Ramona & Adrian: Tg. Mures, RO
18 September 2011 - Nunta
Adrian își amintește zâmbind de acea primă seară când a cunoscut-o pe Ramona. “Sora mea a luat o prietenă de-a ei cu noi în mașină să mergem la biserică și nu am știut pe atunci că acea fată (de care mi-a plăcut din prima) îmi va fi soție!” Din întâmplare ar spune unii, dar Ramona cu Adrian spun că Providența a făcut să se întâlnească de mai multe ori. Întâlniri oarecum neprogramate, întâmplătoare, urmate de renunțarea intenționată la mașină și mers pe jos acasă pentru a petrece mai mult timp împreună. Și uite așa, cu fiecare întâlnire, Ramona l-a descoperit pe Adrian, un tip inteligent, ce s-a îndrăgostit de o fată modestă și frumoasă ca Ramona. “După 3 luni de amiciție am trecut la pasul următor. În ziua de 4 aprilie, m-am pus în genunchi în fața ei, în Londra în Regent’s Park, pentru a pune cea mai grea dar frumoasă întrebare.” La început Ramona a crezut că e o glumă, dar văzând că se îngroașă gluma, i-a picat fața, totul a venit pe neașteptate. Fără întârziere a spus <DA>, nu foarte puternic, dar hotărât. La fel de hotărâți au început planificarea nunții cu toate detaliile pe care am avut onoarea să le urmăresc. Cununia religioasă de la Biserică a adus emoții pe fețele tuturor, inclusiv pe fața Ramonei au apărut lacrimi. Iar restaurantul, spre bucuria tuturor a avut un program vesel, și cu surprize. Vă povestesc doar un moment. Bine știutul joc/concurs cu ridicatul pantofilor la întrebări despre cei doi, știți varianta clasică, nu? Mirii spate la spate… cu câte un pantof în fiecare mână (a miresei și a mirelui)… ridică pantoful celui care după părerea fiecăruia în parte trebuie ridicat: “Mireasa” sau “Mirele”. Imaginați-vă acum cum pe la întrebarea a 2-a Ramona este furată și înlocuită cu mama sa. Fără să știe, Adrian făcea jocul împreună cu soacra. Toată lumea râde iar el habar nu are din ce cauză! Într-un sfârșit, nu rezistă tentației de a verifica răspunsul cu scumpa lui soție… Vă imaginați surpriza lui să o vadă nu pe Ramona :))) Fuge spre ușă, dar ia-o pe Ramona de unde nu este. Ingenioși prietenii lui Adrian (știau că altfel nu au cum să i-o fure ;) Cererea lor a fost la fel de diferită. Ajungând la un magazin cu Ramona, hoții au cerut ca Ramona să cumpere (cu cei 3 lei găsiți prin buzunare) ceva ce ar reprezenta relația ei cu Adrian. Alegerea ei mi-a plăcut nu doar mie ci la toată lumea și a mulțumit și hoții. Ramona a cumpărat un lipici spunând că din acea zi înainte sunt lipiți pe viață… Frumoasă aplicație și bucuria lui Adrian când și-a primit soția înapoi. Îmbrățișările lor ne-a arătat încă odată cât de lipiți sunt prin dragostea ce o poartă.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții Ramonei & Adrian și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio
Mihaela & Caglayan: Bucuresti, RO
17 September 2011 - Nunta
FELICITĂRI cu ziua îndrăgostiților !!!
și pentru că este Sf. Valentin, uite și un o cover ce reamintește că totul este din, prin și pentru Dragoste :) ALL YOU NEED IS LOVE !
.În noiembrie 2010 primesc un mail. De fapt, în fiecare zi primesc de la 10 la 20 mailuri, acesta însă mi-a atras atenția prin detaliul că va fi o nuntă Română-Turcească :D Am avut vre-o 10 cereri pentru exact aceiași zi de toamnă, însă am ales să merg la nunta Mihaelei & Caglayan și aș fi regretat dacă nu aș fi fost pe lista lor de invitați. Spun că a fost o mireasă emoționată anticipând marele eveniment dar nu cred că există o persoană mai potrivită să îi fie alături decât Hani (așa îl numește și Mihaela, că e mai simplu decât Caglayan și sună mai dulce :D) Și povestea lor de dragoste este una deosebită și dulce ;)
S-au cunoscut Caglayan printr-un prieten comun în mai 2007 (apropo, sunt născuți în aceeași luna – Mihaela 3 mai, Hani 22 mai ;). Hani (după cum v-ați dat seama) este turc și venise în România să lucreze ca inginer civil la construcția unei clădiri de birouri. Nu a fost dragoste la prima vedere, nici la a doua, nici la a treia … Hani vroia să învețe limba română iar Mihaela avea nevoie de bani așa că timp de șase luni au avut o relație strict profesional-pedagogică: profesoara și student. “Hani era un student foarte silitor, învăța foarte repede, vorbeam despre orice, nici nu realizam când treceau orele și într-o zi … s-a întâmplat ceva, o scânteie. Ne-am dat seama că ne-am îndrăgostit ” Așa sa născut o relație foarte frumoasă plină de călătorii împreună, cu aceleași plăceri și hoby-uri. Și-au cunoscut familiile – două culturi total diferite care aveau să se împletească în visele Mihaelei și Caglayan. “Ne plac aceleași filme, autori… Viața noastră era aproape perfectă ;))” Amândoi erau fericiți, pentru că și-au găsit sufletul pereche până într-o zi din octombrie 2009 când s-a întâmplat inevitabilul: proiectul s-a finalizat și Caglayan a trebuit să se întoarcă în Turcia, la Ankara. “Ne-a fost foarte, foarte greu. Nu știam dacă relația noastră va supraviețui. A urmat un an foarte greu în care ne vedeam o data pe lună dar se pare că tot răul a fost spre bine pentru că această distanță ne-a consolidat relația și am realizat că nu putem trăi unul fără altul. În 2010, Caglayan m-a cerut de soție în vacanță, în Croația :D, pe 18 septembrie. În acea zi, împlinisem 41 de luni împreună iar 41 este numărul lui de la pantof. Isn’t it romantic?” :)))Și muuulte ar mai fi de povestit despre relația lor funny. Zi de zi li se întâmplă ceva frumos și partea de admirat este că ei doi găsesc acest frumos din fiecare detaliu! Interesant este și faptul că au religii și tradiții diferite, iar dina ceasta rezultă avantaje și dezavantaje… Iar cu adevărat amuzant e faptul că ori de câte ori cineva află că viitorul soț al Mihaelei este turc, urmează (enervanta pentru ei) întrebare “Câte soții are?” Iar dacă îl cunoști pe Hani, râzi de te spargi numai la ideea acestei întrebări =)) Un bărbat grijuliu, răbdător, plin de atenție față de orice dorință a Mihaelei, este practic bărbatul pe care Mihaela cu siguranță nu îl găsea în toată România mare. Așa că la găsit în Turcia ;) Toate diferențele dau cuplului lor un farmec aparte dar și le face viața (după cum recunosc și ei) complicată. Un mic exemplu din ziua nunții a fost că a trebuit să colinde tot Bucureștiul pentru a găsi (în afara lui) un preot dispus să îi cunune și să le binecuvânte angajamentul dragostei lor. Nimic însă nu cred că ar fi în stare să o oprească pe Mihaela și Hani în ceea ce și-au propus, așa că alături de prietenii lor, din ambele culturi, au organizat o nuntă foarte interesantă și frumoasă în același timp. Toți ne-am simțit extraordinar în atmosfera de nuntă și spun sincer că distracția și evenimentul în sine a fost printre cele mai animate la care am avut ocazia să particip. Muzica live m-a făcut să mă simt ca la un concert, și unul bun! Iar pentru că invitații au fost din două culturi diferite, am avut parte de o petrecere mixtă de a cunoaște ceva turcesc și ceva românesc. Un deliciu au fost și actorii cu două prezentări creative și interesante. NU am cuvinte să descriu atmosfera degajată și dacă ar fi să mai aleg odată, de două/trei sau de mai multe ori, tot aș alege să fiu la nunta Mihaelei cu Caglayan.
