Roxana și Natanel s-au cunoscut având perieteni comuni: “Ieșeam des împreună cu prieteni. Roxy era în vacanță în Italia. Trebuia să rămână o lună, dar cineva de sus a făcut că Roxy să plece după 4 luni, când deja parcă nu îmi mai venea să o las să plece. Începusem o relație… “După 2-3 drumuri de România în doar 3-4 luni (avion, autocar, drumuri luuuuungi) eu am decis să vin definitiv în Italia și după 10 luni de relație într-o seară minunată de 24 octombrie am mers împreună la mare. Eu aveam o pătură și un ghiozdan și inelul în buzunar, am stat pe niște stânci pe malul apei înveliți în pătură cu un ceai cald și mancând Milka iar în fața noastră ardea o lumânare  și desigur Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea iar pe cer erau o grămadă de stele și o super lună. Afirmația ei înainte de ai cere mâna: “Asta e cea mai frumoasă zi petrecută împreună de când ne cunoaștem” și au mai fost momente frumoase :) Consumat acest moment ne-am ridicat să plecăm iar în acel moment eu am îngenunchiat și am scos inelul, Roxana bineînțeles că a spu DA!”
.
Am avut bucuria și onoarea să cunoaștem o familie MARE cu mulți frați și surori, foarte mulți extrem de veseli și bine educați de părinți iubitori. Le mulțumim pentru onoarea de a fi fotografii nunții lor și bucuria de a participa în echipa completă bySergio la o nuntă fabuloasă!
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.

Povestea noastra… incepe asa… Era o zi frumoasa de 15 iunie 2011…copacii inversiera, florile radiau cu frumusetea lor…a venit vara! Wow! Ce sentiment placut :D Si o data cu acest anotimp frumos se lega o necunsocuta si stransa prietenie ca mai apoi sa se transforme in ceva mult mai intens..dragostea. Vara aduce o data cu ea acel sentiment frumos de relaxare… de hoinareala pe internet. Eram iesita recent dintr-o relatie si refuzam orice conversatie cu vreun posibil “prietenas”… Doar imi cautam obisnuitele mele jocuri de pe facebook), cand fereastra se deschide cu o noua conversatie :” Interesante noile tale poze?” (desi nu vorbisem niciodata pana atunci) Sfioasa si bine crescuta, i-am raspuns :” Multumesc” la care el continua:” Desi nu vreau sa stiu cum ai intrat cu capu prin geamu ala) dar sunt faine”(vorbea despre una din lucrarile mele de scoala). Si asa a inceput conversatia noastra, interminabila..cum ca suntem mari vedete internationale, eu designerita, el fotograf). In coltul gurii tresare un mic zambet…’ce? Aaa… eu… am zambit?” M-am trezit glumind, razand…”emotii de artisti”(cum le ziceam noi). Minutele treceau… orele… si ceva chioraia pe fundal “ups, e stomacul meu:D) ” poti s stai putin, ma duc sa mananc ceva ca nu am reusit sa mananc, dar nu pleca” si am dispar. Trecusera ceva ore de cand nu ma dezlipisem de internet eram lihnita de foame. Ma intorc plina de speranta inapoi…si vad mesajul : ” Alexandra, iarta-ma te rog dar eu trebuie sa fug acum, pofta mare iti doresc. Vorbim mai tarziu daca esti online, OK? Domnul cu tine si zambeste! Ceauu” Pfuu… mi-a disparut si zambetul… si speranta… a plecat: “Ai plecat…off… scuze ca nu am reusit sa incheiem normal. O zi frumoasa sa ai, si mai vorbim. Nu stiu cand mai intru pe internet, nu imi place sa stau prea mult… mai ales in ultima vreme… dar iti las numarul sa borbim, 07… in caz de vreo urgenta” (“hm… i-am lasat numarul… sper sa nu ma creada o ciudata ca ii las numarul din prima”) Si asa a inceput frumoasa noastra poveste de dragoste. In seara aceea am si primit un msg:” Scuza-ma ca deranjez, dar ai uitat sa definesti termenul de urgenta: a)cad si ma lovesc; b)vreau sa iti aud vocea; c)imi e foame; d)toate cele de mai sus: )))) PS: ghici cine a sunt?” Imediat am stiut despre cine este vorba. M-a facut sa zambesc din nou:D “ Ce baiat! sa poata sa imi redea zambetul pe buze asa, pur si simplu… wow!” A urmat prima duminica, 19iunie, in care urma sa merg in misiune la Sambateni si a venit acolo sa ma vada. A fost un moment… fara cuvinte. Cand l-am vazut cum imi zambeste, eram toata un zambet. Toti tinerii se uitau ciudat la mine zambesc singura? Unele fete chiar il recunoscusera, nu puteai sa nu vezi cui zambesc, acela a fost primul nostru moment fata in fata. Dupa care au urmat altele, si altele…
.
