Lavinia & Valentin: Cimpeni, RO.

22 July 2014 - Nunta

Lavy-&-Valy-COVER

Imaginați-vă cum se poate face cunoștință pe internet? FB? Skype? … Oricare ar fi metoda, nu mi-am putut imagina că o relație temeinică și serioasă se poate naște pe un status invizibil :)) Curioși? Stați să vă explice Valy. Și de fiecare dată sunt plăcut impresionată de inspirația unui bărbat în povestea de dragoste:
.
“M-a atras mesajul ei de la descriere; “Oamenii se definesc după felul cum renunță!” fapt ce m-a ambiționat să aflu cine poate zice așa ceva, înseamnă că nu mă cunoaște pe mine, și sincer vă spun, eu nu mă dau bătut cu una cu două, ca să nu zic niciodată.
00:30 ora Irlandei, 02:30 ora României.
Eu: Salut. Ce faci?
Ea: Sunt căsătorită.
Eu: Nu te-am întrebat dacă ești căsătorită, ci ce faci tu?
Ea: Nu am timp, învăț.
Eu: La ora asta? Tu trebuie să fi o fată foarte harnică?
Sprea mirarea mea, m-a adăugat în lista ei de prieteni, și de fiecare dată când intram pe Skype vedeam că este online și bineînțeles mesajul “Oamenii se definesc după felul cum renunță!” care îmi tăia răsuflarea și totodată curajul să o bag în seamă, să nu mai zic că primul lucru care mi-a zis a fost “sunt căsătorită” ceea ce urma să aflu mai târziu că nu era adevărat, dorea numai să scape de insistențele mele.
În mintea mea îmi tot ziceam că este imposibil ca o fată așa de frumoasă să nu aibă prieten, ceea ce urma mai târziu să aflu că ieșise dintr-o relație ce a durat ceva timp, spre bucuria mea.
Încet, încet am prins aripi și am început să-i scriu, și ce puteam să întreb decît, cum merge cu învățatul dimineața când găinile dorm? Am început să-i pun tot felul de întrebări numai cât să aflu mai multe detalii despre femeia, care în viitorul apropiat urma să mă facă cel mai fericit bărbat din lume, devenind soția mea.
Abea așpteptam să treacă ziua și să vorbesc cu fata care era tot timpul acolo și mă ascultă spunându-i vrute și nevrute.
Zeci de ore petrecute în fata calculatorului cu povești, amintiri și de o parte și de altă, istorii, preferințe, copilării, glume, uneori și lucruri mai serioase. Treptat s-a creat o intimitate, una nespusă, dar simțită de ambele părți.
Momentele în care am conștientizat că amândoi am trecut la un alt nivel al relației au fost cred eu cele mai intense din viața mea. Război, fluturi în stomacul meu și mii de bătăi pe minut, le mai simt și acum la aceeași intensitate.
A urmat apoi ca eu să iau marea decizie de a străbate Oceanul Atlantic să văd ce se ascunde cu adevărat în spatele computerului într-un colț din România. După 14 ore călătorind cu trenul București – Cluj, cu multe semne de întrebare ce să zic? Și ce să fac când ochii noștri se vor întâlni? Ajung să cobor din tren și să rămân “speechless” și zâmbitor, pentru un timp îndelungat, în fața mea se află o ardeleancă absolut superbă, înaltă și cu păr lung, pe spate așa cum îmi doream să văd și cum astfel niciodată nu mi-am imaginat.
.
Multe luni au trecut acceptând relația la distanța din `N` motive neștiute, până într-o bună zi când am realizat că nu trecea o clipă fără să nu îmi doresc a ști, ce face cealaltă jumătate, ființă din mine în celălalt colț al lumii. Într-un final fericit m-am decis să le zic părinților mei adoptivi, că a sosit momentul să mă reîntorc în România pentru ceva timp dacă nu pentru totdeauna, deoarece cealaltă jumătate din mine a rămas în România de la ultima mea vizită.
De la discuții cu tema “Familia” ajunsesem să ne visăm nunta. Cererea în căsătorie s-a lăsat mult așteptată “mai era puțin și mă cerea ea” însă a avut loc exact când se aștepta mai puțin, cred eu.
Pe data de 10 August 2013 a avut loc și mijlociul eveniment, eu fiind un împătimit al sporturilor extreme am zis să sărbătorim un nou an împreună untr-un mod mai aparte și anume “Adrenalino-Valy”. Am organizat în cel mai mic detaliu, marele zbor cu parapanta, ceva nou pentru amândoi, în așa fel încât, atunci când aterizam eu să o aștept în genunchi și rostind întrebarea pe care multe femei își doresc să o audă lă momentul potrivit în viață.
.
Ziua de 10 August este o zi speciala, deoarece am fost norocos să primesc răspunsul cel dorit de fiecare bărbat și anume “DA”. Nu am crezut în tainele și miresmele căsătoriei până am cunoscut-o pe “the special one”.