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor, și lui Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
Atena & Adrian: Brasov, RO
17 September 2011 - Nunta
Nu știu cum se face de atâția oameni extraordinari ne intră în viață, aparent doar pentru o zi plină. Surpriza și plăcerea însă vine când după acea zi memorabilă și plină de emoții se leagă o relație de prietenie întreținuta oarecum virtual, totuși se simte căldura și un caracter plăcut chiar și-așa, on-line ;) Ce face oare pe cineva special? Inima, mintea, atitudinea, caracterul frumusețea pe care o poți vedea și printre rânduri. Toate acestea spun despre Atena și Adrian, doi oameni care se iubesc atât de mult încât le este frică să vorbească despre aceasta ;) Și cred că este bine să păstreze tot ce e mai frumos între ei. Totuși, într-o zi s-au decis sa declare public relația lor și să spună în fața martorilor văzuți și nevăzuți că vor să își petreacă viitorul împreună. “Încă de la început am găsit foarte vesel faptul că suntem născuți în aceeași zi și în același an. Iar viața în doi a devenit la scurt timp, la fel…. foarte veselă :)) Iubim complicitatea noastră, modul în care simțim viața și unul pe celălalt și faptul că după ani de relație, încă așteptăm cu mare bucurie să ajungem cât mai repede acasă. Nu îmi aduc aminte să fi visat încă din copilărie la o rochie anume, la un buchet anume sau la un detaliu anume pentru ziua nunții mele. Îmi aduc însă aminte foarte limpede că întotdeauna mi-am dorit enorm să găsesc omul potrivit sufletului meu.” Iar eu ca fotograf pot să mărturisesc că Atena avut alături detaliul la care a visat de mică – Omul Perfect, pe Adrian. Mai mult ca atât a avut foarte mulți prieteni fericiți și încântați de nuntă alături. Nu știu cum a reușit dar îmi dau seama că toate acestea datorită a ceea ce sunt Adrian cu Atena. Tot de dragul lor am avut ocazia să cunosc personal și nașii lor, Paula și Radu. Cu toții am mers la Ceremonia Sfântă de Binecuvântare cerească, moment foarte emoționant. Iar după aceasta am la ajuns la o petrecere aprinsă cu artiști deosebiți de talentați. Artiști, măieștri la țambal, nai și vioară, aducând sala la ovații. Nu vă mai spun multe, pentru că Atena cu Adrian în profunzimea dragostei lor, nu sunt genul poveștilor siropoase, ci au un stil intim și personal. Și pentru că nu vreau să le calc intimitatea, las fotografiile să vorbească. Iar petrecerea a luat sfârșit asemenea unei povești, când invitații au ridicat zeci de lampioane în cer, ce au dispărut printre stele.
.
Mulțumesc pentru deosebita onoare de a fi invitat la nuntă, și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Lavinia & Alex: Timisoara, RO
10 September 2011 - Nunta
Descriind nunta Laviniei cu Alex îmi vin numai amintiri calde și plăcute nu doar datorită timpului de-afară ci mai mult legat de inimile lor. Un cuplu extraordinar povestea cărora este și mai de poveste cu apariția unui membru cu un rol extrem de important – Obi (iepurașul :D) Dar haideți s-o iau pe rând și să aflați despre “TRUE LOVE”
Nu știu ce spune cifra 13 pentru majoritatea populației, dar vă pot spune ce semnificație are a 13-a zi din noiembrie pentru Lavi și Alex – este ziua primului lor sărut. Este ziua in care Alex își amintește despre mâinile reci ale Laviniei, cand cu emoții a întrebat-o dacă are voie să i le încălzească ;) Lavi: ” Din acele momente ziua a 13-a devenit o zi aniversată în fiecare lună. Ea a definit începutul relației noastre cu acele sentimente în care lucrurile curg de la sine, plimbările prin cartier fără un motiv anume prind viață iar orele întregi de râs necontenit nu mai sunt o surpriză…”Au fost nenumărate plimbări romantice, ieșiri în oraș, mult dans și toate acestea au făcut să se apropie două suflete și să descopere că inimile le sunt pe aceeași lungime de undă și așa 13 a devenit pentru Alex și Lavi, norocos. Alex: “Fiecare clipă și secundă petrecută alături de Lavi e ceva magic și chiar o savurez la maxim.” Iar eu pot să confirm că așa este ! Lavi: “În luna Septembrie a anului următor am trecut ‘întâmplător’ pe la un petshop și în viața noastră a venit un iepuraș. De ce vorbesc despre el :)) pentru că Obi, face parte din familia noastră … chiar mai mult, a fost elementul principal la cererea în căsătorie!” Alex: “ Obi – ea (este o fetiță da nu știam când am luat-o) ne-a apropiat parcă și mai mult și ne-a făcut și mai responsabili și am început să vedem altfel viața în doi. Viața devenea parcă și mai frumoasă. A urmat tot mai multă iubire în acest cerc vicios de 3 membrii ai familiei :))) A început să îmi placă tot mai mult și avem o zicală în germană : <<Zur dritt macht es drei mal so Spass!>> și mai este una: <<Mehr als gestern weniger als Morgen!>>” O fire curioasă, cum sunt eu, ajutat de Google Translate, am aflat și semnificația acestor cuvinte stranii pentru mine :)) <<Cea de a treia, se face de trei ori mai distractiv!>> și <<Mai mult ca ieri mai puțin de mâine!>> Conștientizam pe zi ce trecea că Lavi este femeia vieții mele și că nu mai pot trăi fără ea și că împreună chiar formam un tot întreg.” Lavi: “Alex și-a dovedit talentul de bucătar încă de la început și trebuie să recunosc că efortul a dat roade. Ne-am descoperit foarte multe hobby-uri și lucruri care ne face plăcere să le facem împreună. Am ajuns să facem foarte multe sporturi împreună, să facem o echipă ca și în viață :)
.