Trebuie sa spun si momentul haios, cand Emi a venit in Timisoara, sa ne intalnim oficial. Eu pregatita, dichisita, cu ditamai foaia de A4 pe care scria numele lui (ca in filme:))). Astept cu sufletul la gura sa coboare din tren… trag aer in piept, deschid foaia cu numele lui ca sa vada cine il asteapta: ))) se deschid usile… si coboara al meu scump… si… buff! Pe jos…”Aww…” mi-am zis… Ma intorc cu spatele… ma duc dupa stalp…”sper sa nu ma fii vazut” Imi era rusine ca l-am vazut cazan. Dar el… vine distrat la mine, “Iarta-ma a fost o groapa” si rade… A fost unul din cele mai simpatice si haioase momente de la inceputul relatiei noastre. Din prima zi de cand a venit in Timisoara, am facut o sumedenie de poze:D Imi propusesem ca urmatorul baiat care va aparea in viata mea, va fii cel ales si va trebui ca el sa se lupte sa imi castige inima, si asta ma rugam Domnului, sa nu mai trebuiasca sa fac nimic…totul sa curga de la sine. Asa a fost relatia noastra. A aparut ca o simpla prietenie la “usa” mea. I-am deschis, cu gand curat de prietenie. El a luptat foarte mult pentru mine. S-a rugat pentru prietenia noastra… de atatea ori se ruga cu mine. Ramaneam mereu uimita de ce om drag si frumos am langa mine si mereu ii spuneam: “ Tu esti visul oricarei fete… visul ireal la care noi, fetele, visam…” (inca nu vedeam ca Domnul l-a pus in viata mea sa ma ajute sa imi vindec inima. El era atat de sigur, atat de voios, dar eu nu puteam accepta planul acesta al Domnului. Mereu imi imaginam baiatul perfect pentru mine: brunet, mai ciocolatiu… mai inalt ca mine, sa nu ne certam cand port tocuri :)) Si apare iubitul meu sot: blondut, nu chiar asa creol :))) si putin mai inalt ca mine. Nu prea era in principiile mele. Numai Domnul stia cat de copilaresc gandeam, pentru ca felul cum era si cum gandea si cand imi zambea uitam de toate principiile ce le doream eu pe atunci. Timpul trecea parca greu dar foarte repede. Relatia noastra simpla se schimba in ceva foarte frumos si diferit. Nu stiam cum sa reactionez la un asa sentiment frumos si diferit. M-am trezit…indragostita? Asteaptam sa ma sune. Asteptam zilele cand ne vom vedea iar. Ne bucuram ca doi copii cand ne vedeam, desi stateam si povesteam ore in si hoinaream toate parcurile si el mereu imi spunea planurile lui cu privire la relatia noastra. Da, eram indragostita, dar nu recunosteam, imi placea linistea ce mi-o dadea cand eram cu el privirea aceea blanda si zambetul lui radiind! Prima oara cand ne-am tinut de mana a fost dupa cateva saptamani. In public la Xfactor. Ca o mica scanteie am simtit cum imi atinge incet degetele, pe rand, sa nu reactionez :))) Pana cand ne-am trezit tinandu-ne de mana:D (este unul din momentele noastre speciale :D ). Cu fiecare moment ce trecea, fiecare clipa petrecuta alaturi de el, ma facea sa imi doresc sa imi petrec restul vietii alaturi de el. Era baiatul ce il visasem si pentru care ma rugam de atata timp.
.
