia (cică voia să dea la aceeași facultate unde era Flavia ;)) a tot curtato. Atât de atras a fost de acele cărți încât tot la două săptămâni venea vre-o câteva sute de km. după… cărți ;)) Adevărul este că nu s-a mai înscris la acea facultate însă a reușit să o convingă (prin ideea că cei doi sunt una) că este suficient dacă Flavia face acele studii și pentru el :)) Doi oameni frumoși, o a doua nuntă în familia lor. I-am cunoscut încă de la nunta Biancăi cu Luigi (fratele lui Adelin) și de atunci mai în glumă, mai în serios i-am spus Flaviei “tu când te măriți să nu care cumva să nu mă chemi și pe mine… :))” și ce onoare și câtă bucurie a fost să primesc invitație la nunta lor!
.
O nuntă frumoasă nu doar pentru frumusețea mirilor, a detaliilor, a locației ci și a inimilor lor calde, prietenoase, simple și o relație emoționantă ce a făcut să lăcrimeze invitații și fotograful. M-am bucurat să revăd fețe cunoscute. Am râs la activitățile vesele de la restaurant și ne-am distrat copios pe seama formației elegante dar și haioase =)). Ne-am bucurat să ne murdărim pantofii de noroi împreună cu echipa dragă de la MediaLuxAdi Serecut , suntem fericiți că putem lucra împreună făcând echipa amintirilor pentru miri. Ca de obicei filmulețul nunții este superb. (îl puteți vedea mai jos).

.
Dragii de ei Adelin și cu Flavia, sunt atât de îndrăgostiți încât nici până acum nu am de la ei doi o poveste … așa că poftiți nunta!
.
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor, aștept povestea pentru update-ul postării și mulțumesc Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.

Wedding Adelin & Flavia from Medialux on Vimeo.

