Bea & Bobo: Bucuresti

28 January 2016 - Nunta

Bea-&-Bobo---COVER

În atâția ani am tot auzit diverse povești, care de care mai diferite, dar asta a fost peste orice așteptare – Bea și Bobo s-au îndrăgostit într-un CIMITIR !!! =)) Spre fericirea tuturor tema nunții nu a urmat locul dragostei :D Totul s-a petrecut în culori dulci și pastelate de poveste și amintiri din lucrurile bunicilor împletite cu dragostea părinților și a tuturor prietenilor.
.
“Când ne amintim de începuturile noastre, ne vin în minte câteva lucruri: seri târzii de mai, cafea bună și Cimitirul Belu. Da, ați citit bine, Cimitirul Belu. Ajunsesem acolo cu o gașcă de prieteni la noaptea muzeelor deschise. Cred că nu pare cel mai romantic loc posibil însă pentru noi este seara în care ne-am dat seama că vom fi mai mult decât simpli amici. A fost o seară luuuungă plină de distracție alături de prieteni și undeva spre dimineață am ajuns cu toții acasă la un amic. Acolo Bogdan m-a surprins și mi-a făcut o cafea bună rău! Știu că trebuia să vorbim încet să nu îi trezim pe cei care dormeau, însă sunt destul de sigură că în inima mea ceva a strigat tare: This one is a keeper!!!
.
A urmat un an grozav în care Bogdan îmi făcea din când în când câte o surpriză și cumpăra bilete să plecăm într-un loc frumos. Așa ne-am plimbat ținându-ne strâns de mână prin Milano, Verona, pe Coasta de Azur și prin Barcelona. Așa că atunci când mi-a făcut cadou de Crăciun bilete pentru luna mai (când împlineam 1 an)  la Roma nu bănuiam ce mă aștepta. Nu am bănuit nimic nici atunci când m-a dus seara pe la miezul nopții la Fontana di Trevi. Bobo mi-a spus ulterior ca și-a ascuns cu greu emoțiile în ziua aceea pentru că îi era teamă să nu mă prind ce avea de gând. Eu i-am zis că i-a reușit de minune! Atât de bine încât atunci când s-a așezat în genunchi lângă Fontana di Trevi și mi-a pus întrebarea. Eram așa de uimită încât am și uitat să răspund. Mi-am dat seama după câteva secunde că el de fapt încă aștepta răspunsul meu. Și atunci am răspuns fără să ezit: Da! Da! Da!”
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre de poveste de la Palatul Bragadiru, și Bastrîghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Ale & Emi: Arad, RO