In septembrie a urmat nunta surorii lui. Urma sa merg la Arad, sa ma prezinte familiei. Emotii mari. Dar indata ce am ajuns am avut parte de o primire nemaipomenita, neasteptata. Am fost placut surprinsa si am avut ocazia sa il cunosc si prin ochii familiei lui si prietenilor lui, impresionandu-ma comportamentul lui, facandu-ma sa ma indragostesc si mai tare de el. Un moment foarte foarte special pentru mine a fost la nunta, acolo unde am tinut noi nunta:D. M-a luat deoparte, am mers pe o bancuta, langa lac, si a inceput sa imi spuna ca sunt frumoasa, si ca Dumnezeu m-a pus in viata lui… si cat de binecuvantat se simte… si totul era asa minunat… A rostit cuvintele: “Te iubesc Glava Alexandra Evangheline” Momentul acela a fost unic, am inceput sa plang si chiar am simtit dragostea lui si mai interesant era ca, desi ne stiam doar de 3-4luni, era asa de intens si de diferit totul. A fost un moment unic. Zilele acelea petrecute cu el acolo au fost zile decisive pentru viitorul meu. Eram tot mai decisa si imi doream tot mai mult sa mai treaca timpul, sa putem sa ne cunosteam mai bine sis a vina si ziua cand ne vom casatori sic and vom putea fii impreuna mereu. In 14 februarie i-am marturisit si eu dragostea mea, si i-am spus ca il iubesc (acela a fost un alt moment haios pentru ca eu, adepta hartiilor A4, i-am scris pe o hartie “TE IUBESC”, intr-o dimineata cand pleca la lucru, si bineinteles cand a iesit din bloc ca nu a vazut… si a trebuit sa pasai, sa strig dupa el, ca sa se intoarca sis a vada :))).
.
Zilele treceau. Relatia noastra era tot mai inchegata. Intr-o zi frumoasa de sambata, 17 noiembrie 2012, a venit din Arad in week-end,pentru ca numai atunci puteam sa ne vedem si la rugamintele mele am mers la premiera ultimului film din Twilight Shaga :D Dupa film, am observant o stare ciudata la el. Tragea de timp, ca niciodata, pentru ca noi urma, dupa film, sa mergem la shaworma, in complex:D asta este mancarea noastra preferata (mie mi-a mai trecut intre timp ;). Am mai stat putin prin mall, chiar imi amintesc ca eu eram cea care vroia sa plecam din mall si el mai insista sa mai stam, sa ne mai uitam, bineinteles ca nu mi-a displacut ideea si am mai pierdut putin vremea prin magazine. Imi parea putin agitat (imi dau imediat seama cand ceva nu e ok cu el, dar am lasat gandul sa treaca). Era sunat foarte des de fratele lui ba ca are nu stiu ce treaba cu el, ba ca nu stiu ce. Tot felul de scuze ciudate. Ajungem in centru si pe langa Mc Donald’s , ma intalnesc cu 2 prietene de ale mele, care s-au “nimerit” sa fie pe acolo. Am stat putin la povesti cu ele, dar aveam asa un sentiment ciudat. Pana si ele imi transmiteau o stare asa… inexplicabila: )) Ne-am luat ramas bun si am plecat mai departe, spre centru, urmand sa trecem prin parcuri si sa ajungem in complex. Era asa o invalmaseala de intalniri, una dupa alta: prieteni, prietene, ba chiar ceva mult mai ciudat, ne intalnim cu mama mea si sora mea tinand in maini o mana de baloane maaaari. Gandurile deja imi zburau in toate partile. Emi nu isi mai termina conversatiile cu “fratele”lui -mama mea la telefon). A fost un moment f ciudat pentru mine ca ne-am oprit in loc…langa ele, la cativa pasi… Eu am izbucnit in ras, ras cu emotii (dar ele, incercand sa se scoata, erau si la o florarie de pe centru, au zis ca merg la ziua de nastere a unei fetite…bineinteles ca asta a fost f amuzant pentru ca plecasem de acasa cu vreo 3 ore in urma si nu era vorba de nici o zi de nastere: ))) In momentele acelea mi-a tresarit in minte cum ca m-ar cere si chiar ma gandeaaaam…”Doamneee…” :)))) Le-am salutat, ele radeau, eu radeam. El era foarte serios, suparat putin ca i s-a stricat surpriza. Nu au zis nici care nimic, si am plecat la shaworma (dar eu numai la asta ma gandeam). Bineinteles ca tot pe drum putin mai incolo ” din intamplare” vad un prieten care filmeaza la nunti. Zicea ca are intalnire cu un prieten. Asta mi s-a parut la fel de ciudat…am continuat drumul. Vorbeam unul cu altul, da Emi era asa de trist ca i s-a stricat tot (totul trebuia sa se intample altfel…) si ..in timp ce mergeam inspre centru, suna mama mea pe Emi si ii spune sa ne intoarcem inapoi in centru ca ne duce ea in complex cu masina. Eram intr-o continua nedumerire. Nu intelegeam ce se intampla, de emotii radeam intruna.El serios mi se parea si mai amuzant =)) stiu ca in drum spre centru a sunat cineva la telefon si el tot zicea: ”nu mai… alta data…” si mi-am dat seama ca s-a stricat surpriza si ca nu mai vroia sa ma ceara atunci. Dar deja planul lui era pus in aplicare si nu mai putea sa dea inapoi.  