Natalia & Adrian: Tg Jiu, RO

14 August 2013 - Nunta

Adrian-Natalia-1

Povestea lor de dragoste a început într-o zi călduroasă de august. Se spune că a fost dragoste la a doua vedere. Da, există și astfel de dragoste, nu doar cea la prima vedere :D  Timp de 4 ani s-au tot văzut zilnic, că doară mergeau la aceeași școală, în aceeași clasă, dar practic abia se salutau. Și știți vorba aia că abia după ce nu mai ai ceva, îți dai seama ce ai pierdut… și la Natalia cu Adrian lucrurile s-au schimbat în momentul în care au plecat la facultate. Natalia la facultatea de Farmacie ‘’Carol Davila’’ din București, iar Adrian la ASE.
.
Nimic prea important până în vacanța de vară, după terminarea primului an de facultate. Au fost cu câțiva prieteni comuni la Băile Herculane pentru câteva zile, atunci reușind să vorbească mai mult și sa  descopere cine erau cu adevarat. Le-a plăcut atât de mult experiența de a fi împreună încât au decis să plece la mare. “Am petrecut clipe minunate, timpul parcă zbura, nu mai  conta nimic în jurul nostru.” Probabil dacă între timp ar fi pornit un tsunami, ei tot nu ar fi observat ceva :))) “Eram doar noi doi și dragostea începea să apară în inimile noastre”.  Ultima noapte din sejurul nostru am hotărât să o petrecem pe malul mării ascultând valurile și așteptând ca soarele să răsară. Așa a început frumoasa noastră poveste de dragoste – o dată cu răsăritul soarelui.” În momentul în care marea s-a luminat de răsăritul splendid, prima geană de lumină i-a găsit într-un sărut iar Natalia zice: “Acel sărut, cel mai frumos din viața mea s fost portița care a deschis calea spre o nouă viață, spre un nou început.” Cu cât ziua se lumina alungând ultimile umbre ale nopții, cu atât inimile li s-au luminat de adevărul că sunt făcuți unul pentru celălalt. Așa au hotărât să formeze o familie. Una frumoasă iar la formarea ei am avut onoarea să particip ca fotograf. Ce mă miră încă și până acum este modul tainic în care doi oameni, se bat cot în cot pe băncile școlii, și doar după ce pleacă în lumea mare, se regăsesc pentru ași da seama ce aproape au fost mereu unul de altul. Văd câte au în comun, câte au de învățat unul de la celălalt și câte vise vor împărți.
.
Bucuria petrecerii a pornit cu o zi înainte la cununia civilă și am profitat de o sesiune foto superbă la apus. Tirgu Jiu are nu doar aura lui Brâncuși ci și binecuvântarea geografică ca la nici jumătate de oră să te poți ascunde în Defileul Jiului la răcoarea stâncilor semețe și a pomilor umbroși. Însoțiți de cavalerii și domnișoarele de onoare, am stat în umbră cât am putut. Iar în drum spre biserică am fost tratați (datorită lui Adrian) ca cea mai importantă delegație a orașului :D Poliția a blocat toate intersecțiile pentru ca întreaga coloană de mașini să ajungă neîntrerupt la cununia religioasă.
.
Nu vă țin prea mult la povești, vă la să vedeți puțin din frumusețea restaurantului, a primului dans al Nataliei cu Adrian, bucuria petrecerii și poate vă puteți imagina dulceața tortului …
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful celor mai importante zile din viața voastră și lui Dragoș pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Geana & Johnny: Suceava, RO

14 August 2013 - Nunta

Geana-&-Johnny--bySergio-cover

Cunoscuții ar zice că Geana cu Johnny trăiesc o poveste de dragoste frumoasă. Prietenii știu că pe lângă frumoasă, e una colorată și plină de detalii mai mult și mai puțin hazlii. “Noi o percepem ca fiind nemuritoare.” Geana a început să îl mediteze pe Johnny la matematică, și așa bine l-a meditat încât Johnny venea înaripat la meditații. Nu știu la ce medita în timpul lecțiilor dar cert este faptul că s-a îndrăgostit (nu de matematică :))) ci de Geana. În fond e simplu, spun ei. E simplu ca doi oameni care încep să se cunoască mai bine să ajungă să se îndrăgostească. Dar eu sunt de părerea că orice simplu este genial, iar nimic genial nu este atât de simplu pe cât pare. Impulsul de a zâmbi este mai mult decât o reacție chimică. Dorința de petrece mai mult timp cu celălalt este mai mult decât necesitate fizică. Pasul de a relaționa este mai mult decât a cunoaște pe cineva. Decizia de a-ți lega viitorul este mai mult decât a te simți atașat. Devotamentul este mai mult decât un act emoțional și Dragostea este mai mult decât orice…
.
“Eram colegi, învățam împreună pentru BAC fără să ne gândim că acele zile aveau să ne aducă împreună pentru totdeauna. De la exerciții la mate și variante la română a fost doar un pas până la flori și bilețele pe furate. Dar nu un pas ușor. Ne părea rău că terminăm liceul, BAC-ul, orele de învățat împreună și simțeam că o să le ducem dorul. Am plecat la facultate în orașe diferite, țineam legătura, doar eram la urma urmei foști colegi și prieteni buni. Așa a trecut mai bine de un an. Eram prieteni și mai mult decât atât. Începusem să pricepem că între noi afecțiunea aceea trainică se transformase în dragoste.  A mai trecut un an, până la primul “Da” și a mai trecut alt an până la ultimul și cel mai hotărât “Da” din viața noastră.” La acest “Da” din urmă am avut onoarea să asist pentru ca să pot păstra amintirile unei uniri binecuvântate de Dumnezeu.
.
“A fost odată și astăzi mai cu seamă este / Acea-ntâlnire de poveste […] ”.
Așa era acum un an în iulie, 29. De-atunci așa e fiecare zi. Și-asa visăm să fie.
“Cu binecuvântări El luminează seri și dimineți / Ca fericiți ai Lui să fiți, chiar dincolo de bătrâneți”. Versuri frumoase compuse de un verișor drag…
.
Îmi este greu, când privesc acești doi copii, Geana & Johnny, să mă gândesc la bătrânețe. Totuși admir dedicarea lor și viziunea matură în spatele ochilor copilăroși, plini de viață și creativitate. O studentă la medicină și unul la drept au organizat o nuntă nemaipomenit de frumoasă și vă spun cu mâna pe inimă că înclin să cred că amândoi sunt studenți la arte la cât de creativ, ingenios și frumos au organizat nunta. De la Cununia Religioasă în sânul celor dragi, frați, surori, rude și prieteni dragi am mers în sânul naturii pentru a ne delecta cu frumusețea decorului gândită în stilul nunții. Nu vreau să vă povestesc, vă las să vedeți chiar voi stogul cu fân ce mirosea atât de bine sub bătaia soarelui. Accesoriile de pe lângă acesta, leagănul, lampioanele mov și multe, foarte multe culori vesele ce au bucurat privirile și inimile.
.
Am avut bucuria să lucrez cu Norbi de la MediaB filmulețul căruia îl postez mai jos :D
.
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și lui David pentru asistență.

.
Cu drag,
Sergio.

.

Johnny + Geana {wedding highlights} Suceava, RO from Media B Productions on Vimeo.

.