17 June 2015 - Nunta

Emi-&-Ale--2-Creative-COVER

Povestea noastra… incepe asa… Era o zi frumoasa de 15 iunie 2011…copacii inversiera, florile radiau cu frumusetea lor…a venit vara! Wow! Ce sentiment placut :D Si o data cu acest anotimp frumos se lega o necunsocuta si stransa prietenie ca mai apoi sa se transforme in ceva mult mai intens..dragostea. Vara aduce o data cu ea acel sentiment frumos de relaxare… de hoinareala pe internet. Eram iesita recent dintr-o relatie si refuzam orice conversatie cu vreun posibil “prietenas”… Doar imi cautam obisnuitele mele jocuri de pe facebook), cand fereastra se deschide cu o noua conversatie :” Interesante noile tale poze?” (desi nu vorbisem niciodata pana atunci) Sfioasa si bine crescuta, i-am raspuns :” Multumesc” la care el continua:” Desi nu vreau sa stiu cum ai intrat cu capu prin geamu ala) dar sunt faine”(vorbea despre una din lucrarile mele de scoala). Si asa a inceput conversatia noastra, interminabila..cum ca suntem mari vedete internationale, eu designerita, el fotograf). In coltul gurii tresare un mic zambet…’ce? Aaa… eu… am zambit?” M-am trezit glumind, razand…”emotii de artisti”(cum le ziceam noi). Minutele treceau… orele… si ceva chioraia pe fundal “ups, e stomacul meu:D) ” poti s stai putin, ma duc sa mananc ceva ca nu am reusit sa mananc, dar nu pleca” si am dispar. Trecusera ceva ore de cand nu ma dezlipisem de internet eram lihnita de foame. Ma intorc plina de speranta inapoi…si vad mesajul : ” Alexandra, iarta-ma te rog dar eu trebuie sa fug acum, pofta mare iti doresc. Vorbim mai tarziu daca esti online, OK? Domnul cu tine si zambeste! Ceauu” Pfuu… mi-a disparut si zambetul… si speranta… a plecat: “Ai plecat…off… scuze ca nu am reusit sa incheiem normal. O zi frumoasa sa ai, si mai vorbim. Nu stiu cand mai intru pe internet, nu imi place sa stau prea mult… mai ales in ultima vreme… dar iti las numarul sa borbim, 07… in caz de vreo urgenta” (“hm… i-am lasat numarul… sper sa nu ma creada o ciudata ca ii las numarul din prima”) Si asa a inceput frumoasa noastra poveste de dragoste. In seara aceea am si primit un msg:” Scuza-ma ca deranjez, dar ai uitat sa definesti termenul de urgenta: a)cad si ma lovesc; b)vreau sa iti aud vocea; c)imi e foame; d)toate cele de mai sus: )))) PS: ghici cine a sunt?” Imediat am stiut despre cine este vorba. M-a facut sa zambesc din nou:D “ Ce baiat! sa poata sa imi redea zambetul pe buze asa, pur si simplu… wow!” A urmat prima duminica, 19iunie, in care urma sa merg in misiune la Sambateni si a venit acolo sa ma vada. A fost un moment… fara cuvinte. Cand l-am vazut cum imi zambeste, eram toata un zambet. Toti tinerii se uitau ciudat la mine zambesc singura? Unele fete chiar il recunoscusera, nu puteai sa nu vezi cui zambesc, acela a fost primul nostru moment fata in fata. Dupa care au urmat altele, si altele…
.
Trebuie sa spun si momentul haios, cand Emi a venit in Timisoara, sa ne intalnim oficial. Eu pregatita, dichisita, cu ditamai foaia de A4 pe care scria numele lui (ca in filme:))). Astept cu sufletul la gura sa coboare din tren… trag aer in piept, deschid foaia cu numele lui ca sa vada cine il asteapta: ))) se deschid usile… si coboara al meu scump… si… buff! Pe jos…”Aww…” mi-am zis… Ma intorc cu spatele… ma duc dupa stalp…”sper sa nu ma fii vazut” Imi era rusine ca l-am vazut cazan. Dar el… vine distrat la mine, “Iarta-ma a fost o groapa” si rade… A fost unul din cele mai simpatice si haioase momente de la inceputul relatiei noastre. Din prima zi de cand a venit in Timisoara, am facut o sumedenie de poze:D Imi propusesem ca urmatorul baiat care va aparea in viata mea, va fii cel ales si va trebui ca el sa se lupte sa imi castige inima, si asta ma rugam Domnului, sa nu mai trebuiasca sa fac nimic…totul sa curga de la sine. Asa a fost relatia noastra. A aparut ca o simpla prietenie la “usa” mea. I-am deschis, cu gand curat de prietenie. El a luptat foarte mult pentru mine. S-a rugat pentru prietenia noastra… de atatea ori se ruga cu mine. Ramaneam mereu uimita de ce om drag si frumos am langa mine si mereu ii spuneam: “ Tu esti visul oricarei fete… visul ireal la care noi, fetele, visam…” (inca nu vedeam ca Domnul l-a pus in viata mea sa ma ajute sa imi vindec inima. El era atat de sigur, atat de voios, dar eu nu puteam accepta planul acesta al Domnului. Mereu imi imaginam baiatul perfect pentru mine: brunet, mai ciocolatiu… mai inalt ca mine, sa nu ne certam cand port tocuri :)) Si apare iubitul meu sot: blondut, nu chiar asa creol :))) si putin mai inalt ca mine. Nu prea era in principiile mele. Numai Domnul stia cat de copilaresc gandeam, pentru ca felul cum era si cum gandea si cand imi zambea uitam de toate principiile ce le doream eu pe atunci. Timpul trecea parca greu dar foarte repede. Relatia noastra simpla se schimba in ceva foarte frumos si diferit. Nu stiam cum sa reactionez la un asa sentiment frumos si diferit. M-am trezit…indragostita? Asteaptam sa ma sune. Asteptam zilele cand ne vom vedea iar. Ne bucuram ca doi copii cand ne vedeam, desi stateam si povesteam ore in si hoinaream toate parcurile si el mereu imi spunea planurile lui cu privire la relatia noastra. Da, eram indragostita, dar nu recunosteam, imi placea linistea ce mi-o dadea cand eram cu el privirea aceea blanda si zambetul lui radiind! Prima oara cand ne-am tinut de mana a fost dupa cateva saptamani. In public la Xfactor. Ca o mica scanteie am simtit cum imi atinge incet degetele, pe rand, sa nu reactionez :))) Pana cand ne-am trezit tinandu-ne de mana:D (este unul din momentele noastre speciale :D ). Cu fiecare moment ce trecea, fiecare clipa petrecuta alaturi de el, ma facea sa imi doresc sa imi petrec restul vietii alaturi de el. Era baiatul ce il visasem si pentru care ma rugam de atata timp.
.
In septembrie a urmat nunta surorii lui. Urma sa merg la Arad, sa ma prezinte familiei. Emotii mari. Dar indata ce am ajuns am avut parte de o primire nemaipomenita, neasteptata. Am fost placut surprinsa si am avut ocazia sa il cunosc si prin ochii familiei lui si prietenilor lui, impresionandu-ma comportamentul lui, facandu-ma sa ma indragostesc si mai tare de el. Un moment foarte foarte special pentru mine a fost la nunta, acolo unde am tinut noi nunta:D. M-a luat deoparte, am mers pe o bancuta, langa lac, si a inceput sa imi spuna ca sunt frumoasa, si ca Dumnezeu m-a pus in viata lui… si cat de binecuvantat se simte… si totul era asa minunat… A rostit cuvintele: “Te iubesc Glava Alexandra Evangheline” Momentul acela a fost unic, am inceput sa plang si chiar am simtit dragostea lui si mai interesant era ca, desi ne stiam doar de 3-4luni, era asa de intens si de diferit totul. A fost un moment unic. Zilele acelea petrecute cu el acolo au fost zile decisive pentru viitorul meu. Eram tot mai decisa si imi doream tot mai mult sa mai treaca timpul, sa putem sa ne cunosteam mai bine sis a vina si ziua cand ne vom casatori sic and vom putea fii impreuna mereu. In 14 februarie i-am marturisit si eu dragostea mea, si i-am spus ca il iubesc (acela a fost un alt moment haios pentru ca eu, adepta hartiilor A4, i-am scris pe o hartie “TE IUBESC”, intr-o dimineata cand pleca la lucru, si bineinteles cand a iesit din bloc ca nu a vazut… si a trebuit sa pasai, sa strig dupa el, ca sa se intoarca sis a vada :))).
.
Zilele treceau. Relatia noastra era tot mai inchegata. Intr-o zi frumoasa de sambata, 17 noiembrie 2012, a venit din Arad in week-end,pentru ca numai atunci puteam sa ne vedem si la rugamintele mele am mers la premiera ultimului film din Twilight Shaga :D Dupa film, am observant o stare ciudata la el. Tragea de timp, ca niciodata, pentru ca noi urma, dupa film, sa mergem la shaworma, in complex:D asta este mancarea noastra preferata (mie mi-a mai trecut intre timp ;). Am mai stat putin prin mall, chiar imi amintesc ca eu eram cea care vroia sa plecam din mall si el mai insista sa mai stam, sa ne mai uitam, bineinteles ca nu mi-a displacut ideea si am mai pierdut putin vremea prin magazine. Imi parea putin agitat (imi dau imediat seama cand ceva nu e ok cu el, dar am lasat gandul sa treaca). Era sunat foarte des de fratele lui ba ca are nu stiu ce treaba cu el, ba ca nu stiu ce. Tot felul de scuze ciudate. Ajungem in centru si pe langa Mc Donald’s , ma intalnesc cu 2 prietene de ale mele, care s-au “nimerit” sa fie pe acolo. Am stat putin la povesti cu ele, dar aveam asa un sentiment ciudat. Pana si ele imi transmiteau o stare asa… inexplicabila: )) Ne-am luat ramas bun si am plecat mai departe, spre centru, urmand sa trecem prin parcuri si sa ajungem in complex. Era asa o invalmaseala de intalniri, una dupa alta: prieteni, prietene, ba chiar ceva mult mai ciudat, ne intalnim cu mama mea si sora mea tinand in maini o mana de baloane maaaari. Gandurile deja imi zburau in toate partile. Emi nu isi mai termina conversatiile cu “fratele”lui -mama mea la telefon). A fost un moment f ciudat pentru mine ca ne-am oprit in loc…langa ele, la cativa pasi… Eu am izbucnit in ras, ras cu emotii (dar ele, incercand sa se scoata, erau si la o florarie de pe centru, au zis ca merg la ziua de nastere a unei fetite…bineinteles ca asta a fost f amuzant pentru ca plecasem de acasa cu vreo 3 ore in urma si nu era vorba de nici o zi de nastere: ))) In momentele acelea mi-a tresarit in minte cum ca m-ar cere si chiar ma gandeaaaam…”Doamneee…” :)))) Le-am salutat, ele radeau, eu radeam. El era foarte serios, suparat putin ca i s-a stricat surpriza. Nu au zis nici care nimic, si am plecat la shaworma (dar eu numai la asta ma gandeam). Bineinteles ca tot pe drum putin mai incolo ” din intamplare” vad un prieten care filmeaza la nunti. Zicea ca are intalnire cu un prieten. Asta mi s-a parut la fel de ciudat…am continuat drumul. Vorbeam unul cu altul, da Emi era asa de trist ca i s-a stricat tot (totul trebuia sa se intample altfel…) si ..in timp ce mergeam inspre centru, suna mama mea pe Emi si ii spune sa ne intoarcem inapoi in centru ca ne duce ea in complex cu masina. Eram intr-o continua nedumerire. Nu intelegeam ce se intampla, de emotii radeam intruna.El serios mi se parea si mai amuzant =)) stiu ca in drum spre centru a sunat cineva la telefon si el tot zicea: ”nu mai… alta data…” si mi-am dat seama ca s-a stricat surpriza si ca nu mai vroia sa ma ceara atunci. Dar deja planul lui era pus in aplicare si nu mai putea sa dea inapoi.  Ajunsi inapoi in centru… ma trezesc ca sunt luata la asalt de 2 politisti comunitari, cum ca Emi, a scapat o foaie pe jos si ne-au luat deoparte ca sa ne dea amenda; ei si-au jucat bine rolul, pentru ca la un moment dat chiar m-am gandit daca e real sau nu! Vroiam sa rad dar nici nu stiam cum reactioneaza politistii si bineinteles ca era putin ilogic sa ne dea amenda din cauza asta (normal, m-as fi certat cu ei… Emi stia ca eu de obicei ma cert cu cei care nu sunt corecti… fie ei politisti: ))) Dar de data asta nu stiam exact cum sa reactionez. Au inceput sa ne zica consecintele si ce amenda vom primi. A cerut buletinul lui Emi si au completat tot felul de hartogaraie. Deja imi era rusine ca toti cei care treceau pe acolo se uitau la noi ca si cand cine stie ce am facut! Vazand ca treaba devenea tot mai serioasa, Emi fiind cel care se lua de politisti am inceput sa studiez terenul de langa mine si sa caut fotografi sau orice ce ar fi putut elucida problema mea : ))) Bineinteles ca am gasit fotograful, din priviri, printre tufe, si atunci am izbucnit in ras, i-am si zis: “Emi : ))) m-am prins“ (ce rea am fost,nu?) Eu radeam singura si Emi cu politistii erau foarte seriosi :))) La un moment dat, incep sa imi citeasca amenda. Imi dau mie sa o semnez… bineinteles ca nu am mai vazut nimic de emotii, nici ca printre randuri, scria si cererea lui in casatorie… si versurile lui frumoase alese… le-am cerut politistilor sa imi citeasca, in timp ce el s-a pus in genunchi si a rostit cuvintele frumoase “Vrei sa fii sotia mea?”…nici nu imi venea sa cred ca mi se intampla mie… bineinteles ca am zis “Daaa”:D a fost un moment foarte special, desi mi-am dat seama mai devreme ce urma sa se intample, a fost un moment unic si frumos:D Dupa ce am zis DA, au sarit prietenele mele, mama, surioara, ce erau ascunse dupa tufe… si fotograful, cel care filma:D Am ras toti de ceea ce a iesit si cum s-a chinuit el si nu a iesit, dar la final, dupa toata emotia aia adunata, eram fericita ca in sfarsiiit m-a cerut si ca putem sa ne bucuram si sa incepem pregatirileee de nuntaaa:D. Si s-a indeplinit si visul nostru frumos: ziua nunti! Wow! Ce zi!
.
Multumim Domnului ca a fost alaturi de noi in acea zi si am avut parte de cele mai reusit momente. Multumim fotografilor ca au luat parte la ziua noastra speciala si i-au redat frumusetea prin poze si prin ele va ramane amintirea zilei nuntii noastre mereu reala. Ne iubim din ce in ce mai mult si multumim Domnului ca a luat El stiloul in locul nostru si ne-a scris povestea de dragoste…asa cum nu ne-o puteam imagina vreodata!
.
Va pupam!
Ale&Emi
.
Multumim pentru bucuria si onoarea de a pastra amintirile nuntii voastre!
Cu drag, Sergio.