Ajunsi inapoi in centru… ma trezesc ca sunt luata la asalt de 2 politisti comunitari, cum ca Emi, a scapat o foaie pe jos si ne-au luat deoparte ca sa ne dea amenda; ei si-au jucat bine rolul, pentru ca la un moment dat chiar m-am gandit daca e real sau nu! Vroiam sa rad dar nici nu stiam cum reactioneaza politistii si bineinteles ca era putin ilogic sa ne dea amenda din cauza asta (normal, m-as fi certat cu ei… Emi stia ca eu de obicei ma cert cu cei care nu sunt corecti… fie ei politisti: ))) Dar de data asta nu stiam exact cum sa reactionez. Au inceput sa ne zica consecintele si ce amenda vom primi. A cerut buletinul lui Emi si au completat tot felul de hartogaraie. Deja imi era rusine ca toti cei care treceau pe acolo se uitau la noi ca si cand cine stie ce am facut! Vazand ca treaba devenea tot mai serioasa, Emi fiind cel care se lua de politisti am inceput sa studiez terenul de langa mine si sa caut fotografi sau orice ce ar fi putut elucida problema mea : ))) Bineinteles ca am gasit fotograful, din priviri, printre tufe, si atunci am izbucnit in ras, i-am si zis: “Emi : ))) m-am prins“ (ce rea am fost,nu?) Eu radeam singura si Emi cu politistii erau foarte seriosi :))) La un moment dat, incep sa imi citeasca amenda. Imi dau mie sa o semnez… bineinteles ca nu am mai vazut nimic de emotii, nici ca printre randuri, scria si cererea lui in casatorie… si versurile lui frumoase alese… le-am cerut politistilor sa imi citeasca, in timp ce el s-a pus in genunchi si a rostit cuvintele frumoase “Vrei sa fii sotia mea?”…nici nu imi venea sa cred ca mi se intampla mie… bineinteles ca am zis “Daaa”:D a fost un moment foarte special, desi mi-am dat seama mai devreme ce urma sa se intample, a fost un moment unic si frumos:D Dupa ce am zis DA, au sarit prietenele mele, mama, surioara, ce erau ascunse dupa tufe… si fotograful, cel care filma:D Am ras toti de ceea ce a iesit si cum s-a chinuit el si nu a iesit, dar la final, dupa toata emotia aia adunata, eram fericita ca in sfarsiiit m-a cerut si ca putem sa ne bucuram si sa incepem pregatirileee de nuntaaa:D. Si s-a indeplinit si visul nostru frumos: ziua nunti! Wow! Ce zi!
.
Multumim Domnului ca a fost alaturi de noi in acea zi si am avut parte de cele mai reusit momente. Multumim fotografilor ca au luat parte la ziua noastra speciala si i-au redat frumusetea prin poze si prin ele va ramane amintirea zilei nuntii noastre mereu reala. Ne iubim din ce in ce mai mult si multumim Domnului ca a luat El stiloul in locul nostru si ne-a scris povestea de dragoste…asa cum nu ne-o puteam imagina vreodata!
.
Va pupam!
Ale&Emi
.
Multumim pentru bucuria si onoarea de a pastra amintirile nuntii voastre!
Cu drag, Sergio.

TE IUBESC
Aceste cuvinte simple sunt sunetul cel mai plăcut pe care cineva îl poate auzi vreodată. Totuși gura poate spune multe… Prin urmare, cum poți să știi dacă o persoană te iubește cu adevărat?
Știi că este dragoste… pentru că ești în siguranță, când ea este aproape; nu mai privești în nici o altă direcție, pentru că acum dorința inimii tale este aici.
Știi că este dragoste… când nu încetezi să fii valoros, în timp de strâmtorare și de nereușită sau când sănătatea și bogăția scad.
Știi că este dragoste… pentru că ea vede micile detalii, acolo unde indiferența predomină, de aceea ea nu dă greș niciodată.
Știi că aceasta este dragoste… când nu caută niciodată folosul ei și nu ține cont de ce spun alții.
Știi că aceasta este dragoste… pentru că ea este acolo ori de cate ori o cauți, stă alături de tine când vine boala, spre a te ajuta să fii triumfător în orice dificultate.