După ce îi cunoști pe Lavinia cu Alex, observi că nimic obișnuit nu li se poate atribui. De la caracterele deosebite, prietenoase și starea relaxată până la gusturile delicate pentru frumos, totul îi face speciali. Așa că și cererea în căsătorie Alex a vrut să fie deosebită. “Mă gândeam la un scenariu care să excludă statul într-un genunchi cu un trandafir în dinți :D Iar cel mai frumos, personal și prețuit moment ar fi cel care să o includă și pe Obi.” Aici ar trebui să vă povestesc mai întâi despre o tradiție de-a casei. În fiecare seară Obi primește de la Alex sau Lavi 2-3 bombonele pentru iepurași. Este atât de delicios acest obicei pentru Obi, încât doar la foșnitul pungii bine cunoscute, este în stare să se urce și în capul tău doar să le primească cât mai repede. Oriunde ar fi ascunsă Obi, o zbughește către pat pentru că știe că acolo se desfășoară această ceremonie solemnă de recompensare a drăgălășeniei ;) Profitând de acest ritual, Alex a băgat cutiuța cu inelul în punga de bomboane. “ I-am spus Laviniei: Dă-i tu treats-uri la Obi azi (facem cu schimbul binenînțeles) și începe să foșnească punga, Obi vine nerăbdător după drops-uri, dar când să deschidă punga, nu curge nimic pentru că era blocat de cutia cu inelul așa că Obi nerăbdătoare dădea din picioare ca vrea ce i se cuvine, Lavi nu putea să scoată nimic și deja vedea ce e înăuntru. A fost o situație foarte funny! Așa că prima oara a scos cutia a dat recompensa la Obi și cu multe emoții de toate părțile a desfăcut cutia iar ochii sclipeau! Atunci i-am spus că o iubesc enorm și că vreau să îmi petrec tot restul vieții alături de ea să fim o familie mega fericită!” De la Lavi: “Pentru mine a fost cel mai ingenios mod de a primi inelul. De aici au urmat planificarea nunții și a evenimentelor ce au urmat în viața noastră, foarte frumoase dealtfel!” Lavi și Alex se armonizează ATÂT de bine împreună încât a fost plăcerea tuturor să participe la ceremonia nunții lor și onoarea mea să le fiu alături pe post de fotograf. O petrecere cum mai rar vezi. Sa vezi cum cântă și dansează tot poporu de la mic la mare. Muzică extraordinară ce nu lăsat pe nimeni să stea jos! Invitații dornici făceau coadă să povestească una și alta la microfon. Meniu delicios cum nu prea vezi la nunțile Românești. Celor care le place berea, afară a fost un butoiaș ce aduna în jurul său cu halbele pe iubitori. O distracție de zile mari în fruntea căreia mai mare dragul să o vezi pe Lavi, înfloritor de frumoasă și delicată alături de Alex, un gentleman chipeș și îndrăgostit. O poveste deosebit de frumoasă (pentru toți membrii familiei lor) la finalul căreia cu încântare trebuiesc adăugate cuvintele lor: “… and they lived happyley ever after!” Vreau să mai amintesc un singur detaliu înainte de a vă lăsa în compania fotografiilor, ceva ce încă odată vorbește despre inimile lor pline de afecțiune și dragoste față de oameni, față de tărâmurile Timișorene și față de orice ghem de blană ce se plimbă a nimănui pe stradă . Într-o Duminică liniștită, când căutau loc pentru sesiunea foto a nunții, cum se plimbau pe biciclete, prin Piața Unirii au găsit o moacă dulce cerșind iubire (o să îi vedeți ochișorii în fotografii). Nu au putut rezista, și au luat-o pe Papoy (din Despicable Me: Minions Papoy) în ghiozdanul lui Alex până acasă. Și pentru că a făcut parte din decorul căutat pentru sesiunea foto, Lavi a decis să completeze decorul și în ziua nunții făcând în așa fel ca să apară și Papoy. Să vedeți CÂTĂ bucurie pana la lacrimi a generat! Mai mare dragul. Deci ziua toată a fost plină de emoții și trăiri plăcute - în fiecare colț s-a simțit dragoste și fericire.
Vă mulțumesc pentru deosebita onoare de a vă fi alături în ziua nunții și lui David pentru asistență.
.
Cu mult drag, apreciere și încântare,
Sergio.
Andra & Razvan: Cluj, RO
10 September 2011 - Nunta
Povestind despre nunta Andrei & Răzvan, provocarea este să văd de câte ori aș putea să folosesc (într-o singură postare) cuvântul “super” și câte semne de exclamare (a nu se confunda cu strigare :)))) aș putea aduna laolaltă pentru o singură nuntă. Nu numai odată am spus că 50% dintr-o nuntă reușită este organizarea. Haideți să vă povestesc despre încă o nuntă super reușită!!! Reușita se datorează Dragostei care împlinește o nuntă și îi dă sens. Prietenii o fac să pulseze de viață. Detaliile o fac unică și în toate acestea, gusturile mirilor sunt cele care dictează. Și dacă tot e vorba de Cluj (oraș cu super oameni și super nunți) uite că a venit rândul să scriu despre una dintre cele mai impresionante la care am participat. Am povestit despre această nuntă pe puțin o săptămână tuturor celor cu care m-am întâlnit. La fiecare nuntă îmi rămâne câte ceva în minte, ceva ce mi-aș fi dorit pentru nunta mea… ei la această nuntă mi-as fi dorit multe. Pe lângă frumusețea delicată a Andrei, toate lucrurile ce s-au petrecut s-au armonizat perfect. Deopotrivă de frumoase, unice, elegante și pline de farmec. Pe Andra, prima oară am observat-o la nunta încă din 2009 (Andrea & Ciprian). Personalitatea Andrei mi-a captat atenția aparatului și mai ales zâmbetul ei fermecător m-a făcut să revin. Și nu doar exteriorul ei este unul frumos ci și caracterul ei este unul încântător. Și pentru că oamenii extraordinari se atrag, doar lucruri superbe pot ieși în interacțiunea acestora. De la coafor și până la trupa (Incognito) care au super-animat :)) totul. Pot spune cu siguranță că se află în topul super-nunți!!!
Roy Croft spunea: “Te iubesc nu pentru ceea ce ești tu, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine.” Cred ca acest citat vorbește și despre Andra și Răzvan. Ei în parte sunt super (v-am prevenit ;)) dar unul lângă altul sunt deosebit de super :)))). Ca toți invitații care au avut deosebita onoare să le fie alături în ziua nunții le spunem că îi iubim și pentru ceea ce sunt ei dar și pentru modul în care ne-au făcut să ne simțim impreuna cu ei.
Mulțumesc pentru deosebita onoare de a le fi alături și lui Adi pentru asistență.
Cu drag,
Silvia.
P.S. Am avut ocazia și bucuria să cunosc și un “wedding planner” – Geta, cum mai rar se găseste și față de care am toată aprecierea ;) probabil că la nunta mea mi-aș fi dorit și o Geta ;)))
Oana & Bogdan: Timisoara, RO
3 September 2011 - Nunta
În sfârșit! Ajunsă tocmai din Timișoara la mare, Oana își întinse mâinile și de încântare ar fi cuprins toată plaja cu tot cu soarele ce îi dezmierda pielea. Prima zi și câte mai urmau să fie! O fire energică deja vedea veselia și câte urmau să fie … ;) În același timp, Bogdan contempla plaja cu melancolie dulce. Deja simțea dorul după căldura soarelui și cu gândul se vedea acasă, în Timișoara. Nici unul nu și-a imaginat că acea primă seară pentru Oana și ultima pentru Bogdan va fi una memorabilă cu urmări de lungă, foarte lunga durată. “A fost dragoste la prima vedere, chiar dacă suntem două firi diferite, eu mai spontană iar el mai calm și liniștit. Tocmai acest lucru ne-a atras și mai tare. Din prima clipă în care l-am văzut am știut că el este cel cu care îmi voi petrece tot restul vieții. Întamplarea (sau nu) a făcut ca o prietenă comună să ne introducă ajuns să ne cunoaștem în acea seară. Cine ar fi crezut că acea întâlnire la mare ne va schimba total viata?!” Au revenit acasă, în Timișoara, și căldura soarelui a continuat să îi însoțească, iar după câțiva ani, de Ziua Muncii, au decis cu mai mulți prieteni să meargă la munte. Oana zice că nu va uita niciodată acea zi de 1 Mai. Nimeni nu știa ce plănuiește Bogdan și el s-a folosit de acest avantaj pentru o o surprinde pe Oana cerând-o de soție. “Cu toate că suntem de atâta timp împreună chiar în acea zi nu m-am gândit că se va întâmpla. Inelul este superb dar și mai superb este că ne unim destinele și întemeiem o familie.”
