Roxana & Mihai: Bucuresti, RO

14 April 2014 - Nunta

Roxana-&-Mihai--COVER

Când am primit primul mail de la Roxana și Mihai, nu am știut, dar ar fi trebuit să îmi fac un ceai (sau un pop-corn) înainte de a deschide mailul lor. Pentru că după citire am avut impresia că am văzut un film, unul bun. Vă invit să faceți cunoștință cu stilul lor unic de a transmite caracterele printre rânduri… din cauza poveștii de dragoste și a detaliilor de cererii în căsătorie :))) și mai ales relația foarte interesantă pe care am citit-o între ei doi… Am fost încântată că a doua oară în viața mea de fotograf am primit câte un mail de la fiecare în parte (mire și mireasă) și multe detalii în povestea trimisă. Am fost pur și simplu încântată de ei doi și îi felicit pentru ceea ce au realizat împreună și pentru nuntă.
.
“Povestea noastră e relativ scurtă comparativ cu a altor cupluri, dar concentrată :-) Ne-am cunoscut în București (eu din Călarasi, el din Slobozia, apropo, județe-rivale hihi), printr-o prietenă comună, în 2011. Nimic spectaculos în afară de faptul ca aparent Mihai se uita peste pozele de pe Facebook ale prietenei mele, m-a identificat într-o poză, a pus degetul pe ecran (Italian mafia style) și a spus “Eu cu ea vreau sa ma întâlnesc”.  Vedeți și voi că nu am avut scăpare :) Revenind, suntem destul de diferiți: eu, fată cuminte, șefă de clasă, career-oriented, super răbdătoare și cu grija să nu rănesc sau deranjez mai pe nimeni niciodată. Mihai, super vorbăreț, spontan (și foarte impulsiv), convingător, puternic. Cum spuneam, relația a fost intensă de la început, frumoasă și tumultoasă pe alocuri, dar cu siguranță memorabilă. Nici un an nu a trecut, iar eu am avut șansa să plec cu firma în Germania (and here I am, still). Așa că, în prezent, universul nostru este alcătuit din Skype, bilete de avion, weekenduri și plânsete de dor din partea mea. După cum vedeți, scriu cam mult… Așa că acum îl voi testa pe Mihai, și o sa îl rog pe el să povestească partea cu cererea și căsătoria, pentru că meritul îi aparține 100%.”
.
“La circa 6 luni de când am cunoscut-o pe Roxana am realizat că este cel mai bun și curat om pe care îl cunosc. Calitățile pe care le-am găsit la ea, sincer nu prea le-am întâlnit la nimeni. Sper să și rămână așa lucrurile, să nu le altereze timpul și mai ales sa nu le alterez eu :)). Bătrân și bolnav cum eram și iubind un om deosebit, m-am trezit cu gândul căsătoriei într-o dimineață și, surprinzător, nu l-am rejectat. M-am pus pe treaba… Știind că îi plac Barcelona și Lisabona, am ales să găsesc întâi locația unde să o cer. După diverse discuții și experiențe, am ales Barcelona, pentru Iunie 2012. Excursia practic a fost achiziționată în Decembrie 2011 și făcută cadou Roxanei de Crăciun, bineînțeles fără a da de înțeles că se va întâmpla ceva extraordinar acolo.
.
Apoi am sunat o prietena creatoare de bijuterii și discutând am ajuns la următoarele chestiuni: ea va crea inelul de logodna (de la faza de desen pana la produsul final, (cred ca de prin Etiopia a venit diamantul). S-a apucat prietena mea și a desenat câteva modele, ba unul chiar l-a făcut din argint ca sa îl vad live. Nu mi-a plăcut nimic și am început sa desenăm amândoi. Pe lângă noi doi, s-a implicat și designer-ul din fosta mea echipa de la job și a venit și el cu idei. Până la urmă, am ajuns la ceva final, sa-i spunem… o lalea. Am adus diamantul, am topit aurul, am creat inelul și l-am pus bine (nu vă mai povestesc cum nu reușeam să îi fur Roxanei un inel, ca să îi iau mărimea, pentru că nu se dezlipea de mine :))))
.
Pentru că nu pot ține un secret, am dat din gură la câteva prietene de-ale ei planul meu cu Barcelona. Apoi, m-am panicat instant că cineva a ciripit și ea se așteaptă, așa că am decis să devansez momentul și Barcelona să rămână un alt plan frumos. Cum în luna mai plecam în vizită la Munchen, am decis să o fac atunci. M-am uitat, împreună cu cea care ne va fi nașă, ce chestiuni interesante sunt în Munchen și în împrejurimi și am găsit locul potrivit: castelul de la Neuschwanstein. I-am sugerat Roxanei că vreau sa îl văd, ea cunoscând pasiunea mea pentru castele, iar ea tocmai se uită pe net și încerca să îmi facă o surpriză rezervând bilete de tren până acolo. Așa că s-a potrivit bine și nu am creat suspiciuni. Am plecat spre Munchen (cu inelul în bagajul de cală – și acum simt emoțiile de când mi-am dat seama că dacă ăla pățește ceva pierd inelul) și am fost foarte cuminte în acele zile, neașteptat de cuminte și bun după cum spune Roxana. Și a venit ziua de vizitat castelul. Am ajuns acolo, am urcat pe jos, am ajuns, am făcut poze, etc… eu am văzut în zare un pod între doi munți, un loc de unde se și vedea castelul în toată splendoarea lui. Așa că am spus Roxanei că vreau să merg acolo și m-am decis că acolo să o cer. Am ajuns la pod… Înainte de ultima curba a drumului care ducea la pod, am scos cutia cu inelul din geantă, fără să vadă Roxana, am băgat-o în buzunar și… ȘOC: acolo era atât de aglomerat că nu puteai să ajungi pe pod, chiar te puteai panica văzând câți oameni se înghesuie și gândindu-te că podul ăla de lemn uscat poate oricând cădea. Aveam cutia în mână când am dat de aglomerație și nu mai reușeam să o bag în pantaloni… un spaniol a văzut, a început să râdă și să spună în spaniolă prietenilor ceva de genul `uita-te la ăla, are un inel`… și era foarte încântat dându-le ălora coate și râzând spre mine. Iar Roxana știe spaniolă. Însă nu a fost atentă, eu le-am făcut ălora semn nervos să tacă și am ajuns până la urmă pe pod. Pod care scârțâia și nu vroiam să stau mult acolo. Băgasem cutia în pantaloni și stăteam cu mâna pe ea (ca deh, așa am învățat în București). Roxana m-a rugat să fac poze eu, pentru că am mână mai lungă și e aglomerat. Am scos mână din buzunar, am împins piciorul în față ca să simt tot timpul cutia și m-am apucat de poze. În 2 minute am terminat și am convins-o să plecăm de acolo.
Acum, eram sincer panicat pentru că încă nu făceam ce îmi propusesem. Roxana a vrut, de dragul meu, să o luăm pe un drum prin pădure. I-am replicat că vreau să mai văd o dată castelul, așa ca să ne întoarcem pe unde am venit. Am ajuns acolo și am rugat-o să mai facem poze pe o platformă care era deasupra prăpastiei. A fost puțin intrigată, pentru că tocmai făcusem poze acolo, însa i-am spus că era ceață dimineață și nu se vedea prea bine… iar acum e lumină mai buna.
.
Ea s-a dus la margine, lângă balustradă, iar eu trebuia să dau aparatul cuiva și să spune acel `Can you please take some pictures for us, please` pe care tot îl spunem în călătorii. Am văzut un cuplu… amândoi pe la 35-40, amândoi cu niște tunuri de aparate. Am zis “Stai să vezi acum poze frate, sunt buni ăștia… aleg gagica, că e mai impresionabilă teoretic…” Și i-am dat doamnei aparatul, spunându-i că am de gând să o cer de nevastă pe domnișoara cu care eram. Femeia nu a înțeles exact, s-a cam blocat… iar eu m-am dus spre Roxana și m-am pus direct în genunchi, cu cutia în mână. Cutie care, cum mulți au pățit, nu prea vroia să se deschidă fix atunci. Evident că aveam vreo 2-3 povești geniale pregătite… emoționante, cuvinte mari, etc… s-au dus toate… și nu am reușit decât să pun oarecum simplu întrebarea. În timpul acesta, genunchiul meu drept se apăsa pe pământ și era exact pe o zona cu multe pietricele… le simțeam în inimă, atât de ascuțită era durerea aia :)) și pentru că Roxana îmi explica cum ca e surprinsă și cu aoleuri… – Am rugat-o să zică orice, numai să mă ridic de pe pietrele alea. A zis DA, DA, DA! Și uite-așa am scăpat de chin. A început însă veselia organizării nunții!!!”
.
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și Bastrâghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Damaris & Dani: Sighisoara, RO

