Daria & Palmer: Houston, TX, SUA
20 November 2018 - Nunta
Pentru că lucrurile frumoase nu pot să fie prea multe, avem bucuria să postăm încă o nunta din Texas, iar voi puteți vedea cum arată Houstonul și primăvara. La nunta trecută, de care am rămas încântați, v-am povestit despre obiceiuri de nuntă și concepte diferite față de cele Românești. Acum însă vreau să vă povestim despre oamenii de acolo, cel puțin cei pe care i-am cunoscut noi, prieteni pe care Dumnezeu ni i-a dăruit. Unul din primele lucruri pe care le-am remarcat despre Texani este că totul la ei este MARE. Mașinile amintesc tancurile. O porție de restaurant este pentru 3 oameni flămânzi. Podurile supra-etajate, suspendate în 2-4-6-8 nivele de auto-benzi, extinse cât un oraș de-al nostru iar unele biserici amintesc stadioanele. Cel mai impresionant însă este că inimile oamenilor sunt de același calibru – “SUPER SIZE”! Toți americanii pe care i-am cunoscut nu sunt aparența superficială de care vorbesc unii și alții. Poate și pentru că sunt Români-Americani :D Dar hai să vă spun despre ceva ce s-a întâmplat cu mulți ani înainte de a-i cunoaște noi pe Daria cu Palmer.
.
Palmer, un gentleman adevărat, s-a apropiat de Daria, o frumusețe cu ochi ademenitori, pentru a-i cere o întâlnire. Iar surpriza intervine aici: Care sunt șansele ca în secolul nostru, o fată invitată în oraș să spună: “Merg cu tine la întâlnire doar dacă părinții mei vor aproba acest lucru.” Atenție, era vorba doar de o întâlnire pentru a se cunoaște! Aici mă gândesc la impactul pe care îl poate avea un părinte în viața copilului. O relație bazată pe respect și încredere în cei care te-au iubit mai înainte ca să te iubească persoana cu care vrei să îți petreci viața. O conexiune și o raportare plină de apreciere față de cei care îți doresc tot binele. Așa a ajuns ca Daria să plece cu Andreea (prietena sa cea mai bună) la un suc în oraș, timp în care Palmer, a mers la părinții Dariei pentru a le cere permisiunea să le curteze fiica ;)) Până acum își amintește Andreea ce emoții avea Daria. Îi plăcea de Palmer și se ruga ca părinții să vadă aceleași calități pe care le-a observat și ea. Cred că acesta a fost un test de caracter pe care Palmer, spre bucuria tuturor, a trecut cu bine. A urmat perioada de cunoaștere reciprocă, de îndrăgostire iar după un an, cu binecuvântarea părinților, să facă nunta la care am avut onoarea să participăm și noi ca fotografi, invitați de părinții Dariei. În mod deosebit vreau să îi mulțumesc Silviei, mama extraordinara a Dariei. O femeie cu o inimă pe măsura Texasului (după cum am vorbit și la începutul textului). Vreau să îi transmit toată aprecierea pentru nunta organizată și dragostea ei molipsitoare, plină de grijă pentru toți, chiar și pentru noi ca fotografi :)
.