Daniela & Stelian: Bucuresti, RO

21 March 2016 - Nunta

Steliian-1

E lung pământul, ba e lat, dar ca românul de bogat în tradiții de nuntă, am crezut că nimeni nu-i! Totuși machedonii  şi neamul lor le întrec pe toate (cele știute de mine). Şi acum am să mă așez pe-o canapea şi am să vă spun povestea mea aşa … :)))
Am cunoscut-o pe Daniela (virtual) în urmă cu ceva vreme iar când am aflat că urma să o fotografiez ca mireasă la o nuntă de machedoni, am știut că va fi inedit şi vesel !!! Dimineața am intrat într-o casă cu 3 fete ca-n povești. Una mai frumoasă ca cealaltă iar cea mijlocie le întrecea pe toate: mireasa. Și de aici timpul a început să curgă alaiul neoprit presărat cu rude, tradiții, veselie și hore la fiecare punct strategic. Le luăm pe rînd:
După 3 zile și 3 nopți de nesomn de grija și organizarea nunții, a sosit mult așteptata dimineață când totul se învârtea în jurul miresei, iar la casa lui Stelian, bineînțeles totul în jurul mirelui. S-au respectat multe obiceiuri știute deja de mine de pe la alte nunți, dar am descoperit altele noi cum ar fi cântăritul hainelor mirelui și pusul, în loc de/pe lângă cocarda mirelui, o lingură strălucitoare și 100euro. Dansul găinii, cozonacul, pilaful și bradul cu mărul în vârf sunt de la sine înțelese și horaaaaaaaa din fața casei. Hora în fața casei mirelui, și una în fața casei miresei. A urmat sesiunea foto unde am avut plăcerea să urmăresc multe domnițe care mai de care mai cochete și mai elegante pe tocuri imposibile și în rochii diafane :)) alături de niște cavaleri haioși, plini de energie și galanți. Nu am reușit să înțeleg prea bine cuplurile de cavaleri cu domnișoare, pentru că toți erau prieteni și se tot amestecau, dar m-am bucurat de armonia și dragostea care se putea urmări printre ei. Ca să nu mai spun că și nașii s-au pierdut printre domnișoare și cavaleri de onoare, așa de bine s-a armonizat totul. Mi-aș fi dorit să fi avut mai mult decât 20 minute la sesiunea foto, dar e bine că am avut măcar ceva timp și apoi… fuga la biserică. Cununia frumoasă s-a încheiat bineînțeles cu o horă; nimeni nu s-a speriat că se anunța vreme de ploaie, toți jucau hora cu steagul în fruntea lor! Am fugit pe la casa lui Stelian pentru ca să rupă lână din capul unui tinerel, să viziteze mielul pentru a se asigura că este bine și pentru a fi trecuți pragul casei cu piciorul drept, amândoi odată, trași peste pragul casei de șalul soacrei mari. Am ajuns într-un final la restaurant și mi-am dat seama că horele urmărite de mine au fost nimica în comparație cu ce urma aici. Sala elegantă de la Aristocrat Events Hall s-a umplut de invitați veseli gata să petreacă iar steagul a defilat în fruntea unei hore fără capăt, transmis de la unul la altul, şi cel ce conducea hora nu s-a oprit până dimineață decât pentru câteva momente cum ar fi dansul mirilor, urmat de prezenatrea pe video a frumoasei poveşti de dragoste a lui Stelian și Daniela (o producție extarodinară Zenus Film; cu ei am avut onoarea și bucuria să lucrăm din nou și la această nuntă)  și aici vreau să vă spun că nu am mai văzut atâtea emoții la o nuntă, mai ales la cavalerii de onoare. Plânsete, strâns în brațe și vibrări de voci care m-au emoționat și pe mine. Chiar mă gândeam la proverbul acela care spune că vei găsi mulți care să plângă de durere alături de tine, dar numai un prieten adevărat se va bucura de bucuria sau succesul tău. Așa i-am simțit pe toți, că se bucură pentru Daniela și Stelian. Bucurie nestânjenită și sinceră …
.
Bineînțeles tot într-o horă am ținut-o până la următorul tur de tradiții. Furatul Danielei, negociat elegant de Stelian și naș, urmat de țiganii gălăgioși veniți în cârcă cu un miel dansând spre veselia invitaților și stupoarea mielului adormit și zăpăcit de ritmul gălăgios al nunții :))) și încă o tradiție (pe care nu am înțeleas-o) ruperea steagului de fundul miresei =))) adică mirele îi spune cu alte cuvinte că de azi înainte trebuie să asculte de bărbatul ei.  :)
Se potrivesc perfect unul cu celălalt, și chiar dacă Daniela nu este de neam machedonean nu cred că există cineva mai potrivit pentru Stelian, un fotomodel galant. Am descoperit la amândoi  un stil și o frumusețe delicată, stilată,  și le doresc să păstreze înțelegerea și armonia între ei necontenit, așa cum au curs horele fără sfârșit la nunta lor.
S-a petrecut ca în nunțile de povești, până dimineața, și le mulțumesc pentru onoarea de a fi  fost fotograful nunții lor.
.
Mulţumesc şi lui Alex pentru asistență.

.
Și pentru că nu am cum să transpun mai bine decât a prins în clipuleț Florian Mirea de la ZenusFilm
povestea lor de dragoste, prefer să vedeți cum au ajuns împreună ;)

.
Și bineînțeles filmulețul nunții !!! Realizat de Florian !