13 April 2014 - Nunta

Dani-&-Damaris-COVER

Damaris și cu Dani s-au cunoscut acum mulți ani în Germania la o întâlnire de biserici. Abia după un an de la acea întâlnire, Dani a decis să viziteze România, Bistrița, iar ingenioasa Damaris a venit cu 10 motive pentru care merita să viziteze Mediașul. Eu am făcut clasa a 8-a în Mediaș, așa că pot ușor găsi 10 motive pentru care acel orășel îmi este drag… Nu știu dacă acea listă a conținut cel mai important motiv – pe Damaris :)) știu însă cel mai important lucru și anume că a reușit să-l convingă pe Dani, care s-a lăsat ușor convins (știind cine îi dă motivele) și uite așa a început povestea lor de dragoste. “Dani fiind în Germania, am păstrat legătura telefonic și de câte ori putea, Dani venea în România dar nu în Bistrița, ci în Mediaș ;) După doi ani de relație într-o vizită cu familiile la Paris, Dani a făcut marele pas și ma cerut în căsătorie pe turnul Eiffel” Damaris.
.
Dani: “La întâlnirea de Biserici am pus ochii pe Damaris. Mi-a plăcut foarte mult și mi-am zis că TREBUIE să o cunosc pe această fată, dar ea nu ma băgat în seamă și nici nu am vorbit atunci cu ea. Prima dată am vorbit pe internet. Damaris mi-a spus că i-am părut un șmecheraș și jumătate (așa probabil au fost interpretate emoțiile și planurile mele). Așa că am vorbit foarte rar. Când am fost în România și după ce ma convins Damaris cu cele 10 motive, mi-am închiriat o mașină și am mers singur până în Mediaș. Eu nu am știut drumul până în Mediaș așa că drumul acesta o fost o mică aventura pentru mine care însă a meritat din plin totul!”
.
Gândindu-mă la Damaris, și cât de frică îi este de înălțime – merită aplaudată pentru curajul de a urca sus pe turnul Eiffel :)) De altfel, sunt amândoi sunt doi oameni curajoși, frumoși la chip și suflet și le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag
Silvia.

Liora & Gabi: Cluj, RO

11 April 2014 - Nunta

Liora-&-Gabi-Cover (2)

Povestea Liorei cu Gabi pornește pe străduțele înguste ale Veneției. “Ne-am cunoscut la Veneția (uneori pare incredibil chiar și pentru noi) într-o seară de octombrie acum aproape 6 ani… Am cutreierat atunci pentru prima dată străduțele înguste și pline de farmec ale orașului având un ghid personal. Exuberantul viitor arhitect ce avea să îmi devină soț. Inelul l-am primit tot la Veneția și tot într-o zi frumoasă de toamnă. De atunci, am hotărât să “construim” împreună, învățând în fiecare zi ceva mai mult despre noi și unul despre celalalt, despre iubire, iertare, prietenie și viață.”
.
Iar nunta lor a fost exact așa cum și-au dorit-o, alături de mulți oameni frumoși la suflet și foarte dragi lor. Mulțumirea li se citea pe fețele Liorei cu Gabi. Iar tatăl Liorei a înduioșat atmosfera cu lacrimi ascunse de aparatul foto și invitați ;) O nuntă foarte veselă, plină de invitați și momente frumoase artistice. Am salivat pe lângă masa delicioasă de dulciuri care mi-au stricat dieta :)) și un tort ce îți lăsa gura apă a încheiat ziua fabuloasă. Liora și Gabi însă abia au început proiectarea vieții de familie! Caracterele lor frumoase sunt materialul prețios și cel mai important în construcția de care s-au apucat și pe post de arhitect, Gabi are în față o lucrarea frumoasă de continuat alături de frumoasa Liora. Ei continuă să călătorească împreună. Așa cum spun și ei doi “în fond… orice relație este o călătorie, nu? Iar pe a noastră ne-o dorim sa fie cât mai frumoasă, cu oameni buni alături, cu momente fericite care să ne taie respirația, amintiri luminoase iar pacea și iubirea să ne însoțească mereu!” V-am spus că sunt “arhitecți” talentați? Uite și dovada – știu cu exactitate ingredietele necesare unei căsnicii frumoase și de durată!
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
.
PS și ca să vedeți ce mică este lumea, în timpul petrecerii Gabi a descoperit cu mare uimire că bunicul său și bunicul Liorei au făcut în tinerețe armata împreună! :))) Aveți grijă și memorați oamenii de lângă voi, nu se știe unde se pot intersecta potecile…

Nicoleta & Cosmin: Bucuresti

8 April 2014 - Nunta

Nicoleta-&-Cosmin--COVER

Hai să vă povestesc despre o nuntă frumoasă și deosebită de tiparele nunților Românești. Încă din primul mail am aflat mai multe despre ei: “Organizăm un eveniment restrâns pentru că nu ne vedem prinși într-o horă în fața blocului, cu mireasa furată, găina jucată și așa mai departe plus că elementul cheie de la nunta noastră vrem să fie bucuria oficializării dragostei, nu tradiții și stres.” Revenind la povestea lor de dragoste și cum au ajuns la nuntă, am aflat că au fost două cereri în căsătorie! “Cererile în căsătorie au fost 2 pentru că de fiecare dată am reușit să stric momentul :)) 1. În Barcelona – cătând harta în geanta lui am găsit inelul și l-am întrebat foarte draguț: ce-i cu asta aici, măi, Cosmine?! 2. În Bruxelles când n-am găsit inelul dar avea el o aplicație pe telefon… așa că mi-am dat seama ce urmează… și n-am mai stricat momentul, în schimb m-am amuzat copios pentru că era terminat de emoții! Eu am știut de la prima întâlnire că el este prințul (șoarece/motan) pentru că eu așa îl drăgălesc – plus că eram așa fericită când ne-am cunoscut și totul era atât de frumos încât nu am “mediatizat” relația noastră… am fost egoistă și m-am bucurat singură de momentele noastre.” Este greu să îmi imaginez cum ar putea Nicoleta, draga de ea, să țină ceva ascuns. În general confirmă că este o carte deschisă pentru cei din jur. Partea cea mai amuzantă este: “că îmi puneam telefonul să sune dimineața cu câteva minute mai devreme  ca să mă gândesc la Cosmin…”
.
Așa i-am cunoscut eu, îndrăgostiți simplu, sincer și povestea lor continuă. De dimineață am admirat gusturile Nicoletei cu privire la rochiță, machiaj și coafură după care am fugit (evitând bălțile cu apă) spre Biserică. După cununia binecuvântată de Dumnezeu și nori, am avut ocazia să văd o nuntă cum nu am crezut că o să văd în România. Fără alai și grabă mare ne-am îndreptat spre restaurant unde au fost rezervate câteva mese pentru cei mai cei invitați (vreo 30 la număr). Așa au decis Nico și Cosmin. Au vrut o cină prelungită într-un cadru intim. Fără formalități, fără obligații, fără cutie pentru plicuri sau loc pentru daruri. Planul a fost ca terasa restaurantului să găzduiască evenimentul, însă ploaia le-a stricat planurile. De apreciat însă a fost bucuria lor neumbrită de ceața de afară. Când ploaia a mai încetinit, Nicoleta cu Cosmin au ieșit pe terasă pentru pașii de dans pregătiți. Așa că au avut și primul dans în ultimele raze de lumină și picuri cernuți de ceață. Iar pe la 8-9, a apărut un tort super drăguț, ca de jucărie, unic și gustos.
.
Aplaud inițiativa lor plină de curaj. Au decis să facă nunta așa cum au crezut ei de cuviință. Au vrut să fie unică, pe frecvența lor. Nu le-a fost frică de vorbe sau altele. Așa recomand ficărui cuplu – faceți ceea ce credeți că vi se potrivește, ceea ce vreți să faceți – și nu contează ce ați ales să faceți, o nuntă modernă sau una tradițională – faceți-o cu satisfacție, bucurie maximă și nu vă lăsați perturbați de nimic ce intervine și nimeni să nu vă fure veselia zilei!
.
Vă mulțumesc, dragilor, pentru onoarea de a mă fi văzut parte din nunta voastră deosebită și unic de frumoasă și mulțumesc Bastrighinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Ioana & Paul: Poiana Brasov, RO