.
La momentele solemne, încântătoare de declarație a iubirii am avut onoarea să fiu invitat și eu ca fotograf alături de toți prietenii lor veseli și cu chef de voie bună. Nunta toată s-a desfășurat ca într-o mare gașcă cu surprize organizate din partea nașilor și multă distracție.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi alături de voi și lui Flory pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Lili & Marek: Cehia
3 September 2011 - Nunta
De la Lili & Marek: “Singurul lucru pe care vreau să-l spun e că Marek este visul meu împlinit …”
Cuvintele dintr-o melodie a lui Rascal Flatts i-au impresionat cât de simplu descriu cum să trăiești o viață împlinită. Ceea ce își doresc, și a fost declarat de Lili & Marek în ziua nunții lor, este viața pe care o vor construi împreună. Acest cântec surprinde foarte bine lucrurile care fac diferența în a avea o viață împlinită împreună, de a trăi nu doar pentru noi doi dar și pentru cei din jurul nostru. Aceste lucruri le dorim pentru Lili & Marek:
I wish
… that the days come easy and the moments pass slow,
And each road leads you where you want to go,
And if you’re faced with a choice, and you have to choose,
I hope you choose the one that means the most to you.
.
… I hope you always forgive, and you never regret,
And you help somebody every chance you get,
Oh, you find God’s grace, in every mistake,
And you always give more than you take.
.
… that this life becomes all that you want it to,
Your dreams stay big, and your worries stay small,
You never need to carry more than you can hold,
And while you’re out there getting where you’re getting to,
I hope you know somebody loves you, and wants the same things too, :) May all your dreams stay big.
.
Povestea lor de dragoste a început pe 23 Septemnbrie 2007, într-o excursie de grup în Frensham Common. Pe zi ce trecea știau că Dumnezeu i-a adus împreună și că timpul petrecut așteptându-se unul pe celălalt a meritat. Au avut multe momente frumoase în care s-au descoperit unul pe celălalt. Anul trecut în Iulie 2009 Lili s-a mutat pentru un an (cu serviciul) într-un alt oraș în Anglia. A fost o perioadă pentru relația lor, dar a fost contrar a ceea ce mulți prieteni le-au spus că va fi. Au devenit mai apropiați și în acel timp Marek pregătea o surpriză frumoasă, încă din toamnă. În Decembrie a cumpărat bilete să meargă în Italia la sora Lilianei la ziua nepoatei care împlinea un an. Au ajuns dimineață în Sanremo și au petrecut toată ziua împreună cu cei dragi. Spre seară au rămas să se plimbe pe plajă. Vorbeau și se simțeau bine în aerul Italian, când dintr-o dată Marek a îngenunchiat și a scos o cutiuță din buzunar și a întrebat-o dacă vrea să își petreacă viața cu el. Lili a zis DAAAAAAAA!!!! Când au ajuns acasă a aflat că familia știa deja, căci Marek a sunat pe tatăl Lilianei cu o zi înainte și a cerut-o pe Lili de la el (în română :))) cineva de la universitatea lui Marek a făcut pe traducătorul. A fost un moment binecuvântat, pentru că știu că s-a întâmplat când Dumnezeu a vrut să se întâmple. Este o altă poveste cum noi am ajuns să îi cunoaștem (întâmplător în aceeași seară când Marek a cerut-o pe Lili de soție) și cum am făcut și o sesiune foto de Logodnă (chiar dacă inițial ne-am pornit la o sesiune fot de familie a nepoatei Lilianei). Pot spune că le-am dus dorul încă de când ne-am despărțit și am așteptat nunta lor cu mult drag. Iar nunta lor a fost ceva nemaiîntâlnit de mine ca fotograf. Să vă povestesc cum se fac nunțile în Cehia? OK – are să vă palcă (mie tare mult mi-a plăcut!). Dimineața, toți invitații se adună la micul dejun împreună cu mirii (mai bine zis, cu Marek, că Lili se pregătește ;). După care se merge la cununia religioasă. Acolo am avut de cuvinte memorabile, cu multă înțelepciune din vieți de experiență. După aceasta se merge la o masă ușoară de amiază. Noi în acest timp am fugit la sesiunea foto. Spre bucuria tuturor apar Lili cu Marek, și spre surpriza Lilianei, Marek este încătușat (sau nu mai știu cum i se spune acelui proces în care mâinile și gâtul sunt puse întru două bucăți de lemne :D) iar Lili trebuie să îl scoată de acolo pilind de zor la lacăt :)) Iar după acest test toată lumea merge la masă unde se mănâncă aperitivul și supă, după aceasta se prezintă tortul și urmează multe jocuri, mâncare și dansuri vesele. A fost extraordinar! Am avut parte de multă veselie chiar și la sesiunea foto pentru care Lili cu Marek au pregătit accesorii colorate și distractive pe gustul tuturor invitaților din cele 13 țări (ținând cont că a fost o nuntă mică, de 55 invitați, cu tot cu fotografi).
.
Mulțumesc Lili & Marek pentru prietenia voastră și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
Nicole & Mity: Linz, AT
27 August 2011 - Nunta
Încă o nuntă și interesant este că această nuntă își are începutul la o altă nuntă. Probabil acesta este motivul pentru care Mity, venit la nunta vărului său, a făcut conștință cu prietena cea mai bună a miresei, cu Nicole. Adevărul e că au fost mulți veri, dar tocmai Mity a fost alesul. Au fost și mai mulți prieteni invitați care trebuiau cazați dar dintre toți, tocmai Mity a ajuns să fie cazat acasă la Nicole. Coincidență? Nu! Providență? DAAA ! Toate lucrurile s-au aranjat în așa fel încât să petreacă timp împreună, însă Mity, prea rușinos să poată spune ceva, doar o admira din priviri, lucru ce nu poate trece neobservat unei fete cum este Nicole ;) Nunta a trecut dar nu și sentimentele. La aproximativ o lună, Nicole a primit prin poștă acasă un buchet mare cu trandafiri… Vă dați seama de la cine era, nu? A și găsit un bilețel de la modestul Mity “Dragă Nicole, știu că o iubire adevărată poate exista și la o distanță mare…” Nicole spune că a ghicit de la cine erau florile, chiar dacă biletul nu era semnat. Între timp Mity a făcut rost de ID-ul de mess… ”Am început să vorbim mult pe net, așa vreo lună. Într-o seară Mity pentru prima oară m-a sunat. Să nu vă spun ce rușinos era la telefon!!! Eu mai curajoasă am început să vorbesc. Așa am aflat că mă sunase ca să îmi spună că în două săptămâni va veni în Austria să mă viziteze. VAAAAI ce emoții m-au apucat!” Mai rămâneau 10 minute până să sosească Mity, iar Nicole la fiecare minut tot se uita în oglindă să vadă dacă este suficient de frumoasă. Iar iar la fiecare 30 secunde verifica intrarea curții ca să îl vadă venind. “Și iată-l !!! Toată lumea prin casă striga agitată, <<A venit! A venit!>> iar în același moment inima mea pulsa la minim 200 :))” Mity a văzut-o și pe loc s-a înroșit, iar Nicole, curajoasă, l-a strâns în brațe… prima îmbrățișare! Ținând cont de toate cele povestite, imaginați-vă emoțiile, curajul și tremuratul genunchilor lui Mity din primăvara următoare când s-a decis, la un frumos castel din zonă, să îi ceara mâna Nicoletei (că inima deja îi aparținea ;).