Ziua nunții a curs în același stil elegant de nuntă în stil american, fără stres (prea mult) cu multe zâmbete și anticiparea bucuriei nunții împreună cu cei mai dragi prieteni! Aici aș vrea să amintesc un alt obicei American frumos în ziua dinaintea nunții. Cei mai apropiați familiilor, se adună la un restaurant pentru “rehearsal dinner”. Tradus direct vine un fel de “cină de repetiție” în care se recapitulează ce se va întâmpla la nuntă, cum, când, de către cine… Pe lângă asta, partea frumoasă este însă că e un timp deosebit pentru a vedea, vorbi, îmbrățișa pe cei dragi veniți de departe la nuntă (că în ziua nunții, nu prea ai timp să stai cu invitații la povești). Un timp frumos pentru a mulțumi tuturor celor implicați în organizare. Un alt obicei în acest obicei este ca mirii nu doar primesc cadouri dar le și împart. La părinți, la cei mai buni prieteni și la cavalerii și domnișoare de onoare. Astfel fiecare a primit un cadou și voi spune doar ce au primit, cavalerii de onoare: ciorapi și cravate deosebit de frumoase, asortate cu decorul nunții. Acestea urmau să fie purtate a doua zi. Superb! Domnișoarele deja aveau totul asortat și pregătit/primit din timp. O să vedeți cum toată nunta a licărit în decor de păun. Pene, imprimeuri și alte detalii frumoase ce au dat un aspect de basm nunții. După aceasta am mers pentru “repetiție” la biserică unde toți și-au exersat intrarea și cuvintele/zâmbetele. Iar partea ne mai văzută de noi a fost că Daria, cu toate prietenele, au mers la un hotel hotel splendid, unde au stat toată seara povestind și bucurându-se de ultima petrecere ca între fete. A doua zi, în dimineața nunții, toate au fost acolo prezente aranjându-se și pregătindu-se de ziua cea mare! Surpriza a fost ca Silvia, mama miresei, a rezervat și pentru noi, fotografii, o camera cu o vedere amețitoare! Ne-am simțit ca într-un fel de honey-day copleșiți de grija lor. Și legat de obiceiul bine știut “something old, something new, something borrowed, something blue” șeful Dariei a adus un colier de 50.000$ din pe care Daria l-a purtat la nuntă. Iar Palmer, cu prietenii, după frumoasa tradiție, dimineața s-au adunat la un suc și un joc mai ciudat în care o construcție de lemne trebuia să rămână cât mai mult posibil intactă dar să se și înalțe… Nu am nici o explicație de ce și de unde până unde, doar știu că la fiecare nuntă din gașca lor, ei se adună pentru a juca acest joc în dimineața nunții :D A urmat Binecuvântarea lui Dumnezeu și a părinților peste decizia lor de a fi împreună. O locație foarte frumoasă și deosebită. Alt lucru original era ca verigheta lui Palmer i-a fost făcută personal de tatăl Dariei. A urmat tradiția sfânta a fotografiilor de grup cu cele doua familii după care afara pe invitați i-a așteptat un cocktail și un timp perfect pentru relaționare. Timp în care sala unde se petrecuse cununia s-a transformat într-un restaurant cu un decor amețitor. Mâncare în stil bufet, dulciuri și bineînțeles timp frumos petrecut cu prietenii vechi și noi.
Mulțumim încă odată pentru deosebita onoarea, grija și dragostea familiei Dariei și mai pentru familia Coroiescu fără care nu am fi ajuns la această nuntă.
.
Cu drag, Silvia & Sergio.
Diana & Andreas: Cipru, CY
5 November 2018 - Nunta
Mă uitam cum palmierii Ciprului se unduiau de briza mării gata parcă să plece odată cu valurile spumoase… Totuși, reveneau cuminți la temelii, pentru că acolo le este locul, acolo le este casa. Pentru ei rădăcinile sunt cele care dictează existența… Iar pentru noi ce poate fi? Baștina ne e dragă nu doar de dragul locurilor ci de cel al oamenilor cu care am relaționat. Și de cele mai multe ori trăirile sunt readuse pentru că ne amintim de ce am experimentat, gândit la un moment dat. Clipele din viața noastră au valoare de dragul oamenilor cu care am avut acea experiență. Ceea ce ne leagă de oamenii din jur este o o trăire plăcută care vrem să se repete și să nu mai ia sfârșit. Când am cunoscut-o pe Diana, intensitatea cu care trăia fiecare moment a făcut să o îndrăgim imediat și să ne dorim să fim alături de ea mai ales ca fotografi. Pe lângă frumusețea deosebită are un caracter super de gașcă. O personalitate explozivă, pozitivă. O față expresivă și multă carismă ce inundă orice mediu în care apare. Andreas cucerit iremediabil, își amintește de prima impresie: “Diana este dulce cu o personalitate distractivă cu care vrei să petreci cât mai mult”. Diana a fost cucerită de aparența dură a lui Andreas, dar extrem de este fin în esență”.
.