3 April 2014 - Nunta

Ioana-&-Paul--COVER

Drumurile noastre erau foarte diferite, dar s-au întâlnit. De atunci mergem impreună înainte, învățăm să ne iubim, construind un cămin așa cum ne dorim. Râdem împreună, dezbatem, ne contrazicem și devenim în fiecare zi tot mai mult o familie. Începând de la felul în care ne-am cunoscut, când am devenit colegi de muncă, continuând cu cererea perfectă în căsătorie din ajunul Crăciunului, vacanțele de ski, nunta așa cum ne-am dorit-o și momentele mărunte de zi cu zi care ne fac sa zâmbim sincron. Privim în urmă cu nostalgie la ziua în care ne-am spus “DA” și înspre viitor cu încredere și entuziasm.
.
Vă spun cum i-am cunoscut eu pe Ioana cu Paul – cu gurile până la urechi și ei și nașii :)) O nuntă fără stres, așa cum ar visa fiecare mireasă! Dar pe cât de deschiși sunt la chip și râsete pe atât sunt de modești în a spune mai multe cuvinte despre ei doi. Din prezența prietenilor și lucrurilor am intuit că iubesc oamenii, respectă părinții, apreciază frumosul… FB-ul m-a ajutat să descopăr cât de mult iubesc călătoriile, schiatul și probabil din acest motiv au ales o locație care îmbină turismul, eleganța, schiatul, natura și bucurie. Hotelul Aurelius din Poiana Brașov a făcut ca nunta să poarte farmec și le mulțumesc pentru prietenia lor, invitația la nuntă și mulțumesc și Florentinei pentru prietenia ei și pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Diana & Dragos: Drobeta Turnu Severin, RO

2 April 2014 - Nunta

Dragos-&-Diana-COVER

Iubesc oamenii simpli, sinceri și modești a căror frumusețe începe din interior și se revarsă spre oamenii care îi înconjoară. Povestea Dianei cu Dragoș este frumoasă prin simplitate și sinceritate. Am admirat dragostea deschisă îndreptată spre toți care au venit să se bucure de nunta lor. Chiar dacă au trebuit să își organizeze nunta de la distanță, au decis să o facă în patria lor pentru că doar așa puteau fi cei mai mulți dintre cei dragi alături. Bineînțeles că am fost curioși despre cum s-a ajuns la decizia nunții.
.
Am aflat că a fost dragoste la prima vedere în primul an de facultate, al Dianei – al doilea an pentru Dragos. Totul îmbrăcat în vise și speranțe. Dorința de a se bucura din plin de ce urma să trăiască. Nici unul însă nu se gândea la ideea de a începe o poveste de dragoste ce urma să o cunoaștem și noi și să continue pentru tot restul vietii.
.
“Printre primele seri ale lunii Octombrie 2009, am organizat o ieșire în oras, nestiind ca acea seară va ramane una atât de importantă în viața noastră. Dragos a fost întâmplător invitat. Ce am remarcat la el a fost simțul umorului, atenția la detalii, și sinceritatea.” Dragoș în schimb a fost fascinat de: “Simplitatea si modestia Dianei. Ne-am început povestea de dragoste chiar în preajma Sarbatorilor de Craciun. Momente fericite, pline de intensitate și entuziasm aproape copilăresc de ce urma.” Concretizarea într-o cerere de căsătorie a fost “Cum nici nu puteam visa. Dragos m-a rugat să îl însoțesc la petrecerea de Craciun a companiei în cadrul căreia lucra. Totul a decurs normal până în momentul sosirii noastre la restaurant, când am constatat că suntem primii sosiți (de fapt singurii :)). Mirată, l-am întrebat ce se întâmplă, răspunsul lui fiind că a dorit să îmi organizeze o surpriză cu ocazia aniversării noastre , ca și în anii trecuți, însă surpriza a venit în momentul în care așezându-ne la masă, am ciocnit un pahar de vin și m-a intrebat: “Tu ai văzut ghiocei iarna?” Emoționată, întrucât ghiocelul este floarea mea preferată, i-am răspuns că este imposibil… Moment în care mi-a oferit inelul spunându-mi: “Vrei sa fii ghiocelul meu?” DAAAAAAAAAAAA am vrut.
.
Când am citit povestea lor împreună cu invitația la nuntă, am vrut și eu! Apropiindu-mă de Diana cu Dragoș am înțeles cât de adevărată a fost cererea lui Dragoș. Diana este cu adevărat un ghiocel în suflet. Unul gingaș, fermecător prin bunătatea pe care îl inspiră. Aducător de speranța primăverii și a reînvierii naturii. Îmbie la dragoste, romantism și sentimente calde îmi inundă sufletul când mă gândesc la ghiocei și la Diana. Mă bucur că am avut onoarea să cunosc doi oameni deosebiți în atitudine. Valoroși dar modești și focusați nu pe ei înșiși ci pe unul pe celălalt și pe alții. Nu pot să nu apreciez și natura liniștitoare. La un moment dat în aceeași fotografie aveam două țări în obiectiv ;) Am apreciat creativitatea lor, inteligența emoțională pe lângă două minți sclipitoare iar când se întâmplă ca aceasta să se combine și cu frumusețea fizică, ceva genial rezultă, așa cum am și avut bucuria să văd.  Iar în primul rând vreau să le apreciez atitudinea lor lipsită de orice stres! Au fost un zâmbet și voie bună, bucurie … nici o urmă de grijă, supărare, nemulțumire… nici o umbră pe fețele lor fericite. Îmi doresc ca toate nunțile să fie la fel prin bucurie de la pregătiri până la tort!
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful evenimentului superb din viața lor și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Craita & Andrei: Bucuresti, RO