Anul 2013 pentru noi a fost anul schimbărilor majore în viața noastră. Ne-am mutat în Germania unde profesam amândoi în domeniile noastre, a avut loc și “marele eveniment” unde alături de familie și cei dragi nouă, ne-am unit destinele în fața Lui Dumnezeu, și acum că suntem un întreg, avem puterea, încrederea și susținerea celuilat că putem realiza totul în viață dacă ne dorim cu adevărat.
Ceea ce ne caracterizează pe amândoi este dorința de a da o mână de ajutor celor nevoiași. Nimic nu ne oferă o bucurie mai mare, o liniște lăuntrică și echilibrul de zi cu zi decât acel moment când în suflet știi că a trecut încă o zi din viața ta și ai făcut o mică diferență în această lume mare. Nu suntem perfecți, nu suntem un exemplu pentru nimeni și departe de a fi cei mai buni, însă nu adormim seara fără să nu ne împreunăm mâinile, în genunchi căzând și mulțumind pentru ziua ce a trecut cu bune și cu rele și cerând mereu să ni se dea șansa de a ajuta pe cei din jurul nostru.
Va dorim o zi binecuvantata !!!
Cu stima,
Fam. Barry Valentin & Lavinia.
.
Aici doresc să vă spun despre un mail cu totul deosebit pe care l-am descoperit în luna mai 2012. Puțini, foarte puțini sunt cei care odată cu vârsta vor păstra visele de copil în inimă și vor munci la realizarea lor. Lavinia, o fată cu suflet FOARTE mare de mică a avut 3 vise: 1. Când o sa ma fac mare, o să mă fac doctoriță ca să șterg lacrimile de pe fețele oamenilor (în mintea mea, toți oamenii care plângeau, sufereau… deci erau bolnavi și aveau nevoie să fie vindecați :)) 2. O sa am 5 copii (nu știu de ce 5 și nu 2 sau 11 echipa de fotbal :)) tot ce știu este că îmi doream enorm o sora sau un frățior și puneam zahăr și făină în geam ca să vină barza :) și nu a venit, ci au venit ciorile și am încetat să mai sper. 3. O să mă căsătoresc cu un copil orfan sau copil de preot sau preot (pentru că în mintea mea, aceste categorii de oameni erau blânzi, aveau un suflet cald, fiecare pas ce îl făceau în viață, îl făceau cu gândul la Dumnezeu… deci erau speciali.” Așa a ajuns Lavinia absolventă a facultății de medicină și farmacie și își dorește să muncească în domeniul Oncologic, motivul : oamenii care suferă de cancer sunt mult mai puternici decât cei care sunt sănătoși, apreciază mai mult viața și știu să se bucure de absolut tot ce primesc de la Dumnezeu… bune și mai puțin bune, până la urmă vin de SUS). A început să învețe germana, în speranța că Dumnezeu o va ajuta să își găsească locul în această mare lume.
.
Cred că Dumnezeu se va îngriji de această familie deosebită, un exemplu în foarte multe pentru toți și nu știu câte mirese au trimis fotografului un mail atât de “atingător” care să conținp cuvintele “Respect oamenii care își respectă familia și cred în Dumnezeu.” Toată nunta a fost organizată de ei doi, în felul lor și și-au ales oamenii cu mare grijă. Nu sunt genul care să le placă luxul și mereu sunt cu gândul la copii abandonați din jurul Clujului (unde locuiesc). Îi înțeleg perfect când spun că nici un papuc, nici o rochie, nici un telefon, nu le-ar da aceeași fericire care o primesc gratis la revederea acelor suflete care îi așteaptă pentru simplul fapt că pot să vadă pe cineva căruia îi pasă. “Acele suflete care zâmbesc și te “călaresc” oferindu-ți atâta căldură încât te simți gol deși ai atâtea lucruri în jurul tău.”
.
Sunt scrisori, mesaje după care nu îți găsești ușor cuvintele să răspunzi și acum când scriu nu îmi imaginez ce cuvinte de apreciere aș putea adăuga la oamenii la care ne-am simțit FOARTE onorați că ne-au ales să le fim alături. Și suntem și mai încântați că există oameni care nu au pierdut sensul și valoarea vieții. Știu ce este important și apreciază aceasta. Câtă lumină putem aduce cu viețile noastre în jurul nostru? Multă, mult mai multă decât ne putem imagina. Important este să ne dorim aceasta, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute și să muncim pentru a ne împlini visele, să nu renunțăm la ele! Bucurie maximă a adus Lavinia cu Valentin oamenilor dragi care i-au însoțit în ziua nunții printre care ne putem număra și noi.
.
Vă mulțumim pentru sufletele calde, caractere, valori, vise, aspirații și tot ce am descoperit în voi.
.
Cu drag,
Sergio.