În povestea lor plină de romantism tainic și priviri furișate, am participat la căsătoria lor. Două firi modeste iar Dumnezeu i-a unit în mod miraculos cum nu se putea mai bine. Am avut onoarea să le cunosc familiile numeroase ale amândurora și vreau să le mulțumesc pentru invitația de a fi fotograful nunții.
Și mulțumesc lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
Iuliana & Eugen: Braila
20 August 2011 - Nunta
Sta la coadă în magazin și în timp ce degetele conturau inelul din buzunarul blugilor, mintea a început să îi zburde așa cum face de fiecare dată când se gândește la ea. Eugen, un bărbat cu o imaginație bogată, nu își poate imagina ce s-ar fi întâmplat dacă în acea seara de Florar (mai) nu ar fi descoperit cea mai aleasă floare pe care a avut ocazia să o cunoască. 2009 parcă a fost mai ieri. Până acum își amintește cu emoții de refuzurile repetate ale Iulianei de a-l însoți “la o cafea”. Fiecare lovitură dată de refuzul Iulianei, stârneau în Eugen respect dar și o îndârjire puternică de a nu renunța. “După multe încercări, spune Iuliana, am fost de acord să văd ce-i de capul lui Eugen” și nu regretă. “Probabil a cedat psihic la insistențele mele” crede Eugen ;)). “Plimbările lungi prin parcurile Bucureștiului, “asezonate” cu diferite povestiri împărtășite unul celuilalt, au pecetluit evidentul: aveam să îmbătrânim unul lângă celălalt.” La numai o săptămână după prima întâlnire, îndrăgostit până peste cap, și-a împărtășit sentimentele care l-au năpădit. Iar la 550 zile a început “operațiunea Inelul”. Iuliana a plecat într-o călătorie de faceri în SUA iar Eugen, înnebunit de dor a început să caute inelul potrivit și la găsit. Așa a ajuns să umble mereu cu inelul în buzunar, antrenându-se mintal mereu, oriunde. Pe stradă, la coadă la pâine, în mașina, la birou… Chiar și la bere cu băieții !!! În continuu vizualiza momentul în care avea să o ceară în căsătorie. Nu știa exact care vor fi cuvintele și nici unde se va întâmpla, dar era nerăbdător să se întâmple cât mai curând!
.
“La reîntoarcere, am așteptat-o la aeroport și când am văzut-o, după atâta amar de vreme mi-am dat seama că nu mai vreau să petrec nici o zi fără ea și că cele trei săptămâni au fost cele mai lungi din viața mea!!! Nu am mai rezistat. Inelul îl purtam mereu la mine așa că în parcarea aeroportului am îngenunchiat și am cerut-o de nevastă. Răspunsul se subînțelege, căci altfel n-aș fi scris aceste rânduri. :))) Câteodată mai fac un exercițiu de imaginație și încerc să-mi imaginez viața fără Iulia…. Nu am reușit niciodată – numai gândul că era posibil să nu o întâlnesc, îmi dă frisoane.”
Iar eu ca fotograf, vă mărturisesc că nu îmi imaginez cum ar fi fost să nu fi insistat Iuliana cu Eugen să vin la nunta lor. Inițial am zis “Brăila? Ce poate fi interesant la Brăila?” dar atitudinea lor ma convins! Am avut o zi extraordinară și fiecare cuvânt spus despre relația lor este unul de apreciere. Pot să vă confirm că trăirile intense, pline de grijă ale lui Eugen, merg până acolo încât nu voia să o lase pe Iuliana pe un dec mișcător de pe faleză. Cu greu l-am convins să nu își facă griji pentru scumpa sa mireasă și să zâmbească fericit. Iuliana în schimb efectiv exulta de fericire și nu a fost nevoie să îi reamintesc să fie fericită de ziua nunții, chiar dacă a avut și surprize. Am descoperit Brăila pentru prima oară într-un mod unic. Cel mai de “interesant” și de valoare sunt oamenii din Brăila !!! Iuliana și Eugen au fost cireașa de pe tortul Brăilei. Dimineața nunții a strălucit și zăpușeala soarelui nu a fost în stare să inhibe fericirea lui Eugen că își vede visul împlinit. Un vis senin cu ochii verzi ;) Cununia civilă s-a desfășurat într-una din frumoasele clădiri pe care am descoperit-o în Brăila. Iar cununia religioasă la doar 5 minute de plimbare unde am mers împreună cu alaiul nunții. Adevărul e că la biserică Iuliana a început să prindă culoarea lumânărilor, atât de cald se făcuse. Binecuvântarea a răsunat și cu toții ne-am îndreptat spre o frumoasă sală de cinema transformată într-un loc splendid de petrecere. Și s-a petrecut până dimineața cu multă veselie și drag.
.
Mulțumesc dragilor pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia
.
P.S. Și la această nuntă am avut fericirea să lucram alături de echipa Zenus film cu Florian Mirea !!! Uite și filmul nunții!
Claudia & Stefan:
20 August 2011 - Nunta
Într-o zi, un băiat vizitează locul de muncă al unei fete frumoase. Băiatul curajos o invită la o cafea… Ce face o fată când o persoană necunoscută o cheamă la cafea? Bineînțeles, refuză politicos :D (aceasta a fost prima intenție a Claudiei) Iar dacă acea persoană este Ștefan, un băiat echilibrat, calm, care inspiră încredere… și cea pe care o invită la cafea este Claudia, cea cu care îi este scris să fie împreună – în această combinație, bineînțeles Claudia a acceptat invitația la cafea pentru a se cunoaște mai bine ;) “ Pe măsură ce timpul a trecut ne-am dat amândoi seama că avem foarte multe lucruri în comun, că suntem făcuți unul pentru altul, că nu putem trăi unul fără celălalt.” După ceva vreme, Ștefan s-a decis și într-o zi de Buna-Vestire, a adus cea mai bună veste. Înarmat cu un inel i-a cerut Claudiei să mai facă un pas alături de el și să accepte să îl însoțească dar de data aceasta nu doar la o cafea, ci pentru toată viața să îi fie alături ca soție. Cineva i-a întrebat la un moment dat cum știi că cel cu care te căsătorești este persoana potrivită. Răspunsul lor a fost: “Nu ști, nu vei avea niciodată certitudinea. Știi numai ce simți! Simțim că nu putem trăi unul fără altul. Știm că ne gândim mereu la unul la celălalt când nu suntem alături, și ne este dor. Știm că atunci când ne este greu ne sprijinim. Când suntem fericiți, suntem fericiți unul pentru altul. Știm că atunci când ajungem acasă după o zi la lucru ne luăm în brațe și ne ascultăm. Timpul va spune că persoana de lângă tine este potrivită. Viitorul este imprevizibil și în aceasta constă farmecul lui ;)”
.