31 March 2014 - Nunta

Craita-_-Andrei--COVER

S-au cunoscut în Bucuresti. S-au indragostit în Japonia. S-au apropiat în Cuba. A cerut-o în Paris. Au început viața de miere în Thailanda. Dar, zic ei, “cel mai frumos loc din lume e în brațele celuilalt, oriunde ne-am afla.”
.
“Ne știam de 3 ani din biserica la care mergem amândoi, însă am interactionat foarte puțin de-a lungul anilor. În toamna lui 2012, am fost chemați în echipa de organizare a activităților pentru tinerii bisericii. Dintrodată, am ajuns să ne vedem foarte des, așa că ne-am cunoscut mai bine prin acest cadru de implicare în biserică.
[Crăița] Știam că e artist, că terminase UNATC – Imagine de Film. Mi-a inspirat de la început respect și admirație, pentru că părea un tânăr foarte promițător și ambițios, antreprenor cu inițiative și realizări impresionante, deștept și arătos.
[Andrei] Primele lucruri care te izbesc la Crăița sunt atât frumusețea ei, cât și personalitatea debordantă de vitalitate și bucurie autentică. Știam ca terminase Cibernetica și lucra în IT, se vedea că este o fată încrezătoare și determinată, plină de creativitate și idei captivante.
.
În aceeași perioadă, fiecare dintre noi eram într-un punct al vieții în care ne rugam mai mult ca niciodată pentru viitorul partener de viață. Şi culmea, ne rugam cam la fel.
[Crăița] De mică am învățat niște principii despre căsnicie, și mă bucur că le-am înțeles rostul. Mă rugam atunci simplu pentru: 1) un soț înțelept, care să Îl iubească pe Dumnezeu mai mult decât mine și mai mult decât pe mine, ca să îl pot urma ca liderul familiei; 2) să fie extrem de chipeș și atrăgător ca să-l pot iubi nebunește. :p
[Andrei] Înțelesesem că o căsnicie cu adevărat împlinită e cea centrată în Dumnezeu, nu în noi. Așa că am început să mă rog cu credință pentru acea fată care să gândească la fel. Și, un pic egoist, mă rugam, dacă se poate, să fie totuși și cea mai frumoasă fată din lume.
Spre uimirea şi fericirea noastră, răspunsul s-a conturat curând…dar la distanță de jumătate de glob unul de altul.
[Crăița] Fiind plecată singură în noiembrie 2012 în Japonia în delegaţie, am început să vorbim mai mult și să ne rugăm specific. Niciunul nu vroia ceva de probă, fără finalitate. Aveam aceeași viziune, aceeași pasiune pentru viziune și ne fascina tot ce descopeream unul la altul. Părea foarte clar împlinirea tuturor viselor și rugăciunilor noastre. Așa că amândoi am știut că ne vom căsători, înainte de primul sărut. :)
.
[Crăița] În avion spre casă, zburam şi la propriu şi la figurat…Știam că voi ateriza chiar în braţele viitorului meu soț.
[Andrei] După ce a aterizat, totul s-a desfășurat extrem de rapid: în prima zi ne-am sărutat prima oară, a doua zi ne-am spus că ne iubim, a treia zi i-am spus că vreau să îmi petrec toata viaţa cu ea, şi a patra zi, am cerut-o în căsătorie. :) Si mi-a zis DA!
[Crăița] Fără inel…inelul a venit 3 luni mai târziu. :) În februarie 2013, am fost într-o călătorie misionară în Cuba, eu să traduc, Andrei să filmeze. Pastorul nostru ne tot sugera să ne logodeasca oficial acolo. :)) Dar nu s-a întâmplat. Şi eu mă gândeam: “oare unde şi cum va face momentul mai memorabil?”
Ei bine, a fost mai memorabil și romantic decât mi-am imaginat vreodată! De 1 Martie mi-a dăruit un mărţişor surpriză: o excursie la Paris pentru 8 Martie! Și pe 8 Martie m-a cerut ca în povești, în genunchi și cu un inel superb, pe podul Pont Neuf pe râul Sena, unde am prins nişte lăcăţele cu numele noastre… Apoi ne-am suit în vârful Turnului Eiffel să vedem tot Parisul…eram în culmea fericirii!
[Crăița] M-a făcut să mă simt ca o prințesă, ca cea mai adorată femeie din lume, și asta face în fiecare zi plin de pasiune, blândețe, bucurie și creativitate. Tot ce văd la el, dragostea și siguranța pe care mi le oferă, mă fac să îl ador și să îl respect din ce în ce mai mult.
[Andrei] Crăița mă face să mă simt perfect în fiecare clipă. Nu mă pot sătura să îi admir în fiecare zi frumusețea, să o alint, să o fac să râdă și să mă bucur de felul în care mă înalță cu orice ocazie prin respectul plin de naturalețe pe care mi-l arată. Văd cum iubirea fără margini pe care i-o port se concretizează atât de natural și de frumos într-o unitate perfectă creată de Dumnezeu doar în cadrul căsătoriei.
.
Nunta am pregătit-o singuri, cu multă energie și nerăbdare, în doar 3 luni, printre o mulțime de alte proiecte. A fost o nebunie memorabilă. Iar ziua nunţii o altă nebunie, cu dragoste şi prieteni şi ploaie din abundenţă…belşug de binecuvântare…Iar luna de miere…cireaşa de pe tort! O miere din care nu mai ieşim! 30 iunie 2013 – “From This Day Forward” este motto-ul căsniciei noastre, inspirat din această serie pe care o recomandăm tuturor.”
.
La cât de frumos au vorbit unul despre altul Crăița și Andrei, eu nu cred că aș putea adăuga ceva. Le-am cunoscut pe Crăița și surorile ei frumoase, pe când Bucureștiul încă era casa noastră. Vestea căsătoriei lor am primit-o în minutul următor când Crăița si Andrei au aterizat din Paris. După voce îți puteai da seama că s-a întâmplat ceva extraordinar! La cat de emoționat vorbea nu știu când reușea sa respire :)) Am fost onorați de invitația lor și am așteptat nunta de basm de la domeniul Royal Horse, Snagov. Emoțiile de dimineața s-au datorat nu doar evenimentului mult așteptat ci și norilor care tronau deasupra Bucureștiului vestind ploaie și (după cum unii spun) – bogăție ;) Dragostea este cea mai mare bogăție pe care o putem avea așa că le doresc tot atâtea momente de iubire câte picături au căzut în acea zi. În ziua nunții Crăița și Andrei au fost îmbibați de dragoste. Frumusețea regală a Crăiței a fost elegant acompaniată de Andrei, un gentleman impecabil, ca la carte.
Pentru că mirii noştri au călătorit așa de mult, la nuntă au fost invitați din mai multe țări, culturi, chiar și din Cuba. Aceștia au participat la un joc deosebit în care fiecare trebuia să vorbească doar în limba lui și să asambleze împreună o lampă. Spre surprinderea mea s-au descurcat mult mai bine decât constructorii turnului Babel :D Erau și de așteptat jocuri originale la creativitatea mirilor, așa că am râs și ne-am delectat de povestiri, muzică cubaneză și jocuri care mai de care.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Mihăiță pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Cristina & Gabi: Arad, RO