Știi că aceasta este dragoste… când timpul este vrajmasul tau cel mai inversunat, cand cuvintele de rămas-bun sunt rostite cu durere și lacrimile curg fără să vrei.
Știi că aceasta este dragoste… când mergând unul lângă celălalt, ajutandu-ne să rămânem pe cale, avem Cuvântul lui Dumnezeu drept călăuza noastră sigură.
Știi că aceasta este dragoste… când ea rămâne prietenul tau cel mai bun, până când zilele de trudă se vor sfârși, sau până când ne vom înaltă împreuna la cer.
Te iubesc atata timp cat voi trai !!!!
.
Despre Gina cu Vasi am multe cuvinte de laudă la caracterele lor frumoase, calde, pline de compasiune și întelegere. Două inimi care s-au găsit pentru a dărui înțelegere si dragoste nu doar una celăilalte ci și celor de jur. Sunt onorat si bucuros sa le păstrez amintirile nunții ți sper să îi revăd curând în formula îmbogățită :D
.
Cu drag și mulțumire,
Sergio.

Elena: “Cred cu tărie ca fiecare dintre noi avem un destin iar fericirea completa este atunci cand destinul reprezinta prezentul. Povestea noastră… a început în urmă cu 8 ani pentru o eternitate…”
Cătălin: “De revelion, 1 ianuarie (data ușor de reținut) Eu tânăr student la Medicină, ea proaspătă câștigătoare a titlului de Miss Boboc Geografie și studentă în același timp la a doua facultate (Ingineria Mediului)… «croită» pe studiu fata. Ne cunoșteam însă de ceva timp înainte (Elena făcând parte din grupul de muuuulte prietene ale sorei mele, Adelina). Mi-a placut felul ei de a fi, plină de viață, energică, râdea frumos și din tot sufletul, mi-a placut părul ei creț și stufos, felul în care se îmbrăca, atentă la detalii, modul în care vorbea cu oamenii (știa să-și impună punctul de vedere își suținea ideea/părerea până «în pânzele albe» și cu argumente de netăgăduit, atunci când știa că are dreptate…)”
“La Cătălin m-a atra bunul simț și veselia care o emană. A durat câțiva ani până ne-am dat seama că suntem făcuți unul pentru celălalt. Totul a început foarte timid dar s-a dovedit că trăiam o poveste în care cu fiecare zi care trecea investeam și mai multe sentimente iar implicit speranța fiecăruia într-un viitor împreună era tot mai mare. În ciuda faptului că aveam caractere și ideei de viață foarte diferite, cu timpul ne-am modelat unul în funcție de celălalt iar “noi” am devenit un întreg. De-a lungul acestor 8 ani petrecuți împreună nu am fost doar iubiți, am fost cei mai buni sfătuitor, cel mai bun sprijin, am fost fericirea celuilalt. Cererea în căsătorie a venit după 6 ani (puțin cam târziu ar spune mulți) dar pentru mine a fost o formalitate și asta pentru ca sufletele noastre știau că sunt făcute unul pentru celălalt cu mult înainte de a vorbi despre acest subiect. A fost o seară perfectă, totul s-a întamplat firesc și natural ca și când cineva programase cu mult timp înainte evoluția evenimentelor.”
“Odată cu trecerea timpului sentimentele au început să crească, să se dezvolte, încrederea reciprocă a aparut și s-a consolidat pe parcurs, iar relația noastră prindea rădăcini din ce în ce mai puternice. Viața în doi ni se potrivește ca o manușă, îmi place să cred și sunt convins că suntem făcuți unul pentru celălalt. Nu a existat și nici nu va exista nimic în lumea asta ceva ce voi iubi mai mult decât pe această femeie. Când sunt cu ea lumea stralucește mai puternic, râd mai tare, dorm mai bine, gândesc mai clar și cred că totul este posibil. Faptul că simt cât de mult mă iubește și cât de mult ține la mine, îmi dă încredere și elimină orice frică de eșec.
.
Nu există zi în care să nu Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit cea mai minunată ființă de pe această planetă alături de care să imi petrec restul vieții mele.”
.
Le mulțumimesc pentru prietenia lor, dragostea sinceră pe care au împărtășită cu cei din jurul lor si cu noi ca fotografi. Ne-a făcut mare plăcere, bucurie și onoare să fim fotografii nunții lor. Suntem fericiți în meseria noastră datorită oamenilor extraordinari pe care îi cunoștem ca Elena și Cătălin.
.
