Daniela & Stelian: Bucuresti, RO

21 March 2016 - Nunta

Steliian-1

E lung pământul, ba e lat, dar ca românul de bogat în tradiții de nuntă, am crezut că nimeni nu-i! Totuși machedonii  şi neamul lor le întrec pe toate (cele știute de mine). Şi acum am să mă așez pe-o canapea şi am să vă spun povestea mea aşa … :)))
Am cunoscut-o pe Daniela (virtual) în urmă cu ceva vreme iar când am aflat că urma să o fotografiez ca mireasă la o nuntă de machedoni, am știut că va fi inedit şi vesel !!! Dimineața am intrat într-o casă cu 3 fete ca-n povești. Una mai frumoasă ca cealaltă iar cea mijlocie le întrecea pe toate: mireasa. Și de aici timpul a început să curgă alaiul neoprit presărat cu rude, tradiții, veselie și hore la fiecare punct strategic. Le luăm pe rînd:
După 3 zile și 3 nopți de nesomn de grija și organizarea nunții, a sosit mult așteptata dimineață când totul se învârtea în jurul miresei, iar la casa lui Stelian, bineînțeles totul în jurul mirelui. S-au respectat multe obiceiuri știute deja de mine de pe la alte nunți, dar am descoperit altele noi cum ar fi cântăritul hainelor mirelui și pusul, în loc de/pe lângă cocarda mirelui, o lingură strălucitoare și 100euro. Dansul găinii, cozonacul, pilaful și bradul cu mărul în vârf sunt de la sine înțelese și horaaaaaaaa din fața casei. Hora în fața casei mirelui, și una în fața casei miresei. A urmat sesiunea foto unde am avut plăcerea să urmăresc multe domnițe care mai de care mai cochete și mai elegante pe tocuri imposibile și în rochii diafane :)) alături de niște cavaleri haioși, plini de energie și galanți. Nu am reușit să înțeleg prea bine cuplurile de cavaleri cu domnișoare, pentru că toți erau prieteni și se tot amestecau, dar m-am bucurat de armonia și dragostea care se putea urmări printre ei. Ca să nu mai spun că și nașii s-au pierdut printre domnișoare și cavaleri de onoare, așa de bine s-a armonizat totul. Mi-aș fi dorit să fi avut mai mult decât 20 minute la sesiunea foto, dar e bine că am avut măcar ceva timp și apoi… fuga la biserică. Cununia frumoasă s-a încheiat bineînțeles cu o horă; nimeni nu s-a speriat că se anunța vreme de ploaie, toți jucau hora cu steagul în fruntea lor! Am fugit pe la casa lui Stelian pentru ca să rupă lână din capul unui tinerel, să viziteze mielul pentru a se asigura că este bine și pentru a fi trecuți pragul casei cu piciorul drept, amândoi odată, trași peste pragul casei de șalul soacrei mari. Am ajuns într-un final la restaurant și mi-am dat seama că horele urmărite de mine au fost nimica în comparație cu ce urma aici. Sala elegantă de la Aristocrat Events Hall s-a umplut de invitați veseli gata să petreacă iar steagul a defilat în fruntea unei hore fără capăt, transmis de la unul la altul, şi cel ce conducea hora nu s-a oprit până dimineață decât pentru câteva momente cum ar fi dansul mirilor, urmat de prezenatrea pe video a frumoasei poveşti de dragoste a lui Stelian și Daniela (o producție extarodinară Zenus Film; cu ei am avut onoarea și bucuria să lucrăm din nou și la această nuntă)  și aici vreau să vă spun că nu am mai văzut atâtea emoții la o nuntă, mai ales la cavalerii de onoare. Plânsete, strâns în brațe și vibrări de voci care m-au emoționat și pe mine. Chiar mă gândeam la proverbul acela care spune că vei găsi mulți care să plângă de durere alături de tine, dar numai un prieten adevărat se va bucura de bucuria sau succesul tău. Așa i-am simțit pe toți, că se bucură pentru Daniela și Stelian. Bucurie nestânjenită și sinceră …
.
Bineînțeles tot într-o horă am ținut-o până la următorul tur de tradiții. Furatul Danielei, negociat elegant de Stelian și naș, urmat de țiganii gălăgioși veniți în cârcă cu un miel dansând spre veselia invitaților și stupoarea mielului adormit și zăpăcit de ritmul gălăgios al nunții :))) și încă o tradiție (pe care nu am înțeleas-o) ruperea steagului de fundul miresei =))) adică mirele îi spune cu alte cuvinte că de azi înainte trebuie să asculte de bărbatul ei.  :)
Se potrivesc perfect unul cu celălalt, și chiar dacă Daniela nu este de neam machedonean nu cred că există cineva mai potrivit pentru Stelian, un fotomodel galant. Am descoperit la amândoi  un stil și o frumusețe delicată, stilată,  și le doresc să păstreze înțelegerea și armonia între ei necontenit, așa cum au curs horele fără sfârșit la nunta lor.
S-a petrecut ca în nunțile de povești, până dimineața, și le mulțumesc pentru onoarea de a fi  fost fotograful nunții lor.
.
Mulţumesc şi lui Alex pentru asistență.