17 March 2014 - Nunta

Cristina-&-Gabi--Cover

Acasă este cel mai bine! Spun eu și alții care știu cum este să petreci zeci de ore pe drum. Eu cel puțin, care m-am mutat din loc în loc la aproximativ fiecare an, este greu să definesc unde este casa mea. Cineva a spus că “acasă” este acolo unde sunt cei dragi. La cât călătorim, avem oameni dragi peste tot și ceea ce știu cu siguranță este că toți suntem călători pe acest pământ. Nu există loc pe acest pământ unde să fim acasă cu toți cei dragi. Așa că nădejdea și bucuria este că într-o zi vom ajunge în cer și vom sărbători veșnic. Până atunci însă mă bucur de fiecare moment frumos de pe acest pământ unde pot vedea mai mulți oameni dragi în același timp. Și ce bucurie când poți petrecere la o nuntă cu vechi și noi prieteni. Prin prietena mea Dana am cunoscut-o pe Cristina, o nepoata frumoasă și la suflet și la chip. Și câtă bucurie să aflu că nunta va fi în Arad!
.
Am citit multe poveşti de dragoste. Asta, însă (așa cum spune Cristina), nu e o poveste despre iubire, ci mai degrabă despre salvare. “Pentru mine, a fost sentimentul că Dumnezeu mi-a trimis îngerul păzitor. Al doilea înger, după ce l-am pierdut pe primul… Abia schimbasem hainele de doliu, dar încă îmi părea întunecată viaţa fără mama. Nimic nu avea sens. Era foarte frig pentru martie. Prietenii plănuiau o misiune la Cluj la care nu intenţionam să particip. Emma, sora mea, m-a convins să merg. La finalul întâlnirii de tineret de acolo, îmi amintesc cum am auzit pe cineva rugându-se despre bucurie şi speranţă. Eram mulţumitoare pentru pacea pe care am găsit-o în Biblie, dar in momentul acela, sincer, nu credeam că pot spera la mai mult. Mi-am dat seama apoi că vocea pe care am ascultat-o cu ochii închişi era a lui Gabriel.
Cum reuşeşte să se deschidă floarea de cactus în desert, însetată, dar mai frumoasă ca orice, asa a înflorit prietenia noastră la 350 de km depărtare unul de altul, timp de aproape trei ani. Eu sunt din Arad, iar el din Constanţa, şi astfel am ajuns să ne vedem în cele mai neaşteptate locuri din ţară, şi nu numai: într-o tabără de misiune în Oltenia, la ski în Austria, la Oradea într-o călătorie cu trenul, însoţiţi de bunicul şi fratele meu (zi memorabiliă!) şi cine ştie în câte alte părţi. Fiecare întâlnire am preţuit-o ca pe o minune şi pas cu pas, am văzut cum se deschide în faţa noastră un drum pe care să mergem împreună. Nu credeam că mă va cere în căsătorie prin jocul “Spânzurătoarea”, dar imi place foarte mult cât de imprevizibil e Gabi.
Şi iată-ne în ziua nunţii, când ne-am trezit cu un gol în stomac, emoţii exuberante, entuziasm, grabă şi cu siguranţa că “Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste.”
.
Am ajuns în dimineața nunții la Cristina, o casă plină de rude, multe emoții, gălăgie și veselie. După pregătiri a urmat momentul solemn de cununie religioasă alături de toți cei dragi. Mulți prieteni veniți din diverse colțuri de Românie și lume și-au spus aprecierile pentru Cristina și Gabi, caracterele lor frumoase și relațiile frumoase pe care le-au legat oriunde au fost. Am ajuns după aceasta la sala de mese frumos decorată  în stil romantic, culori pastelate și mâncare bună ;) Iar când oamenii și-au astâmpărat foamea, a urmat veselia programului. Jocuri deosebite și multe râsete în sală. Tineri multi și frumoși, băieții și fetele de DesiderioQuintet au animat muzical atmosfera. Ce să vă spun? Atât de tare a iubit (mai ale Gabi) sesiunea foto, încât au decis că vor să ne mai vedem și la un LTD la un apus fabulos din Arad.
.
Multumesc dragilor vouă și Danei  pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Ruben pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Chiva & Sorin: Bucuresti, RO

14 March 2014 - Nunta

Sorin-&-Chiva--COVER

Sorin – Bucureștean veritabil și Chiva - Arădeancă a noastră, de-acasă, au ajuns în Londra și acolo s-au și cunoscut. A trecut ceva timp, mai ales 5 ani luuungi în care s-au îndrăgostit unul de celălalt și în cele din urmă au devenit un cuplu.
.
“Dacă e să ne facem o descriere, cel mai bine e sa vă spunem cum eram noi când ne-am cunoscut. Practic, ca nuca în perete, eu (Chiva) eram o persoană foarte convențională, clasică, și nici nu îmi închipuiam că nu o să imi găsesc un băiat tot de genul acela. Asta până când a ieșit Făt Frumos în cale. Numai că Făt Frumos era total opusul a ceea ce mi-am imaginat eu. Nu mă așteptam la cal alb, dar nici la blugi largi, hanorac până la genunchi, ce mai, rapper în toată regula! M-am uitat la el și m-a umflat râsul! Prima mea întrebare a fost “Tu de unde ai mai apărut?” Habar nu aveam că el de fapt își pusese în minte să mă cucerească înainte să mă cunoască face to face. Dar despre asta probabil că o sa va povestească Sorin mai multe și cu toate astea, aveam sentimentul că lucrurile nu vor mai fi la fel pentru mine :D
Timpul a trecut și au urmat invitațiile în oraș, telefoanele, la care nu am dat prea mare importanță la început, Sorin a plecat în România și la un moment dat mi-am dat seama ca am ajuns să vorbim la telefon câteva ore pe zi. Recordul a fost de 5 ore jumătate :)) <Câtă bucurie pentru companiile de telefonie :D > Pe măsură ce a trecut timpul, a crescut și dragostea noastră, deși dificil pentru ca eram două personalități total diferite! Am ezitat, am luat pauze, apoi din nou ne dădeam seama ca unul fără altul nu putem până când în cele din urma am hotărât să dăm ce avem mai bun din noi pentru a ajunge la o finalitate frumoasa. De atunci, obstacolele au devenit punți de legătură între noi. Am învățat să iubim, să renunțăm la noi înșine în favoarea celuilalt, să iubim la modul practic și să plătim prețul unei iubiri pe care o întâlnești o dată în viață… încă învățam acest lucru, doar că am ajuns la un stadiu diferit… un stadiu la care vrem să facem publică dragostea noastră iar acea promisiune de a ne iubi necondiționat de conjuncturi, să o aducem înaintea lui Dumnezeu unde să fie pecetluită de Dragostea si Harul Lui.”
.
Cel mai mare drag îl avem să revenim în familiile unde am mai avut miri. Ne simțim deja de-ai casei pentru că am avut onoarea să particip la nunta Adinei cu Alex. Printre glume, veselie hoție de mireasă, un joc de poker amuzant pentru a o recupera și altele am ajuns la tort și cu mare bucurie așteptăm următoarele nunți din familia lărgită ;)
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Ionel pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Irina & Adelin: Suceava, RO

14 March 2014 - Nunta

Adelin-&-Irina-cover

Ca orice poveste, totul începe cu “a fost odată….”.  Povestea noastră începe și ea la rându-i cu “au fost odată doi prieteni”. Ne-am cunoscut în toamna lui 2008 cand eu, Irina, am vizitat pentru prima dată Clujul. M-am indrăgostit imediat (de atmosfera de acolo) și în vara anului 2009 m-am decis să schimb Bucureștiul pentru Cluj.” “Când povestesc despre prima dată când ne-am cunoscut, eu, Adelin, îmi amintesc foarte clar rochia neagră cu buline albe cu care era Irina îmbrăcată. Pe scurt, am devenit prieteni. Ne-am cunoscut așa cum suntem, fără false pretenții și ascunzișuri, ci naturali și sinceri. Asta ne-a legat foarte mult înainte să realizam că de fapt simțim mai mult unul pentru celălalt decât o simplă amiciție. După aproape 2 ani ne-am facut curaj, am trecut peste prejudecata că “o relație va strica prietenia” și fără să bănuim atunci, ne-am ales pentru totdeauna. Ne completăm minunat și ne iubeam mai mult cu fiecare moment petrecut împreună.”
“Una dintre cele mai frumoase clipe a fost în toamna lui 2012 când, de ziua mea, sub pretextul unei ședinte foto am auzit cu fiecare simț din mine “Vrei să….?” Am vrut!!!”
.
Sub binecuvântarea lui Dumnezeu și sub privirile obiectivelor noastre au spus amândoi “Da”, pentru că au vrut amândoi să înceapă cu adevărat, povestea… Și a fost un început de poveste. O nuntă elegantă, frumoasă în detalii și atmosferă cu emoții, multă dragoste și tot ce ai putea visa de la o nuntă a doi oameni deosebiți pe care i-am cunoscut câțiva ani în urmă la o altă nuntă frumoasă din Suceava. De data aceasta cu atât mai mult ne-am bucurat să revedem multe fețe dragi. Frumoasă este meseria de fotograf pentru multe motive, pentru dragostea cu care ești înconjurat mereu, pentru oamenii extraordinari pe care îi cunoști și toate împreună ne fac să ne dorim ca amintirea pe care o avem să o putem împărtăși și cu alții, cu voi!
.
Vă mulțumesc pentru bucuria și onoarea de a fi fotograful nunții voastre, lui Artur pentru asistență și Getei pentru organizarea evenimentului așa cum știe să facă mereu!
.
Cu drag,
Sergio.