Oana & Petru: Torino, IT

16 July 2014 - Nunta

COVER

Primesc saptămânal zeci de mesaje, însă îmi amintesc cu exactitate cel de la Oana cu Petru … m-a inundat sinceritatea lor. Iar cireașa de pe tort a fost răspunsul la ultima întrebare de la contact-page-ul nostru: “7. Trimiteți o fotografie cu voi doi care să vă reprezinte ca stil și care să vorbească despre ce înseamnă pentru voi fotografia…” În atașament am descoperit familia Catoski feline frumoase și pufoase :))) Am zis VREAU să îi cunosc, nu doar pe viitorii miri ci și fotomodelele ! Am și făcut o postare cu invitația la nuntă și așa am decis sa vizitez Torino. Sincer, pe familia Catoski nu mi-a prezentat-o Oana însă am cunoscut personal nașii Oana și cu David și declar că sunt cei mai tari nași pe care i-am cunoscut la nunți. Ba mai mult sunt intr-o poziție delicată în care nu știu cu cine am petrecut mai mult timp, cu nașii sau cu mirii :))) O să las pe Oana (mireasa) să spună povestea lor.
.
“Când lumea spune că dacă nu o cauţi, iubirea nu-ţi bate la uşă… hmmm, să nu credeţi, nu e întotdeauna aşa. Sau dacă nu vine chiar la uşa ta, e foarte probabil să o găseşti în bucătăria părinţilor! Eu acolo l-am găsit pe Bubu (alias Petru) şi el m-a găsit pe mine, Buburuza. Punea faianţă nouă în bucătăria mamei. Din întâmplare aveam şi eu nevoie de ceva lucrări în casă şi… l-am angajat. Bineînţeles că o vreme nu l-am băgat în seamă, pot fi cu nasul foooarte pe sus şi complet de gheaţă dacă-mi pun mintea, însă alegând gresie şi var împreună, mergând încoace şi încolo după materiale de construcţii, se vede că s-a topit câte o bucată din icebergul amândurora. Încet-încet, s-a înfiripat o poveste frumoasă, cu multe zâmbete timide la început şi cu un sentiment de bine şi mai ales de “am ajuns acasă”. Este extraordinar să te simţi acasă lângă o persoană. Şi niciunul dintre noi nu prea credea că aşa ceva se poate întâmpla. Ce ne-a atras unul la altul? Păiiii… Bubu e ardelean. Cu asta am spus tot. Lăsând gluma la o parte, ne completăm reciproc. El e calm, are o tonă de răbdare şi nu prea se enervează, pe când eu sunt zvăpăiată, nerăbdătoare şi mă aprind ca un chibrit din… multe lucruri. Dacă ţin neapărat să mă cert, mă cam cert singură. El ştie cum să mă ia ca să nu “stau cu bot”, reuşeşte mereu să mă facă să râd. Când sunt în mijlocul unei certe-monolog, dacă ne uităm unul la altul, începem amândoi să mustăcim şi se termină totul cu râsete. Aşa, şi, important, mă hrăneşte, că eu nu prea le am cu gătitul. Ne iubim unul pe altul şi pe cei doi pisoi pe care i-am adoptat de când erau puiuţi mici, mici. (De la fotograf – acum sunt mari, MARI)