Cristina & Andrei: Timisoara, RO

27 July 2013 - Nunta

Cristina-si-Andrei-Cover

Povestea asta a început foarte profesional și nu am auzit în toată cariera ca mirele să fi dat interviu la mireasă :)) Și asta în sensul cel mai direct! Andrei aplica pentru un job iar Cristina s-a întâmplat să fie cea care i-a luat interviul. S-au apropiat încet încet și viața lor s-a schimbat în cea mai frumoasă direcție, pentru totdeauna.
.
Andrei: “Am fost atras iremediabil de frumusețea Cristinei, atât cea interioară cât și cea exterioară.”
Cristina: “M-a atras la Andrei faptul că observă și îi pasă de lucruri pe care ceilalți din jur le neglijează. Și bunătatea lui, și simțul umorului fantastic. OK, și ochii verzi, bineînțeles ;)”
.
Au trecut prin multe împreună, în anii prieteniei, și bune, și foarte bune și mai puțin bune… “Credem însă că Dumnezeu este Cel care ne-a adus și ne ține împreună și asta ne este îndeajuns.” În legătură cu lucrurile bune, multe din ele s-au întâmplat de ziua Cristinei, în 22 Martie, în ani diferiți. Cererea în căsătorie, cununia civilă și Cristina așteptă cu interes și cu mare drag celelalte zile de naștere :D
.
Până la acele zile de naștere vă povestesc despre ziua nunții lor. O dimineață senină cu soare puternic s-a anunțat în Timișoara iar sărmanul Andrei, era amețit de dragoste și de faptul că nu putea vedea bine. Am auzit că dragostea e oarbă, însă inflamația lui de la ochi părea că nu este legată de iubirea clară ce se putea vedea între ei doi. Așa că a mers de dimineața la urgența și după un consult și tratament, a fost în stare să își vadă mireasa – pe Cristina o frumusețe așa cum o descrie și Andrei (foarte atent la detalii). Am vizitat legendara piață din Timișoara unde se merge la fotografii și după programul Binecuvântat de la biserică am ajuns la restaurant.
.
Iar restaurantul merită un paragraf aparte. Decorul mi-a plăcut mult mai ales că fiecare masă vorbea despre ce înseamnă dragostea, așa cum o găsim în definiția inițială… Love is sweet… și tot așa cu Love is patient. Love is kind. Love does not envy. Love it does not boast, Love is not proud. Love is not rude. Love is not self-seeking. Love is not easily angered. Love keeps no record of wrongs. Love rejoices with the truth. Love always protects. Love always trust. Love always hopes. Love always preserves… așa cum găsim în 1 Corinteni 13. Mesajele toate foarte frumos asortate cu decorul de flori într-o gamă caldă romantică. O să vedeți și în fotografii. Nunta a fost gândită cu dragoste și gusturi la detalii. Până și invitații au avut o activitate creativă. Fiecare masă a primit un aparat foto de unică folosință și o listă TO DO cu ce trebuia fotografiat timp de o oră. Cu promisiunea că cele mai frumoase/creative/interesante fotografii vor fi premiate chiar în acea seară, invitații au tăbărât să aducă la împlinire lista cât mai extraordinar posibil. Filmele din aparate s-au terminat rapid iar cineva a mers cu ele la developare și printare. Mirii au avut onoarea juriului. Așa că s-au pus la studiat fotografiile fiecărei echipe de la câte o masă. Interesant este că premiul cel mare a fost decernat unei mese cu invitați care nu se cunoșteau în afara nunții.  Prietenii noi s-au creat la această nuntă și distracție multă a fost în jurul PhotoBooth-ului frumos amenajat în stilul nunții pentru distracția invitaților. O nuntă frumoasă, deosebită și le mulțumesc Cristinei cu Andrei pentru prietenia lor. Ce vreau să mai adaug (ce nu prea scriu pe blog) este că și la această nuntă am fost provocat de un părinte drag al mirilor (de data aceasta tatăl lui Andrei) pentru că nu voia/nu putea zâmbi. Dispărea orice urmă de zâmbet când simțea vre-un aparat foto în rază. “Așa e tata” am auzit și de la Andrei, așa că m-am pus pe vânat și mare mi-a fost satisfacția (ca de fiecare dată) când am reușit să păstrez pentru Andrei și Cristina fotografii cu tata zâmbind fericit… Știu că părinții se bucură, deseori însă dragii de ei nu vor să exprime asta vizual. Sfatul meu și pentru viitorii miri, discutați cu părinții voștri, spuneți-le cât de mult îi iubiți și cât de mult prețuiți zâmbetele lor.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Voichita & Romeo: Zalau, RO

26 July 2013 - Nunta

Voichita-Romeo-Cover

Voichița și Romeo: poveste specială (toate poveștile de dragoste sunt speciale, dar citind povestea lor nu poți să nu te gândești cum e cu iubirea la distanță, cum e cu apăsarea oceanului care desparte oamenii, cum e cu răbdarea și planul lui Dumnezeu cu doi oameni minunați!).
.
Totul a început ca între doi amici care nici nu bănuiau că se va ajunge aici :) Însă încet încet, Dumnezeu ne-a deschis ochii să vedem că El este Cel care ne-a adus împreună. Am știut că ne vom casatori din ziua în care am spus “Da” prieteniei noastre, deși Romeo se afla în California, iar eu în Zalău. Cei 6 ani cat a durat relația noastră la distanță au fost plini de emoție și de evenimente frumoase pe care le-am sărbătorit cu multă creativitate, fiind în cea mai mare parte a timpului separați de uriașul ocean. Vizitele lui Romeo au fost mereu rare și mult prea scurte, ar spune inima noastră. Însă Dumnezeul care ne-a creat unul pentru celălălt ne-a întărit mai apoi și inimile pentru că El știa când va veni fericita zi a unității perfecte. Un pas care ne-a adus și mai aproape de acea zi a fost cererea în căsătorie, care a avut loc în grădinile minunatului palat Schonbrunn din frumoasa Viena. O zi perfectă cu un parfum de deosebit… Un an mai tarziu am spus același “DA” în fata lui Dumnezeu, a familiei și a tuturor celor dragi, de data aceasta la Zalău, în biserica mea de suflet. Pozele surprind cu mult farmec bucuria zilei noastre mult visate. Amandoi știam de la bun început că albastrul va fi prezent, însă ideea temei marine l-a completat perfect, fiind un crâmpei adus tocmai din însorita Californie. Am avut parte de o zi pe care n-aș schimba-o cu nimic, nimic, nimic. Pentru ziua nunții, pentru toți cei care ne-au purtat în rugaciune în tot acest timp și pentru frumoasa poveste de dragoste scrisaă de Dumnezeu, suntem recunoscători Celui ce ne-a creat, ne-a adus împreună și ne va purta de grijă în toate zilele vieții noastre.

Pentru că pe iulie 31 împlinim 7 ani împreună, aș dori să-și transmit, scumpul meu Romeo, toată dragostea mea și multă recunoștință pentru cei mai frumoși ani de până acum ;) Te iubesc! :)
.
E greu  de adăugat ceva după așa o dovadă de iubire, dăruire, așteptare, înțelepciune și încredere într-o relație binecuvântată. Oamenii frumoși se găsesc indiferent de distanță. Când pe lângă frumusețea exterioară au o frumusețe interioară extraordinară și dau dovadă de o modestie care copleșește, te poți doar bucura că s-au găsit.
.
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și lui David pentru asistenta.
.
Cu drag,
Sergio

Monica & Marius: Alexandria, RO

25 July 2013 - Nunta

Monica & Marius -cover

Cea mai călduroasă zi a verii (dacă nu chiar de când sunt eu „by-ul”) într-un oraș cam fără copaci și locuri măcar frumoase dacă nu spectaculoase pentru fotografii. Dar și o zi în care Dragostea a fost binecuvântată de Dumnezeu și sărbătorită cu mare drag și veselie, ca la Teleorman. ;) Cum au ajuns la ziua nunții? Cu ani frumoși și înțelepți petrecuți unul cu altul și hotărârea de a-i petrece pe toți cei ce vin tot împreună. Monica și Marius spun că a fost destinul. :)
.
“Când lucrurile sunt menite să se întâmple sau când destinul își face simțită prezența: într-o astfel de zi ne-am văzut pentru prima dată, pe când aveam doar 18 ani. Există unele lucruri care se întâmplă pur și simplu și schimbă tot cursul vieții și toate planurile, iar unul dintre acele “lucruri” ni s-a întâmplat pe data de 28.11.2003, când ne-am întâlnit prima dată. Exact! A fost dragoste la prima vedere! Nu știm câți oameni pot trăi acel sentiment, acel moment în care să știe din prima clipă că și-au găsit jumătatea, dar din fericire suntem unii dintre norocoși! Au urmat clipe de fericire, de renunțare, de liniște și de regăsire. Să fii fericit pentru că te trezești lângă persoana cea mai dragă, să renunți la tine pentru celălalt, să îi asculți gândurile în liniște, pentru că sunt atât de minunate clipele fără cuvinte, petrecute în doi, pentru că este de ajuns să fim acolo, simpla prezență a celuilalt ne umple sufletul și încarcă cu dragoste tot ce ne înconjoară! Iar de fiecare dată când ne simțim pierduți ne regăsim în privirea celuilalt, fiindcă atunci când dragostea este legământul cel mai puternic, din privirea celuilalt ți se reflectă doar sufletul! De-a lungul celor 10 ani petrecuți împreună nu am fost doar iubiți, nu ar fi fost deajuns nici pentru un singur an, am fost unul pentru celălalt cel mai bun partener, cel mai sincer sfătuitor, cel mai apropiat sprijin al celuilalt, pentru că centrul vieții noastre a fost “să fim acolo”. Cererea în casatorie a fost formulată și reformulată încă din primul an al relației, în cele mai frumoase și neașteptate momente și având ca răspuns de fiecare dată celebrul “da”, astfel încât până la luarea deciziei organizării evenimentului, ideea și sentimentul a “ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” erau deja bine înrădăcinate în sufletele noastre. Mai mult despre noi amândoi, despre fiecare și despre nunta de poveste nu pot spune decât fotografiile care au surprins pentru totdeauna cele mai frumoase momente!”
.
Frumos și emoționant au scris Monica și Marius așa că nu pot spune nimic în completare. Poate doar voi aminti despre caracterul cald și prietenos al Monicăi. O frumusețe de fată în interior și exterior cu gusturi frumoase și ochii ca ciocolata caldă. Acestea toate nu făceau decât sa aprindă și mai mult atmosfera dintre ei doi. Marius măcar a fost inspirat să îmbrace costum alb :))) Cred că dacă ar fi fost în negru, l-am fi pierdut până la petrecere :))) :D Pe cât de cald a fost afară de “Hai-chiu-ul” o lua razna (știu prietenii :D), pe atât de fierbinte a fost și petrecerea! Și cu apusul nu a venit răcoarea la restaurant pentru că invitații nu au stat locului ci au petrecut de nu făceau față pantofii doamnelor și aerul condiționat. Mi-a plăcut ideea lor de personalizare a primului dans cu măști pe față și chiar dacă nu le cunosc semnificația, a fost de efect apariția.
Cavalerii și domnișoarele de onoare au fost foooarte haioși. :D Când au furat-o pe Monica, au adus 3 mirese până a sosit adevărata mireasă. :))) Îl tot păcăleau pe Marius care tot trebuia să dea câte o sticlă pentru fiecare, căci miresele care soseau rând pe rând aveau câte un voal mare pe cap și el nu le vedea bine. Distracție multă, dansatoare, hore și sârbe și țigănești și latino… Pe la miez de noapte am sărbătorit-o pe Monica care a împlinit 27 de ani. Spre bucuria tuturor a sosit și înghețata iar um invitat a dansat cu înghețata pe cap, la cât de cald era :))) Mare figură și talent !
.
Oricât de cald a fost și oricât am căutat locuri pentru fotografii (fără să le găsim, în afară de 2-3 copaci rătăciți sub dogoarea verii), dincolo de cele 15-20 de minute cât rezistam la ședința foto, după care fugeam să ne răcorim la aer condiționat, ne întorceam la poze și tot așa – a meritat totul! M-am bucurat să fiu la nunta lor și să văd doi oameni frumoși care se iubesc, sunt veseli, se înțeleg și se potrivesc!
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și Simonei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia

Andra & Vlad: Bucuresti, RO

5 July 2013 - Nunta

Andra-&-Vlad--cover

Andra: În urmă cu mai bine de 9 ani aveam să ne vedem pentru prima dată, la Arenele BNR. Eu pe terenul de tenis încercând să câștig un meci lung și obositor și Vlad (fost jucător de tenis) în tribună, susținandu-mă. Cred că a fost meciul cu cei mai mulți susținători, dar unul singur mi-a atras atenția. Nu după mult timp m-a invitat la un film ” Daddy day care” – cred că voi urmări această comendie cu plăcere de fiecare dată. Se întâmpla pe data de 28 august 2003, când a venit și primul sărut, iar de atunci timp de 5 ani, lună de lună, an de an, am sărbătorit printr-un cadou simbolic – eu primeam flori, el primea muultă ciocolată. La un moment dat în toți acești ani Vlad a dat peste biletele de la primul film la care am fost împreună și mare ne-a fost mirarea cand am constatat ca erau datate cu 29 august :)) Așa că din acea zi ne-am schimbat obiceiul iar florile și ciocolata au venit/vin negreșit pe 29. Trebuie să recunosc că nu mai vin în fiecare luna ci în fiecare an :D
.
Și cum anii au trecut, noi am crescut, ne-am maturizat (sau așa îmi place să cred) am trecut la următorul pas. Ne-am mutat împreună. Acum trebuia să avem grijă unul de celălalt, să avem grijă de noi și trebuie să recunosc că la început nu a fost tocmai ușor – eu nu o mai aveam pe mama care să spele vasele în locul meu sau să-mi mai pună din când în când hainele la loc, iar Vlad nu o mai avea pe mama lui care să îl aștepte de fiecare dată cu masa pusă sau să-i pregătească hainele pentru a doua zi (exemplele pot continua).
.
Chiar și așa, cu discuții în contradictoriu, cu mici supărări dar și cu împăcări (nu se spune degeaba că uneori împăcările sunt mai dulci) am trecut cu bine peste perioada de “foc” și odată cu ziua mea de naștere a venit și cadoul mult dorit J. Emoționat și poate puțin stângaci mi-a oferit inelul de logodnă. După cum bine ați observat la noi lucrurile nu se întâmplă chiar repede J așa că am avut nevoie de o perioadă de acomodare cu noul statut de logodnici (noroc că nu a fost la fel de lungă ca cea cu statutul de “iubiți”). Și așa cu pași mărunți am ajuns în fața Stării Civile și am zis un “DA” hotărât cu zâmbetul pe buze pe 29 august 2012, iar o lună mai tarziu ne-am petrecut o zi de neuitat – NUNTA !
.
Să îi citez pe Vlad cu Andra: “Meci de tenis mutat pe arena centrală a vieții” sau “După fix 9 ani de încălzire au decis să se aventureze într-o intâlnire oficială ce va depăși, cu siguranță, durata oricărui meci de Grand Slam” sau “De la parteneri de joc la parteneri de viață” și am putea continua cu titluri gazetărești.” Sau mai bine vă povestesc despre cum au ajuns de la jocuri de copii (gen tenis) la cele de oameni serioși (căsătoria).
.
Unchiul lui Vlad (pictor) și tatăl miresei (inginer constructor), au decis să se întâlnească pentru o discuție semi-oficială la un meci de tenis, pe care fata tatălui miresei, adică Andra :D îl desfășura în cadrul Arenelor BNR. Cum unchiul s-ar fi descurcat mult mai bine într-o galerie de artă decât făcând galerie unui meci de tenis, a decis sa vină cu tema făcută – adică l-a luat pe Vlad (nepotul jucător de tenis) spune Vlad “probabil cu dorința ascunsă de a “sparge gheața” mai ușor în cadrul discuțiilor ce urmau a se purta. Ce a urmat este ușor de dedus. Conform zicalei din popor “unde dai și unde crapă” gheața a fost spartă însa noi am ajuns mult prea preocupați unul de altul decât de facilitarea comunicării pictorului cu inginerul.” Cumva toți susținătorii din tribună nu au avut nici un efect asupra Andrei, ea l-a ochit pe Vlad (presupun că datorită calităților lui de jucător ;)))
.
Prima intalnire:
Invitația la filmul “Daddy day care” (comedie la care Andra râde cu plăcere de fiecare dată) din 28 August 2003, s-a transformat în “data oficială” de primit flori pentru Andra și ciocolată pentru Vlad. Partea interesantă este că după 5 ani au descoperit din întâmplare într-un buzunar că biletele de la filmul ce a oficializat relația erau datate 29 August. Ce bine e să nu arunci amintirile, ai șansele să descoperi mari lucruri :))
.
Vlad: “Viața-n cuplu este grea (atunci când nu suntem în vacanță desigur :D) După o perioadă relativ lungă de relație (în accepțiunea multora nu și în a mea), aproximativ 7 ani de la primul film văzut împreuna, am trecut la următoarea etapă – conviețuitul sub același acoperiș.”
Andra: “Acum trebuia să avem grijă unul de celălalt, să avem grijă de noi și trebuie să recunosc că la început nu a fost tocmai ușor – eu nu o mai aveam pe mama care să spele vasele în locul meu sau să-mi mai pună din când în când hainele la loc, iar Vlad nu o mai avea pe mama lui care sa îl aștepte de fiecare dată cu masa pusă sau să-i pregătească hainele pentru a doua zi (exemplele pot continua)…”
Vlad: “Trebuie să recunosc, cu o ușoară desincronizare de 6 luni, în care Andra a “conviețuit” de una singură pentru ca eu aveam întrebări existențiale, descrise de unele guri rele, ca simple scuze, de tipul:
1. Cine îmi va mai împături lucrurile și le va pune la loc?;
2. Cine mă va aștepta cu masa pregătită când intru pe ușă și mai ales cine va spăla vasele?;
3. Cine îmi va călca lucrurile? etc.
Răspunsurile punctuale și categorice:
1. Tu;
2. Vise;
3. Mai vedem noi, dar mai ales determinarea viitoarei miresici m-au zdruncinat așa tare că am luat o decizie pe care nu am regretat-o (așa cum probabil ar fi fost de așteptat): să încerc să trăiesc mai departe de fusta mamei :D.”
.
Andra: “Primul an trăit în cuplu a fost o încercare: hainele aruncate pe un scaun… prin minune rămâneau acolo pe o perioadă nedeterminată. Chiuveta părea că se spală și ea pe dinți, iar la culcare mirele număra picioarele miresicii, năucit de numărul de perechi de papuci aflate în jurul patului :))).
Chiar și așa, cu discuții în contradictoriu, cu mici supărări dar și cu împăcări (nu se spune degeaba ca uneori împăcările sunt mai dulci) am trecut cu bine peste perioada de “foc” și odată cu ziua mea de naștere a venit și cadoul mult dorit! Emoționat și poate puțin stângaci mi-a oferit inelul de logodnă. După cum bine ați observat la noi lucrurile nu se întâmplă chiar repede… așa ca am avut nevoie de o perioadă de acomodare cu noul statut de logodnici (noroc că nu a fost la fel de lunga ca cea cu statutul de “iubiți”).
.
Vlad: “Balanța era deja înclinată. Susținerea necondiționată din momentele delicate, “aceeași lungime de undă” în luarea deciziilor, pasiunile/gusturile comune, imposibilitatea greu de explicat în cuvinte de a sta departe unul de celalalt și nu în ultimul rând fizicul cambrat al miresicii :D ne-au facut să trecem cu zâmbetul pe buze peste micile “surprize” cotidiene și cu pași hotărâți către starea civila (pe 29 August 2012 la fix 9 ani după primul film văzut împreună) și către Altar (o luna mai târziu).
.
Greu de adăugat ceva la povestea “fără sfârșit” a Andrei cu Vlad dar nu mă pot abține să nu spun că această nuntă am simțit-o ca pe a noastră din multe puncte de vedere. În primul rând datorită atitudinii lor fabuloase, lipsite de stres sau lucruri făcute de dragul de a le face. Am avut plăcerea să lucram și by-ul (adică Silvia) și cu Sergio împreună și asta a făcut din această zi o plăcere de a petrece o zi de nuntă ca fotografi după care ca invitați. Cu siguranță a fot prima nuntă la care nu a trebuit noi să animăm mirele, pentru că Vlad a fost un râset și o voie bună cu câte o replică la orice se întâmpla în jur făcând totul distractiv!
.
Dimineața am cunoscut părinții super emoționați, mai ales inginerul, tatăl Andrei îi tremura vocea de ce se întâmpla. Am povestit amintiri din tinerețea lor când mai ieri s-au cunoscut cu mama Andrei și tot așa… Am urmărit pregătirile râzând și povestind până a ajuns Vlad cu Sergio râzând de faptul ca a încurcat ambreiajul cu frâna fapt pentru care au pupat toți băieții parbrizul =))) Spre scuza lui Vlad, era o mașina noua (cutia automată era de vină)… A apărut Andra în living-ul casei părintești și totul s-a topit. Au rămas doar zâmbete și expresii mute de emoții. Am plecat la sesiunea foto. Bineînțeles am vizitat Arenele de tenis și cu nașii pe post de suporteri au zburătăcit câteva mingi… Ce mai, ne-am distrat și am putut admira toată ziua nu doar înțelegerea Andrei cu Vlad, simțul nespus de acordat unul cu celălalt ci și detaliile nunții alese cu atâta bun gust și originalitate. Superbe mi s-au părut bulinele de pe rochia Andrei asortate cu cele de pe ciorapii lui Vlad. Buchetul cu o anemonă fină. Iar după cununia religioasă am putut petrece în cadrul Restaurantului Sole. După dansul ingenios al Andrei cu Vlad, am admirat panorama Bucureștiului adormit de pe Helipad-ul clădirii și cu muzica de excepție cum nu vezi la orice nuntă, nici nu am observat când s-a făcut dimineață și a intrat tortul !!! Și ce tort bun, ce mâncare bună dar cel mai important prietenii bucuroși și puși pe distracție și veselie! Un DJ cu gusturi rafinate, la fel ca și barmenul. Bineînțeles că Andra a fost furată și Vald a trebuit să merite răscumpărarea Andrei ;)
.
Vă mulțumim dragii noștri penru deosebita onoare de a fi fotografii voștri de nuntă, pentru petrecerea de care am avut parte ca invitați (nu doat ca fotografi) și pentru atitudinea voastră plină de prietenie pe care am simțit-o în ziua nunții și după. Mulțumim prietenilor noștri în cadrul cărora avem parte de atâtea nunți fabuloase.
.
Cu drag și apreciere
Silvia & Sergio.