Iulia & Flavius: Castello di Valenzano, Italia

11 June 2015 - Nunta

Iuliana & Flavius -2 Creative-cover

Ați auzit despre tineri care se intâlnesc într-un moment dat, se uită unul la celălalt iar iubirea îi înconjoară și e dragoste la prima vedere? Acesta nu este cazul Iulianei cu Flavius :))
.
“Ne văzusem de multe ori, făceam parte din aceiași biserică, dar niciodată nu ne-am oprit să vorbim și să ne cunoaștem mai bine, până când împreună cu verișoară ne-am intalnit la o “gelaterie” din întâmplare spune Iuliana :)) În câteva momente s-a înstaurat o confidență și un “feeling” deosebit, care m-a intrigat.” Același lucru s-a întamplat și cu Flavius deoarece a insistat să aibă numărul Iulianei, și l-a avut (de la verișoara)! “De atunci, în fiecare zi, indiferent de oră, ne-am auzit, ne-am scris, ne-am cunoscut până când după câtva timp am ieșit la un suc! El, romantic, m-a întâmpinat cu un trandafir roșu și cu un Kinder Maxi (știind că ciocolata este dulcele meu favorit)!! Trebuie să recunosc, eu, Iuliana, eram foarte nehotărâtă dacă îl vroiam ca amic sau mai mult, dar până la urmă, după toată lista mea cu pro și contra el mi-a lansat o provocare intitulată: ‘Cine se îndrăgostește primul – pierde ! Eram sigură că voi învinge, ca și el, dar ajunși la un momentat dat, am înțeles că în realitate amândoi învinsesem! Dumnezeu zi după zi și moment după moment a înrădăcinat dragostea și respectul unul pentru celălalt și pentru El în inimile nostre. După un an de prietenie si călătorind prin Italia, Paris, am ajuns și pe insula Malta, unde Flavius avea planuri mai deosebite. După o zi de bucurii și de zâmbete, atunci când soarele săruta marea cea albastră, Flavius m-a condus pe un pod suspendat de unde toată capitala Maltei, cu luminile ei stralucitoare se vedea…”. “Aici  eu am îmbrățișat-o, i-am făcut cea mai deosebită declarație de dragoste și am scos din buzunar o cutie roșie cu un inel. Am îngenunchiat așa cum se cuvine și am întrebat: Cuoricino mio, vrei sa devii soția mea??”. “Eu, cu lacrimi în ochi de emoții, am răspuns: Da, Da!!! De atunci pregătirile pentru nuntă au început și am ajuns la acea minunată zi în care am jurat dragoste și respect înaintea Domnului, și înaintea oamenilor, unul celuilalt!”
Eu, Iuliana, aveam trei cerințe de la ziua nunții:
1) Să fie celebrată într-un castel unde să mă simt ca o regină;
2) Să avem bySergio ca fotograf;
3) Ca acea zi să fie prima din multele zile fericite!!!
Toate trei au fost realizate, deci mă simt binecuvantată!
.
Mulțumim Domnului pentru că suntem binecuvântați și de asemenea mulțumim tuturor acelora care ne-au fost și ne sunt alături din ziua nunții și până astăzi!”
.
Nu pot decât să spun și că și noi am fost binecuvântați ca Iuliana și Flavius să ne invite la nunta de poveste în care Iuliana a fost o adevărată regină la chip și suflet. Am urmărit relația plină de pace și ințelegere dintre ei doi … am ascultat jurămintele care au adus lacrimi tuturor și mulțumim pentru binecuvântarea pe care am putut să o dăruim păstrând amintirile nunții superbe la care am participat.
.
Mulțumim pentru onoarea de a fi fotografii nunții voastre și Bastrîghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Nu pot să nu vă împărtășesc clipulețul minunat de nuntă realizat de WhiteMotion cu care am avut bucuria să colaborăm și pe care îi recomandăm cu drag :)
.

Flavius + Iuliana: TI AMO! from WhiteMotion.tv on Vimeo.

Diana & Radu: Timisoara

14 May 2015 - Nunta

Radu & Diana -COVER

S-au cunoscut pe internet. “Eu eram plecat din Timisoara într-o delegație, Diana în Timișoara. Ne tot uitam unul pe profilul celalalt… :)) și ulterior am îpnceput să luăm legătura pe messenger și apoi prin telefon. Am ieșit la întâlnire aproximativ un an mai tarziu, și a mai trecut încă un an și jumăte până să fim hotărâți că vrem să avem de-a face unul cu celălalt, timp în care am ținut totuși strâns legătura. În total, cam 4 ani au trecut de la momentul în care ne-am văzut prima oara și până când am ajuns să ne căsătorim.
.
Simțim că am făcut cea mai bună alegere unul cu celălalt, suntem foarte fericiți și simțim că suntem pe voia lui Dumnezeu facând pasul ăsta. Ne simțim binecuvântați de Dumnezeu cu alegerea făcută și nădăjduim să ne aibe în paza Lui și să-I putem fi pe plac. Pentru noi este foarte importantă prezența lui Dumnezeu în tot ce facem.”
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotografi la nunta voastră și
.
Cu drag,
Sergio.