.
Cererea în căsătorie a fost ca la carte, romantică, dar nu a avut loc în momentul programat, adică în ajunul Crăciunului. Până să-i vină curajul, eu am… adormit şi s-a amânat pe a doua zi. Apoi ne-am aventurat în lumea pregătirilor. Ne-am dorit o nuntă pe măsura noastră şi am dedicat foarte mult timp organizării evenimentului şi creării decorului, care a fost realizat în întregime de noi. Amândoi cu ideile şi mai mult Bubu cu partea manuală, el e expertul, eu am fost doar asistent, recunosc ;)) Perioada aceasta haotică ne-a unit şi mai mult, pentru că ne-am dat seama că avem foarte multe pasiuni în comun, începând de la atenţia pentru detalii, până la fotografie şi lucruşoare vintage. În ciuda previziunile meteorologice nu prea încurajatoare, la nuntă am avut parte de vreme însorită şi caldă, nici n-ai fi spus că ne apropiam de sfârşitul lunii septembrie. A fost o zi după sufletul nostru, cu lumină aurie şi vii încărcate de struguri, cu familiile aproape, înconjuraţi de prieteni vechi şi noi, de oameni dragi. A fost minunat şi a trecut totul cât ai clipi din ochi, după cum pe bună dreptate ne avertizase toată lumea. Noi continuăm şi astăzi acea zi specială, pentru că nunta nu este doar un moment, ci se reînnoieşte la fiecare răsărit şi apus, iar noi avem de gând să ne alegem din nou unul pe altul de o infinitate de ori de acum înainte… până vom fi amândoi cocoşaţi, zbârciţi, surzi şi cu proteze dentare. Încheind povestea pe această notă optimistă, încurajatoare şi plină de romantism.
.
Nu vă pot spune în cuvinte câtă bucurie am când văd doi miri care se completează. Doi oameni care știu cum să comunice nevoile și mai mult să le întâmpine pe ale celuilalt sunt Oana cu Petru si atitudinile lor vorbesc de la sine. O nunta însorită și plină de frumusețe. Punctul culminant a fost Cununia religioasă în aer liber. Aveam impresia că Dumnezeu prin razele soarelui inunda atmosfera tainică a cununiei binecuvântând-o. Îmi doresc din toata inima ca și în România să se poată face cununii în natură! Iar mai mult ca atât îmi doresc ca Oana cu Petru să ajungă ziua în care plini de amintiri, cu familia Catoski încărunțită să depene amintiri printre care amintirile nunții. Și amintirile nunților pe care Oana le va fotografia… DA este la inceput de carieră însă talentul ei și pasiunea cred că o va duce acolo unde visează ! Succes Oana !!!
.
Mulțumesc dragii mei miri și dragii mei nași pentru onoarea și bucuria de a petrece împreună și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Și de data aceasta am avut bucuria sa ne revedem cu Adi Serecut de la MediaLux !!!