Bianca & Alex: Arad, RO

21 June 2013 - Nunta

Alex-Bianca-Cover

Știți poveștile clasice cu fete frumoase și băieți deștepți? Uite așa se povestește despre Bianca și Alex: Alex este un “IT-addicted”, şi în plus pasionat de fotografie, (atât de pasionat încât în ziua nunţii urmărea orice ocazie în care lăsam eu aparatul foto din mână şi repede sărea să mai prindă și el câteva cadre :))) Pasiunea lui este să dea de capăt laptopurilor aduse periodic la verificare/curățare. Știe ce și cum trebuie să facă pentru ca acestea să meargă bine. La un moment dat însă a reușit să se “descurce” și cu proprietara unui laptop… Printr-o recomandare, Bianca a ajuns la Alex cu rugămintea ca acesta să-i rezolve laptopul care îi dădea bătăi de cap. Se pare însă că după întâlnirea lor s-au ales amândoi cu bătăi de inimă “la sincron” :)).
.
Iată cum sună povestea lor, în cuvintele lui Alex: “Totul a început în toamna anului 2011. Cei care mă cunosc știu că îmi place informatica și că mă pricep să repar calculatoare, și se știe că orice calculator sau laptop trebuie din când în când să ajungă pe la un tip  ca mine :D . Așa s-a născut și prima noastră “întâlnire” la recomandarea unui prieten comun. Îmi aduc aminte că era o zi însorită, nici că se putea mai bine. La prima impresie nu am crezut ca aș fi avut vreo șansă la o fată atât de frumoasă (eu fiind IT-stul care nu are prea are mare căutare din punctul de vedere al fetelor). După ce i-am reparat laptopul, bineînțeles că a trebuit să ne revedem… pentru o altă problemă tehnică. E posibil să fi fost o scuză, dar mie mi-a convenit pentru ca am început să văd la ea o licărire, ceva special la care nu îndrăzneam decât să visez. Timpul a trecut, comunicarea noastră se limita în general la mesaje pe Facebook și ulterior pe messenger :D. În 30 decembrie 2011 am avut prima întâlnire oficială, a mers bine şi de atunci lucrurile au început să prindă contur și să meargă într-o direcție bună, până când am descoperit o problemă între noi care a fost crucială pentru relația noastră. Acela a fost momentul în care am început să ne rugăm pentru ideea de relație care să ducă într-o direcție după voia lui Dumnezeu. Și așa am început totul cu Dumnezeu; am decis atunci ca timp de o lună să ne rugăm pentru călăuzire din partea Lui și în fiecare dimineață aveam împreună, la aceeași oră un timp devoțional în care citeam din Scriptură și ne rugam (eu la mine, ea la ea acasă :P). După aproximativ o lună știam amândoi că Dumnezeu ne-a călăuzit și ne va călăuzi mai departe, astea fiind stabilite după o întâlnire de 14 februarie :D. Atunci ne-am decis să intrăm într-o relație cu scopul de a ajunge la căsătorie. Nu după mult timp am cerut-o în căsătorie… ea a zis “DA… Glumești?!”. La care bineînțeles am zis “NU… Sunt foarte serios!!!”. Cererea în căsătorie nu am făcut-o tradițional cu inel și bla-bla. Eram la nunta unei foste colege de-a Biancăi și aveam multe emoții, dar mi-am luat inima în dinți, am luat o panglică care era folosită la șervețelele de acolo :D, era roșie și am înfășurat-o în jurul degetului ei și i-am spus “Vrei să fii soția mea?”. În final răspunsul a fost DA. Am fost foarte fericiți amândoi! A sosit și ziua cea mare și acum iată-ne căsătoriți după un an și o lună, aproximativ :D.”
.
Povestea din perspectiva Biancăi: “Ne-am văzut prima dată ca să-mi repare laptopul, și am devenit interesați unul de celălalt – în special Alex de mine, la început :) – fiecare a văzut în celălalt ceva deosebit. După aceea ne-am mai văzut de câteva ori, tot în legătură cu laptopul, iar lucrurile au avansat. După ce am început să ne rugăm împreună, lucrurile au început să se schimbe și am început să mă gândesc la el ca și la cel lângă care aș putea să îmi petrec toată viața. Cu toate că în momentul în care ne-am cunoscut eu nu îmi doream o relație și chiar mă gândeam serios să nu mai am nici una, Dumnezeu și-a împlinit planul cu mine și în data de 14.02.2012 am decis să intrăm într-o relație de prietenie în vederea căsătoriei – și așa a și fost.” . “Suntem foarte diferiți dar suntem uniți în această diversitate, pentru că ne completăm unul pe celălalt. Dumnezeu a pus în noi multă dragoste ca să acoperim această diversitate și mergem înainte cu El.” Bianca & Alex.
.
În ziua nunţii, încă de dimineață am făcut cunoștință cu zâmbetul fermecător al Biancăi și am înțeles din ce cauză Alex a căutat să se tot vadă cu Bianca, și cu siguranță nu are legătura cu nici un laptop: o față inocentă ca de copil, cu sclipiri în ochi ce s-au aprins la vederea lui Alex, îmbrăcat ca un lord – un costum care i-a venit de minune, potrivindu-se cu personalitatea lui carismatică, ușor teatrală. Am râs, ne-am distrat și am comentat la fiecare replică haioasă a lui Alex. Bianca înflorea la atingerea lui Alex iar dragostea lor aducea un ton de sărbătoare în jur, așa se face că am avut parte de vreme bună la nuntă. Se anunța ploaie toată ziua, dar spre uimirea mea şi bucuria tuturor a fost soare și timp frumos. Am vizitat tot felul de locuri în ziua nunții, oprindu-ne din când în când pentru a prinde o rază rătăcită de soare pe câte o străduță a Aradului și am poposit chiar şi la o motocicletă plină de noroi din parc. Așa, în pas de dans și ritm de fotografie am ajuns la Biserică. Ne-am putut bucura de oficierea cununiei lor ţinută de păstorul drag Mircea Mândruțău și am cerut împreună cu ei binecuvântarea lui Dumnezeu. După ce au fost spuse jurămintele și au devenit o familie oficial, în fața martorilor văzuți și nevăzuți, a continuat sărbătoarea la sala superb amenajată cu tulpini de pomi și mușchi, decorurile fiind realizate de o echipă extrem de talentată şi creativă (Onox). Mare a fost ispita să nu golim masa de dulciuri și fructe încă din primele minute ale petrecerii. Am petrecut un timp extraordinar în familie. Am revăzut prieteni și viitori miri. Ne-am distrat copios la cântecul/cacealma pregătit de prietenii lui Alex și mai ales am avut parte de o scenă de zile mari când s-a furat mireasa :)) Să vedeți câtă pasiune, câtă gelozie și câte râsete la încercarea lui Alex de a cânta o piesă ‘rap’ Biancăi pentru a o convinge să se întoarcă :)). (Cei prezenți la nuntă știu despre ce vorbesc! Unica legătura a lui Alex cu muzica sunt boxele laptopurilor/PC-urilor pe care le repară =)))) Vă mai povestesc un singur moment de la nunta aceasta veselă: la jocul tradițional cu scaunele și “aduceți din sală…” ultimul lucru cerut a fost … pantoful mirelui! Să vedeți ce raliuri au făcut prin sală concurenții ca să-l prindă pe Alex :))) Bineînțeles că l-au prins și l-au şi descălțat :D Bine, l-au și încălțat … dar acestea toate o să le vedeți în fotografii.
.
Dar haideți să revenim la lucrurile cu adevărat importante: dragostea – angajamentul de a fi alături de persoana pe care ți-a dat-o Dumnezeu ca partener de viaţă. Bianca și Alex sunt făcuţi unul pentru celălalt şi sunt gata să aducă la lumină tot ce este mai bun și mai frumos din cel pe care Dumnezeu i l-a pus alături. Toți suntem diferiți și avem trăsături de caracter de care suntem mândri și altele pe care încercăm să le ascundem. Frumusețea unui cuplu se naște din dorința lor de a forma un întreg, completându-și unul altuia slăbiciunile prin ceea ce a dăruit Dumnezeu fiecăruia. . Bianca și Alex, vă doresc să vedeți frumusețea vieții în doi tocmai din perspectiva alegerilor voastre de a vă completa unul pe celălalt, şi chiar dacă sunteţi atât de diferiți, ştim că aveţi aceleași principii și valori în viață! Suntem fericiți că faceți parte din grupul mare al  prietenilor noștri, şi , de asemenea, că sunteţi parte din comunitatea bisericii noastre, Metanoia - familia noastră.
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și  mulțumesc și  lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Fotografii de mireasa - Colleen, bridal portrait, TX, SUA:

30 May 2013 - LTD

Colleen-Schetter-172a

Fiecare țară își are tradițiile sale și America nu face excepții. Nu am prins prea multe de pe-acolo, dar cele prinse vreau să le împărtășim și cu voi…
.
Cu ceva timp înainte de nuntă mireasa face o probă de machiaj, coafură și buchet. Ia fotograful la o plimbare și merg pentru a face fotografiile numite Bridal Portrait. Este o mare plăcere pentru mireasă, dar și pentru fotograf pentru că ai timp să te ocupi o oră întreagă doar de mireasă, fără agitație, zăpăceală și grabă… Iar în ziua nunții mireasa înrămează câteva dintre acele fotografii și le aranjează printre decorațiile sălii de nuntă, la recepție.
.
Este o idee bună din mai multe motive. Unul ar fi că, după ce vede fotografiile, mireasa poate decide dacă acesta este stilul amintirilor de nuntă pe care le dorește. Și nu în ultimul rând, dacă tot atâția bani dai pentru o zi, măcar să nu ai surprize de la tine ca mireasă cum vei arăta în ziua nunții.
.
Ne-am bucurat pentru încrederea pe care Colleen a avut-o pentru a ne încredința amintirile ei și va veni ziua când vom posta și fotografiile de la nuntă.
.
Cu drag
Silvia & Sergio.
.
P.S. Am ajuns și la Pompieri pentru că Phill este pompier… și bineînțeles am testat pantofii perfecți pentru ziua cea mare :D (mulțumim Andreea & Dana)

Oana & Tibi: Sinaia, RO

27 May 2013 - Nunta

Oana-&-Tibi-Cover-2

Povestea lor a început în urmă cu cinci ani pe când Oana își rătăcea pașii și gândurile în liceu.
”Aveam o viață obișnuită, liniștită, fără prea multa activitate în afară de ceea ce lucram în atelierele liceului de artă din Buzău. Toate acestea până când într-o zi obișnuită mă întâlnesc cu o colegă care îmi spune că un băiat, coleg de-ai noștri mai mare din anul IV, ar avea un interes deosebit pentru mine și că i-ar plăcea să mă cunoască… În ziua respectivă l-am cunoscut în curtea școlii pe Tibi, un băiat energic, sociabil, glumeț, respectuos, de la secția Arhitectură… ceea ce îi oferea o “aură” specială de băiat inteligent :)).
În ciuda tuturor calităților pe care Tibi le avea a trebuit să îi refuz invitația de a merge la o plimbare cu el deoarece eu aveam geografie, care era  foarte importantă pentru mine (urma să dau examenul de capacitate). Probabil că de atunci urăște geografia! :D De fapt chiar râdem împreună când ne aducem aminte de acele momente. Oricum, în ciuda preocupării mele pentru geografie, Tibi nu a renunțat până când nu m-a întrebat dacă doresc sa fiu prietena lui. Și într-un final a primit un răspuns afirmativ.
Așa a început o frumoasă poveste caracterizată de fluturi în stomac și priviri jucăușe pe holurile liceului. Mereu am fost de părere ca Tibi mi-a schimbat modul simplist de a fi și mi-a “tulburat”, într-un sens bun, rutina care mă cuprinsese așa.”
Tibi: ”Eu consider că Oana este Darul lui Dumnezeu pentru mine.” Au trecut cinci ani cu peripeții, urcușuri și coborâșuri care i-au ajutat să formeze ceea ce sunt astăzi – un cuplu binecuvântat de Dumnezeu.
Oana: ”Am reușit să ne completăm frumos unul pe celălalt. Eu învățându-l să fie mai calm, iubitor și el învățându-mă să fiu puternică și să mă încred în Dumnezeu, pentru că datorită lui Tibi am cunoscut pe Dumnezeu și adevăratul plan pe care El  îl avea cu mine.”
Au trecut zilele, lunile, anii… Tibi deja era în București iar Oana abia aștepta să înceapă anii studenției, sau mai bine zis abia aștepta să se mute în orașul unde Tibi era student :D. În primul an de facultate, după ce relația lor a avut de crescut în acest timp, chiar dacă distanța nu era în avantajul lor, Tibi a invitat-o pe Oana la o plimbare pe care de data aceasta nu a refuzat-o…
Oana: ”Era o seară frumoasă și liniștită de octombrie, ne-am plimbat în parc, ne-am simțit bine și liniștiți. În sfârșit venisem și eu în București la facultate. Ne-am așezat pe o bancă și am stat să mai povestim. Tibi mi-a spus că are ceva foarte important să îmi spună … și  atunci m-a întrebat dacă doresc să fiu alături de el toată viața lui în calitate de soția lui. BINEÎNȚELES că răspunsul a fost unul pozitiv și surpinzător de rapid.”
.
Pentru nuntă, au decis sa migreze cu toți invitații pentru un week-end la Sinaia, într-un decor de basm învăluit de eleganță. Am putut urmări frumuseșea fină o Oanei, bucuria ei sinceră din ziua nunții, ziua în care Tibi nu mai este prietenul, sau logodnicul ei, ci soțul.  Iar Tibi, elegant și reținut vibra de intensitatea trăirilor sale. Totul gravita în jurul Oanei, prezența ei avea un efect ademenitor pentru Tibi și eu nu am putut decât să admir prin obiective frumusețea relației lor binecuvântate de părinți. Mi-a plăcut respectul profund pe care l-am văzut că îl poartă Oana și Tibi pentru părinții lor. Cei care le-au vegheat primii pași și deciziile vieții păreau mai mult a frați și surori mai mari decât părinți, atât de frumoase  sunt mamele lor ;)). La sesiunea foto am profitat de Castelul Peleș din zonă, după care am fugit pentru Cununia religioasă, acompaniată de un grup de coarde elegant, potrivit pentru stilul Oanei cu Tibi. Și bineînțeles că nici o încăpere nu ar fi putut reprezenta stilul distins al nunții decât Cazinoul din Sinaia. În acordurile grupului de coarde și îmbrățișări ale invitaților, s-a desfășurat nunta frumoasă curgând spre punctual culminant al evenimentului – focurile de artificii urmărite cu încântare de toți invitații.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui David pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Roxy & Flaviu: Oradea, RO

8 May 2013 - Nunta

Flaviu-Roxy-Coer

Începutul lor își întinde rădăcinile de vreo 8 ani când s-au cunoscut prima oară. Flaviu, un cavaler elegant ca din cărțile cavalerești de odinioară. Foarte timid și introvertit. Socializarea lui se limitează la o privire caldă și… și… și-atât. Mai pe scurt vorbind, Flaviu este exact opusul Roxanei, deschisă, zâmbareață, extravertită.

