Nu aș putea să scriu despre nunta lui Damaris cu David fără să scriu mai întâi ce mi-a spus fiecare despre celălalt.
“Damaris a mea este cadoul perfect de la Dumnezeu! Apreciez foarte mult că îl iubește pe Dumnezeu și aceasta i-a format un caracter altruist foarte frumos. Are mereu inima deschisă pentru problemele altora sau doar pentru a asculta. Temperamentul ei liniștit și cald mă face mereu să zâmbesc și îmi dau seama cât de fericit sunt cu ea alături. Ador ochii ei mari căprui aproape copilărești. O da, iubește copiii ca și mine :D și nu există situație în care este nevoie de Damaris și să nu ajute. Nu există să nu se implice.”
.
“Despre David al meu: Interesant este că și eu în primul rând apreciez la David faptul că îl iubește pe Dumnezeu! Asta cred că este secretul caracterului lui foarte frumos. Apreciez deschiderea lui față de toată lumea și în mod special că iubește copiii. Mai mult ca atât toți copiii trag la el :)). Un lucru nu de ignorat este dragul lui față de sport :D Iar detaliul cuceritor este răbdarea și stilul ordonat ;) ”
.
Părerea mea este că prin simplul fapt că spui Germania deja presupui ordonare, punctualitate și disciplină :)) dar acum nu despre aceasta vorbim ;) Nu vorbim nici despre pasiunile lor cum ar fi fotbalul și jocurile de masă. Vorbim despre o nuntă dragă în familia prietenilor noștri. Suntem la a 3 nuntă în familia lor mare. Nunta Tabitei cu Dieter a fost prima care ne-a făcut să îndrăgim tărâmul unde disciplina este la ea acasă, iar aceasta se regăsește în peisajele mirifice și fiecare colț de stradă aranjat cu natura. Mai dragi însă sunt oamenii extraordinari pe care i-am cunoscut. Toată familia mare Boem, 6 fete ca din povești, una mai frumoasă ca alta, mândria părinților și bucuria băieților cărora le-au fost hăruite (sau urmează). Și fiecare are o poveste. Povestea lui Damaris cu David este așa: “Ne-am cunoscut în anul 2004 în biserică. Atunci încă nu aveam nici o tangență unul cu celălalt. În 2007 am fost în tabără în Grecia cu tinerii. De atunci am început să ne scriem și să ne cunoaștem mai bine. Tot mai bine ne înțelegeam, până în ziua când m-a întrebat dacă vreau să fiu prietena lui. Cererea de căsătorie: în 16 spre 17 noiembrie, la 12 noaptea la mine acasă…eu dormeam….și s-a urcat cu scara la geamul meu și a bătut în geam sa mă trezească. M-am speriat – nu știam ce se întâmplă, am crezut că visez :)). El atâta a bătut în geam până când m-am dus să văd ce e. Nu mi-a venit să cred! Știam că era la lucru în tură de noapte. Am primit un trandafir și m-a rugat să ies jos în curte. În curte pregătise o atmosferă romantică de trandafiri și inimi din lumânări – FOARTE ROMANTIC. M-a rugat să merg cu el în centrul grădinii și acolo mi-a pus cea mai frumoasa întrebare :).” Chiar dacă era miez de noapte și Damaris era adormită și prea impresionată de toate, a spus DA !!!
.
Mă gândesc ce bine că Damaris nu a sunat la poliție :)) ca s-ar fi terminat acea seara nu prea romantic :D. Și ne bucurăm că ne-a sunat să ne anunțe și pe noi de nunta lor cu invitația de a fi parte la bucuria lor. Am avut parte de o nunta extraordinară așa cum ne-am obișnuit să fie în familia lor. Am fost de-a dreptul fericit să le văd caracterele frumoase și relația lor de admirat plină de respect, tandrețe și grijă. O relație la fel de admirat și pentru părinți. Doi copii (aparent) însă maturi în curaj și decizii. Este cu adevărat fascinant să îți găsești sufletul pereche repede și să faci pasul căsătoriei știind că nu vei regreta niciodată. Cu aceste intenții au început pregătirile de nuntă, cu tot entuziasmul ce merită un asemenea eveniment. Emoții și fluturi în stomac până când în sfârșit David a putut să o cuprindă pe Damaris, prietena sa, iubita, logodnica, mireasa și din acea zi înainte, soția sa. A promis înaintea lui Dumnezeu la biserică să aibă grijă de ea și de copiii pe care Dumnezeu le va da. Fericiți, ținându-se de mâini au ieșit din biserică zâmbind larg celor dragi. La restaurant ca de obicei program mega amuzant (din care eu nu am priceput mare lucru :D). Însă ca de obicei distracție multă, râsete, glume și amintiri din copilăria lui David și Damaris.  Mâncare bună și desert periculos de bun și mult.
.
Mulțumesc lui David și Damaris pentru onoarea de a fi fotograful nunții astfel oferindu-mi bucuria de a revedea prietenii dragi și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.