 

Larisa & Ciprian: Torino/Venice, IT

20 March 2016 - Nunta

Cover-Veniceeeee

Ciprian, ai înnebunit???” Cam asta a fost reacția Larisei la auzul faptului că acesta ar avea de gând sa se căsătorească pe la 19 ani. Desigur sunt gânduri des întâlnite la băieții care au o relație de prietenie la acea vârsta la care totul pare foarte simplu si fără probleme. “Rămăsesem surprins primind un astfel de răspuns de la o adolescentă de 15 ani care în mintea mea se juca înca cu păpușele. Chiar asta a fost argumentul primului nostru dialog: “Anii cei mai potriviți pentru căsătorie”. Și acea fetița era ferm convinsă că ea va spune DA nu înainte de a împlini 26 de ani. De acolo au început zâmbete, mesaje de sărbători, dialoguri de cunoaștere etc…”

Larisa: “Cam în acest mod a început povestea noastră de dragoste, o poveste simplă, sinceră și cu multă multă iubire! Totul a venit de la sine și anii petrecuți ca prieteni au decurs repede și fără griji. Ne-am luat timp să ne cunoaștem bine pentru a întemeia apoi prin harul lui Dumnezeu o familie fericită. Mai mult de șase ani au trecut de la prima întâlnire pâna la momentul DA!”
.
Ziua nunți a fost aproape cum ne-am dorit-o. Spun ‘aproape’ pentru că am avut un mic inconvenient: PLOAIA! Am decis să ne casatorim în septembrie pentru ca în zona aceasta a Italiei este de obicei o lună frumoasă cu o clima plăcută și fără ploaie. O lună perfectă pentru o nuntă cum am visat mereu: în aer liber! Dar pe data de 15 Septembrie toamna a adus o invitată neașteptată: D-na Ploaie, oferindu-ne un cadou de picuri. În ciuda ploii de peste zi și a modificării scenariului nunții, bucuria noastră în acea atmosferă de poveste a fost totuși deplină având alături pe toți cei dragi.
.
La distanță de aproape un an avem convingerea că binecuvântările Domnului au fost și sunt revărsate peste noi în mod bogat în fiecare clipă. Nu am putea fi mai recunoscători pentru tot ce primim de Sus, inclusiv ploaia!
.
Un ultim gând: “Ploaia înseamnă grație; ploaia este cerul coborând spre pământ; fără ploaie nu ar fi viața.” John Updike
.
Eu le mulțumesc Larisei și Ciprian pentru bucuria lor din ziua nunții (chiar daca Larisa avea mari emoții legate de vreme). Pentru plimbările prin Torino (împreună cu Denisa) și inghețata la gândul căreia îmi plouă-n gură :)). Mulțumesc pentru LTD-ul din Veneția romantică și plină de farmecul apusului…
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograf la nunta voastră și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

WORKSHOP 2016: EDITIA A 7-A

24 February 2016 - Workshop

workshop7

Da, e deja al 7-lea an de când facem workshopuri. Fotograful, ca și vinul, poate deveni mai bun, doar dacă se află într-un mediu corect. Un astfel de mediu vă propunem și vouă pentru a prinde aroma necesară în artă fotografică. Pentru a prinde cunoaștere tehnică, secretele editării și a promovării eficiente. Ca să prevezi mișcarea copiilor și să presimți lacrimile miresei, ai nevoie de ani de experiență, dar sunt lucruri pe care le poți învăța într-o zi. Anume toate aceste lucruri învățabile într-o zi vor vedea și auzi cei care vor participa la workshop-ul nostru. Suntem gata să împărtășim lucrurile cu care “ne mândrim” dar și cele de care ne amintim râzând/roșind :)) Asta pentru că acum 8 ani am făcut o promisiune – “Într-o zi vom crește. Iar atunci când alții vor dori să știe cum să înceapă, sau vor cere sfaturi, nu vom face așa cum fac ceilalți care nu vor nici măcar să ne răspundă la mesaje…”
Dacă alegi să petrecem o zi împreună, uite ce spun alți participanți că au aflat și câștigat:
.
- Cum faci ca fotografiile să arate”curat” și să aibă culori cât mai naturale.
- Cum scot subiectul în evindență din tot cadrul fotografic.
- Secretele unei nunți reușite prin surprinderea și “memorarea” momentelor cheie a evenimentului.
- Relaționarea cu mirii pentru a fi multumiți de prestația și finalitatea muncii, adică a fotografiilor.
- Modalități prin care îți poți lărgi portofoliul de clienți, te poți face mai vizibil pe piață.
- Care sunt prioritațile în aceasta meserie.
- Marketing-ul: parte din mine însumi.
Etc – Sunt peste 100 puncte menționate/întrebări de răspuns iar aici am amintit doar câteva + nu plecăm acasă până când nu răspundem la TOATE întrebările tale.
.
Dacă nu participi nu vei afla (adică ai de pierdut) informații prețioase de genul:
.
- Când este momentul potrivit pentru a mări prețul. Cât este prea mult sau prea puțin.
- Cum abordăm clienții.
- Cum lucrăm cu luminile (blitz, lumina continuă) ce recomandăm.
- Cum facem White Balance-ul corect.
- Regulile compoziției.
- Ce tehnică și când o folosim? Obiective care și cum?
- Cum facem setarea corectă a aparatelor în funcție de situații? (pregătiri, ceremonia religioasă, ședința foto, recepție).
- Fotojurnalism sau manipularea cadrului.
- Ce presupune o oferta de bază.
- Tehnicile de post procesare preferate LR+PS.
- Albume…
Etc.
.