Flaviu “Am început să vorbim una, alta, deși eu nu prea multe, mă simțeam comod în singurătatea și tăcerea mea. M-a impresionat de la început pasiunea ei pentru orice îi plăcea, devotamentul și sinceritatea. Astfel că în timp, eu m-am mai deschis și am devenit prieteni foarte buni. Odată cu trecerea timpului am observat tot mai mult caracterul frumos ce se dezvoltă în ea, iubirea ei de prieten devotat și mereu alături și ne-am apropiat tot mai mult, atmosfera pe care o cream când eram împreună era perfectă și mă simțeam mult mai bine decăt în singurătatea mea.”
Roxy: “Flaviu m-a atras cu maturitatea lui, profunzimea lui, pacea și liniștea date de prezența lui. Capacitatea lui de a vedea lucrurile clar, simțul umorului. M-a ajutat mereu să găsesc echilibru, să schimb lucrurile greșite din viața mea fără regret și într-un mod plin de iubire. A fost de la bun început cea mai mare binecuvântare primită. Minunea mea.  Până la urmă ne-am dat seama ca nu era vorba doar de o simplă prietenie, ne îndragostisem unul de altul. Petrecând timp împreună am început să ne modelăm unul după altul, am învățat să lăsăm fiecare din încăpățânările noastre fără rost și încet am ajuns la un echilibru (la care încă lucrăm). Au fost ani frumoși, care ne-au ajutat pe amandoi să creștem, să ne maturizăm, am avut ocazia să călătorim împreună în diferite locuri, am avut momente de vis, am avut momente de suferință, am avut de toate și suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate, la pachet.”
Flaviu: “În urmă cu un an, într-o seară aproape de apus, undeva pe-un deal la intrare într-o pădure, am îngenuncheat emoționat si i-am pus întrebarea așteptată: „vrei să fii soția mea?” Am primit răspunsul „Da”cu un glas la fel de emoționat. A urmat un an cu multe „puncte în program”. Să terminăm școala amândoi, organizarea nunții cu toate detaliile, așteptări, renunțări, emoții, toate culminând cu nunta! Credem că Dumnezeu a orchestrat toate lucrurile într-un mod minunat și suntem fericiți de tot ce s-a întâmplat, am simțit mâna Lui asupra noastră mereu. E un vis devenit realitate.”

Este cu adevărat greu să găsești cuvintele potrivite când ai de adăugat ceva la descrierea de mai sus a caracterelor lor frumoase. Confirm că personalitățile lor se completează într-un mod minunat și fermecător, scoțând în evidență cu atât mai mult frumusețea unei relații cu Dumnezeu. Finețea Roxanei este completată de frumusețea ei rafinată. Iar gusturile lor m-au copleșit în toate detaliile personalizate și nu îmi imaginez când au mai avut timp de examene sau altele atât timp cât doar ideile toate ar fi trebuit să le ocupe mai mult decât îmi imaginez :))) De la invitațiile de nuntă, toate accesoriile au purtat amprenta lor  (și la propriu și la figurat). Unicitate. Artă. Cununia religioasă s-a petrecut sub cupola cerului într-un cadru elegant și emoționant urmată de restaurant unde un pictor a stat să picteze cadrul evenimentului.  Și apropo de amprente – la un moment dat li s-au cerut și amprentele invitaților ;)).
Nu am avut o nuntă care să poată spune mai mult ca aceasta despre miri săi. Aș putea să mă pierd în multitudinea detaliilor însă vă voi lăsa să vedeți chiar voi toate despre care am scris. Vă mai spun doar despre intensitatea dragostei ce o poartă in inimi și priviri. Flavius, de fiecare dată când se adâncea în ochii Roxanei, se pierdea într-o stare de emoții combinate ce arătau seriozitatea deciziei sale de a fi alături de Roxy toată viața ca lider al familiei oferind dragoste și protecție. Iar Roxy, o prezență copleșitoare, căreia i se putea citi devotamentul inimii și dedicarea intensă de a-i fi lui Flavius un ajutor potrivit și o parteneră creativă pentru toată viața. Nu poți decât să mulțumești harului de a fi prezent alături de o așa Dragoste dăruită de sus, mai ales să fii acolo ca fotograf pentru a prinde această zi în amintiri pentru miri și pentru generațiile care urmează.
.
Le mulțumesc pentru onoarea aceasta și mulțumesc lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Amy & Alex: Dragoslave, RO

14 February 2013 - Nunta

amy-alex-cover-840

Aerul tare de munte inundă plămânii încărcându-ți ființa cu energie. Brazii falnici sparg norii leneși iar Dâmbovița dezmiardă pietrele albiei cu șoapte reci. Alex, un flăcău pornit în lumea mare a ajuns tocmai în Anglia pentru că doar acolo se afla aleasa inimii sale, Amy. O ființă gingașă, delicată și modestă ce a lăsat toată Marea Britanie și a venit în micul Dragoslave pentru a-și uni inima cu Alex ca la carte, ca în cărțile Românești cu cal, căruță și tradiționalul noroi de țară :))) Da! A plouat ca în vremurile bune. Picăturile cădeau grăbindu-se să binecuvânteze pământul, și pe oricine fără umbrelă ;))
.
Într-o atmosferă de familie, intimă și super apropiată, dimineața a început cu micul dejun comun, cu toți invitații (vreo 40 la număr) și a urmat cununia civilă la primărie. Amy & Alex au semnat, iar un traducător oficial a fost prezent pentru a se asigura că Amy înțelege și vrea “să se bage” :)) A urmat biserica și cununia religioasă a mirilor. Traducerea a fost (neoficial) făcută de nașa care încerca să țină pasul cu liturghia oficiată. Iar un lucru pe care l-am iubit din prima a fost: Amy, emoționată de ce se întâmplă, ori de câte ori se întâmpla ceva de nepriceput pentru ea, zâmbea. Iar când lucrurile chiar deveneau și mai încurcate – râdea, spre amuzamentul lui Alex. Și uite-așa cu râsete și voie bună, am ieșit din biserică și spre bucuria tuturor ploaia se mai domolise. Așa că o căruță ca-n povești i-a așteptat la poartă pentru a-i plimba până la pensiunea superbă unde ne-aștepta petrecerea deosebită, gândită până la cele mai mici detalii. Am apreciat stilul original de transportare și am mulțumit lui Dumnezeu ca avem mașini cu amortizoare pentru drumurile României =))
.
Revenind la pensiune, nu vă pot transmite cât de mult m-a copleșit decorul, atmosfera, detaliile…. Totul a fost cărat în bagaje tocmai din Anglia iar altele au fost căutate pe la târguri de vechituri. Fiecare detaliu a fost superb, toate combinațiile și asortarea cu locul. Am apreciat  TOT. De la frumusețea locului, carul cu cai, până la toate cele aduse din Anglia pentru nuntă. Broderii, sticluțe colorate, ochelari de soare și pistoale de apă pentru toți invitații. Pompoane și alte minuni. De toate ce au făcut nunta lor neobișnuit de frumoasă și unică, extraordinară!!! Apropo, toate fotografiile sunt făcute pe teritoriul pensiunii. Extraordinar și felicitări proprietarilor pentru tot ce au realizat dar și pentru atitudinea lor. A fost închiriată toată pensiunea și Radu (proprietarul) era prezent pentru toți. Și la sesiunea foto ne-a însoțit pentru a ne arăta locația. Invitații au fost incurajați să treacă la stilul sport pentru grătarul de seară și așa s-a petrecut ca în familie iar muzica de nota 100 a fost practic un play-list în care fiecare invitat și-a înscris câte 2-3 piese preferate. Așa Englezii au încercat pas de horă Românească și alte specialități de-ale locului. Excepțional totul și nu vă pot transmite atmosfera și mai ales prietenia, relația Amey cu Alex. M-am integrat și simțit de-ai casei imediat ce ne-am văzut de dimineață. Oamenii de gașcă, personalități frumoase și încântătoare. Direcți, sinceri și foarte iubitori.
.
Vă mulțumesc pentru deosebita onoare sa fiu invitata nunții voastre și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Raluca & Radu: Bucuresti, RO