Draga & Dragu: Sibiu, RO

10 March 2014 - Nunta

Dragu-&-Draga--COVER

Toate nunțile noastre sunt memorabile, fiecare în modul său. Sunt nunți memorabile în mai multe feluri și aceasta datorită multor factori. De muuultă vreme în urmă am făcut cunoștință cu Loredana și Radu. Dar imediat am preluat numele lor de alint – Draga și cu Dragu. Două firi FOARTE sociabile, plăcute și deschise pentru discuția oricărui subiect! Așa am ajuns și la discuții despre tehnică fotografică, costuri investiții. De multă vreme preconizam un articol despre costurile unui fotograf de nuntă iar îndemnul lor a fost ultimul avânt pentru apariția acestui articol. Dar să revenim la nuntă. Dragii de ei ne-au scris un mesaj luuung și plin de entuziasm pentru evenimentul ce urma, nunta lor.
Draga ne-a spus încă de la început despre ea că este o săgetătoare care adoră natura, excursiile, cărțile, evenimentele și pozele . Despre Dragu am aflat că e un leu veritabil, cu personalitate de fier, dar cu un simț al umorului supra-dezvoltat și cu o ambiție ieșită din comun. Suna deja interesant. Ne-au oferit și o prezentare a zilei nunții: numărul invitaților, programul (stabilit destul de detaliat cu mult timp înainte de nuntă).
.
”Ne-am cunoscut acum vreo 10 ani când fiecare avea o altă relație, dar ne-am împrietenit și apropiat mai tare la Cluj – orașul studenției noastre. Dragu este cu 2 ani mai mare ca mine, așa că era deja student pe când am luat eu primul meu contact cu viața aceea. Fiind singura persoană pe care o știam din Sibiu, ne întalneam sau vorbeam la telefon destul de des, iar în scurt timp am devenit destul de buni prieteni. Relația noastră a început în al doilea an al meu de studenție, aproape de sesiune, imediat după Revelion, pe care l-am petrecut împreună, mai exact pe 6 ianuarie 2006. :) Atunci m-am lăsat cucerită după îndelungi insistențe ;)) A fost un moment mult așteptat de el, dar și foarte plăcut pentru mine. Mi s-au oferit protecție și răsfăț maxim. :)
Revelionul acela a fost într-adevăr unul de neuitat. L-am petrecut în Apuseni, locul copilăriei mele, alături de gașca lui. Atunci a lăsat să se vadă sentimentele, m-a aruncat în zăpadă și mi-a spus: “Te iubesc!” Ce romantic! ar putea să exclame toți îndrăgostiții, dar eu am luat-o mai degrabă ca pe o glumă, plus că nu prea eram adepta dulcegăriilor la acea vreme. Acum însă sunt cea mai fericită ca mi s-a întâmplat mie, că e amintirea mea și că Dragu e cel care a făcut asta. Avem chiar și un leit-motiv al zilelor ce au urmat revelionului: “Ne grăbim?” :)) Replica mea la insistențele lui de a depăși relația de la stadiul de prietenie la cea de cuplu, ca urmare a sentimentului de teamă de a nu strica o frumoasă relație de prietenie pe ceva ce s-ar putea să nu meargă.
Dar iată că în scurt timp am devenit Dragii de ei, am terminat amândoi facultatea, ne-am întors la Sibiu unde lucrăm și ne continuăm povestea. :)
Așa au trecut mai bine de 6 ani, iar pe 15 aprilie 2012, în dimineața zilei de Paști, am primit cel mai frumos cadou de la “Iepuraș”: un ineluș cu diamant. Cel mai frumos și mai perfect! L-am găsit agățat de pulverizatorul de la parfumul meu preferat primit în același timp, acasă, pe când ne pregăteam să mergem la masă la părinții noștri. Am plâns de fericire și eram atât de emoționată încât nici nu mi-am mai amintit ce i-am răspuns.
Cu toate că i-am cam dat planurile peste cap în legătură cu cererea pentru că am făcut pană dublă în Noaptea de Înviere, iar Dragu la 4 dimineața schimba roți împreună cu băieții de la corul pe care îl dirijează și am ajuns acasă foarte târziu (de fapt devreme – era 5 dimineața), a fost exact cum trebuia să fie. Fără să mă aștept și fără să bănuiesc nimic.”
.
Amândoi cântă și fac parte din grupuri vocale diferite de aproximativ 15 ani. Studiază în particular canto clasic. Asta cu toate că Dragu a absolvit Politehnica, iar Draga Științe Economice. Nu îmi vine să cred câți ani se pierd aiurea pe băncile facultăților nedorite de oameni foarte talentați în cu totul alt domeniu :))) Așa au ajuns să lucreze în domenii ‘un pic’ diferite față de ce au studiat, au cel puțin o pasiune comună: muzica. Iar Draga visează să devină ghid turistic și să își deschidă propria afacere în materie de organizare de evenimente. La cum a organizat nunta ei și cât de atentă a fost la absolut toate detalii, cât de mici ar fi fost, cred că i se potrivește bine!
Și la nuntă a fost ca în povești. Munca Dragei a fost răsplătită, toată lumea a admirat detaliile și munca lor ca totul să fie perfect! Ne-am distrat cu toții, a fost mai mult decât o petrecere foarte reușită. De la inceputul dansului cu flash-mob-ul prietenilor și până șa Trupa Publika , toți au făcut atmosferă de zile mari. Afară o terasă frumoasă îmbia oaspeții să respire aerul de vară la Sibiu. Și tot evenimentul am avut bucuria și onoarea să lucrez alături de Timotei Jinar Films și aceasta este una din acele nunți la care m-aș duce cu drag ca invitat.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Ovidiu pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia

.
Cu mare plăcere vă invit să vedeți și clipul nunții!

Maria & Alex: Galati, RO

26 February 2014 - Nunta

Maria-&-Alex-COVER

Eu, Alexandru, sunt o fire copilăroasă și vorbește lumea … puțin alintată. În momentul când am întâlnit-o pe Maria eram venit în Olanda de doi ani. Apropo, amândoi suntem ingineri proiectanți în Olanda. Deci pe scurt – plecat de acasă de doi an, lucram în Rotterdam.
Ea, Maria, un copil sfios și foarte frumos, abia venise în Olanda, în Nijmegen.
Într-o friguroasă după-amiază de ianuarie am venit în Nijmegen, în vizită la un prieten. Atunci am întâlnit-o pentru prima oară. A fost dragoste la prima vedere!!! Trebuie să menționez că eu sunt în zodia gemenilor și că atunci când mă îndrăgostesc, lumea mea se schimba brusc. Asta s-a întâmplat și atunci. Doar că atunci a fost total diferit de ceea ce simțisem până atunci. Acum gândindu-mă cred că am știut din prima clipă că îi voi cere să-mi fie iubită pentru tot restul vieții.
După cum spuneam, am văzut-o și am simțit că trebuie să mă întorc. Și weekendul următor iarăși în vizită la prietenul meu atunci a fost prima ieșire în oraș. Și apoi în februarie totul a devenit oficial. Eram împreună. Eram un cuplu și pentru prima oara simțeam că trăiesc cu adevărat.
A fost greu la început. Ea în Nijmegen, eu în Rotterdam. Mereu pe drumuri. Dar simțeam că merită efortul, ceea ce ne unea era un sentiment frumos ce își mărea intensitatea de la o zi la alta. La sfârșitul lui iulie eu m-am întors în țară. Maria urma și ea la începutul lui august pentru ca mai apoi să ne întoarcem împreună cu mașina în Olanda.
Pe drumul de întoarcere plănuiserăm noi să facem un mic ocol și să petrecem trei zile la Praga. Atunci m-am hotărât: ” O voi cere de soție la Praga” făcusem tot felul de planuri și scenarii pentru asta. Dar niciodată nu este așa cum plănuiești.
Se apropia ziua când trebuia să ma duc după Maria la aeroport și am simțit că nu mai pot, că mă sufoc! Că trebuie să știu dacă și ea simte ceea ce simt eu! Așa că planul inițial nu a mai contat când am văzut-o am și cerut-o … și culmea – ea a spus DA (asta după ce m-a lăsat sa tremur câteva clipe) așa că iată-ne în ziua de azi :) Am reușit între timp să-mi găsesc un job mai aproape și acum locuim împreună. Avem o relație frumoasă și abia așteptăm să ne petrecem următoarea veșnicie împreună.
Nu știu ce altceva aș mai putea adăuga, doar că o iubesc și mă iubește. Că știu cum a fost fără ea și acum că este lângă mine, acum că este a mea voi face tot ce-mi stă în putere să o fac fericită.
.
Vă mulțumesc dragilor pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre. Pentru sinceritatea voastră, prietenia și zâmbetele care au acoperit frumusețea nunții din inima pădurii și a mașinii superbe de la nuntă. Am fost de-a dreptul fericită să îl văd pe Alex, un cavaler adevărat, galant și plin de drăgălășenii pentru Maria, topită în ochii și brațele lui. Și mulțumesc lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Bianca & Marius: Jebel, RO

