Bastrighina: Chisinau, MD
25 May 2012 - O zi
Probabil fiecare în viață, la un moment dat, decide că nu merită să ai prieteni pentru că… nu merită. Iar eu nu fac exceptie la decepții existențiale, deci a venit acel moment și în viață mea și am decis că toate prietenele sunt bune dacă se opresc exact la momentul de amica, și-atât. Nu voi dedica prea mult timp să vă spun cum ne-am cunoscut în liceu când într-a 10-a am ‘picat’ intr-o colectivitate competitiva si foarte geloasă, iar una dintre colegele mele de clasă a decis cu o alta că sunt “dusă cu pluta” :)))))) Concluzia a fost că ne-am împrietenit și așa am ajuns obligat-forțat să am o amică în clasă, iar această amiciție a trecut într-o prietenie ce ține de peste 10 ani. Modestă și timidă (a fost) în a-mi spune sutele de momente care o făceau să plângă și să se supere pe mine când mă aștepta să ne întâlnim pentru a mă ajuta la chimie, iar eu intârziam cu minim 30 minute ;))) știe ea de ce chicotesc. Au fost muuuulte momente de supărare, bucurie, mânie, furie, lacrimi și împăcare, toate petrecute într-o bancă de liceu + facultate. Mereu împreună încât și decanul facultății ne confunda numele de familie și dacă o vedea doar pe una dintre noi, imediat întreba “unde-i cealaltă?”. Și nu mai spun că toți începuseră să ne și boteze cu diverse personaje pereche…. =))))
Toate momentele le-aș păși cu răbdare, încă odată, de dragul Prietenei mele celei mai bune, Bastrîghina! Aaaa, să nu credeți că așa o cheamă, este Tatiana în pașaport, iar Bastrîghina este de alint, derivat de la numele de familie :P Plâng acum când scriu și îmi amintesc de cele mai scumpe momente din viață când am descoperit o atitudine puternică, un caracter constant, o dragoste altruistă și un om pe care îl trimit oriunde așa cum m-aș duce eu și știu că “va fi bine!”.
O iubesc pentru că îmi spune ce crede, pentru că ceea ce crede nu impune…
O iubesc pentru că renunță la ce-i al ei pentru cei pe care îi iubește, și nu renunță la cei pe care îi iubește chiar dacă aceștia ar renunța la ea…
O iubesc pentru că atunci când toată lumea întoarce spatele, ea rămâne cu fața spre Dumnezeu…
O iubesc pentru toate momentele care nu ar fi existat fără ea și dacă ar fi existat, nu ar mai fi avut acea valoare…
O iubesc pentru că îmi este prietenă, chiar și până acum. Știu că orice nu s-ar întâmpla, pot veni sincer la ea, la orice oră din zi sau noapte, și mi-ar fi alături, spunându-mi adevărul, sau tăcând atunci când e cazul, fără a cere explicații întrebându-mă de ce de jumătate de an nu i-am scris sau sunat!
O iubesc pentru că de când m-am apucat de fotografie (vreo 4 ani), a așteptat cu răbdare să vină ziua (în 2012) în care să îi fac și ei câteva…
O iubesc fără motiv – pentru că Dumnezeu mi-a dăruit-o ca prietenă.
Paul Arden zicea: ” Efortul de a ajunge să te împaci cu lucrurile pe care nu le intelegi le face cu atat mai valoroase pentru tine cânnd ajungi sa le pricepi.” Pentru mine prietenia noastră a fost o nebuloasă tare mult timp :)) iar acum este de maaaaare valoare…
Știu că nu i-a fost ușor (și oamenii care sunt în jurul meu știu asta :D) dar apreciez fiecare an de prietenie pe care uităm să îl celebrăm și care merită tot fastul unui adevărat eveniment !!!
.
Te iubesc,
Silvia.
P.S. Să știi Bastrîghina, știu când e ziua ta, e în 26 mai (mâine) dar eu voi fi la nuntă și vreau să fiu prima care îți spune LA MULȚI ANI !!!