Mulțumesc dragii mei pentru onoarea de a vă fi fotograful nunții și vă doresc să rămâneți unul lângă altul. Cred că ați găsit persoana potrivită așa că bucurați-vă unul de celălalt. Mulțumesc Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Sofia & T-Jay: Cluj
14 August 2011 - Nunta
Unul dintre cele mai elegante, stilate și frumoase cupluri din acest an! Dacă nunta lui Adi și Eliza a fost nunta anului pentru mine din cauza că Adi îmi e cel mai bun prieten, atunci aceasta poate fi de-a dreptul numită nunta celui mai frumos cuplu! Din momentul în care T-Jay mi-a deschis ușa și am văzut freza lui stilată :D, mi-am dat seama că așa un mire frumos încă nu am avut anul acesta! Sunt sigur că la nunta lui au plâns multe fete nemăritate =)))) Dar nimeni nu i-a lăsat vre-o amprentă pe inimă așa cum a făcut-o Sofia. Nu are rost să ascundem, că noi băieții, în primul rând observăm frumusețea unei fete, și numai după aceea – trăsăturile frumoase de caracter. Știind asta pot să vă zic cu siguranță, fără sa întreb pe nimeni, că T-Jay s-a îndrăgostit de Sofia din prima vedere! Arată ca o stea ruptă din cer, iar stilul ei deosebit, șarmul și caracterul ei blând înfrumusețează asta la nesfârșit. Pe frumoasa de Sofia am observat-o încă de la nunta Lorei & Ninio. Și după cum nunta lor a fost o experiență extraordinară și atitudinile lor m-au copleșit, când am primit mesajul că acel cuplu deosebit Sofia & T-Jay se căsătoresc, mi-am spus că NEAPĂRAT trebuie să ajung la nunta lor – pe post de fotograf ;) Bucuria a fost mare că și ei își doreau același lucru!!! Povestind despre ei doi, am uitat să zic de buna-dispoziție care am vazut-o și încrederea în dragostea Lui Dumnezeu – orice nu s-ar întâmpla! Imaginați-vă o nuntă amenajată fabulos în aer liber, totul pregătit pentru un timp perfect afară. Toate acestea însă ar fi în zadar în cazul unei ploi, nu?… Iar acum imaginați-vă: un cer albastru și soare prietenos pe toată durata ședinței foto. Iar exact înaintea cununiei religioase, când totul aștepta intrarea miresei, se declanșează o furtună !!! Decorațiile încep să se scurgă sub torentul de ploaie. Nu a rămas nimic de făcut decât să ne ascundem rămânând fără eleganța și frumusețea locului pregătit pentru binecuvântare :(. În timp ce eu fotografiam șuvoiul de ploaie în toată splendoarea lui, Adi (asistentul) a făcut o fotografie Sofiei în timp ce aștepta ascunsă un semn să între în sală. O să vedeți acea fotografie în slide-show, dar nu veți vedea în ea nici umbră de tristețe, părere de rău sau frustrare. Pe fața Sofiei strălucea un zâmbet încredințat de dragostea lui Dumnezeu și a lui T-Jay. Zâmbet ce nu a dispărut pe toată durata cununie religioase, chiar și atunci când tunetele concurau cu vorbele predicatorului. În acele momente mi-am amintit de citatul din Biblie ”Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece” (C.Cântărilor 8:7) Iar după câteva ore norii greu au dispărut, a ieșit soarele și un stol enorm de cocostârci ce zburau deasupra, s-au așezat în liniște la doar la o sută de metri… peste tot mărgele de prospețime decorau natura și în inima mea am simțit un nou val de mulțumire lui Dumnezeu pentru marele har care mi-a fost dat să fiu mereu alături de oameni minunați prezent la asemenea trăiri profund emoționale.
Mulțumesc Sofiei cu T-Jay pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
.
De la Sofia:
“Ahhh, cum poate o femeie să-și scrie povestea de dragoste în doar câteva fraze? E greu, foarte greu… pentru că aș putea să fac un roman cu trăirile noastre de până acum. Povestea noastră de dragoste a început în toamna anului 2008, toamnă de care-mi voi aduce mereu aminte fără a mă gândi prea mult la ea. Am simțit încă din primele dăți în care l-am întâlnit, că există ceva în el special, mult mai special. Mi-am deschis inima și l-am lăsat să ma cunoască și în cele mai frumoase și bune stări ale mele, cât și în cele rele. Da, cred că asta m-a atras și la el. Era el însuși, nu încerca să fie altcineva. Dumnezeu îmi arăta prin fiecare pas pe care-l făceam, ca El are un destin pregătit pentru mine și el. N-aș fi avut cum să nu ne îndrăgostim. Dacă fetele au o listă cu “must have” pentru viitorul soț, atunci T-Jay le-a bifat pe toate pentru mine!!! Se spune să ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se întâmple, și mi-am dorit bine!! Nu pot uita și unul din cele mai importante momente de la începuturi – ziua în care am vrut să facem oficială relația noastră, el punându-mi cea mai neașteptată, dar extrem de entuziasmantă întrebare: “Vrei să fii prietena mea ca mai apoi să-mi fii soție?”. DA, asta-mi doream. O relație serioasă cu un băiat serios. Cererea în căsătorie a avut loc într-o zi perfectă de început de toamnă. Am ales să ne plimbăm fiindcă știam că nu ne mai e dat să prindem zile așa perfecte în timpul respectiv. El purtase inelul de câteva zile la el în buzunărelul micuț dintr-un alt buzunar. Fără cutiuță, să nu cumva să mă prind eu. Nici el nu s-a gândit că mă va cere în ziua aceea, el doar/aștepta momentul potrivit să se întâmple. M-a întrebat unde vreau să mergem. Culmea, am ales locul primei noastre întâlniri. Am povestit mult, ne-am distrat împreună, am râs, până… a venit momentul să ne facem câteva fotografii împreună (cum facem noi mereu, să avem amintiri în locurile noastre). Mi-a făcut el mie și după câteva fotografii mi-a cerut să-i fac și eu lui. Mdaaa, eu mă distram, n-aveam stres. Dădeam zoom pe fața lui și făceam poze, până am văzut că nu mai stătea atent la poze. Dintr-o dată, când să apăs butonul, ghiciți ce am prins în poză?! T-Jay cu inelul meu preferat, în mâna lui!!! M-a luat un foc din interior, am rămas blocată, abia puteam să respir și tot ce puteam spune de repetate ori era: “Nu pot să cred!!”. Scumpul s-a pus în genunchi și mi-a oferit inelul împreună cu întrebarea mult așteptată. Eu bineânțeles că am zis DAAAAAAAAA!!! Cum am zis “Da”, T-Jay a luat atitudine spunând: “Acum hai să căutăm un restaurant!”
Denisa & Albert: Poiana Brasov
14 August 2011 - Nunta
Internetul este o lume virtuală. Și de obicei puțină credibilitate oferă megabiții care au devenit un fel de mesageri ai noștri. Prin același sistem poți afla că în celalalt capăt de lume s-au petrecut nemaiauzite. Nu cred că S. Morse s-ar fi gândit vre-odată cât de mult vor avansa sistemele de comunicare și cum vor ajunge oamenii să transmită mesaje, și mai ales ce fel de mesaje ;) Și mai ales nu cred că Ministerului Apărării al SUA și-a imaginat că sistemul inventat de ei în 1965 va fi folosit la nimic legat de apărare sau război, ci în domeniul dragostei… Spun asta pentru că Denisa și Albert sunt împreună pentru datorită internetului. Totul a început la distanță – Denisa în Italia, Albert în Spania… Îi despărțeau 2000 km dar dragostea nu știe ce e distanța și nici nu ține cont de frontiere. “Putem spune că primele luni a relației au fost cele mai grele pentru că mereu simțeam nevoia de a vorbi, de a ne vedea. Tânjeam după o îmbrățișare, ceea ce în cazul nostru nu se putea. Dragostea începea să crească din ce în ce mai mare. Simțeam nevoia că trebuie făcut ceva mai mult în relația asta.”
.
