Este a doua nuntă în familia Băbuț … mai întâi Andreea a fost mireasa noastră încă de la începuturile șederii în Arad. Au trecut 4 ani iar Cristina, surioara mai mică, a ajuns la momentul în care am observat cum îi sclipesc ochii când un băiat, și anume Paul, ajunge în preajma ei. Bine, îl știam noi pe Paul de la nunta Andreei, dar pe atunci nimic nu sclipea între ei. Acum însă, după câțiva ani buni, lucrurile s-au schimbat. Ce mi se pare fascinant este contextul în care s-au cunoscut, printre copii. Și ei sunt doi copii, însă cu o gândire foarte matură despre ce înseamnă o relație și un caracter. Aici vreau să vă spun că încă odată am de apreciat părinții Andreei și a Cristinei care au cultivat în aceste fete frumoase atât inteligență cât și sensibilitate, rafinament și muuultă dragoste față de lucruri care nu au nimic de a face cu aparențele, ci cu caracterul.
.
“Parcă nu ni se adună gândurile ca să spunem mai exact povestea noastră și totusi e o poveste în care sunt atât de multe de zis.” Spune Cristina: “Eram așa de copilăroși, nu ca acum nu am mai fi!” S-au cunoscut acum acum 8 ani în tabăra de la Vârfurile, tabără fondată de Asociația Non Profit Creștină “Copii pentru Cristos“.  Și David al nostru a fost la Vârfurile vara aceasta, în prima lui tabără. A venit mai mult decât încântat și ar mai fi rămas! Iar din partea noastră au tot respectul nu doar pentru activitatea taberei ci și pentru faptul că pe timp de vară atât de mulți tineri (și alții mai cu experiență de viață) muncesc voluntari în diverse aspecte ale taberei. Credeți-ne, ai nevoie de multă răbdare și dedicare ca să reziști o vară, ca să nu mai spun de faptul ca ani la rând să revii acolo pentru a sluji pe alții care nu au cu ce să îți răsplătească truda decât cu zâmbete, strâns în brațe și lacrimi, pe lângă cântecele și poezii.
.
Niciodată  nu  au  ajuns să fie în aceeași oraș sau zonă ca să se poată vedea mai des. La început Paul era la Vârfurile iar Cristina în Arad. Apoi când Paul a venit în Arad la facultate, Cristina a plecat la Timișoara la studii. S-au obișnuit să se vadă doar la sfârșit de săptămână sau chiar mai rar. Însă dacă asta pentru alții ar fi o pierdere, pentru ei a fost un câștig, căci au învățat să se raporteze mai bine unul la celălalt. Totuși, au început să nu mai suporte vorbitul la telefon :)).
.
Paul spune ,,Ceea ce mi-a atras privirea prima oară la Cristina au fost mâinile ei, le-am privit o dată mai atent când le ținea pe masa așteptând prânzul și nu știu… am simțit ceva special cu privire la ele… mâinile ei! Am descoperit mai târziu și îmi place la Cristina simplitatea ei. Deși ar putea să își împlinească unele mofturi, totuși ea alege să rămână simplă. Un al doilea lucru ar fi ,,nelipsita inițiativă”, adică felul ei de a căuta o soluție la problemele care apar, sau vigilența ei de a preveni unele inconveniente. Un alt lucru care îmi place la ea e recunoștința ei fata de Dumnezeu, recunoștință pe care mi-o insuflă și mie. Una din vorbele ei e de fapt e o întrebare: ,,Nu vezi ce binecuvântați suntem?”
.
Cât despre Cristina : “Nu mai știu exact ce m-a atras la el. De fapt, știu sigur că ceea ce îmi plăcea foarte mult era că, deși pare greu de crezut, era așa de timid și calculat în tot ceea ce făcea. Nu era genul acela de băiat ce tot timpul să se dea mare sau să umble după lucruri superficiale. Tot timpul căuta ce era mai adânc. Alți băieți la vârsta lui de 17-19 ani (când l-am cunoscut) vorbeau numai despre mașini, despre ce pot ei face și despre mușchii lor. Spuneau glume peste glume și nimic serios, în timp ce Paul privea viața altfel. Asta m-a atras la el, maturitatea cu care privește ceea ce se întâmplă. Cu privire la asta, aveam nevoie de cineva să mă completeze. Îmi place în primul rând abilitatea pe care Paul o are de a face ceva cu mâinile lui. Lucrurile pe care el pune mâna se transformă. Și îmi place că se folosește de această calitate din plin. Cu așa un soț, nu mi-e frică de lucrurile ce se pot strica prin casă – are cine să le repare!  În al doilea rând, îmi place felul în care știe el sa-și ceară iertare. Chiar dacă ne certăm, pot să număr pe degete minutele care trec până vine el să rezolvam problema. Paul întotdeauna spune că suntem ca doua pietre tari care atunci când se ciocnesc ies scântei, dar mai e un pic până ne șlefuim. Și nu în ultimul rând, îmi place vorba lui, vorba pe care o împlinește: ,,Totul se rezolvă cu un pupic….”
“Căsătoria pentru noi înseamnă o provocare de a descoperi frumusețea pe care Dumnezeu a pregătit-o încă de la început pentru familie.”
.
Pentru noi, căsătoria lor a fost mai mult decât decât onoare și bucurie. Nu pot exprima satisfacția și sentimentul profund de împlinire când vezi cum doi oameni își iau angajamentul de a se dedica unul celuilalt altruist, înțelegând dragostea așa cum a fost concepută de Creator. Aceasta nu se limitează la fluturi în stomac sau tremurat de genunchi, ci îți inundă existența. Ești conștient de cel care stă în fața ta nu pentru a te satisface, ci pentru a-l satisface împlinind jurământul din ziua nunții și în bine și la rău… Fețele lor de dimineață au exprimat mai mult decât o dorință arzătoare (ca soarele fierbinte care pârjolea pe toți cei care au avut curajul să iasă din casă :)). Prima întâlnire a fost emoționantă pentru amândoi. Cristina și-a ascuns emoțiile în brațele lui Paul la fel de emoționat pentru că în sfârșit va avea bucuria din acea zi să o prezinte pe Cristina ca soția sa. Am prins câteva raze pe un drum tăcut de pe lângă Arad după care am decis să ne ascundem de soare în pivnițele unei crame răcoroase. Și fuga la Cununia Religioasă în aer liber. O priveliște de basm pe o coastă de deal și toți cei inspirați să poarte negru (și eu tot negru mi-am găsit să port :))) au așteptat cu nerăbdare jurămintele. Chipul lui Paul și al Cristinei exprimau un angajament matur, combinat cu o credință și zâmbet de copil. A urmat Petrecerea la aceeași locație Casa Bata, superb amenajată și a început programul. Știam că acesta va fi plin, vesel și foarte interactiv cu invitații, pentru că așa sunt ei doi, veseli, activi, zâmbitori și plini de dragoste împărtășită cu toți. Nu vă spun mai multe, fotografiile vorbesc ;).
.
Vă mulțumim pentru onoarea de a fi din nou parte din bucuria familiei voastre, păstrându-vă amintirile nunții. O nuntă fabuloasă petrecută cu prietenii, familia Metanoia. Mulțumim, Cristina și Paul, pentru posibilitatea de a fi prins trenul pentru București unde ne aștepta a 4-a ediție de Workshop-bySergio. Și mulțumim lui Edwin (după care lui David) pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.