Elena & Catalin: Craiova

15 April 2015 - Nunta

Catalin & Elena - bySergio coperta

Elena: “Cred cu tărie ca fiecare dintre noi avem un destin iar fericirea completa este atunci cand destinul reprezinta prezentul. Povestea noastră… a început în urmă cu 8 ani pentru o eternitate…”
Cătălin: “De revelion, 1 ianuarie (data ușor de reținut) Eu tânăr student la Medicină, ea proaspătă câștigătoare a titlului de Miss Boboc Geografie și studentă în același timp la a doua facultate (Ingineria Mediului)… «croită» pe studiu fata. Ne cunoșteam însă de ceva timp înainte (Elena făcând parte din grupul de muuuulte prietene ale sorei mele, Adelina). Mi-a placut felul ei de a fi, plină de viață, energică, râdea frumos și din tot sufletul, mi-a placut părul ei creț și stufos, felul în care se îmbrăca, atentă la detalii, modul în care vorbea cu oamenii (știa să-și impună punctul de vedere își suținea ideea/părerea până «în pânzele albe» și cu argumente de netăgăduit, atunci când știa că are dreptate…)”
“La Cătălin m-a atra bunul simț și veselia care o emană. A durat câțiva ani până ne-am dat seama că suntem făcuți unul pentru celălalt. Totul a început foarte timid dar s-a dovedit că trăiam o poveste în care cu fiecare zi care trecea investeam și mai multe sentimente iar implicit speranța fiecăruia într-un viitor împreună era tot mai mare. În ciuda faptului că aveam caractere și ideei de viață foarte diferite, cu timpul ne-am modelat unul în funcție de celălalt iar “noi” am devenit un întreg. De-a lungul acestor 8 ani petrecuți împreună nu am fost doar iubiți, am fost cei mai buni sfătuitor, cel mai bun sprijin, am fost fericirea celuilalt. Cererea în căsătorie a venit după 6 ani (puțin cam târziu ar spune mulți) dar pentru mine a fost o formalitate și asta pentru ca sufletele noastre știau că sunt făcute unul pentru celălalt cu mult înainte de a vorbi despre acest subiect. A fost o seară perfectă, totul s-a întamplat firesc și natural ca și când cineva programase cu mult timp înainte evoluția evenimentelor.”
“Odată cu trecerea timpului sentimentele au început să crească, să se dezvolte, încrederea reciprocă a aparut și s-a consolidat pe parcurs, iar relația noastră prindea rădăcini din ce în ce mai puternice. Viața în doi ni se potrivește ca o manușă, îmi place să cred și sunt convins că suntem făcuți unul pentru celălalt. Nu a existat și nici nu va exista nimic în lumea asta ceva ce voi iubi mai mult decât pe această femeie. Când sunt cu ea lumea stralucește mai puternic, râd mai tare, dorm mai bine, gândesc mai clar și cred că totul este posibil. Faptul că simt cât de mult mă iubește și cât de mult ține la mine, îmi dă încredere și elimină orice frică de eșec.
.
Nu există zi în care să nu Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit cea mai minunată ființă de pe această planetă alături de care să imi petrec restul vieții mele.”
.
Le mulțumimesc pentru prietenia lor, dragostea sinceră pe care au împărtășită cu cei din jurul lor si cu noi ca fotografi. Ne-a făcut mare plăcere, bucurie și onoare să fim fotografii nunții lor. Suntem fericiți în meseria noastră datorită oamenilor extraordinari pe care îi cunoștem ca Elena și Cătălin.
.
Cu drag,
Sergio.

Adriana & Adi: Bucuresti

11 March 2015 - Nunta

Adriana-Adi-cover

Am povestit mai înainte despre familia Mercioniu? Este una mare și dragă care ne-au devenit prieteni și a căror poveste este una doar pentru cei mai apropiați ai familiei așa că privată va rămâne. Însă pentru bucuria tuturor vă arătăm câteva fotografii din fabuloasa nuntă la care am avut onoarea să particip ca fotograf și prieten.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi alături de voi și Laviniei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Alexandra & Lucian: Curtea de Arges

27 February 2015 - Nunta

Alexandra-&-Lucian--COVER

Alexandra și Lucian au copilarit pe aceeași stradă, au mers la aceeași școală și același liceu, se știau din vedere dar niciodată nu și-au vorbit, pâna într-o zi când a intervenit o problemă profesională. “Eu, Lucian, lucram pe atunci în audit financiar la o multinațională iar Alexandra își dorea o carieră în acest domeniu deoarece cochetase cu auditul pentru o scurtă perioadă de timp și părea să redevină de interes pentru ea.” Iar pentru ca lucrurile să devină interesante, mamele lor (care se știau) au făcut ca Alexandra și Lucian să se intersecteze și să se audă  la telefon pentru consultații profesionale care au devenit personale. ;))
.
“Apoi totul a venit de la sine, începusem să vorbim , să socializăm și să descoperim lucruri comune. Stăteam cu orele la telefon și niciodată nu epuizam subiectele de discuție, chiar și acum ne întrebăm ce oare aveam de discutat atat? :) Totuși timpul trecea și noi nu reușisem să ne vedem. Aruncam vina asupra serviciului care ne ținea ocupați, dar asta până într-o bună zi când ne-am propus să ne și întâlnim și unde puteam să făcem acest lucru decât mergând într-un loc deosebit. Zis și făcut, am cumpărat bilete la opereta la piesa “Liliacul”. Nu obișnuiam să merg des la operetă dar m-am gândit că are să o încânte ideea. Da, da, și chiar i-a plăcut.
Niciodata nu am discutat despre noi, altfel decât prieteni, până într-o zi cînd Alexandra, a pus punctul pe “i” și mi-a vorbit despre mai mult decât o simplă prietenie, o relație între doi oameni frumoși. Ooo da, nu cred ca vom uita acele momente, începute cu un film “One day” și o zi specială 26 Noiembrie 2011 când ne-am zâmbit si am spus impreuna “DA” relației noastre. Am descoperit multe lucruri frumoase pe care le avem în comun. Ne place să călătorim iar când nu facem acest lucru, urmărim cu plăcere documentare despre locuri frumoase care merită vizitate. Iubim parcul, așadar ori de cate ori avem timp, mergem să facem puțina mișcare. Inelul de logodnă a apărut lângă bradul împodobit de Crăciun, și într-un moment propice Alexandra l-a primit. Momentul l-am sărbătorit apoi împreună cu familiile noastre. Nu avem cum să uităm Crăciunul lui 2012, cel mai frumos pentru amândoi, tot atunci am stabilit și data nunții, coincidență sau nu, urma să se întâmple într-o zi de 26, 26 Octombrie 2013.”

.
“Alexandra este o persoană deschisă, spune și transmite ceea ce crede, socială și cât se poate de naturală, da cautam pe cineva normal, cu principii morale și o feminitate copilarească care să mă facă sa zâmbesc :D. Împăciuitoare și iubitoare, mereu dispusă să lase de la sine pentru binele celor din jur.”
“La Lucian m-a atras seriozitatea lui, faptul că mi-a transmis încredere și totodată sensibilitatea pe care o știu doar eu. Aveam sș-l cunosc ca fiind o persoană puternică care știe ce vrea, ambitioasă și foarte călduroasă.”
.
Mi-au plăcut mult la amândoi naturalețea lor, respectul pe care îl au unul pentru altul dar și pentru cei din jur. Încrederea unul în celălalt și credința în Bunul Dumnezeu – calități pe care și ei le consideră a fi cele mai importante. Am multe vise de viitor, Alexandra tot timpul visează și are multe planuri, dar cele mai importante le pun in aplicare amandoi. Pe primul loc și cel mai important este familia și căsuța perfectă în care să ne bucurăm de viața de zi cu zi iar apoi dorințele vor creste cu siguranță.
.
Multumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Cristian pentru asistență
.
Cu drag,
Silvia.

Jennifer & Paul: Houston, TX

17 September 2014 - Nunta

Paul-&-Jennifer-coperta

Despre Jenifer și Paul ar trebui să vă povestesc mult și bine și nu știu de unde să încep – de la la sesiunea foto cu ei doi de pe faleza din Galveston sau de lacrimile Lui Paul în emoțiile anticipării pentru prima imagine cu Jenifer mireasă… Emoții care ne-au inundat și pe noi cei din spatele aparatelor care ne-am bucurat de bucuria lor :)
.
Le mulțumim pentru onoarea de a păstra amintirile nunții și părinților extraordinari pe care am avut marele privilegiu să îi cunoștem mai mult decât pe socrii mari.
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.

Lavinia & Valentin: Cimpeni, RO.

