Sunt multe aspecte frumoase în munca de fotograf și nu stau să le enumăr pe toate. Dar unul dintre ele este legat de contrastele pe care le poți savura la fiecare nuntă în parte. Am în cap un fel de carte a nunților și a celor mai neobișnuite obiceiuri de nuntă. Există însă și o cronică a nunților ieșite din orice tipare și punct. Și cu adevărat nu cred că va mai exista la bySergio un week-end ca acesta. În același week-end au fost nunțile extreme ca număr de invitați: o nuntă a avut 1000 (una mie) invitați, și această nuntă a avut 2 (doi) invitați. TARE aș putea spune dar e prea “moale” acest cuvânt pentru ceea ce a fost cu adevărat. Încă de când am aterizat în micuțul aeroport, vântul simțeam că mă ia de pe picioare și primul lucru la care m-am gândit a fost, “Perfect, voi avea parte de fotografii dinamice datorită zbuciumului aerian”.
.
Două fețe luminate, Ileana cu Daniel (mirii) insoțite de alte două fețe bucuroase (nașii) mă așteptau la aeroport. A urmat un drum întortocheat până în Sud-Vestul insuliței și ceea ce am putut vedea nu se poate asemăna cu nimic din ce am văzut pănă acum. Căsuțe albe luminau radioase reflectând soare și curățenie. Fiecare petic de zid este vopsit în alb. Și pe fiecare fărâmă de pământ se înalță o floare. Acolo unde nu se găsește decât un colț de stâncă, o oală găzduind o floare te poate surprinde unde nici nu te gândești că ar putea fi. Chiar m-am întrebat oare oamenii ăia de pe-acolo mai fac și altceva decât să dea cu lavabil toată ziua bună ziua și să aibă grijă de flori? Căsuțele întortocheate au cea mai spectaculoasă arhitectură posibilă, sunt ingenios adunate ca un cuib de furnici supra-etajate. De unde nu te aștepți apar câteva trepte întortocheate și partea foarte interesantă e să realizezi că practic mergi pe tavanul cuiva! Mă simțeam ca o pisică atât timp cât toate drumurile (în anumite zone) sunt croite de pe un acoperiș pe altul. O senzație unică și palpitantă. Fabuloasă prin trăire și îmi doresc din TOATĂ inima să petrec acolo un concediu romantic… Am tot călătorit, dar nu pot compara încărcătura emoțională trăită în Santorini cu nimic.
.
Partea cea mai frumoasă care a completat fantastic de frumos acele locuri e reprezentată de Ileana și Daniel. Doi oameni cu suflet de copii. Cu o atitudine grozav de prietenoasă a căror poveste este cu atât mai interesantă cu cât ei credeau că nu se va întâmpla. Au ros coatele puloverelor împreună în băncile școlii/liceului. Au colindat drumurile dezvelite ale Alexandriei împreună visând la ce vor face când se vor face mari. Se întâlneau la semaforul de la colțul străzii unde locuia Ileana. Daniel nu venea să o ia de-acasă pentru ca să nu îi certe părinții că iar sunt împreună în loc să învețe. Au crescut și au decis să plece la facultate în București. Oraș mare. Vise mari. Așa că nu au dat vre-o șansă relației lor DAR au promis solemn, nu contează unde vor fi peste 5 ani, în ce relație se vor afla, totuși la ora x din ziua y in luna z se vor revedea la acel faimos semafor. Au trecut lunile, anii, și și-au dat seama că ei sunt împreună și că Bucureștiul nu i-a înstrăinat unul de altul ci le-a dat posibilitatea să înțeleagă ca sunt făcuți unul pentru celălalt! În ziua y din luna x, la 5 ani mai târziu, și-au dat seama că ei se iubesc la fel de mult, și chiar mai mult decât atunci când și-au promis întâlnire lângă acel semafor… Și nu îmi imaginez cum ar putea fi altfel. Toată lumea îi știe împreună de-o viață și unii mai suspecți spuneau să le verifice buletinele că sigur s-au căsătorit pe-ascuns :))) Bună idee, nu? La câți prieteni au, s-ar fi lăsat cu mare gălăgie nunta lor așa că după ce au aflat de un wedding-destination de la noi de pe site (unul din Grecia, Andrei și Cristina) au decis că aceasta este exact ceeace își doresc.
.
O nuntă mică, foarte mică. Una ținută secret pentru toată lumea și doar nașii au fost invitați să le fie martori și nu am cuvinte suficiente să le mulțumesc pentru că mi-au oferit bucuria și onoarea să fiu și eu unul din cei foarte puțini martori. Am fost ca între prieteni! Am băut cafeaua dimineața pe terasă împreună. Am râs la pregătiri. Ne-am mustăcit la cununia civilă unde engleza celui care oficia cununia aducea a un fel de africană ritmată. Dar în afară de aceasta, atmosfera și peisajul erau amețitoare cu largul mării în spatele lor și muzica. Am băut șampanie, am mâncat tort în timp ce ne bronzam asimetric și simțitor la soarele arzător :))) Am făcut fotografii de grup cu toți invitații și organizatorii, traducătorii… o să vedeți ce mulți am fost. Ne-am emoționat la cununia religioasă ținută într-o bisericuță mai bătrână probabil decât preotul. Ne-am aventurat la fotografii până am flămânzit. Am oprit la o terasă superbă și am mâncat. Am mai făcut fotografii și pe terasa/acoperișul restaurantului. După care am alergat să prindem apusul. Am gonit printre priveliști amețitoare. Ne-am ciocnit de turiști fericiți să vadă mireasa și tot așa am ținut-o într-o sesiune foto uimindu-ne de porțile ce duc spre nicăieri și geamurile la nivelul gleznei scoase parca din basme. Și pentru că la fiecare nuntă este tradiția să se piardă careva dintre invitați, am păstrat și această tradiție – s-au pierdut de nași. După care ne-am despărțit să găsim nașii și ne-am pierdut de data aceasta toți unul de altul =)) a fost o adevărată aventură sa cauți pe scărițele și potecile încolătăcite dar ne-am distrat copios pe seama faptului ca la o nuntă cu 2 invitați, ne-am pierdut :))) Seara târziu, am mers la un restaurant excepțional și am mâncat cele mai frumoase bucate !!! Și extraordinar de gustoase și am povestit de toate spunându-ne cât de bine și relaxant a trecut ziua… Fără stres de organizare. Apropo, agenția de-acolo a fost extraordinară. Totul a fost la superlativ și atitudinea lor de nota 100%. Ziceai că eram prieteni vechi cu toții. Am oprit și la câteva tarabe de-ale lor și peste tot am fost serviți cu diverse delicii de-ale locului și cu un vino-must atât de bun, după cum zicea Daniel, de dai în diabet :)) Un vin local preparat din strugurii lăsați să se usuce la soare. Practic vinul este făcut din stafide. Așa degustând și amuzându-ne de tot și de toate fără grija locurilor de la masa restaurantului. Fără sute de griji și zăpăceală multă… WOW, mai vreau la nunta lor o dată, de două ori, de multe, de sute de ori !!!

.
Vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit șansa și bucuria nunții voastre intime și unice.
Cu drag,
Silvia.