Greu s-au scurs clipele până la majoratul Denisei. Iar când aceasta s-a întâmplat Denisa a decis să își ia viața în mâini și să plece. Într-o zi și-a făcut bagajul, și cu binecuvântarea părinților a plecat la unchii săi din Spania (care din întâmplare stăteau în același loc unde era și Albert. Nu a fost greu procesul de mutare, pentru că Albert (fericit de schimbare) a susținuto foarte mult! “În 4 ani de fericire și neînțelegeri ;)) am descoperit cât de dulce e viața împreună, cât de mult se iubesc și că nu putem trăi unul fără altul.”
.
După multe întrebări din partea Denisei “Când îmi ceri mâna?” cu același răspuns din partea lui Albert: “Mâine…” am primit un mail de la Denisa în care m-a invitat la nuntă, a rezervat ziua chiar dacă încă nu avea idee când va veni acel mâine… Așa am ajuns la o frumoasă nuntă în Poiana Brașov.
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
Cristina & Daniel: Bistrita
31 July 2011 - Nunta
În momentul în care primeşti pe mail o poveste atât de bine expusă, nu mai am ce adăuga.
.
“Mă numesc Cristina şi sunt studentă în anul III la facultatea de Jurnalism din Cluj. Locuiesc în orașul Beclean şi provin dintr-o familie cu părinţi super din toate punctele de vedere. Am ales la un moment să îmi îngheţ un an de studii şi să îmi dedic un an din viaţă pentru a urma şcoala de asistentă medicală şi misiune din Herghelia- Tîrgul Mureş, unde l-am cunoscut pe viitorul meu soţ.
Eu, Daniel, născut în Republica Moldova – Chişinău, acolo am copilărit. La un moment dat m-am băgat într-o grupare periculoasă de motociclişti. După 3 ani însă mi-am schimbat total viaţa. Am avut parte o serie de experienţe în care Dumnezeu m-a înviat din morţi (am avut o moarte clinică). La un moment dat ne-am mutat cu familia în Rusia şi acum locuiesc acolo. Am urmat şcoala de misiune din Herghelia şi acolo am cunoscut-o pe Cristina. Am fost cei mai buni prieteni, ne ziceam David şi Ionatan (după prietenii foarte apropiați descrişi în Biblie). După terminarea şcolii am păstrat legătura ca după o vreme să ne numim David şi Abigail (Abigail a fost soţia lui David :)). Au fost şi perioade mai grele de-a lungul relaţiei. Am fost împreună cu fratele Cristinei pe o perioadă de 3 luni în Africa ca voluntari. Acolo amândoi ne-am îmbolnăvit de malarie şi a venit din nou un șir de experienţe în care am simţit pe Dumnezeu alături.
Cristina: După aceea au urmat întâlnirile cu părinţii iar din luna lui august 2010 am început să vorbim mai mult despre căsătorie şi a venit în România. În ultima duminică din august am ieșit seara la alergat şi Daniel a vrut să mergem într-un cartier din oraş care are o poieniță. A insistat să urcăm până în vârful pădurii la ora 22, de unde se vede panoramic oraşul. Acolo l-am dus eu pe Daniel prima dată când a venit la mine şi atunci mi-a dat cadou aparatul lui foto, un Canon D 400 :D.
Ajunşi sus mi-a zis că are o surpriză pentru mine dar trebuie să aştept cu ochii închişi, a scos din geantă o eşarfă şi m-a legat la ochii şi m-a îndepărtat puţin de el. Eram singură lângă un copac (totul se întâmpla la ora 22 seara, în pădure… îmi era puțin frică). În timp ce eu așteptam, tot vorbeam ceva nimicuri ca să fiu sigură că nu am rămas singură. Apoi a venit şi m-a dezlegat şi a îngenunchiat. Peste tot erau lumânări și petale de trandafiri. Mi-a zis că vrea să își continue restul vieții cu mine. Nu am putut sta în picioare şi am îngenunchiat şi eu lângă el. Când m-a văzut aşa aproape de el şi-a uitat speach-ul :)). Apoi eu i-am răspuns cu versetul biblic din Rut 1: 16 și 17: ” Încotro vei merge tu, voi merge şi eu. Unde vei locui tu, voi locui şi eu. Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi şi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce va vrea dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea”. Ne-am rugat pentru binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră şi mi-a dat cadou parfumul meu preferat J’Adore.”
Ce mai pot adăuga eu? O să vedeţi singuri cum pot doi oameni să radieze fericire şi râsete sincere cât ai pocni din degete! A fost o adevărată relaxare să fii alături de ei și ne-am distrat bucurându-ne de timpul la herghelie (de data aceasta herghelie de cai, specific acest detaliu pentru că există şi localitatea Herghelia ;) Mai făceam o fotografie şi mai săream îchiuind de teama cailor curioşi care mă atingeau cu boturile calde :))) Apropo am spus că îmi este frică de cai atunci când își fac prezența pe lângă mine neanunţaţi, şi mai ales dacă în acest timp sunt concentrată să prind cât mai bine mirii împreună cu nişte cai neastâmpărați… Da nu regret ci sunt fericită că am putut fi lături de cai şi mai ales alături de Cristina şi Daniel. Aş fi regretat dacă nu aş fi fost la nunta lot. Aş fi fost tristă dacă aşșfi pierdut binecuvântarea Preotului alb venit din Moldova şi mai ales a celui Negru venit din Africa. Şi cu siguranță nu aş fi avut de unde să îmi amintesc voia bună şi de peripețiile de la restaurant. Ar fi trebuit nunta să fie în aer liber, la cort, însă odată cu vremea schimbătoare s-a schimbat și locaţia care nu s-a lăsat fără surprize… (Cristina, Daniel și cei care am fost cel mai aproape de ei ştiu despre ce vorbesc =)))). Nimic însă nu a fost în stare să le fure bucuria. Această bucurie a urmat şi la masă unde am avut parte de multă veselie în urma eseurilor compuse de invitaţi pentru miri. Fiecare masă a primit câteva cuvinte (la nimereală trase dintr-o pălărie) şi au trebuit folosite în compuneri. Premiul 1 l-a luat o rudă apropiată, ce îi cunoștea. Aceasta într-un mod poetic a reușit să descrie pentru toată sala povestea iubirii lor, dar în varianta scurtă ;) Cuvintele “bold-uite” sunt cele pe care obligatoriu trebuia să le folosească.
A fost odată ca-n poveşti /A fost ca niciodată / Voinic băiat, plăcut la sfat, /De-l îndrăgeai pe dată
Trăind ca mare Top Model / Nu de la Second nici de fel /L-a apucat o mare criză /Și-a fost pe dată pus în priză /De un anunț interesant
Și tot atât de intrigant / Că se deschide prăvălia /Tocmai în sat la Herghelia / Cu aparat sofisticat / Făcând tot poze multe-n sat
Cu aere de moldovean, / S-a ‘mpotmolit chiar în Beclean. / Nu s-a pierdut deloc cu firea /Acolo şi-a găsit iubirea
Şi văzând că-i pe mărime /L-a apucat o mâncărime / Şi n-a mai stat deloc la sfat /Pe toți la beci ne-a adunat
Să le urăm de bine /Ca la anul care vine /Şi noi ştim nu le convine / Un bebe mic le prinde bine.
.
Vă mulțumesc dragii mei pentru onoarea de fi alături de voi la nunta. Vă doresc ca Dumnezeu aşa cum a fost alături de voi prin toate câte mi-aţi povestit, să vă călăuzească şi să vă protejeze în continuare. Mai ales că ştiu că vreţi să plecaţi, de data aceasta ca familie, misionari în Africa.
.
Mulţumesc Flory pentru asistență şi restul toate câte le-ai făcut ;))
.