Dana Coroiescu: TX, SUA
3 December 2011 - O zi
Știi sentimentul ăla înaripat când privești pe cineva (de jos în sus) afirmând “Când o să mă fac mare, vreau să fiu ca el/ea”. Greu e să uiți impactul produs de unul dintre eroii copilariei. Viața crește și eroii se schimbă iar noi mergem înainte căutând să creștem în domeniile la care visăm. Odată cu trecerea tipului tindem să nu mai credem în eroi, însa eu rămân cu același suflet de copil care caută eroii din viața de zi cu zi. Unul din eroii mei este și va rămâne mama (într-o zi o să fac o postare despre mama), căreia îi datorez (pe lângă multe altele) optimismul înrăit ;))) Dar acum vreau să spun câteva cuvinte despre un alt erou al meu. Nu voi uita vreodată momentul când am văzut-o pentru prima oara pe Dana, eram o copilă. Cu entuziasm inima mi-a exclamat “Când o să cresc, vreau să fiu ca Dana!” Vreau să devin o femeie la fel de puternică. Vreau să eman acea încredere în Dumnezeu! Vreau, ca și Dana, să mă implic într-un proiect umanitar și să fac diferența în viața cuiva. Să ajut sărmanii și să îmi dedic timpul, energia, banii și alte resurse pentru alții. Această femeie lasă America, Texasul, Houstonul (de unde pleacă navele spațiale americane) și merge în Moldova (de 4 ori pe an) cu o echipă de medici pentru a fi alături de mulți orfani, sărmani, bătrâni oferindu-le dragoste, asistență medicală și o îmbrățișare. Pe lângă aceasa își face timp ca să și înregistreze emisiuni radio și una dintre cele care m-au marcat este “Puterea rugăciunii unei soții”. Un “best-seller” în SUA, o carte care mi-a schimbat modul de a percepe relația mea cu Dumnezeu vis-a-vis de familie și responsabilitatea mea față de El pentru familia pe care mi-a daruit-o. Să nu mai spun că as vrea să și arăt la fel de bine peste ani. Am descoperit că în spatele acelei femei de invidiat se ascund multe lupte câștigate. Am avut ocazia și bucuria să fac parte din agenda Danei pentru un timp și ceea ce am descoperit m-a copleșit. Așa cum mă copleșește fiecare întâlnire cu ea. Această femeie exemplu în fiecare dimineață se trezește la ora 5 pentru a începe astfel ziua cu Dumnezeu. Dupa ce își pregătește inima, sufletul, Dana merge la sală pentru a-și antrena corpul. Nu am vazut-o (de câți ani o cunosc) niciodată altfel decât foarte bine aranjată. Pâna și la sport arată excelent ;) Știu că a trecut prin foarte multe! A emigrat cu soțul în SUA în timpul comunismului cu doi copii mici și 20 dolari în buzunar fără a cunoaște limba. Prin muncă grea au pornit de la zero un busines de familie ajungând să conducă cu succes o firmă căutată pentru caliatea lucrărilor, cu zeci de angajați și zeci de premii. Astea toate (așa cum spun și ei) doar cu ajutorul lui Dumnezeu.
.
De la acele zile, când nu știa ce va pune a doua zi pe masa copiilor, a ajuns femeia de succes de astăzi cu realizări astronomice (din punctul meu de vedere). Dar cu toate acestea într-un interviu dat la radio, când a fost întrebată: “Care este cea mai mare realizare din viața ta?” făra să stea pe gânduri a spus ceeea ce nu voi uita vreodata: “Cea mai mare realizare a vieții mele este relația mea cu Dumnezeu…”
.
Daaaaa…., vreau să fiu ca Dana și așa cum a facut diferența în viața mea la momente de răscruce, să fac și eu în viața celor din jurul meu!
.
Cu dragoste și multă apreciere,
Silvia.