Wedding Petru & Oana from Medialux on Vimeo.

Alina & Vlad: Baia Mare, RO.

4 July 2014 - Nunta

COVER

Ar trebui 3 zile ca să vă povestesc cele aproximativ 3 zile petrecute cu Alina si Vlad, din dimineața nunții până la LTD am avut ocazia să o cunosc pe Alina o miresa frumoasa nu doar la exterior, super atentă la detalii și foarte organizată, și s-a meritat din plin. Așa decorațiuni mai rar ca să nu mai spun despre masa de dulciuri care mi-a stricat dieta :))) Am ramas cu cele mai calde amintiri despre doi oameni frumoși, drumuri superbe prin Maramureș și o oprire de vis la o pescărie de unde am venit și cu pâine la pachet ;)) Aș mai petrece 3 zile cu Alina si Vlad hoinărind prin România frumoasă. M-am gândit însă pentru experiența altor mirese să o las pe Alina să vă povestească ce a însemnat pentru ea să organizeze nunta de la sute și sute de km…
.
“Totul a început într-o zi friguroasă de Decembrie… cu o frumoasă prietenie care în sufletul nostru începea să fie ceva mai mult, dar știind că el va pleca în Italia și eu voi ramâne aici pentru a-mi termina masterul nu am vrut să dăm frâu liber sentimentelor. Dar câteodată nu poti comanda inimii, așa că ea a facut ce a vrut… :)
Au urmat seri întregi de vorbit pe internet, la telefon… dor din ce în ce mai mare… o vacanță de vară petrecută în Italia cu clipe de neuitat, vacanță în care ne-am îndrăgostit iremediabil și după care am și hotărât să merg și eu la el în Italia. Deja nu ne mai vedeam viața unul fără celălalt. Au urmat momente grele pt noi in Italia și ne-am decis să ne mutăm în Londra. Aici după 3 ani împreună ne-am decis să ne căsătorim :) cererea în căsătorie nu a fost cea mai mare surpriză pentru că noi deja știam că ne vom căsători, dar a fost una plină de emoție, de iubire.
.
Voi începe prin a spune că am avut cu adevărat o nunta de vis, exact așa cum ne-am dorit-o. Pregătirile pentru nuntă au fost o adevarată placere. Știam că îmi doresc o nuntă cu tematică și știam că voi pune mare accent pe detalii și chiar a iesit o nuntă așa cum ne-am dorit. Alături de noi fiind prieteni dragi, familia și rude apropiate și de toti cei care au contribuit la împlinirea nunții noastre de vis. Am trecut prin toate stările posibile în acea zi minunată: am plâns de emoție, am râs de fericire, m-am bucurat ca un copil de toți cei care au venit să sărbătorească cu noi, am avut momente de neuitat la ședința foto când ne-am plimbat cu un trenuleț pentru copii, într-un cuvânt m-am bucurat la maxim de tot și nu am lăsat nimic să îmi strice buna dispoziție :) o nuntă perfectă așa cum am visat-o și de care îmi e dor… dacă mi-as organiza din nou nunta as face-o exact la fel, nu aș schimba nimic!
.
Faptul că am organizat nunta de la kilometri distanță pentru mine nu a fost un dezavantaj pentru că tocmai acest lucru m-a mobilizat și m-a determinat să încep pregătirile cu mult timp înainte. În primul rând ne-am ales restaurantul cu 1 an si 8 luni înainte, iar apoi a urmat rândul fotografului si videografului, cel mai important lucru pentru mine după restaurant. Nu a fost ușor, am vazut multe portofolii, am primit multe oferte și într-un final am ales cu sufletul, am ales ce am simțit că ni se potrivește nouă mai bine și a fost de departe una din alegerile cele mai inspirate pentru că ne-am ales nu doar cu un fotograf de top, ci cu un prieten pe viață By-ul de la Sergio, și pe video Timotei Jinar.
Și restul alegerilor au fost la fel de inspirate și le-am făcut dupa lungi căutări pe net. Nu știu ce m-aș fi făcut fără internet! Am găsit tot ce am avut nevoie, am avut răbdare să îmi fac liste cu prestatori, să citesc despre fiecare înainte de a face o alegere.
.
Am avut un singur dezavantaj: nu mă puteam întalni cu prestatorii aleși față în față, dar un lucru îi sigur: am simțit conexiunea și doar vorbind cu ei la telefon. Dar avantajul meu a fost că aici, am găsit să îmi comand toate detaliile și accesoriile pe care mi le-am dorit și nu au fost puține :D
Recunosc, am fost o mireasa a detaliilor, pentru mine au contat foarte mult și m-am lovit și de oameni care nu mă înțelegeau, dar într-un final am reușit să explic tuturor așteptările mele și să colaboram spre a realiza nunta noastră mult visată.
Am investit multe ore de căutari, am participat și la decorarea sălii… au fost multe nopți nedormite, dar a meritat totul pentru că am avut nunta cu parfum de călătorii vintage… și de la invitații, la buchetul de mireasă, la candy bar, la colțul nostru vintage, la tort, rochiță, butonii… toate au contribuit la realizarea acestei teme.
.
Un sfat pentru mirii care își organizează nunta de la depărtare: să nu se descurajeze pentru că găsesc foarte multe informații pe internet și pot avea nunta mult visată. Nu aveți dezavantaje atâta timp cât aveți încredere în prestatorii pe care îi alegeți… pentru mine asta a contat cel mai mult: am avut încredere deplină în toți cei aleși și știam că nu are cum să nu iasa totul bine!”
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Și bineînțeles filmulețul nunții!

Vlad si Alina from Timotei Jinar on Vimeo.