6 January 2013 - Nunta

Raluca-Radu--2

“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gandesc la nunta mea, mă gândesc la nunta din poveşti. Nunta din poveşti creată de personaje bune,  în locuri ca de poveste, cu dansuri şi delicii.  Vom povesti mai înainte de toate de această nuntă din poveşti, chiar mai înainte de sâmburele nunţii şi de ziua în care cei doi s-au cunoscut. Şi se va povesti de prințesă și de-al ei prinț, care s-au pregătit din zorii zilei alături de oameni însemnaţi de noroc şi care au avut stea şi parte de oameni buni şi blânzi, care s-au bucurat alături de alți oameni buni şi blânzi imortalizând pentru viitor fericirea, care s-au întâlnit în faţa Creatorului Divin în Biserică Domnească. Şi Creatorul Divin a consfinţit alegerea lor de a fi unul, de a trăi unul pentru celălalt, alături de cei dragi. Şi se va povesti că au mers mai departe în firul epic al poveştii lor unice şi că au petrecut minute din povestea lor singuri în natură. Şi se va povesti că din nou au mers mai departe şi au ajuns unul în braţele celuilalt în paşi de vals. Fericirea lor a fost completă alături de oameni buni şi dragi, oameni însemnaţi cu stea pentru a le fi alături mereu iar în dans şi poezie până în zorii zilei. Cu stimă şi prețuire, pentru părinţii cei dragi, pentru naşii cei dragi, pentru familie (îndeosebi Petrişor&Victor pentru artă), pentru prieteni.
Şi această poveste are şi ea ca oricare altă poveste o cheie sol.
Dragostea la prima vedere ne-a surâs într-o lună rece, sfântă, cu ore mii în urmă. Părea uşor întârziat prinţul în acea zi rece şi întunecoasă, însă a reuşit să aprindă scânteia.  Scânteia care s-a transformat treptat în flacără şi mai apoi în dragoste. Dragostea a început în parcul Cişmigiu, cu înţelegere pentru prinţesa întârziată şi mereu cu treburi diverse de rezolvat. Ne-am bucurat în toţi aceşti ani şi am trecut împreună peste puţinele greutăţi, Dumnezeu a înţeles să ne binecuvânteze cu răbdare, înţelegere şi optimism. Şi orele mii împreună ne-au convins că stă în firea lucrurilor să ne bucurăm alături de oameni buni şi dragi. Şi prinţul a dăruit în loc sfânt, la Sfântul Petru, legământ în zi frumoasă de 3 noiembrie. Şi de aici povestea continuă aşa cum am mai spus-o şi cum deja o ştiţi…” Raluca & Radu.

Nunta lor frumoasă a fost într-o zi dogoritoare de iunie cu multă vâlvă, bucurie și prieteni. Cavalerii și frumoasele Domnișoare de onoare au dat tonul petrecăreț al zilei pline de râsete și voie bună. Raluca frumoasă și fericită încânta ochii lui Radu care chiar dacă nu e prietenos cu fotografiile, totuși s-a văzut că e bucuros de nuntă și mai ales de mireasă. M-am bucurat să îi revăd pe mirii mei dragi din 2010 Claudia și Orlando (unde i-am cunoscut pe Raluca și Radu) și pe Claudia și Cătălin unde din nou i-am revăzut. Și așa am ajuns la nunta Ralucăi cu Radu, până acum Domnișoară și Cavaler de onoare, acum pe post de mire și mireasa! Am petrecut alături de invitați, dansatori iscusiți și dedicații. Urmată de berbecuț la proțap și briza caldă a lacului Floreasca.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții și lui Mihăiță pentru răbdarea, prietenia și asistența lui.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Am avut ocazia să lucrăm împreună cu Valentin rezultat pe care îl puteți vedea aici :)

14 Iulie 2012 Raluca & Radu sedinta foto from Valentin Petre on Vimeo.

 

Malina & Alex: Tg.Jiu, RO

18 December 2012 - Nunta

Malina-&-Alex--4-Creative-15

Povestea Mălinei cu Alex a început oficial acum 8 ani. Spun oficial, pentru că ei cred că acum 11 ani s-a întâmplat tot. Încă din 15 septembrie 2000 s-a nimerit să împartă o bancă școlară. Știm noi că nu este o simplă nimereală ;) și după 3 ani de joacă, de ciondăneli și glume, și-au dat seama că este aproape ca într-o căsnicie :))) Adică neapărat se vedeau zilnic, împărțeau interesele sociale și personale. Aveau aproximativ aceleași experiențe și ‘traume post-școlare’ dar ceea ce cu adevărat i-a făcut un cuplu a fost momentul în care și-au dat seama că: “împreună putem face totul posibil!!!”.

Și de atunci au trecut 8 ani. 8 ani extraordinari chiar dacă au fost presărați și cu griji. Ani de dragoste liniștită dar în același timp pasională și nebună. Ani plini de responsabilități dar și cu multe zâmbete și fericire. De fapt este o adevărată poveste de dragoste care le include pe toate. Nu știu care a fost punctul culminant al poveștii lor – Nunta sau ziua din februarie 2011, când la 10.000 km distanță, pe o bancă de lemn, lângă cea mai frumoasă plajă, “Alu mi-a propus să fiu soția lui. Propunerea de a îmbătrâni împreună m-a emoționat până la lacrimi și am acceptat-o fără nici cea mai mică ezitare. Și cum împreună avem curajul să înfruntăm orice greutate, tot atunci am luat decizia de a ne organiza nunta visată. Așa cum ne-am imaginat-o și ne-am dorit-o noi. Nu cum au calculat-o părinții, nu cum sperau prietenii. Ne-am dorit să organizăm o petrecere în gradină (cum am numit-o noi mai târziu :)), iar familia și toți prietenii dragi să ne fie alături. Am găsit locul ideal în aer liber, ne-am implicat 150% să transformăm în ceea ce ne-am dorit…”

Și cu adevărat le-a reușit nunta pe care au visat-o 150%. Toată lumea s-a simțit excelent și fotograful deopotrivă cu ei ;)) A fost fascinant să urmăresc relația Mălinei cu Alex în ziua nunții și privindu-le iubirea parcă am trăit dragostea adevărată ce le include pe toate. Atât de unic se combină caracterele lor întocmai cum se pot împleti inexplicabil ghioceii cu zăpada, merg mână-n mână anunțând primăvara. Nu cred întâmplarea i-a adus împreună și viețile lor împletite din fire delicate și puternice în același timp. Frumusețe, blândețe, bucurie, armonie cu cei din jur și cu natura, stil, imaginație…. Toate acestea au făcut ziua nunții și au purtat semnătura lor unică.

Dimineața a început cu căldură mare și fericire din partea Mălinei. Am simțit exact ceea ce au povestit – nunta pentru ei doi, așa cum și-au imaginat și visat alături de părinți și prieteni. Ziua sufocantă de arșiță a fost perfect răcorită de experiența cu Mălina și Alex, un gentleman adevărat despre care vă spun doar că nu i-a mai stat gura serioasă :))) spre delectarea Mălinei (și a fotografului:)) Alex, împreună cu cavalerii de onoare au dat startul încă de dimineață, când jumătate de oră au încercat să dea de capăt papionului și întrebării dacă se poartă curea cu bretele sau nu… Și în marș vesel de nuntă a continuat totul cu bucuria Cununiei Religioase și veselia petrecerii, într-0 grădină ascunsă printre munți, înconjurată de copaci înalți ce se oglindea în lacul cu nuferi. Alex și Mălina au avut grijă de toate detaliile pentru a fi de poveste și distracția de pomină la petrecere. Detaliile decorului în natura în care s-a desfășurat nunta a dat perfect tonul stelelor ce au împodobit sala petrecerii.
.
Mulțumesc pentru onoarea de fi fotograful nunții voastre și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Luiza & Dani: Tg Jiu, RO

7 December 2012 - Nunta

Cover-Luiza-Dani

Aducem în viață lucruri ce ne împlinesc visele, sau cel puțin credem că le vor împlini. Așa că nu vei găsi un chitarist fără chitară, un ‘skateboard-ist’ fără skateboard și un pasionat de muzică fără muzică…

Pentru Luiza, muzica reprezintă felul în care “se aud” sentimentele. Pasiunea Luizei pentru muzică este acompaniată de Cookie (cațel), un membru cu drepturi depline în viața Luizei. Nu știu în ce măsură Dani i-a cerut Cook-iței dreptul de a-i face curte Luizei, știm însă că a reușit să o cucerească pe Cookie așa că împreună au făcut echipă pentru o altă pasiune a Luizei – călătoriile. Așa au colindat lumea-n lung și-n lat.  Cu degetele împletite în ritm de dans strigând din când în când “Ole” (nu de alta, dar Dani este mare fan al fotbalului) așa au descoperit locuri nemaipomenite pentru ei doi.