Cu drag,
Sergio.

Alexandra și Lucian au copilarit pe aceeași stradă, au mers la aceeași școală și același liceu, se știau din vedere dar niciodată nu și-au vorbit, pâna într-o zi când a intervenit o problemă profesională. “Eu, Lucian, lucram pe atunci în audit financiar la o multinațională iar Alexandra își dorea o carieră în acest domeniu deoarece cochetase cu auditul pentru o scurtă perioadă de timp și părea să redevină de interes pentru ea.” Iar pentru ca lucrurile să devină interesante, mamele lor (care se știau) au făcut ca Alexandra și Lucian să se intersecteze și să se audă  la telefon pentru consultații profesionale care au devenit personale. ;))
.
“Apoi totul a venit de la sine, începusem să vorbim , să socializăm și să descoperim lucruri comune. Stăteam cu orele la telefon și niciodată nu epuizam subiectele de discuție, chiar și acum ne întrebăm ce oare aveam de discutat atat? :) Totuși timpul trecea și noi nu reușisem să ne vedem. Aruncam vina asupra serviciului care ne ținea ocupați, dar asta până într-o bună zi când ne-am propus să ne și întâlnim și unde puteam să făcem acest lucru decât mergând într-un loc deosebit. Zis și făcut, am cumpărat bilete la opereta la piesa “Liliacul”. Nu obișnuiam să merg des la operetă dar m-am gândit că are să o încânte ideea. Da, da, și chiar i-a plăcut.
Niciodata nu am discutat despre noi, altfel decât prieteni, până într-o zi cînd Alexandra, a pus punctul pe “i” și mi-a vorbit despre mai mult decât o simplă prietenie, o relație între doi oameni frumoși. Ooo da, nu cred ca vom uita acele momente, începute cu un film “One day” și o zi specială 26 Noiembrie 2011 când ne-am zâmbit si am spus impreuna “DA” relației noastre. Am descoperit multe lucruri frumoase pe care le avem în comun. Ne place să călătorim iar când nu facem acest lucru, urmărim cu plăcere documentare despre locuri frumoase care merită vizitate. Iubim parcul, așadar ori de cate ori avem timp, mergem să facem puțina mișcare. Inelul de logodnă a apărut lângă bradul împodobit de Crăciun, și într-un moment propice Alexandra l-a primit. Momentul l-am sărbătorit apoi împreună cu familiile noastre. Nu avem cum să uităm Crăciunul lui 2012, cel mai frumos pentru amândoi, tot atunci am stabilit și data nunții, coincidență sau nu, urma să se întâmple într-o zi de 26, 26 Octombrie 2013.”

.
“Alexandra este o persoană deschisă, spune și transmite ceea ce crede, socială și cât se poate de naturală, da cautam pe cineva normal, cu principii morale și o feminitate copilarească care să mă facă sa zâmbesc :D. Împăciuitoare și iubitoare, mereu dispusă să lase de la sine pentru binele celor din jur.”
“La Lucian m-a atras seriozitatea lui, faptul că mi-a transmis încredere și totodată sensibilitatea pe care o știu doar eu. Aveam sș-l cunosc ca fiind o persoană puternică care știe ce vrea, ambitioasă și foarte călduroasă.”
.
Mi-au plăcut mult la amândoi naturalețea lor, respectul pe care îl au unul pentru altul dar și pentru cei din jur. Încrederea unul în celălalt și credința în Bunul Dumnezeu – calități pe care și ei le consideră a fi cele mai importante. Am multe vise de viitor, Alexandra tot timpul visează și are multe planuri, dar cele mai importante le pun in aplicare amandoi. Pe primul loc și cel mai important este familia și căsuța perfectă în care să ne bucurăm de viața de zi cu zi iar apoi dorințele vor creste cu siguranță.
.
Multumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Cristian pentru asistență
.
Cu drag,
Silvia.

Imaginați-vă cum se poate face cunoștință pe internet? FB? Skype? … Oricare ar fi metoda, nu mi-am putut imagina că o relație temeinică și serioasă se poate naște pe un status invizibil :)) Curioși? Stați să vă explice Valy. Și de fiecare dată sunt plăcut impresionată de inspirația unui bărbat în povestea de dragoste:
.
“M-a atras mesajul ei de la descriere; “Oamenii se definesc după felul cum renunță!” fapt ce m-a ambiționat să aflu cine poate zice așa ceva, înseamnă că nu mă cunoaște pe mine, și sincer vă spun, eu nu mă dau bătut cu una cu două, ca să nu zic niciodată.