Povestea lor: “Ne-am întâlnit prima oară în Toronto, Canada în 1999. Eu, Diana, aveam 17 ani și Andreas 23. Vroiam să aplic pentru universitate și căutam pe cineva să-mi răspundă la niște întrebări. Mama mea cunoștea pe cineva al căruia fiu (adică Andreas) intrase deja la facultate, și mi-a propus să ne întâlnim. Cu toate că la început nu m-a încântat ideea, am fost de acord și am aranjat o întâlnire. Am plecat la cafea să discutăm cele 5 cărți imense pe care le adusese cu el, și în final am vorbit cu orele despre multe alte lucruri. Ne-am împrietenit pe parcurs, dar deoarece am plecat să studiez mai departe la o facultate departe de Toronto, nu am mai ținut legătura prea mult.” De două ori s-au revăzut întâmplător pe parcursul anilor, și a doua oară Diana erau deja la facultatea de medicină din Timișoara, și Andreas urma să se mute înapoi în Cipru. Așa că, din nou au ținut legătura tot mai rar, până în vara din 2008 când Diana făcuse planuri să călătorească prin Europa. A cumpărat bilete pentru Cipru (o vacanță de trei săptămâni), și și-a amintit că Andreas se mutase acolo. Așa că l-a sunat să se vadă la o cafea… De la cafea vedeți la ce s-a ajuns ;)) “Întâlnirea noastră după atâția ani în câți nu ne văzusem a fost egală focurilor de artificii. Fiecare din noi avea o mie de povești de spus și bancuri de povestit etc. Ne-am înțeles superb și începând de atunci <<our love story started!>>. Chiar dacă eram mai mult la distanță (eu fiind în România cu studiile și el în Cipru) am reușit să ne vedem deseori și să petrecem momente de neuitat împreună. În 2009 Andreas a organizat o vacanță în Grecia și mi-a făcut surpriza inelul de logodnă. A urmat nunta de vis din 5 Mai 2012 ca în basme…”
.
Un basm a fost totul ce s-a petrecut acolo! În momentul în care am cunoscut familia Dianei, am înțeles “de unde vine” Diana așa cum o știm noi. Are o moștenire genetică puternic pozitivă și de dimineață Andreas, împreună cu socrul mare (extrem de relaxat) au stat sa savureze căldura soarelui în bazinul privat de pe acoperișul hotelului unde s-a petrecut nunta, în timp ce femeile casei, Diana cu mama, ce credeți că făceau – se stresau cum se obișnuiește? NU!!! Râdeau povestind ba una ba alta, concomitent aranjând-u-se pentru ziua cea mare! Daca este să dau un exemplu de cât de relaxată trebuie să fie o nuntă, nunta Dianei cu Andreas este unul demn de urmat. Un model și în degajare, râsete, bucurie în relaționare și o completă sincronizare emoțională. Chiar dacă în jur de 100 dintre invitați au fost turiști veniți la nuntă, și de organizarea cărora au trebuit să se ocupe, nu aș putea să îmi amintesc de vre-un moment tensionat sau stresant în această nuntă. Chiar și atunci când la biserică, după slujba frumoasă, toți invitații au plecat la restaurant, iar miri și părinții Dianei împreună cu fotografii s-au trezit că nu au transport să ajungă la superbul hotel unde s-a ținut nunta, oricum a fost râsete și voie bună! Distracție pe seama faptului că pentru a începe nunta lipsesc doar câteva detalii gen miri, părinți și fotografi! Mă gândeam că li se trage de la cultura Americană în care au petrecut foarte mult timp familia Dianei. Dar vă mărturisesc aceeași atitudine și de la toată familia lui Andreas (născut în Africa) și a părinților lui Ciprioți 100%. Încă odată m-am convins că atitudinea se cultivă, fără a face diferențe de rasă, origine sau rădăcini. Înveți să fii ceea ce vrei să fii. Ești condus de valorile pe care le ai în viață. În această sărbătoare unde totul este de la superlativ în sus, și-au unit viețile Diana cu Andreas. Din acea zi au decis că vor fi unul pentru celălalt punctul de echilibru, locul unde inima celuilalt va spune “acasă”… Vreau doar să ma amintesc despre petrecerea de la restaurant. Un exemplu de învățat și ținut minte. De aplicat și practicat și pentru cultura noastă, Româneasca. Mâncare și dulciuri stil bufet pe gustul și a celui mai pretențios. Tortul mirilor prezent spre admirația tuturor. Dansul mirilor care a deschis ringul și după aceasta muzica cum nu am mai auzit să pună pe jar o nuntă întreagă. Pe la 24 s-a servit și tortul miresei iar după aceasta, până dimineață dans și voie bună până tălpile invitaților ardeau :))) Și bineînțeles tradiționalul dans Cipriot condus de bărbați, cercuri, piruete și mult talent local. În total, despre nunta aceasta pot spune ceva ce nu știu cum să traduc mai bine în limba română: “an outstanding wedding”.
Mulțumim pentru onoarea de a fi fotografii nunții voastre!
.
Cu drag, Silvia & Sergio.
no comments