22 July 2014 - Nunta

Lavy-&-Valy-COVER

Imaginați-vă cum se poate face cunoștință pe internet? FB? Skype? … Oricare ar fi metoda, nu mi-am putut imagina că o relație temeinică și serioasă se poate naște pe un status invizibil :)) Curioși? Stați să vă explice Valy. Și de fiecare dată sunt plăcut impresionată de inspirația unui bărbat în povestea de dragoste:
.
“M-a atras mesajul ei de la descriere; “Oamenii se definesc după felul cum renunță!” fapt ce m-a ambiționat să aflu cine poate zice așa ceva, înseamnă că nu mă cunoaște pe mine, și sincer vă spun, eu nu mă dau bătut cu una cu două, ca să nu zic niciodată.
00:30 ora Irlandei, 02:30 ora României.
Eu: Salut. Ce faci?
Ea: Sunt căsătorită.
Eu: Nu te-am întrebat dacă ești căsătorită, ci ce faci tu?
Ea: Nu am timp, învăț.
Eu: La ora asta? Tu trebuie să fi o fată foarte harnică?
Sprea mirarea mea, m-a adăugat în lista ei de prieteni, și de fiecare dată când intram pe Skype vedeam că este online și bineînțeles mesajul “Oamenii se definesc după felul cum renunță!” care îmi tăia răsuflarea și totodată curajul să o bag în seamă, să nu mai zic că primul lucru care mi-a zis a fost “sunt căsătorită” ceea ce urma să aflu mai târziu că nu era adevărat, dorea numai să scape de insistențele mele.
În mintea mea îmi tot ziceam că este imposibil ca o fată așa de frumoasă să nu aibă prieten, ceea ce urma mai târziu să aflu că ieșise dintr-o relație ce a durat ceva timp, spre bucuria mea.
Încet, încet am prins aripi și am început să-i scriu, și ce puteam să întreb decît, cum merge cu învățatul dimineața când găinile dorm? Am început să-i pun tot felul de întrebări numai cât să aflu mai multe detalii despre femeia, care în viitorul apropiat urma să mă facă cel mai fericit bărbat din lume, devenind soția mea.
Abea așpteptam să treacă ziua și să vorbesc cu fata care era tot timpul acolo și mă ascultă spunându-i vrute și nevrute.
Zeci de ore petrecute în fata calculatorului cu povești, amintiri și de o parte și de altă, istorii, preferințe, copilării, glume, uneori și lucruri mai serioase. Treptat s-a creat o intimitate, una nespusă, dar simțită de ambele părți.
Momentele în care am conștientizat că amândoi am trecut la un alt nivel al relației au fost cred eu cele mai intense din viața mea. Război, fluturi în stomacul meu și mii de bătăi pe minut, le mai simt și acum la aceeași intensitate.
A urmat apoi ca eu să iau marea decizie de a străbate Oceanul Atlantic să văd ce se ascunde cu adevărat în spatele computerului într-un colț din România. După 14 ore călătorind cu trenul București – Cluj, cu multe semne de întrebare ce să zic? Și ce să fac când ochii noștri se vor întâlni? Ajung să cobor din tren și să rămân “speechless” și zâmbitor, pentru un timp îndelungat, în fața mea se află o ardeleancă absolut superbă, înaltă și cu păr lung, pe spate așa cum îmi doream să văd și cum astfel niciodată nu mi-am imaginat.
.
Multe luni au trecut acceptând relația la distanța din `N` motive neștiute, până într-o bună zi când am realizat că nu trecea o clipă fără să nu îmi doresc a ști, ce face cealaltă jumătate, ființă din mine în celălalt colț al lumii. Într-un final fericit m-am decis să le zic părinților mei adoptivi, că a sosit momentul să mă reîntorc în România pentru ceva timp dacă nu pentru totdeauna, deoarece cealaltă jumătate din mine a rămas în România de la ultima mea vizită.
De la discuții cu tema “Familia” ajunsesem să ne visăm nunta. Cererea în căsătorie s-a lăsat mult așteptată “mai era puțin și mă cerea ea” însă a avut loc exact când se aștepta mai puțin, cred eu.
Pe data de 10 August 2013 a avut loc și mijlociul eveniment, eu fiind un împătimit al sporturilor extreme am zis să sărbătorim un nou an împreună untr-un mod mai aparte și anume “Adrenalino-Valy”. Am organizat în cel mai mic detaliu, marele zbor cu parapanta, ceva nou pentru amândoi, în așa fel încât, atunci când aterizam eu să o aștept în genunchi și rostind întrebarea pe care multe femei își doresc să o audă lă momentul potrivit în viață.
.
Ziua de 10 August este o zi speciala, deoarece am fost norocos să primesc răspunsul cel dorit de fiecare bărbat și anume “DA”. Nu am crezut în tainele și miresmele căsătoriei până am cunoscut-o pe “the special one”.
Anul 2013 pentru noi a fost anul schimbărilor majore în viața noastră. Ne-am mutat în Germania unde profesam amândoi în domeniile noastre, a avut loc și “marele eveniment” unde alături de familie și cei dragi nouă, ne-am unit destinele în fața Lui Dumnezeu, și acum că suntem un întreg, avem puterea, încrederea și susținerea celuilat că putem realiza totul în viață dacă ne dorim cu adevărat.
Ceea ce ne caracterizează pe amândoi este dorința de a da o mână de ajutor celor nevoiași. Nimic nu ne oferă o bucurie mai mare, o liniște lăuntrică și echilibrul de zi cu zi decât acel moment când în suflet știi că a trecut încă o zi din viața ta și ai făcut o mică diferență în această lume mare. Nu suntem perfecți, nu suntem un exemplu pentru nimeni și departe de a fi cei mai buni, însă nu adormim seara fără să nu ne împreunăm mâinile, în genunchi căzând și mulțumind pentru ziua ce a trecut cu bune și cu rele și cerând mereu să ni se dea șansa de a ajuta pe cei din jurul nostru.
Va dorim o zi binecuvantata !!!
Cu stima,
Fam. Barry Valentin & Lavinia.
.
Aici doresc să vă spun despre un mail cu totul deosebit pe care l-am descoperit în luna mai 2012. Puțini, foarte puțini sunt cei care odată cu vârsta vor păstra visele de copil în inimă și vor munci la realizarea lor. Lavinia, o fată cu suflet FOARTE mare de mică a avut 3 vise: 1. Când o sa ma fac mare, o să mă fac doctoriță ca să șterg lacrimile de pe fețele oamenilor (în mintea mea, toți oamenii care plângeau, sufereau… deci erau bolnavi și aveau nevoie să fie vindecați :)) 2. O sa am 5 copii (nu știu de ce 5 și nu 2 sau 11 echipa de fotbal :)) tot ce știu este că îmi doream enorm o sora sau un frățior și puneam zahăr și făină în geam ca să vină barza :) și nu a venit, ci au venit ciorile și am încetat să mai sper. 3. O să mă căsătoresc cu un copil orfan sau copil de preot sau preot (pentru că în mintea mea, aceste categorii de oameni erau blânzi, aveau un suflet cald, fiecare pas ce îl făceau în viață, îl făceau cu gândul la Dumnezeu… deci erau speciali.” Așa a ajuns Lavinia absolventă a facultății de medicină și farmacie și își dorește să muncească în domeniul Oncologic, motivul : oamenii care suferă de cancer sunt mult mai puternici decât cei care sunt sănătoși, apreciază mai mult viața și știu să se bucure de absolut tot ce primesc de la Dumnezeu… bune și mai puțin bune, până la urmă vin de SUS). A început să învețe germana, în speranța că Dumnezeu o va ajuta să își găsească locul în această mare lume.
.
Cred că Dumnezeu se va îngriji de această familie deosebită, un exemplu în foarte multe pentru toți și nu știu câte mirese au trimis fotografului un mail atât de “atingător” care să conținp cuvintele “Respect oamenii care își respectă familia și cred în Dumnezeu.” Toată nunta a fost organizată de ei doi, în felul lor și și-au ales oamenii cu mare grijă. Nu sunt genul care să le placă luxul și mereu sunt cu gândul la copii abandonați din jurul Clujului (unde locuiesc). Îi înțeleg perfect când spun că nici un papuc, nici o rochie, nici un telefon, nu le-ar da aceeași fericire care o primesc gratis la revederea acelor suflete care îi așteaptă pentru simplul fapt că pot să vadă pe cineva căruia îi pasă. “Acele suflete care zâmbesc și te “călaresc” oferindu-ți atâta căldură încât te simți gol deși ai atâtea lucruri în jurul tău.”
.
Sunt scrisori, mesaje după care nu îți găsești ușor cuvintele să răspunzi și acum când scriu nu îmi imaginez ce cuvinte de apreciere aș putea adăuga la oamenii la care ne-am simțit FOARTE onorați că ne-au ales să le fim alături. Și suntem și mai încântați că există oameni care nu au pierdut sensul și valoarea vieții. Știu ce este important și apreciază aceasta. Câtă lumină putem aduce cu viețile noastre în jurul nostru? Multă, mult mai multă decât ne putem imagina. Important este să ne dorim aceasta, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute și să muncim pentru a ne împlini visele, să nu renunțăm la ele! Bucurie maximă a adus Lavinia cu Valentin oamenilor dragi care i-au însoțit în ziua nunții printre care ne putem număra și noi.
.
Vă mulțumim pentru sufletele calde, caractere, valori, vise, aspirații și tot ce am descoperit în voi.
.
Cu drag,
Sergio.