Cu drag,
Silvia
Eliza & Adi: Oradea
24 July 2011 - Nunta
Uite că a sosit momentul celei mai aşteptate nunţi pentru mine – Nunta Anului! De ce? Pentru că s-a căsătorit cel mai bun prieten al meu – Adi. Cel pe care mulţi îl cunosc ca Adi a lu’ Eliza ;) Și când spun că a fost mult aşteptată, păi să ştițţ că tare mult aşteptată a fost. Încă de la prima sesiune foto (Paparazzi 4Love) am aşteptat un an pentru logodna lor. Și de atunci tot un an a trecut până la nuntă.
.
Dimineaţă pentru mine a început în acelaşi Hotel cu Adi (pentru că în noaptea dinaintea nunțţi am avut onoarea să dorm în aceeaşi cameră cu mirele :D – ba mai mult, vă spun că am dormit în acelaşi pat cu Adi =))))). Dimineața a început cu un apel interesant de la cameraman care trebuia deja să fi ajuns la hotel în Oradea, dar abia atunci se trezise în Timişoara. Vesel, nu? Însă Adi a reușit să facă rost de o cameră video profi, care a ajuns în vreo 15 minute la hotel. Iar când David (fratele lui Adi) a încercat să filmeze toată distracția pregătirii cu cavalerii de onoare, a descoperit (un detaliu mărunt) camera Video era fără casetă :)))) NIMIC însă nu a fost în stare să strice buna dispoziţie a lui Adi din acea zi. Nici chiar furtuna ce şi-a făcut de cap toată noaptea peste Oradea… Aşa că băieții au îngenunchiat şi mulţumit lui Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate pe care El le face la timpul său. După aceasta am mers spre Eliza unde încântarea lui Adi nu a avut margini. Mereu e cea mai frumoasă pentru Adi, iar în ziua nunţii a întrecut toate aşteptările lui. A rămas fără grai. Bine că a rămas cu fotografii pentru a vedea cât de fără grai a rămas :)))) Alaiului de cavaleri şi domnișoare de onoare au înfrumusețat ziua şi treptele casei sub aplauzele cărora am plecat la sesiunea foto (mai bine zis la ce a mai rămas din ea ;)). La cât s-a întârziat totul ne bucurăm totuşi că am avut şi acel timp. Mai ales că Eliza (conştiincioasă) a pregătit diverse detalii care au făcut şedinţa mai deosebită.
.
După aceasta am mers la biserică. Şi ca să vedeţi cât de respectată este familia Dehelean, pe lângă toţi cei dragi care au umplut sala, a venit şi primarul din orăşelul de baştină a lui Adi, Curtici, care i-a cununat civil în faţa tuturor invitaţilor. Înconjurați de minunatele flori ce au decorat biserica, s-a desfăşurat binecuvântarea lui Adi cu Eliza. Totul însoţit de cuvântările cu har ale predicatorilor, printre care a fost şi tatăl Elizei, cu cântările inspirate de nuntă şi bineînţeles fanfara (din care până la nuntă a făcut parte şi Adi) ce a dat ceremoniei o notă de maiestate. Când totul s-a încheiat eram gata flămânzi pentru restaurant ;))) şi în mod deosebit pentru delicatesele ce ne aşteptau acolo. Bineînţeles că odată ajunşi la restaurant ne-am oprit pentru a admira (şi gusta) masa deosebită de dulciuri gândită şi amenajată cu mare grijă până la cel mai mic detaliu. De fapt fiecare masă în parte, fiecare colţ al restaurantului avea amprenta Elizei & Adi. Chiar şi afară am putut găsi detalii de admirat şi fotografiat. Flori, fotografii, cufere şi multe altele care ne-au invitat să facem zeci şi zeci de fotografii. Cu siguranță viitoarele mirese (sau cei care gândesc un eveniment frumos) vor găsi sursa de inspiraţie în fotografiile cu decorul nunţii. După ce am studiat şi apreciat fiecare amănunt, toţi invitaţii au putut sa se răcorească de limonadă naturala şi mâncare delicioasă.
.
Ce a făcut nunta şi mai neobişnuită este că în ziua nunții lor s-au gândit şi la alții oferind torturi fiecărui cuplu care şi-a sărbătorit aniversarea în acea lună sau persoanelor care şi-au sărbătorit zilele de naştere. Iar pentru cei mai dragi şi apreciaţi oameni – Părinții au avut şi cadouri speciale. Gesturi de mulţumire şi apreciere care au adus Oh-urile emoţionate ale mamelor şi mulțumirile taţilor.
.
Vă mulțumim pentru onoarea de a fi alături de voi ca invitat şi fotograf ;) şi mulţumesc de data aceasta soţiei mele, Silvia pentru asistenţă ;))))
.
Cu drag
Sergio & Silvia
.
P.S. Vă invit să vedeți surpriza pe care i-a făcut-o Adi Elizei în seara nunții – un clipuleț de care am râs cu poftă ;)
Declaratia lui Adi pentru Eliza from bySilvia on Vimeo.
Andra & Andrei: Bucuresti
23 July 2011 - Nunta
Am citit undeva că ne petrecem o treime din viaţă dormind. O altă treime mâncăm, ne plimbăm, mergem la doctor și ne plictisim în fața televizoarelor (pentru cei ca mine care nu au TV-uri – citesc). Ultima treime este cel mai important să te decizi ce vrei să faci cu ea, pentru că aceasta e cea mai importantă (spunea autorul necunoscut). Se vorbea de muncă, jobul pe care alegi să îl faci în viață. Autorul punea accentul mai ales pe valoarea pe care trebuie să o dai acestui aspect cotidian. Și mulţi dintre noi fac cu mare drag ceea ce au ales sa facă zi de zi şi mai ales caută ca aportul profesional să fie la cel mai înalt nivel (perfect). Pentru aceasta participă la “team-building-uri”. Ei la un așa eveniment Andra (cu gânduri în interes de serviciu) s-a trezit sustrasă de la partea profesională către una personală. Și aceasta din cauza lui Andrei, care observînd-o pe Andra, o fată delicată și frumoasă nu i-a mai stat mintea la nimic legat profesional.Vedea ochii Andrei de culoarea caramelului peste tot unde ar fi trebuit să existe concentrare maximă în slujba sa. Așa că nu a rezistat prea mult. La scurt timp a decis să lase totul și să se ocupe de partea cea mai importantă descoperită la team-building – Andra. Așa că ceva ce se credea a fi profesional s-a transformat în ceva personal iar după un week-end la munte (august 2007) a decis sa îi fure un prim sărut la mare (septembrie). După câteva luni, spun Andra și Andrei, “știam că ne vom petrece viața unul lângă altul”. La aniversarea unui an de la primul sărut a venit şi cererea în căsătorie, însoţită de un inel. Din acel moment, logodiţi fiind, au început să alerge să caute toate detaliile pentru o nuntă așa cum au visat. Inițial și-au propus să se căsătorească în 2010, dar v-am mai spus că sunt nişte perfecţionişti, aşa că şi-au dat seama că vor trebui să mute totul pentru 23 iulie 2011, astfel încât totul să fie aşa cum vor și ca toți cei dragi să le fie alături. Printre ei, am avut și eu onoarea să fiu invitată și sunt încântată că am reuşit să le fiu alături, (Andra şi Andrei – ştiu de ce).
.
Mulţumesc pentru timpul petrecut alături de voi şi lui Cristi şi Mihăiţă le mulţumesc mult. (Fără ei nu m-aş fi descurcat, ştiu şi ei de ce ;))).
.
Cu drag,
Silvia
Sarah:
February 17, 2012 20:01Daniel Mateas:
April 8, 2012 12:13