Georgiana & Marius: Deva, RO

2 June 2014 - Nunta

Georgiana & Marius - COVER

Am cunoscut marea familie Lazăr în timpurile când și eu visam la nunta mea … Colindam România în lung și-n lat cu rucsacul în spate, mărind factura la telefonul împrumutat cu fiecare km parcurs pentru că inima mea era în Chișinău, cu Sergio. Iar cele 5 surioare și un mic frățior mi se păreau prea mici ca să înțeleagă sentimentele mele de logodnică. Așa că mare mi-a fost mirarea când Dana, (prietena mea și mama Georgianei) m-a sunat să îmi spună că se mărită una din fete :D Sincer, nu aveam imaginea clară care dintre micile prințese se mărită, și mi-am dorit să o cunosc măcar din povestea de dragoste:
“Încă de la începutul liceului mi se strecurau gânduri despre ZIUA la care noi fetele visăm. Cu atât mai mult cu cât începuseră nunțile în familia Lazăr. Doua lucruri îmi aduc aminte cu siguranță: 1. spuneam că la sfârșitul anului 2 sau 3 de facultate voi spune “DA” în fața altarului chiar dacă nu îl întâlnisem pe Făt-Frumos și 2. îmi alesesem fotografii de nunta (încă de când am descoperit echipa bySergio). A venit și momentul în care eram Boboc din nou: oraș nou, colegi noi, locuință nouă. Cred că aici a deschis Dumnezeu cartea Poveștii noastre de dragoste și a început să scrie. Aici (în Timișoara) l-am cunoscut pe cel mai iubit dintre pământeni (atât de mine cât și de Creatorul sau). L-am cunoscut la un grup de studenți pe care el îl conducea. M-au atras de la început calmitatea lui, modul iubitor în care îi trata pe cei din jur și nu în ultimul rând relația lui cu Dumnezeu. Să nu uităm de dinții și zâmbetul lui, defect profesional fiind studentă la Stomatologie :))). Marius este tipul romantic, mereu reușea să mă surprindă cu ceva, și trebuie să recunosc că ador asta la el. La fel a reușit să mă surprindă cu cererea în căsătorie. Zâmbesc când îmi amintesc cât de bine a planificat totul încât nu am bănuit ABSOLUT nimic. În centrul Timișoarei, sub privirea atâtor bănățeni, iubitul meu a îngenunchiat în fața mea. Nu realizam ce se întâmplă, se întorceau prietenii noștri cu pancarde cu literele care urmau să formuleze întrebarea cea mai emoționantă din viață mea: Georgiana, vrei sa fii soția mea? Din cauza emoțiilor și a pulsului accelerat pe care îl simțeam în fiecare arteră, următoarea secvență pe care mi-o amintesc este ca am spus DA din toată inima. Îl iubesc din toată inima și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi l-a dăruit.” Georgiana
.
Chiar dacă nu mă gândeam încă din perioada liceului sau a facultății la ziua nunții, ci mai degrabă la prima bicicletă, prima mașină care o voi avea … în momentul în care cunoști persoana specială începi să te gândești tot mai mult la ea și mai ales la acea zi în care amândoi vom spune DA și vom începe o viață minunată în doi ;). Eu am început să mă gândesc la ziua în care voi spune DA din momentul în care am cunoscut-o pe GYA, o fata specială și minunată.
De atunci totul s-a schimbat… am început să mă gândesc tot mai mult la ea și mai ales la ce să fac pentru ca ea, să se simtă apreciată, fericită în prezența mea. În fiecare zi eram preocupat de felul în care mă comportam în prezența ei… de modul în care îi vorbeam… de gesturile pe care le făceam… pentru că îmi doream ca ea sa mă privească la fel.
La scurt timp după ce ne-am cunoscut, am început să ieșim tot mai des într-un grup mai restrâns și astfel am reușit să o cunosc mai bine și să îmi dau seama tot mai mult că ea e sufletul meu pereche. Într-o zi mi-am luat inima în dinți și am invitat-o la o plimbare pe malul Begai unde i-am mărturisit ceea ce simt pentru ea și intențiile pe care le am cu privire la noi. Și ce bine m-am simțit când am aflat că și ea simțea la fel. Chiar dacă am speriat-o putin prin seriozitate și intențiile pe care le aveam de la prima întâlnire, am început o relație foarte frumoasă din care nu lipseau momentele speciale, romantismul, surprizele, seriozitatea. Îi mulțumesc Lui Dumnezeu că am cunoscut-o și pentru că am întemeiat o familie atât de binecuvântată.
.
Greul avea să vină în momentul în care m-am hotărât să o cer de soție: transpirații, repetiții în fața oglinzii, alegerea inelului, modul în care s-o cer… prieteni chemați în ajutor. Dar totul a fost perfect – am dorit să o surprind… asta am făcut și în plus de asta a mai spus și DA!!! Eu am urlat de fericire în centrul Timișoarei ( pentru că acolo am cerut-o) “a spus daaaaaaaaaaaaa”. Sincer să fiu, nici eu nu mă recunoșteam, însă bucuria era prea mare.
Au început pregătirile de nuntă și astfel pe data de 28 iulie 2013 am spus DA în fața Lui Dumnezeu, a familiei și a prietenilor. Din tot sufletul o iubesc pentru că: e cea mai minunată, e frumoasă, dulce, scumpă, iubibilă și nu în ultimul rând deșteaptă. O iubesc pentru că are grija de mine și pentru că e cea mai buna bucătăreasă :D” Marius
.
M-au copleșit sincer acești doi copii. De la maturitatea lor în perceperea unei relații serioase și ce implică aceasta până la cele mai mici detalii. Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Bastrighinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Mircea & Lau​ra: Tg. Secuiesc