Oana & Petru: Torino, IT

16 July 2014 - Nunta

COVER

Primesc saptămânal zeci de mesaje, însă îmi amintesc cu exactitate cel de la Oana cu Petru … m-a inundat sinceritatea lor. Iar cireașa de pe tort a fost răspunsul la ultima întrebare de la contact-page-ul nostru: “7. Trimiteți o fotografie cu voi doi care să vă reprezinte ca stil și care să vorbească despre ce înseamnă pentru voi fotografia…” În atașament am descoperit familia Catoski feline frumoase și pufoase :))) Am zis VREAU să îi cunosc, nu doar pe viitorii miri ci și fotomodelele ! Am și făcut o postare cu invitația la nuntă și așa am decis sa vizitez Torino. Sincer, pe familia Catoski nu mi-a prezentat-o Oana însă am cunoscut personal nașii Oana și cu David și declar că sunt cei mai tari nași pe care i-am cunoscut la nunți. Ba mai mult sunt intr-o poziție delicată în care nu știu cu cine am petrecut mai mult timp, cu nașii sau cu mirii :))) O să las pe Oana (mireasa) să spună povestea lor.
.
“Când lumea spune că dacă nu o cauţi, iubirea nu-ţi bate la uşă… hmmm, să nu credeţi, nu e întotdeauna aşa. Sau dacă nu vine chiar la uşa ta, e foarte probabil să o găseşti în bucătăria părinţilor! Eu acolo l-am găsit pe Bubu (alias Petru) şi el m-a găsit pe mine, Buburuza. Punea faianţă nouă în bucătăria mamei. Din întâmplare aveam şi eu nevoie de ceva lucrări în casă şi… l-am angajat. Bineînţeles că o vreme nu l-am băgat în seamă, pot fi cu nasul foooarte pe sus şi complet de gheaţă dacă-mi pun mintea, însă alegând gresie şi var împreună, mergând încoace şi încolo după materiale de construcţii, se vede că s-a topit câte o bucată din icebergul amândurora. Încet-încet, s-a înfiripat o poveste frumoasă, cu multe zâmbete timide la început şi cu un sentiment de bine şi mai ales de “am ajuns acasă”. Este extraordinar să te simţi acasă lângă o persoană. Şi niciunul dintre noi nu prea credea că aşa ceva se poate întâmpla. Ce ne-a atras unul la altul? Păiiii… Bubu e ardelean. Cu asta am spus tot. Lăsând gluma la o parte, ne completăm reciproc. El e calm, are o tonă de răbdare şi nu prea se enervează, pe când eu sunt zvăpăiată, nerăbdătoare şi mă aprind ca un chibrit din… multe lucruri. Dacă ţin neapărat să mă cert, mă cam cert singură. El ştie cum să mă ia ca să nu “stau cu bot”, reuşeşte mereu să mă facă să râd. Când sunt în mijlocul unei certe-monolog, dacă ne uităm unul la altul, începem amândoi să mustăcim şi se termină totul cu râsete. Aşa, şi, important, mă hrăneşte, că eu nu prea le am cu gătitul. Ne iubim unul pe altul şi pe cei doi pisoi pe care i-am adoptat de când erau puiuţi mici, mici. (De la fotograf – acum sunt mari, MARI)
.
Cererea în căsătorie a fost ca la carte, romantică, dar nu a avut loc în momentul programat, adică în ajunul Crăciunului. Până să-i vină curajul, eu am… adormit şi s-a amânat pe a doua zi. Apoi ne-am aventurat în lumea pregătirilor. Ne-am dorit o nuntă pe măsura noastră şi am dedicat foarte mult timp organizării evenimentului şi creării decorului, care a fost realizat în întregime de noi. Amândoi cu ideile şi mai mult Bubu cu partea manuală, el e expertul, eu am fost doar asistent, recunosc ;)) Perioada aceasta haotică ne-a unit şi mai mult, pentru că ne-am dat seama că avem foarte multe pasiuni în comun, începând de la atenţia pentru detalii, până la fotografie şi lucruşoare vintage. În ciuda previziunile meteorologice nu prea încurajatoare, la nuntă am avut parte de vreme însorită şi caldă, nici n-ai fi spus că ne apropiam de sfârşitul lunii septembrie. A fost o zi după sufletul nostru, cu lumină aurie şi vii încărcate de struguri, cu familiile aproape, înconjuraţi de prieteni vechi şi noi, de oameni dragi. A fost minunat şi a trecut totul cât ai clipi din ochi, după cum pe bună dreptate ne avertizase toată lumea. Noi continuăm şi astăzi acea zi specială, pentru că nunta nu este doar un moment, ci se reînnoieşte la fiecare răsărit şi apus, iar noi avem de gând să ne alegem din nou unul pe altul de o infinitate de ori de acum înainte… până vom fi amândoi cocoşaţi, zbârciţi, surzi şi cu proteze dentare. Încheind povestea pe această notă optimistă, încurajatoare şi plină de romantism.
.
Nu vă pot spune în cuvinte câtă bucurie am când văd doi miri care se completează. Doi oameni care știu cum să comunice nevoile și mai mult să le întâmpine pe ale celuilalt sunt Oana cu Petru si atitudinile lor vorbesc de la sine. O nunta însorită și plină de frumusețe. Punctul culminant a fost Cununia religioasă în aer liber. Aveam impresia că Dumnezeu prin razele soarelui inunda atmosfera tainică a cununiei binecuvântând-o. Îmi doresc din toata inima ca și în România să se poată face cununii în natură! Iar mai mult ca atât îmi doresc ca Oana cu Petru să ajungă ziua în care plini de amintiri, cu familia Catoski încărunțită să depene amintiri printre care amintirile nunții. Și amintirile nunților pe care Oana le va fotografia… DA este la inceput de carieră însă talentul ei și pasiunea cred că o va duce acolo unde visează ! Succes Oana !!!
.
Mulțumesc dragii mei miri și dragii mei nași pentru onoarea și bucuria de a petrece împreună și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Și de data aceasta am avut bucuria sa ne revedem cu Adi Serecut de la MediaLux !!!

Wedding Petru & Oana from Medialux on Vimeo.

Alina & Vlad: Baia Mare, RO.