00:30 ora Irlandei, 02:30 ora României.
Eu: Salut. Ce faci?
Ea: Sunt căsătorită.
Eu: Nu te-am întrebat dacă ești căsătorită, ci ce faci tu?
Ea: Nu am timp, învăț.
Eu: La ora asta? Tu trebuie să fi o fată foarte harnică?
Sprea mirarea mea, m-a adăugat în lista ei de prieteni, și de fiecare dată când intram pe Skype vedeam că este online și bineînțeles mesajul “Oamenii se definesc după felul cum renunță!” care îmi tăia răsuflarea și totodată curajul să o bag în seamă, să nu mai zic că primul lucru care mi-a zis a fost “sunt căsătorită” ceea ce urma să aflu mai târziu că nu era adevărat, dorea numai să scape de insistențele mele.
În mintea mea îmi tot ziceam că este imposibil ca o fată așa de frumoasă să nu aibă prieten, ceea ce urma mai târziu să aflu că ieșise dintr-o relație ce a durat ceva timp, spre bucuria mea.
Încet, încet am prins aripi și am început să-i scriu, și ce puteam să întreb decît, cum merge cu învățatul dimineața când găinile dorm? Am început să-i pun tot felul de întrebări numai cât să aflu mai multe detalii despre femeia, care în viitorul apropiat urma să mă facă cel mai fericit bărbat din lume, devenind soția mea.
Abea așpteptam să treacă ziua și să vorbesc cu fata care era tot timpul acolo și mă ascultă spunându-i vrute și nevrute.
Zeci de ore petrecute în fata calculatorului cu povești, amintiri și de o parte și de altă, istorii, preferințe, copilării, glume, uneori și lucruri mai serioase. Treptat s-a creat o intimitate, una nespusă, dar simțită de ambele părți.
Momentele în care am conștientizat că amândoi am trecut la un alt nivel al relației au fost cred eu cele mai intense din viața mea. Război, fluturi în stomacul meu și mii de bătăi pe minut, le mai simt și acum la aceeași intensitate.
A urmat apoi ca eu să iau marea decizie de a străbate Oceanul Atlantic să văd ce se ascunde cu adevărat în spatele computerului într-un colț din România. După 14 ore călătorind cu trenul București – Cluj, cu multe semne de întrebare ce să zic? Și ce să fac când ochii noștri se vor întâlni? Ajung să cobor din tren și să rămân “speechless” și zâmbitor, pentru un timp îndelungat, în fața mea se află o ardeleancă absolut superbă, înaltă și cu păr lung, pe spate așa cum îmi doream să văd și cum astfel niciodată nu mi-am imaginat.
.
Multe luni au trecut acceptând relația la distanța din `N` motive neștiute, până într-o bună zi când am realizat că nu trecea o clipă fără să nu îmi doresc a ști, ce face cealaltă jumătate, ființă din mine în celălalt colț al lumii. Într-un final fericit m-am decis să le zic părinților mei adoptivi, că a sosit momentul să mă reîntorc în România pentru ceva timp dacă nu pentru totdeauna, deoarece cealaltă jumătate din mine a rămas în România de la ultima mea vizită.
De la discuții cu tema “Familia” ajunsesem să ne visăm nunta. Cererea în căsătorie s-a lăsat mult așteptată “mai era puțin și mă cerea ea” însă a avut loc exact când se aștepta mai puțin, cred eu.
Pe data de 10 August 2013 a avut loc și mijlociul eveniment, eu fiind un împătimit al sporturilor extreme am zis să sărbătorim un nou an împreună untr-un mod mai aparte și anume “Adrenalino-Valy”. Am organizat în cel mai mic detaliu, marele zbor cu parapanta, ceva nou pentru amândoi, în așa fel încât, atunci când aterizam eu să o aștept în genunchi și rostind întrebarea pe care multe femei își doresc să o audă lă momentul potrivit în viață.
.
Ziua de 10 August este o zi speciala, deoarece am fost norocos să primesc răspunsul cel dorit de fiecare bărbat și anume “DA”. Nu am crezut în tainele și miresmele căsătoriei până am cunoscut-o pe “the special one”.
Anul 2013 pentru noi a fost anul schimbărilor majore în viața noastră. Ne-am mutat în Germania unde profesam amândoi în domeniile noastre, a avut loc și “marele eveniment” unde alături de familie și cei dragi nouă, ne-am unit destinele în fața Lui Dumnezeu, și acum că suntem un întreg, avem puterea, încrederea și susținerea celuilat că putem realiza totul în viață dacă ne dorim cu adevărat.