-
January 3, 2012 12:53O cunosc pe Dana de mult timp , stiu dedicarea ei pentru copilasii din orfelinatele din Moldova, dar am privit si am citit despre ea cu emotii pina la lacrimi. Nu numai Silvia, dar oricine a cunoscuto pe Dana si-a zis: "vreau sa fiu ca si ea" Doamne ajuta-ne si pe noi sa putem spune ca cea mai mare realizare a vietii noastre este "relatia noastra cu Dumnezeu"
-
February 4, 2012 12:58Frumos! Frumos! Frumos! totul e frumos aici si BUN! de la scrierea ta minunata despre role models si Dana Croiescu, la fotografiile minunate cu Dana,la atmosfera de familie frumoasa precum si acele fetite dulci si minunate! Te cuprinde o stare de bine cand te uiti la ei! Felicitari Danei pentru toate eforturile ei de a reusi atat pe plan privat cat si pe plan profesional. Sunt sigura ca usor n-a fost! Iar tu draga mea pe langa faptul ca esti un om minunat, ai un talent binecuvantat ai si o penita foarte buna! poate n-ar fi rau sa scrii o carte, eu sigur o cumpar! ;) va pup! God bless you all!
-
February 7, 2012 22:05Dana este cu adevarat o femeie extraordinara ;) Multumesc Catalina... esti foarte draguta, iar cand ma apcu de scris, vei afla cu siguranta :)))
-
February 9, 2012 19:18Îmi place mult să fac parte şi eu din echipa Danei, atunci când mergem la acei copiii descurajaţi şi singuri!!!
-
February 9, 2012 19:19bravo!! frumos!! :) GBU!
-
February 9, 2012 19:19O voce calda care m-a marcat... ma bucur s-o vad in sfarsit!
-
February 9, 2012 19:19Tot respectul pentru Dana, desi nu o cunosc, modul in care a descris-o Silvia m-a facut sa imi doresc sa o cunosc.....
Geta & Vali, Arad, RO:
1 September 2011 - O zi
Știu că multă lume așteaptă fotografii din călătoria noastră, totuși voi posta ceva din România pentru că încă mai avem multe de postat din urmă, și lucram ca toată lumea să se poată bucura de fotografiile sale. Încă un motiv este că ne gândim cu drag la toți de-acasă… Iar astăzi mă gândesc cu drag la Geta, o bună prietenă. A trecut ceva vreme de la această sesiune foto de aniversare de 10 ani de căsătorie și ca să nu devin sentimentală și să vă scriu poveștile mele despre cât de mult apreciez familia lor. Nu o să povestesc nici despre cât de mult ne-a ajutat faptul că au fost alături de noi în momente grele. O sa va spun doar câteva lucruri pe care le-au învățat Geta & Vali în cei 10 ani de căsnicie.
.
“În 10 ani de viață împreună am învățat multe… am învățat că:
.
1. A iubi înseamnă a sacrifica;
2. A dărui înseamnă sa-l pui întotdeauna pe celalalt pe primul loc;
3. A comunica nu înseamnă doar a gândi ci și a spune tot ce simți;
4. Amărăciunea într-o relație creează o prăpastie greu de traversat;
5. Iertarea implica și uitarea;
6. Suferința aduce și bucurie;
7. Uneori e mai înțelept sa taci și atât;
8. Spălatul vaselor e o joaca când o faci de dragul celuilalt;
9. O relație fără Dumnezeu are mici șanse de supraviețuire;
10. Is classified ;)) ”
.