4 July 2014 - Nunta

COVER

Ar trebui 3 zile ca să vă povestesc cele aproximativ 3 zile petrecute cu Alina si Vlad, din dimineața nunții până la LTD am avut ocazia să o cunosc pe Alina o miresa frumoasa nu doar la exterior, super atentă la detalii și foarte organizată, și s-a meritat din plin. Așa decorațiuni mai rar ca să nu mai spun despre masa de dulciuri care mi-a stricat dieta :))) Am ramas cu cele mai calde amintiri despre doi oameni frumoși, drumuri superbe prin Maramureș și o oprire de vis la o pescărie de unde am venit și cu pâine la pachet ;)) Aș mai petrece 3 zile cu Alina si Vlad hoinărind prin România frumoasă. M-am gândit însă pentru experiența altor mirese să o las pe Alina să vă povestească ce a însemnat pentru ea să organizeze nunta de la sute și sute de km…
.
“Totul a început într-o zi friguroasă de Decembrie… cu o frumoasă prietenie care în sufletul nostru începea să fie ceva mai mult, dar știind că el va pleca în Italia și eu voi ramâne aici pentru a-mi termina masterul nu am vrut să dăm frâu liber sentimentelor. Dar câteodată nu poti comanda inimii, așa că ea a facut ce a vrut… :)
Au urmat seri întregi de vorbit pe internet, la telefon… dor din ce în ce mai mare… o vacanță de vară petrecută în Italia cu clipe de neuitat, vacanță în care ne-am îndrăgostit iremediabil și după care am și hotărât să merg și eu la el în Italia. Deja nu ne mai vedeam viața unul fără celălalt. Au urmat momente grele pt noi in Italia și ne-am decis să ne mutăm în Londra. Aici după 3 ani împreună ne-am decis să ne căsătorim :) cererea în căsătorie nu a fost cea mai mare surpriză pentru că noi deja știam că ne vom căsători, dar a fost una plină de emoție, de iubire.
.
Voi începe prin a spune că am avut cu adevărat o nunta de vis, exact așa cum ne-am dorit-o. Pregătirile pentru nuntă au fost o adevarată placere. Știam că îmi doresc o nuntă cu tematică și știam că voi pune mare accent pe detalii și chiar a iesit o nuntă așa cum ne-am dorit. Alături de noi fiind prieteni dragi, familia și rude apropiate și de toti cei care au contribuit la împlinirea nunții noastre de vis. Am trecut prin toate stările posibile în acea zi minunată: am plâns de emoție, am râs de fericire, m-am bucurat ca un copil de toți cei care au venit să sărbătorească cu noi, am avut momente de neuitat la ședința foto când ne-am plimbat cu un trenuleț pentru copii, într-un cuvânt m-am bucurat la maxim de tot și nu am lăsat nimic să îmi strice buna dispoziție :) o nuntă perfectă așa cum am visat-o și de care îmi e dor… dacă mi-as organiza din nou nunta as face-o exact la fel, nu aș schimba nimic!
.
Faptul că am organizat nunta de la kilometri distanță pentru mine nu a fost un dezavantaj pentru că tocmai acest lucru m-a mobilizat și m-a determinat să încep pregătirile cu mult timp înainte. În primul rând ne-am ales restaurantul cu 1 an si 8 luni înainte, iar apoi a urmat rândul fotografului si videografului, cel mai important lucru pentru mine după restaurant. Nu a fost ușor, am vazut multe portofolii, am primit multe oferte și într-un final am ales cu sufletul, am ales ce am simțit că ni se potrivește nouă mai bine și a fost de departe una din alegerile cele mai inspirate pentru că ne-am ales nu doar cu un fotograf de top, ci cu un prieten pe viață By-ul de la Sergio, și pe video Timotei Jinar.
Și restul alegerilor au fost la fel de inspirate și le-am făcut dupa lungi căutări pe net. Nu știu ce m-aș fi făcut fără internet! Am găsit tot ce am avut nevoie, am avut răbdare să îmi fac liste cu prestatori, să citesc despre fiecare înainte de a face o alegere.
.
Am avut un singur dezavantaj: nu mă puteam întalni cu prestatorii aleși față în față, dar un lucru îi sigur: am simțit conexiunea și doar vorbind cu ei la telefon. Dar avantajul meu a fost că aici, am găsit să îmi comand toate detaliile și accesoriile pe care mi le-am dorit și nu au fost puține :D
Recunosc, am fost o mireasa a detaliilor, pentru mine au contat foarte mult și m-am lovit și de oameni care nu mă înțelegeau, dar într-un final am reușit să explic tuturor așteptările mele și să colaboram spre a realiza nunta noastră mult visată.
Am investit multe ore de căutari, am participat și la decorarea sălii… au fost multe nopți nedormite, dar a meritat totul pentru că am avut nunta cu parfum de călătorii vintage… și de la invitații, la buchetul de mireasă, la candy bar, la colțul nostru vintage, la tort, rochiță, butonii… toate au contribuit la realizarea acestei teme.
.
Un sfat pentru mirii care își organizează nunta de la depărtare: să nu se descurajeze pentru că găsesc foarte multe informații pe internet și pot avea nunta mult visată. Nu aveți dezavantaje atâta timp cât aveți încredere în prestatorii pe care îi alegeți… pentru mine asta a contat cel mai mult: am avut încredere deplină în toți cei aleși și știam că nu are cum să nu iasa totul bine!”
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Și bineînțeles filmulețul nunții!

Vlad si Alina from Timotei Jinar on Vimeo.

Georgiana & Marius: Deva, RO

2 June 2014 - Nunta

Georgiana & Marius - COVER

Am cunoscut marea familie Lazăr în timpurile când și eu visam la nunta mea … Colindam România în lung și-n lat cu rucsacul în spate, mărind factura la telefonul împrumutat cu fiecare km parcurs pentru că inima mea era în Chișinău, cu Sergio. Iar cele 5 surioare și un mic frățior mi se păreau prea mici ca să înțeleagă sentimentele mele de logodnică. Așa că mare mi-a fost mirarea când Dana, (prietena mea și mama Georgianei) m-a sunat să îmi spună că se mărită una din fete :D Sincer, nu aveam imaginea clară care dintre micile prințese se mărită, și mi-am dorit să o cunosc măcar din povestea de dragoste:
“Încă de la începutul liceului mi se strecurau gânduri despre ZIUA la care noi fetele visăm. Cu atât mai mult cu cât începuseră nunțile în familia Lazăr. Doua lucruri îmi aduc aminte cu siguranță: 1. spuneam că la sfârșitul anului 2 sau 3 de facultate voi spune “DA” în fața altarului chiar dacă nu îl întâlnisem pe Făt-Frumos și 2. îmi alesesem fotografii de nunta (încă de când am descoperit echipa bySergio). A venit și momentul în care eram Boboc din nou: oraș nou, colegi noi, locuință nouă. Cred că aici a deschis Dumnezeu cartea Poveștii noastre de dragoste și a început să scrie. Aici (în Timișoara) l-am cunoscut pe cel mai iubit dintre pământeni (atât de mine cât și de Creatorul sau). L-am cunoscut la un grup de studenți pe care el îl conducea. M-au atras de la început calmitatea lui, modul iubitor în care îi trata pe cei din jur și nu în ultimul rând relația lui cu Dumnezeu. Să nu uităm de dinții și zâmbetul lui, defect profesional fiind studentă la Stomatologie :))). Marius este tipul romantic, mereu reușea să mă surprindă cu ceva, și trebuie să recunosc că ador asta la el. La fel a reușit să mă surprindă cu cererea în căsătorie. Zâmbesc când îmi amintesc cât de bine a planificat totul încât nu am bănuit ABSOLUT nimic. În centrul Timișoarei, sub privirea atâtor bănățeni, iubitul meu a îngenunchiat în fața mea. Nu realizam ce se întâmplă, se întorceau prietenii noștri cu pancarde cu literele care urmau să formuleze întrebarea cea mai emoționantă din viață mea: Georgiana, vrei sa fii soția mea? Din cauza emoțiilor și a pulsului accelerat pe care îl simțeam în fiecare arteră, următoarea secvență pe care mi-o amintesc este ca am spus DA din toată inima. Îl iubesc din toată inima și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi l-a dăruit.” Georgiana
.
Chiar dacă nu mă gândeam încă din perioada liceului sau a facultății la ziua nunții, ci mai degrabă la prima bicicletă, prima mașină care o voi avea … în momentul în care cunoști persoana specială începi să te gândești tot mai mult la ea și mai ales la acea zi în care amândoi vom spune DA și vom începe o viață minunată în doi ;). Eu am început să mă gândesc la ziua în care voi spune DA din momentul în care am cunoscut-o pe GYA, o fata specială și minunată.
De atunci totul s-a schimbat… am început să mă gândesc tot mai mult la ea și mai ales la ce să fac pentru ca ea, să se simtă apreciată, fericită în prezența mea. În fiecare zi eram preocupat de felul în care mă comportam în prezența ei… de modul în care îi vorbeam… de gesturile pe care le făceam… pentru că îmi doream ca ea sa mă privească la fel.
La scurt timp după ce ne-am cunoscut, am început să ieșim tot mai des într-un grup mai restrâns și astfel am reușit să o cunosc mai bine și să îmi dau seama tot mai mult că ea e sufletul meu pereche. Într-o zi mi-am luat inima în dinți și am invitat-o la o plimbare pe malul Begai unde i-am mărturisit ceea ce simt pentru ea și intențiile pe care le am cu privire la noi. Și ce bine m-am simțit când am aflat că și ea simțea la fel. Chiar dacă am speriat-o putin prin seriozitate și intențiile pe care le aveam de la prima întâlnire, am început o relație foarte frumoasă din care nu lipseau momentele speciale, romantismul, surprizele, seriozitatea. Îi mulțumesc Lui Dumnezeu că am cunoscut-o și pentru că am întemeiat o familie atât de binecuvântată.
.
Greul avea să vină în momentul în care m-am hotărât să o cer de soție: transpirații, repetiții în fața oglinzii, alegerea inelului, modul în care s-o cer… prieteni chemați în ajutor. Dar totul a fost perfect – am dorit să o surprind… asta am făcut și în plus de asta a mai spus și DA!!! Eu am urlat de fericire în centrul Timișoarei ( pentru că acolo am cerut-o) “a spus daaaaaaaaaaaaa”. Sincer să fiu, nici eu nu mă recunoșteam, însă bucuria era prea mare.
Au început pregătirile de nuntă și astfel pe data de 28 iulie 2013 am spus DA în fața Lui Dumnezeu, a familiei și a prietenilor. Din tot sufletul o iubesc pentru că: e cea mai minunată, e frumoasă, dulce, scumpă, iubibilă și nu în ultimul rând deșteaptă. O iubesc pentru că are grija de mine și pentru că e cea mai buna bucătăreasă :D” Marius
.
M-au copleșit sincer acești doi copii. De la maturitatea lor în perceperea unei relații serioase și ce implică aceasta până la cele mai mici detalii. Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Bastrighinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Mircea & Lau​ra: Tg. Secuiesc