Se spune că poți cunoaști un om într-o călătorie, timp în care să mănânci împreună cu acea persoană un butoi cu sare. Nu știu câtă sare au mâncat, dar de călătorit, au călătorit. Dani a cunoscut firea veselă, ambițioasă și impulsivă, a Luizei. Total opusă calmității, răbdării și mai ales ‘ne-muzicii’ lui Dani :)) și cred că au descoperit cel mai important lucru: formează un întreg unic. Așa au ajuns în iarna lui 2010 când în drum spre Australia s-au oprit pentru câteva zile în Hong-Kong … “Ne-am bucurat împreună de frumusețile ce ne înconjurau. Am profitat la maxim de fiecare secundă petrecută acolo. În ultima seară am mers în croazieră ca să admirăm fabulosul spectacol de lumini ce se desfășura în port. Atmosfera era perfectă, iar decorul îți fura mințile..îți tăia respirația. Ei bine acela a fost momentul când Dani a scos inelul din portofel :)).  Și…iată-ne aici!” Iar noi am ajuns la nunta lor: ea – viitor medic, el – in mediul bancar, îndrăgostiți, veseli și fericiți de nunta lor frumoasă.

Cât de frumoasă, veți vedea din fotografii. Tot din fotografii veți vedea caracterul mereu vesel al Luizei și mai ales frumusețea ei fermecătoare. Frumusețe ce se transmite de la mama la fiica ;) Când am văzut o doamnă lângă Luiza, am crezut ce e sora ei mai mare, ce mirat am fost să aflu că e mama ei! De fapt Luiza a fost înconjurată de domnișoare frumoase, una mai delicată ca alta ce scotea și mai mult în evidență eleganța și frumusețea Luizei. După momente emoționante la biserică ne aștepta petrecerea.

Cortul de pe insulița din Tîrgu Jiu ne aștepta împodobit ca un sezon de iarnă înghețată, contrast atât de plăcut față de ziua fierbinte prin care am trecut. Luiza și Dan au ținut să ajungă primii la sală și să aștepte cu șampanie pe fiecare invitat în parte. Invitații au apreciat acest gest așa ca la rândul lor au ținut tradiția de nuntă Românească de a întârzia la nuntă cel puțin o oră, două… Așa că Luiza și Dani au stat lângă ușă 3 ore frumoase :) Petrecerea a reușit!!! Muzică populară live pentru părinți, rap si brake-dance pentru tineri și mâncare delicioasă pentru toată lumea.  Nu este cazul să vă descriu petrecerea prin cuvinte, aici trebuie să o vedeți!

Va spun numai că luna de miere au petrecut-o în Australia, să nu încurcați cu Austria, prima e de 100 de ori mai departe :))) și le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful zilei în care și-au pornit cea mai importantă drumeție a vieții, căsătoria. Mulțumesc și lui Dragoș pentru asistență.

Cu drag,
Sergio.

Anca & Bogdan: Cluj, RO

18 October 2012 - Nunta

Anca-si-Bobi-Cover2

Bogdan: “Dragostea-i simplă. Dacă e compusă din sentimente sincere tâșnind din inimi curate. Ne-am cunoscut în trecere prin viață, nimic neobișnuit, nimic supranatural. Rod al rutinei. Una bună dealtfel, pentru că din obiceiul sănătos de a merge să mă întâlnesc cu Dumnezeu, El mi-a scos în cale un înger. Mi-a spus că o cheamă Anca și a plecat cu treabă pentru lucrare. Nu a avut timp de alte amabilități. Nici numele nu sunt sigur că mi l-a reținut. Ni s-au mai intersectat drumurile devenind tot mai apropiați. Rătăcind însă împreună am descoperit în ea o ființă minunată, plină de dragoste față de Dumnezeu și de oameni, ieșit din calea-afară de isteață, comunicativă, dezinvoltă, cu ochi sinceri și pătrunzători de avem impresia că îmi citește gândurile. Noroc că era seară. Am știut că ea este fata lângă care doresc să îmbătrânesc. Alături de ea viața a căpătat o altă culoare, cotidianul transformându-se în senzațional. Ne-am întâlnit în tot felul de locuri frumoase trăind clipe unice. Cererea în căsătorie a fost mult așteptată, plină de emoții și vise. Pregătirile pentru nuntă le-am făcut din timp pentru că ne-am dorit mult ca acest eveniment să fie grandios, deosebit, molipsitor chiar pentru invitații ce au dubii dacă să facă sau nu pasul acesta. Pe doi știu sigur că i-am convins. Nunta a fost cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat Tatăl ceresc să-l trăiesc până acum.”

Anca: “Ne-am cunoscut în Elveția, ne-am împrietenit în Londra, ne-am plăcut din prima clipa când ne-am vazut și ne-am căsatorit în Cluj. Cam așa ar suna pe scurt ceea ce se numește povestea noastră de dragoste. Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului. (Prov 27:19). E un verset deosebit pe care l-am învățat de la o bună prietenă și pe care mai apoi am ajuns să îl înțeleg pe deplin. Nu a fost nevoie nici de multe cuvinte, nici de multe analize și caracterizări din momentul în care l-am cunoscut pe Bogdan. Când dragostea e din Dumnezeu, inima nu îți mai dă pace. Un suflet mare, o inima dăruită în întregime lui Cristos și un caracter puternic, cam asta e Boby, darul lui Dumnezeu pentru mine. După aproximativ un an m-a cerut de soție și cred că am fost mai hotărâtă ca niciodată. A urmat nunta… perfectă pentru noi. Nu aș schimba absolut nimic din ziua aceea. Boby, eu, rochia, părul, sala, invitații, fotografii… :) a fost un tot care parcă din veșnicii a fost repetat, ca în ziua nunții să iasă totul perfect. Și unul singur este responsabil de toate acestea… Dumnezeu. Îi mulțumesc!”

Este greu să mai adaugi ceva la cele scrise de Anca cu Bogdan mai sus. Voi confirma doar că evenimentul a fost cu adevărat grandios, cu toate detaliile așa cum le-au descris Anca cu Bogdan. Încă de la nunta Semidei cu Ionuț i-am observat pe Cireșarii (așa li se spune echipei lor super vesele). Un cuplu jovial, dependent unul de altul și de dragostea curată de la Dumnezeu pe care și-o poartă. Încă de atunci erau în planuri de nuntă și m-am simțit onorat de ideea ca aș putea fi fotograful nunții lor cu adevărat mărețe până la detalii.

Familiile emoționate de dimineață au roit în jurul lor pline de grijă și anticipare. Anca încântătoare pentru privirile noastre l-a văjit complet pe Bogdan (sau Boby, așa cum îl dezmiardă Anca). Interesantă este coincidența că stau pe strada Cireșilor :)) și chiar decorul nemaipomenit a amintit cromatic de cireșile coapte. Nu pot să nu amintesc de buchetul absolut excepțional al Ancăi și așa cum au spus și ei doi, nu îmi imaginez cum s-ar fi putut mai bine face măcar ceva din ce am văzut. Am avut parte de o plimbare pe străzile Clujului, am râs, ne-am distrat făcând fotografii și în semn de nemulțumire, am stat supărați la fotografia 34 (pe fudal este biserica unde nu li s-a aprobat să facă cununia religioasă). Cred însă că toate lucrurile împreună sunt spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu (așa cum spune si Biblia). Așa că binecuvântarea a avut loc într-o locație excepțională, cu vederea dealurilor cântând în dezmierdarea soarelui.

Ca ruptă din basme a fost atmosfera. Coridorul  din coloane albe era plin de lume emoționată în așteptarea mirilor și cu greu ne-am găsit concentrarea de a ne desprinde de priveliște pentru a întâmpina copiii ce aruncau petale. Cred cu adevărat că o imagine poate spune mai mult decât multe cuvinte, așa că am plăcerea să vă pot arăta fotografiile pentru a putea admira atmosfera mirifică a momentelor. Printre crengile cireșilor din acea grădină, ghirlande cu flori și admirația invitaților a vorbit Florin Ianovici, Vladmir Pustan și Nanu Bogdan și mulți alții aducând râsete dar și lacrimi (de fericire) pe fețele mamelor înduioșate. Am impresia că s-a dunat toată România pentru a le fi alături. Până și Toflea (cunoscătorii știu despre ce este vorba) a fost prezentă acolo senzibilizând inimile tuturor. A plâns și Anca emoționată de jurăminte și după ce Dumnezeu le-a dat binecuvântarea, s-a încheiat partea solemnă și am mers cu toții spre partea veselo-gustoasă!!!

Și acolo a început adevărata veselie. Cuvântări, amintiri depănate cu iz de Creangă. Dedicații muzicale, mesaje de dragoste toate au adus o dispoziție de nuntă așa cum în povești se aude și cei îndrăgostiți nu au rezistat iubirei ce plutea în aer ca o ceață de care nu aveai chip să scapi așa că în foto 174 am surprins o cerere în căsătorie (adică emoțiile ’ascunse’ ale cererei). A venit și timpul emoțiilor și plânsetelor și pentru tați și într-o stare incărcată de emoții pozitive a fost adus tortul. O frumusețe unică compusă din prăjiturele frumoase și delicioase… Poveștile nasc din ralitatea fabuloasă. Minunății mereu ne inconjoară și sunt fericit că am avut ocazia să particip la asta.
.
Mulțumesc pentru dragostea altruistă împărtășită din plin tuturor, pentru caracterele voastre memorabil de frumoase, pentru onoarea de a fi fotografului nunții voastre și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.