23 January 2014 - Nunta

Marius-Bianca-Cover

Voi începe cu o poveste, o poveste de dragoste scrisă chiar de Marius.
.
“Trebuie să recunosc că în viață m-am confruntat cu gândul dacă o să pot iubi cu adevărat pe cineva. Înclinam cu gândul și implicit cu întreagă gândire că s-ar putea să nu pot trăi o viață demnă, plină de momente fericite, de zâmbete sincere și îmbrățișări din inimă, nu din minte, pentru că toate aceste lucruri sunt aduse de Dragoste iar apoi prin metamorfoza uimitoare de sentimentul suprem și anume Iubirea, teama că nu le voi putea vreodată simți profund mă îndreptau spre aceasta gândire. Încercam să găsesc soluții nu doar temporare ci care să mă ajute să descopăr secretul, dar toate planurile erau în zadar. Începutul descoperirii secretului mi s-a desăvârșit în anii liceului, nu pot descrie exact anul de studiu în care mă aflam, cert este faptul ca am descoperit secretul și anume faptul că nu există nici un secret. M-a uimit, exista Bianca și doar atât, era rezolvarea tuturor îndoielilor. Dar nu s-a rezolvat totul așa cum poate era normal, urma o probă deosebită și anume “lupta”. Trebuia să fac ca sentimentele să fie împărtășite deopotrivă și nu a fost ușor, dar parcă și acuma îmi răsună în minte cuvintele rostite de pe cealaltă parte a baricadei cuvinte rostite de cetatea care trebuia cucerită cu orice preț:
.
În timpul actului și tentativei de cucerire nu s-au folosit arme ci doar săgeți trimise din inimă cu scopul de a o face mai atentă la faptul că ar putea capitula într-una din zile, factorul acesta nu prea era luat în considerare de proprietara cetății. Zilele treceau dar parca cetatea nu putea fi cucerită doar de un singur soldat, care începea să fie rănit, sângerând tot mai abundent din inimă și nu în ultimul rând din orgoliu. Ziua capitulării a venit, dar nu pentru cetate și stăpâna ei ci pentru soldatul care nu mai putea continua actul cuceririi.
.
Soldatul a ajuns din nou pe meleagurile lui unde a început să își lege rănile. Lucrul acesta era dureros pentru ca rănile erau adânci și părea că rezolvarea gândurilor lui nu va mai veni niciodată, extazul bucuriei care l-a umplut în momentul găsirii “soluției”, la problemele lui, dispăruse, dar mai mult decât atât, groapa era și mai adâncă iar lumina dispăruse complet, erau doar el și rănile. Au trecut lunile și eroul nostru a început să se adapteze cu gândul ca indiferent ce cetate va cuceri sau îl va cuceri, va rămâne cu rănile și fără Dragoste și Iubire, sinceră și profundă.
.
Cu greu și de nicăieri a sosit ziua de 02.06.2007 care îl găsește pe tânărul soldat cu ochii în carcasa neagră unde încerca să uite războiul pierdut, din carcasă veneau sentimente vagi de bucurie, deoarece compatrioții soldatului M, aveau să aibe câștig de cauza în fața unui mai vechi adversar, totul culminând cu Slovenia-Romania 1-2. Bucuria avea să vină în aceiași seara și nu din vechea cutie neagră, ci din solul trimis de prințesă cetății B, care dorea pacea. La auzul acestor graiuri soldatul M a forțat și a cerut totul s-au nimic, prințesa nu știa ce se întâmplă, deoarece parcă fără să vrea cetatea fugea către soldatul mirat. În acele momente prințesa nu a mai putut să comande cetatea, ci ea a fost atrasă de această către erou.
.
Totul a devenit un vis în momentul în care prințesa a acceptat totul, propus de bravul soldat, visul a luat ființă și Dragostea și Iubirea se bucurau împreună într-o singură cetate care îi unește pe cei doi, Dumnezeu Cel care a planificat și urmărit totul cu zâmbetul pe buze, deoarece începutul, prezentul și viitorul se jucau în palma Sa. În prezent eroii redactării noastre se bucură împreună de fiecare secundă care le este dată, iar soldatul M.marius și prințesa B.bianca vor să dedice întreaga lor viață unul altuia și rezultatul acestei adunări Lui Dumnezeu…” Marius.
.
Despre nuntă din perspectiva mea vreau să vă spun că doar Marius putea descrie atât de frumos relația lor.  Bianca nu este genul de mireasă mega expresivă care să dănțuiască în dimineața nunții de fericirea evenimentului. Artista retrasă din inima ei, l-a moștenit pe tata, și el plin de emoții tăcute. Dar gusturile Biancăi au putut fi remarcate în mici detalii rustice alese pentru nuntă. Mă gândesc mereu cum Dumnezeu combină două personalități diferite pentru echilibru. Marius în schimb, un cavaler zâmbăreț, direct, simplu în dorințe și exprimare era peste tot unde ar fi trebuit să anticipeze dorințele Biancăi. Cu fiecare ocazie caută să o vadă fericită, pentru a o atinge și pentru a se pierde în ochii ei albaștri. Am început de dimineață la casa Biancăi cu Binecuvântarea părinților și bucuria prietenilor. Orchestra a răsunat maiestuos în fața blocului iar noi am fugit la sesiunea foto. În drum spre biserica din Jebel am ochit un lan de maci și violete. Nu m-am speriat de râpa ce ne despărțea și am găsit o portiță de intrare în spatele tirurilor uitate într-o parcare de benzinărie. Long story – short : Bianca nu avea cum să ajungă în lanul superb de maci și violete cu pantofii ei fabuloși de mireasa așa că am făcut rocada de papuci … iar eu am ajuns până la sfârșit în papucii paznicului de câmp :))) care ținea câinele să nu ne mănânce (detalii sunt multe, asta pe lângă onoarea de a fi fost încălțată de Marius =))) Ne-am distrat, am râs, am povestit despre artă și cum Marius a complotat cu colegele de la serviciul Biancăi pentru a o surprinde cu inelul despre care știa că este pe placul stăpânei cetății… Tot așa până la Biserică unde am fost surprinsă de aceeași orchestră de la casa Biancăi, doar că de data aceasta cu un repertoriu ce merita ascultat în picioare și aplaudat (asta spun eu care nu iubesc orchestrele suflătoare :)) După aceasta ne-am putut bucura de masă. Decor în stil rustic, dulciuri și multă bucurie.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Edwin pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Relatiile cu prietenii: (miri/fotografi/cameramani)

20 November 2013 - Nunta

bySergio

Și pentru că timpul unui fotograf este ocupat în mod plăcut nu doar de fotografiere, drumuri, prelucrare, corespondență, și multe altele cotidiene :) mai avem și interviuri care ne fac să ne oprim pentru a realiza cât de frumoasă și veselă este viața unui fotograf. Cea mai mare satisfacție pe care o am este momentul în care recalc pragul casei prietenilor mei și le revăd zâmbetele, aceleași fețe fericite ca în ziua nunții și îmi dau seama că dacă ar mai fi odată nunta, aș mai merge de două ori, ca invitat!!!