20 May 2014 - Nunta

Mircea-&-Laura-F

N-a fost chiar ca in povesti de la început. Când ne-am văzut prima data, in a 2-a zi de facultate, ne-am antipatizat reciproc … si nu putin :)). Însă niciodată sa nu spui niciodată. Dupa cateva luni am inceput sa mergem amândoi la dansuri, sa facem mâncare împreună, sa ieșim la teatru…apoi totul a urmat de la sine. Daca ne uitam cu atenţie in urma, parca Cineva ne-a călăuzit pașii ca sa ajungem împreună si sa ne demonstreze ca minunile exista. Practic, relația noastră s-a creat pe o minune :) Ne-am dat seama repede ca Dumnezeu ne-a sortit sa fim împreună, așa ca am trecut la treaba. A urmat o cerere in căsătorie ca in filmele cu scenariu complex, in care toate detaliile se leagă abia la sfârșit. Nu au lipsit din tablou trandafirii in posta, petale la metrou, vizita la muzeu, îndrăgostiți cu tricouri cu mesaje drăguțe, cântăreți ambulanți, cățeluși, multe alte surprize, si desigur, si inelul J

Daca pentru Mircea si Laura nu era ca in poveste de la început, pentru mine da. Încă de la început când i-am văzut mi-am dat seama ca sunt speciali, deosebiți, după cum vorbeau, se comportau se priveau. Respect si grija, dragoste si răbdare. Lucru ce cu siguranță l-au moștenit de la părinți, care luminau acelaşi emoții pozitive. Nici chiar cerul înnorat si ploaia nu puteau sa ii stingă atitudinea luminoasa lui Mircea si Laura. Abia la Restaurant, când am intrat in vorba cu ceva invitați care mi-au povestit mai mult despre ei doi. Despre inima mare a lui Mircea, ce o are pentru copii orfani si ai străzii. Despre relația minunata intre cei doi, despre valorile si deciziile lor in viața, atunci mi s-a făcut click de ce I-am simțit speciali :) Din cauza ploii am fost forțați sa facem fotografii doar in interior, dar in curând vine si o ședința “Love the Dress” sub cer senin! Dar aceiași ploaie nu ia împiedicat o gloata de vecinii sa iasă si sa blocheze mașina miresei când ea pleca la biserica, instaurând un mini post de vama, astfel “vameșii” nu iau dat voie sa treacă pana nu au primit ce au vrut (ceva tradiție  noua din zona :))
Ce pot sa zic despre Petrecere, va dați voi seama ce fel de oameni atrag in jurul lor Mircea si Laura daca ei sunt așa. Unde tuna se aduna! Aici cred ca fotografiile vor vorbi cat mii de cuvinte si vor transmite spiritual vesel al atmosferei de acolo!
Dumnezeu sa va binecuvânteze cu mulți copii tot atât de minunați ca si voi!

Ina & Gabi: Arad, RO

13 May 2014 - Nunta

Ina & Gabi

Știți cum e cu prietenii? Ai mai multă răbdare, îngăduință și speranță… Așa că pentru Ina cu Gabi, pe care îi cunoaștem personal ca oameni extraordinari si dragi, am tot astepta povestea lor de dragoste… Dar nu au resit sa ne-o trimita. Nunta lor a astepta cuminte pe server pana astazi, cand am spus ca o postam chiar daca inca nu stim toate detaliile povestii lor, insa ii stim pe ei! Am fost onorati sa le fim alaturi la nunta frumoasa, alaturi de multi oameni drag, parinti, rude, prieteni toti adunati pentru a le fi alaturi si a se bucura pentru ei doi, asa cum ne-am bucurat si noi!
.
Asteptam cu drag povestea,
Sergio :)

Alexandra & Axel: Satu Mare, RO

30 April 2014 - Nunta

Axel-&-Alexandra-COVER

În sfârșit a venit momentul așteptat să vă povestesc despre o nuntă deosebită și mai ales oameni deosebiți. Aici nu fac referință la faptul că este prima (și nu știu, poate ultima) nuntă a nostră la care Mireasa avut nevoie de acordul părinților pentru a se căsători (Alexandra era minoră :D) și bineînțeles că sub declarație pe proprie răspundere a luat-o de soție în luna de miere! O asumare de angajament mai oficială și juridică nici că se putea :))) Însă partea frumoasă despre care vreau să vă spun e CÂT de frumos se completează și ce minunat este ca din tinerețe doi oameni să găsească Dragostea lui Dumnezeu care i-a unit, la timpul potrivit. Axel managerul (și moștenitorul ;) firmei cu care de multă vreme facem albumele la bySergio. Pe lângă calitățile lui de cântăreț, chitarist este un tip responsabil, de caracter care mereu face tot ce poate pentru a ajuta oamenii, și părinții au toată aprecierea pentru calitățile investite în copiii lor. I-am cunoscut logodnica a doua zi după ce a cerut-o și ne-am bucurat enorm pentru bucuria lor, licărirea din ochii lor și relația dintre Alexandra și Axel.
.
De unde începe totul?
Se cunoșteau de aproximativ 3 ani, de când a început Alexandra să meargă la biserica la care mergea și Axel. “Din prima zi am văzut în Axel ceva diferit, ceva care m-a atras. Axel locuia în alt oraș și ne vedeam doar duminica la biserică, iar din această cauză timp de 2 ani vorbeam foarte puțin unul cu celălalt. Mereu am apreciat la el modul în care se comporta cu cei din jur și faptul ca avea mult bun simț. Este genul de băiat care mi-l doream. Am început să mă rog pentru el și Dumnezeu îmi dădea pace în acest sens. După o perioadă am început să ne vedem mai des, să socializăm mai mult și am descoperit că avem atât de multe în comun!”
.
“Eu, Axel, am văzut în ea o fată frumoasă și iubitoare. Am apreciat-o pentru că era o persoană sociabilă și credincioasă lui Dumnezeu. Am fost foarte apropiați și amândoi apreciem acum faptul că am fost foarte deschiși și naturali unul față de celălalt. Amândoi suntem iubitori de muzică, business, ne place mult sa călătorim și iubim parcurile de distracție! :D”
.
Știți că Axel este un chitarist foarte bun, eu cânt cu voce. Cântăm în aceeași echipă de închinare a bisericii Logos din Baia Mare, ceea ce este minunat pentru noi. Amândoi eram siguri de planul pe care Dumnezeu îl are cu viața noastră. După doar o lună am fost cerută în căsătorie într-un mod neașteptat pentru mine. Cântam amândoi pe scenă la o conferință națională de tineret iar după ultimul cântec liderul a anunțat că Axel va urma sa cânte la voce. Însă Axel nu a cântat ci s-a întors către mine în fața tuturor și m-a cerut de soție. A fost un moment atât de emoționant și copleșitor pentru mine! Bineînțeles.. am spus DA! :)) Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, pentru dragostea pe care a pus-o în noi și pentru toate binecuvântările din viața noastră!”
.
Mulțumim pentru nunta frumoasă, cuvintele pline de emoții și prietenia lor, și lui Daniel pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.