Cunoscându-i, și mai ales după ce am aflat și cele 10 lucruri de aur descoperite în căsnicia lor, nu e greu să înțeleg cum a reușit Geta să facă toată această sesiune foto într-o mare surpriza pentru Vali, care habar nu a avut de nimic până la un anumit punct. Dimineața aniversării lor se anunța frumoasă, așa că am cărat cu un taxi mic tot ce am găsit prin casă (aici vorbesc de casa Getei, a mea și a altor prietene – o să vedeți ce am reușit să scoatem de prin case ;). Am ajuns într-o locație studiată din timp și am amenajat locul ales din Grădina Botanică din Macea. Un loc plin de amintiri pentru Geta și Vali care cu mai bine de 10 ani în urmă, pentru prima oară s-au observat tocmai în acea Grădină feerică. Pe acele alei și-au făcut cu ochiul. Timizi, copii fiind, au căutat fiecare cărărușă umbrită pentru a se ține de mâini și pentru a fura câte o privire sclipitoare de anticipare. De atunci și până acum de zeci de ori s-au trecut frunzele ce cad alene pentru acoperi urmele îndrăgostiților. Și de tot atâtea ori a reînviat natura pentru a umbri locurile răcoroase adăpostind pe cei ce încă mai vizitează Grădina pentru a fura câte o sărutare cu melancolia amintirilor răscolite de adierea vântului. În amintirea zilelor de odinioară, Geta la invitat pe Vali să retrăiască împreună amintirile. Iar surpriza (pentru Vali) a fost când în mijlocul unui luminiș a văzut … ceea ce o să vedeți și voi în fotografii.
.
Cu drag și apreciere,
.
Silvia & Sergio
no comments
Let's do it Romania: 24 Septembrie
6 July 2011 - O zi
Lanurile mătăsoase de iarbă mereu mă ademenesc. Pomii unduiți în bătaia vântului cheamă ca niște sirene scoțând lumea din orașe la iarbă verde. Așa se face că spre week-end râuri de oameni obosiți râvnesc spre ieșirile târgurilor aglomerate. Toți fug spre natură… Iar când puhoiul de populație se retrage, rămâne apocalipsa – mizerie și tot ce se consideră că nu merită să fie adus în casă. Și aceasta nu e tot. Mulți consideră că se pot debarasa de gunoaie direct din mers. Sar din mașini la dreapta și la stânga diverse chestiuțe ce poluează țara și sufletele multora ca mine ce oftează de fiecare dată când mai văd un ambalaj de te-miri-ce zburând în concurența păsărilor…
.
Ce vroiam să spun? ”Let’s do it, Romania!”. Maine, dă dovadă că îți pasă. Caută o echipă în zonă și implică-te. Iar dacă nu reușești – TE ROG – ia un sac pentru gunoi, și măcar adună gunoiul în raza blocului tău, casei tale, strada pe care locuiești … astfel vei lumina Țara în care ești.
Get involved, this world is run by those who shows up! – este unul din multele motto-uri auzite la Metanoia (Comunitatea în care suntem) și ne mândrim de atitudinea Bisericii noastre alături de care mergem (maine, sâmbătă 24 septembrie) să facem ceva pentru România, adică pentru noi.
.
Cu drag vă invită să luați atitudine,
Silvia & Sergio
UPDATE !!!
P.S. Pentru că ne-au întrebat mai mulți cum a fost la “Let’s do it Romania”, am zis decât să scriem multe cuvinte, mai bine să vă arătam puține fotografii. De ce puține ? Pentru cu eu cu Silvia am ales să strângem gunoiul alături de tinerii din Metanoia (și superman-ul Raul Todinca dela TT), iar fotografiatul l-am încredințat lui Alex, asistentul nostru. :) Vreau sa spun doar un singur lucru, am fost mândru să văd cât de mulți tineri au ieșit în sâmbăta aceea la curățenie! Și nu vretți să stiți ce arie de spini a trebuit debarasată de gunoaie! Pe burtă ca la război a trebuit să ne strecurăm și nu vreți să știți cât de creativ este poporul român când e vorba de aruncatul gunoiului și pe unde poți găsi gunoi…
Încet încet România se va schimbă și sper că va dispărea din lexicul european vorba: “România e frumoasă, păcat că e locuită !”
no comments
Andreia:
June 30, 2015 17:37