.
Și pentru că nu am cum să transpun mai bine decât a prins în clipuleț Florian Mirea de la ZenusFilm
povestea lor de dragoste, prefer să vedeți cum au ajuns împreună ;)

.
Și bineînțeles filmulețul nunții !!! Realizat de Florian !

 

Larisa & Ciprian: Torino/Venice, IT

20 March 2016 - Nunta

Cover-Veniceeeee

Ciprian, ai înnebunit???” Cam asta a fost reacția Larisei la auzul faptului că acesta ar avea de gând sa se căsătorească pe la 19 ani. Desigur sunt gânduri des întâlnite la băieții care au o relație de prietenie la acea vârsta la care totul pare foarte simplu si fără probleme. “Rămăsesem surprins primind un astfel de răspuns de la o adolescentă de 15 ani care în mintea mea se juca înca cu păpușele. Chiar asta a fost argumentul primului nostru dialog: “Anii cei mai potriviți pentru căsătorie”. Și acea fetița era ferm convinsă că ea va spune DA nu înainte de a împlini 26 de ani. De acolo au început zâmbete, mesaje de sărbători, dialoguri de cunoaștere etc…”

Larisa: “Cam în acest mod a început povestea noastră de dragoste, o poveste simplă, sinceră și cu multă multă iubire! Totul a venit de la sine și anii petrecuți ca prieteni au decurs repede și fără griji. Ne-am luat timp să ne cunoaștem bine pentru a întemeia apoi prin harul lui Dumnezeu o familie fericită. Mai mult de șase ani au trecut de la prima întâlnire pâna la momentul DA!”
.
Ziua nunți a fost aproape cum ne-am dorit-o. Spun ‘aproape’ pentru că am avut un mic inconvenient: PLOAIA! Am decis să ne casatorim în septembrie pentru ca în zona aceasta a Italiei este de obicei o lună frumoasă cu o clima plăcută și fără ploaie. O lună perfectă pentru o nuntă cum am visat mereu: în aer liber! Dar pe data de 15 Septembrie toamna a adus o invitată neașteptată: D-na Ploaie, oferindu-ne un cadou de picuri. În ciuda ploii de peste zi și a modificării scenariului nunții, bucuria noastră în acea atmosferă de poveste a fost totuși deplină având alături pe toți cei dragi.
.
La distanță de aproape un an avem convingerea că binecuvântările Domnului au fost și sunt revărsate peste noi în mod bogat în fiecare clipă. Nu am putea fi mai recunoscători pentru tot ce primim de Sus, inclusiv ploaia!
.
Un ultim gând: “Ploaia înseamnă grație; ploaia este cerul coborând spre pământ; fără ploaie nu ar fi viața.” John Updike
.
Eu le mulțumesc Larisei și Ciprian pentru bucuria lor din ziua nunții (chiar daca Larisa avea mari emoții legate de vreme). Pentru plimbările prin Torino (împreună cu Denisa) și inghețata la gândul căreia îmi plouă-n gură :)). Mulțumesc pentru LTD-ul din Veneția romantică și plină de farmecul apusului…
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograf la nunta voastră și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.