Un interviu scris cu mare drag și satisfacție pentru WeddMag.

Iar aici un interviu mai vechi pentru oNuntaSuperba.

Cristina & Paul: Arad, RO

19 August 2013 - Nunta

Kitty-&-Paul--cover

Este a doua nuntă în familia Băbuț … mai întâi Andreea a fost mireasa noastră încă de la începuturile șederii în Arad. Au trecut 4 ani iar Cristina, surioara mai mică, a ajuns la momentul în care am observat cum îi sclipesc ochii când un băiat, și anume Paul, ajunge în preajma ei. Bine, îl știam noi pe Paul de la nunta Andreei, dar pe atunci nimic nu sclipea între ei. Acum însă, după câțiva ani buni, lucrurile s-au schimbat. Ce mi se pare fascinant este contextul în care s-au cunoscut, printre copii. Și ei sunt doi copii, însă cu o gândire foarte matură despre ce înseamnă o relație și un caracter. Aici vreau să vă spun că încă odată am de apreciat părinții Andreei și a Cristinei care au cultivat în aceste fete frumoase atât inteligență cât și sensibilitate, rafinament și muuultă dragoste față de lucruri care nu au nimic de a face cu aparențele, ci cu caracterul.
.
“Parcă nu ni se adună gândurile ca să spunem mai exact povestea noastră și totusi e o poveste în care sunt atât de multe de zis.” Spune Cristina: “Eram așa de copilăroși, nu ca acum nu am mai fi!” S-au cunoscut acum acum 8 ani în tabăra de la Vârfurile, tabără fondată de Asociația Non Profit Creștină “Copii pentru Cristos“.  Și David al nostru a fost la Vârfurile vara aceasta, în prima lui tabără. A venit mai mult decât încântat și ar mai fi rămas! Iar din partea noastră au tot respectul nu doar pentru activitatea taberei ci și pentru faptul că pe timp de vară atât de mulți tineri (și alții mai cu experiență de viață) muncesc voluntari în diverse aspecte ale taberei. Credeți-ne, ai nevoie de multă răbdare și dedicare ca să reziști o vară, ca să nu mai spun de faptul ca ani la rând să revii acolo pentru a sluji pe alții care nu au cu ce să îți răsplătească truda decât cu zâmbete, strâns în brațe și lacrimi, pe lângă cântecele și poezii.
.
Niciodată  nu  au  ajuns să fie în aceeași oraș sau zonă ca să se poată vedea mai des. La început Paul era la Vârfurile iar Cristina în Arad. Apoi când Paul a venit în Arad la facultate, Cristina a plecat la Timișoara la studii. S-au obișnuit să se vadă doar la sfârșit de săptămână sau chiar mai rar. Însă dacă asta pentru alții ar fi o pierdere, pentru ei a fost un câștig, căci au învățat să se raporteze mai bine unul la celălalt. Totuși, au început să nu mai suporte vorbitul la telefon :)).
.
Paul spune ,,Ceea ce mi-a atras privirea prima oară la Cristina au fost mâinile ei, le-am privit o dată mai atent când le ținea pe masa așteptând prânzul și nu știu… am simțit ceva special cu privire la ele… mâinile ei! Am descoperit mai târziu și îmi place la Cristina simplitatea ei. Deși ar putea să își împlinească unele mofturi, totuși ea alege să rămână simplă. Un al doilea lucru ar fi ,,nelipsita inițiativă”, adică felul ei de a căuta o soluție la problemele care apar, sau vigilența ei de a preveni unele inconveniente. Un alt lucru care îmi place la ea e recunoștința ei fata de Dumnezeu, recunoștință pe care mi-o insuflă și mie. Una din vorbele ei e de fapt e o întrebare: ,,Nu vezi ce binecuvântați suntem?”
.
Cât despre Cristina : “Nu mai știu exact ce m-a atras la el. De fapt, știu sigur că ceea ce îmi plăcea foarte mult era că, deși pare greu de crezut, era așa de timid și calculat în tot ceea ce făcea. Nu era genul acela de băiat ce tot timpul să se dea mare sau să umble după lucruri superficiale. Tot timpul căuta ce era mai adânc. Alți băieți la vârsta lui de 17-19 ani (când l-am cunoscut) vorbeau numai despre mașini, despre ce pot ei face și despre mușchii lor. Spuneau glume peste glume și nimic serios, în timp ce Paul privea viața altfel. Asta m-a atras la el, maturitatea cu care privește ceea ce se întâmplă. Cu privire la asta, aveam nevoie de cineva să mă completeze. Îmi place în primul rând abilitatea pe care Paul o are de a face ceva cu mâinile lui. Lucrurile pe care el pune mâna se transformă. Și îmi place că se folosește de această calitate din plin. Cu așa un soț, nu mi-e frică de lucrurile ce se pot strica prin casă – are cine să le repare!  În al doilea rând, îmi place felul în care știe el sa-și ceară iertare. Chiar dacă ne certăm, pot să număr pe degete minutele care trec până vine el să rezolvam problema. Paul întotdeauna spune că suntem ca doua pietre tari care atunci când se ciocnesc ies scântei, dar mai e un pic până ne șlefuim. Și nu în ultimul rând, îmi place vorba lui, vorba pe care o împlinește: ,,Totul se rezolvă cu un pupic….”
“Căsătoria pentru noi înseamnă o provocare de a descoperi frumusețea pe care Dumnezeu a pregătit-o încă de la început pentru familie.”
.
Pentru noi, căsătoria lor a fost mai mult decât decât onoare și bucurie. Nu pot exprima satisfacția și sentimentul profund de împlinire când vezi cum doi oameni își iau angajamentul de a se dedica unul celuilalt altruist, înțelegând dragostea așa cum a fost concepută de Creator. Aceasta nu se limitează la fluturi în stomac sau tremurat de genunchi, ci îți inundă existența. Ești conștient de cel care stă în fața ta nu pentru a te satisface, ci pentru a-l satisface împlinind jurământul din ziua nunții și în bine și la rău… Fețele lor de dimineață au exprimat mai mult decât o dorință arzătoare (ca soarele fierbinte care pârjolea pe toți cei care au avut curajul să iasă din casă :)). Prima întâlnire a fost emoționantă pentru amândoi. Cristina și-a ascuns emoțiile în brațele lui Paul la fel de emoționat pentru că în sfârșit va avea bucuria din acea zi să o prezinte pe Cristina ca soția sa. Am prins câteva raze pe un drum tăcut de pe lângă Arad după care am decis să ne ascundem de soare în pivnițele unei crame răcoroase. Și fuga la Cununia Religioasă în aer liber. O priveliște de basm pe o coastă de deal și toți cei inspirați să poarte negru (și eu tot negru mi-am găsit să port :))) au așteptat cu nerăbdare jurămintele. Chipul lui Paul și al Cristinei exprimau un angajament matur, combinat cu o credință și zâmbet de copil. A urmat Petrecerea la aceeași locație Casa Bata, superb amenajată și a început programul. Știam că acesta va fi plin, vesel și foarte interactiv cu invitații, pentru că așa sunt ei doi, veseli, activi, zâmbitori și plini de dragoste împărtășită cu toți. Nu vă spun mai multe, fotografiile vorbesc ;).
.
Vă mulțumim pentru onoarea de a fi din nou parte din bucuria familiei voastre, păstrându-vă amintirile nunții. O nuntă fabuloasă petrecută cu prietenii, familia Metanoia. Mulțumim, Cristina și Paul, pentru posibilitatea de a fi prins trenul pentru București unde ne aștepta a 4-a ediție de Workshop-bySergio. Și mulțumim lui Edwin (după care lui David) pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.