PROGRAM: Vom petrece o zi de dimineață până la … când se epuizează TOATE întrebările.
- Bună dimineața și fiecare povestește puțin despre el,
- 1 PARTEA TEORETICĂ marketing, promovare, tehnică, lumini, setări etc.
- MÂNCARE !!! Comandăm niște pizza bună! În acest timp cât lumea are gura plină și urechile libere, povestim despre cum ajutăm mirii să organizeze ziua nunții.
- 2 PARTEA PRACTICĂ workflow de la selecție, prelucrare LR, prelucrare PS, (pentru doritori, critica constructiva de portofoliu :) aduceti cateva raw-uri de la evenimentele voastre, pentru discutii) etc.
.
DACĂ vrei și poți să participi, completează formularul de aici și iată zilele de workshop!
.
– 10 Aprilie – Cluj
– 17 Aprilie – București
– 08 Mai – Arad
.
.
Cu drag, abia așteaptă să te cunoască,
Sergio & Silvia.
.
P.S. Pentru că primim întrebări despre alte Orașe, putem veni oriunde în țară dacă se adună un număr minim de 4 de participanți. Scrieți/sunați pentru detalii/întrebări.

Roxana & Natanael: Mansuè, IT.

9 February 2016 - Nunta

Roxana & Natanael -2 Creative COVER

Roxana și Natanel s-au cunoscut având perieteni comuni: “Ieșeam des împreună cu prieteni. Roxy era în vacanță în Italia. Trebuia să rămână o lună, dar cineva de sus a făcut că Roxy să plece după 4 luni, când deja parcă nu îmi mai venea să o las să plece. Începusem o relație… “După 2-3 drumuri de România în doar 3-4 luni (avion, autocar, drumuri luuuuungi) eu am decis să vin definitiv în Italia și după 10 luni de relație într-o seară minunată de 24 octombrie am mers împreună la mare. Eu aveam o pătură și un ghiozdan și inelul în buzunar, am stat pe niște stânci pe malul apei înveliți în pătură cu un ceai cald și mancând Milka iar în fața noastră ardea o lumânare  și desigur Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea iar pe cer erau o grămadă de stele și o super lună. Afirmația ei înainte de ai cere mâna: “Asta e cea mai frumoasă zi petrecută împreună de când ne cunoaștem” și au mai fost momente frumoase :) Consumat acest moment ne-am ridicat să plecăm iar în acel moment eu am îngenunchiat și am scos inelul, Roxana bineînțeles că a spu DA!”
.
Am avut bucuria și onoarea să cunoaștem o familie MARE cu mulți frați și surori, foarte mulți extrem de veseli și bine educați de părinți iubitori. Le mulțumim pentru onoarea de a fi fotografii nunții lor și bucuria de a participa în echipa completă bySergio la o nuntă fabuloasă!
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.