20 May 2014 - Nunta

Mircea-&-Laura-F

N-a fost chiar ca in povesti de la început. Când ne-am văzut prima data, in a 2-a zi de facultate, ne-am antipatizat reciproc … si nu putin :)). Însă niciodată sa nu spui niciodată. Dupa cateva luni am inceput sa mergem amândoi la dansuri, sa facem mâncare împreună, sa ieșim la teatru…apoi totul a urmat de la sine. Daca ne uitam cu atenţie in urma, parca Cineva ne-a călăuzit pașii ca sa ajungem împreună si sa ne demonstreze ca minunile exista. Practic, relația noastră s-a creat pe o minune :) Ne-am dat seama repede ca Dumnezeu ne-a sortit sa fim împreună, așa ca am trecut la treaba. A urmat o cerere in căsătorie ca in filmele cu scenariu complex, in care toate detaliile se leagă abia la sfârșit. Nu au lipsit din tablou trandafirii in posta, petale la metrou, vizita la muzeu, îndrăgostiți cu tricouri cu mesaje drăguțe, cântăreți ambulanți, cățeluși, multe alte surprize, si desigur, si inelul J

Daca pentru Mircea si Laura nu era ca in poveste de la început, pentru mine da. Încă de la început când i-am văzut mi-am dat seama ca sunt speciali, deosebiți, după cum vorbeau, se comportau se priveau. Respect si grija, dragoste si răbdare. Lucru ce cu siguranță l-au moștenit de la părinți, care luminau acelaşi emoții pozitive. Nici chiar cerul înnorat si ploaia nu puteau sa ii stingă atitudinea luminoasa lui Mircea si Laura. Abia la Restaurant, când am intrat in vorba cu ceva invitați care mi-au povestit mai mult despre ei doi. Despre inima mare a lui Mircea, ce o are pentru copii orfani si ai străzii. Despre relația minunata intre cei doi, despre valorile si deciziile lor in viața, atunci mi s-a făcut click de ce I-am simțit speciali :) Din cauza ploii am fost forțați sa facem fotografii doar in interior, dar in curând vine si o ședința “Love the Dress” sub cer senin! Dar aceiași ploaie nu ia împiedicat o gloata de vecinii sa iasă si sa blocheze mașina miresei când ea pleca la biserica, instaurând un mini post de vama, astfel “vameșii” nu iau dat voie sa treacă pana nu au primit ce au vrut (ceva tradiție  noua din zona :))
Ce pot sa zic despre Petrecere, va dați voi seama ce fel de oameni atrag in jurul lor Mircea si Laura daca ei sunt așa. Unde tuna se aduna! Aici cred ca fotografiile vor vorbi cat mii de cuvinte si vor transmite spiritual vesel al atmosferei de acolo!
Dumnezeu sa va binecuvânteze cu mulți copii tot atât de minunați ca si voi!

Ina & Gabi: Arad, RO

13 May 2014 - Nunta

Ina & Gabi

Știți cum e cu prietenii? Ai mai multă răbdare, îngăduință și speranță… Așa că pentru Ina cu Gabi, pe care îi cunoaștem personal ca oameni extraordinari si dragi, am tot astepta povestea lor de dragoste… Dar nu au resit sa ne-o trimita. Nunta lor a astepta cuminte pe server pana astazi, cand am spus ca o postam chiar daca inca nu stim toate detaliile povestii lor, insa ii stim pe ei! Am fost onorati sa le fim alaturi la nunta frumoasa, alaturi de multi oameni drag, parinti, rude, prieteni toti adunati pentru a le fi alaturi si a se bucura pentru ei doi, asa cum ne-am bucurat si noi!
.
Asteptam cu drag povestea,
Sergio :)