Ceea ce ne caracterizează pe amândoi este dorința de a da o mână de ajutor celor nevoiași. Nimic nu ne oferă o bucurie mai mare, o liniște lăuntrică și echilibrul de zi cu zi decât acel moment când în suflet știi că a trecut încă o zi din viața ta și ai făcut o mică diferență în această lume mare. Nu suntem perfecți, nu suntem un exemplu pentru nimeni și departe de a fi cei mai buni, însă nu adormim seara fără să nu ne împreunăm mâinile, în genunchi căzând și mulțumind pentru ziua ce a trecut cu bune și cu rele și cerând mereu să ni se dea șansa de a ajuta pe cei din jurul nostru.
Va dorim o zi binecuvantata !!!
Cu stima,
Fam. Barry Valentin & Lavinia.
.
Aici doresc să vă spun despre un mail cu totul deosebit pe care l-am descoperit în luna mai 2012. Puțini, foarte puțini sunt cei care odată cu vârsta vor păstra visele de copil în inimă și vor munci la realizarea lor. Lavinia, o fată cu suflet FOARTE mare de mică a avut 3 vise: 1. Când o sa ma fac mare, o să mă fac doctoriță ca să șterg lacrimile de pe fețele oamenilor (în mintea mea, toți oamenii care plângeau, sufereau… deci erau bolnavi și aveau nevoie să fie vindecați :)) 2. O sa am 5 copii (nu știu de ce 5 și nu 2 sau 11 echipa de fotbal :)) tot ce știu este că îmi doream enorm o sora sau un frățior și puneam zahăr și făină în geam ca să vină barza :) și nu a venit, ci au venit ciorile și am încetat să mai sper. 3. O să mă căsătoresc cu un copil orfan sau copil de preot sau preot (pentru că în mintea mea, aceste categorii de oameni erau blânzi, aveau un suflet cald, fiecare pas ce îl făceau în viață, îl făceau cu gândul la Dumnezeu… deci erau speciali.” Așa a ajuns Lavinia absolventă a facultății de medicină și farmacie și își dorește să muncească în domeniul Oncologic, motivul : oamenii care suferă de cancer sunt mult mai puternici decât cei care sunt sănătoși, apreciază mai mult viața și știu să se bucure de absolut tot ce primesc de la Dumnezeu… bune și mai puțin bune, până la urmă vin de SUS). A început să învețe germana, în speranța că Dumnezeu o va ajuta să își găsească locul în această mare lume.
.
Cred că Dumnezeu se va îngriji de această familie deosebită, un exemplu în foarte multe pentru toți și nu știu câte mirese au trimis fotografului un mail atât de “atingător” care să conținp cuvintele “Respect oamenii care își respectă familia și cred în Dumnezeu.” Toată nunta a fost organizată de ei doi, în felul lor și și-au ales oamenii cu mare grijă. Nu sunt genul care să le placă luxul și mereu sunt cu gândul la copii abandonați din jurul Clujului (unde locuiesc). Îi înțeleg perfect când spun că nici un papuc, nici o rochie, nici un telefon, nu le-ar da aceeași fericire care o primesc gratis la revederea acelor suflete care îi așteaptă pentru simplul fapt că pot să vadă pe cineva căruia îi pasă. “Acele suflete care zâmbesc și te “călaresc” oferindu-ți atâta căldură încât te simți gol deși ai atâtea lucruri în jurul tău.”
.
Sunt scrisori, mesaje după care nu îți găsești ușor cuvintele să răspunzi și acum când scriu nu îmi imaginez ce cuvinte de apreciere aș putea adăuga la oamenii la care ne-am simțit FOARTE onorați că ne-au ales să le fim alături. Și suntem și mai încântați că există oameni care nu au pierdut sensul și valoarea vieții. Știu ce este important și apreciază aceasta. Câtă lumină putem aduce cu viețile noastre în jurul nostru? Multă, mult mai multă decât ne putem imagina. Important este să ne dorim aceasta, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute și să muncim pentru a ne împlini visele, să nu renunțăm la ele! Bucurie maximă a adus Lavinia cu Valentin oamenilor dragi care i-au însoțit în ziua nunții printre care ne putem număra și noi.
.
Vă mulțumim pentru sufletele calde, caractere, valori, vise, aspirații și tot ce am descoperit în voi.
.
Cu drag,
Sergio.