Anda și Adi spun că se cunosc dintotdeauna. “Poate că ăsta e unul din lucrurile care ne-a atras… faptul că a fost totul mai ușor pentru că ne cunoșteam de mai de mult (și așa am sărit peste stângăciile cu schimbul numărului de telefon și cum te cheamă etc.) și a venit momentul când ne-am oferit mai mult timp pentru a povesti. Povestea noastră a crescut odată cu noi și s-a făcut o poveste mai frumoasă în care noi doi suntem acum soț și soție. Am acceptat să îi fiu soție pentru că mă iubește, pentru că îmi arată că mă iubește.” “O iubesc pentru că mă respectă, respectă oamenii și lucrurile din jurul meu.” “Îl iubesc pentru că mă înțelege și atunci când sunt încăpățânată, mă sprijină, face glume (bune sau proaste).” “O iubesc pentru zâmbetul ei, pentru că râde la glumele mele (bune sau proaste).” “Îl iubesc pentru că mă face fericită. Îl iubesc pur și simplu pentru că există.” “O iubesc pentru că vreau sa iubesc…” “Cererea în căsătorie a fost așa cum am visat să fie, surpriză. Foarte romantică, exact cum îmi doream. Într-o vacanță în Veneția, într-o gondolă legănată pe apă, nu își găsea cuvintele însă în ochii lui am înțeles totul și printre lacrimi am zis DA în privirile unui gondolier ca îmbrăcat ca în povești!”
“Împărtașim visuri comune și cel mai mare e acela de a deveni părinți… ne rugăm ca să ne binecuvânteze Dumnezeu cu darul Lui…. Ne dorim să fim copii mai buni pentru părinții noștri, frați mai buni, prieteni mai buni, fini mai buni, să cunoaștem mai mulți oameni buni. Ne dorim să fim oameni înainte de toate. Este o vorba… că în viață trebuie să ridici o casă, să sădești un pom și să faci un copil. Ne dorim să ne terminăm casa pe care am început-o, pomul îl sădim în curtea casei când va fi gata și sper ca până atunci să fim o familie mai numeroasă.”
.
Anda cu Adi sunt un exemplu că “Dragostea nu moare/dispare după 3 ani” și după 4 ani se iubesc tot mai tare. O despărțire de 2 săptămâni după nuntă, le-a reconfirmat că nu pot trăi unul fără altul (nu au stat niciodată așa mult timp despărțiți de când sunt împreună) nu au crezut că o sa le fie așa de greu și așa au mai învățat ceva despre ei doi și au învățat să aprecieze și mai mult timpul pe care îl petrec împreună. Una din domnișoarele lor de onoare spune (și confirm aceasta și eu): “Anda și Adi sunt doi oameni mari cu suflete de copii. Nu își ascund săruturile în public, nu se tem să își spună cât se iubesc și cel mai important, ei chiar se iubesc. Anda e o minionă finuță și se completează perfect cu sensibilitatea și charisma lui Iubi, așa îl alintă. Nu poți să nu-i îndrăgești și asta pentru că povestea lor începe de mult. A stat pitită și a prins viață când aveau nevoie mai mult.”
.
Înainte de Anda și Adi, l-am cunoscut pe Călin (un workshop-ist/asistent/prieten vesel și plin de viață). Am avut ocazia de data aceasta să îl văd pe post de naș împreuna cu soția lui frumoasă și gemenele care le fac căsnicia completă. De mult mi-a povestit despre acești doi oameni minunați. Mi-am dorit să particip la nunta lor, cu toate emoțiile pe care le simțeam în stomac (nu e un lucru foarte simplu să fotografiezi fotografi :)) și este o mare onoare să fii ales de un fotograf să fii fotograf :D. Înainte de nuntă erau atât de emoționați încât repetau amândoi ce au de făcut până să fie totul gata. Andei îi plac lucrurile simple și frumoase făcute ca la carte iar Adi e un perfecționist. Am savurat relația lor plăcută și naturală. Nu poți să nu îi iubești! Le-am cunoscut prietenii, familia cum s-au bucurat din tot sufletul de nunta lor! Abia aștept un drum prin Sighișoara sau orice altă ocazie să îi reîntâlnesc pe acești oameni frumoși, ca prieteni!
.
Vă mulțumesc pentru marea onoare de a fi fotograful nunții voastre și Bastrîghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.