Alexandra & Axel: Satu Mare, RO

30 April 2014 - Nunta

Axel-&-Alexandra-COVER

În sfârșit a venit momentul așteptat să vă povestesc despre o nuntă deosebită și mai ales oameni deosebiți. Aici nu fac referință la faptul că este prima (și nu știu, poate ultima) nuntă a nostră la care Mireasa avut nevoie de acordul părinților pentru a se căsători (Alexandra era minoră :D) și bineînțeles că sub declarație pe proprie răspundere a luat-o de soție în luna de miere! O asumare de angajament mai oficială și juridică nici că se putea :))) Însă partea frumoasă despre care vreau să vă spun e CÂT de frumos se completează și ce minunat este ca din tinerețe doi oameni să găsească Dragostea lui Dumnezeu care i-a unit, la timpul potrivit. Axel managerul (și moștenitorul ;) firmei cu care de multă vreme facem albumele la bySergio. Pe lângă calitățile lui de cântăreț, chitarist este un tip responsabil, de caracter care mereu face tot ce poate pentru a ajuta oamenii, și părinții au toată aprecierea pentru calitățile investite în copiii lor. I-am cunoscut logodnica a doua zi după ce a cerut-o și ne-am bucurat enorm pentru bucuria lor, licărirea din ochii lor și relația dintre Alexandra și Axel.
.
De unde începe totul?
Se cunoșteau de aproximativ 3 ani, de când a început Alexandra să meargă la biserica la care mergea și Axel. “Din prima zi am văzut în Axel ceva diferit, ceva care m-a atras. Axel locuia în alt oraș și ne vedeam doar duminica la biserică, iar din această cauză timp de 2 ani vorbeam foarte puțin unul cu celălalt. Mereu am apreciat la el modul în care se comporta cu cei din jur și faptul ca avea mult bun simț. Este genul de băiat care mi-l doream. Am început să mă rog pentru el și Dumnezeu îmi dădea pace în acest sens. După o perioadă am început să ne vedem mai des, să socializăm mai mult și am descoperit că avem atât de multe în comun!”
.
“Eu, Axel, am văzut în ea o fată frumoasă și iubitoare. Am apreciat-o pentru că era o persoană sociabilă și credincioasă lui Dumnezeu. Am fost foarte apropiați și amândoi apreciem acum faptul că am fost foarte deschiși și naturali unul față de celălalt. Amândoi suntem iubitori de muzică, business, ne place mult sa călătorim și iubim parcurile de distracție! :D”
.
Știți că Axel este un chitarist foarte bun, eu cânt cu voce. Cântăm în aceeași echipă de închinare a bisericii Logos din Baia Mare, ceea ce este minunat pentru noi. Amândoi eram siguri de planul pe care Dumnezeu îl are cu viața noastră. După doar o lună am fost cerută în căsătorie într-un mod neașteptat pentru mine. Cântam amândoi pe scenă la o conferință națională de tineret iar după ultimul cântec liderul a anunțat că Axel va urma sa cânte la voce. Însă Axel nu a cântat ci s-a întors către mine în fața tuturor și m-a cerut de soție. A fost un moment atât de emoționant și copleșitor pentru mine! Bineînțeles.. am spus DA! :)) Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, pentru dragostea pe care a pus-o în noi și pentru toate binecuvântările din viața noastră!”
.
Mulțumim pentru nunta frumoasă, cuvintele pline de emoții și prietenia lor, și lui Daniel pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Sensul adevarat al Pastelui:

18 April 2014 - Personal

Paștele… Suntem în ajunul celei mai importante sărbători pentru creștinii din lumea întreagă. De ce Paștele? Sărbătoarea Paștelui începe cu reamintirea patimilor și a morții lui Isus Cristos și se încheie cu bucuria învierii Lui.  Dar cine este acest Isus ? Cine este El de tot pământul cronometrează anii și secolele de la nașterea Lui?  Îmi place așa de mult cu câtă inspirație și precizie Dr. S.M. Lockridge descrie cine este Isus și ne arată că El este centrul și sensul Paștelui. În cultura mercantilă în care trăim, este ușor să se piardă adevărata semnificație a sărbătorii Pascale de care ne apropiem. Mai ales pentru copiii mici, Paștele înseamnă venirea iepurașului care le aduce dulciuri, cadouri și jucării. Între atâtea mesaje comerciale care încearcă să confiște semnificația adevărată a Sfintelor Sărbători de Paști este ușor să îl pierdem pe Isus Hristos și ce înseamnă El pentru noi. De aceea astăzi dimineață când l-am trezit pe David (pruncul meu de aproape 8 ani) i-am povestit despre ce s-a întâmplat cu Isus în ajunul Paștelui și că Isus este darul cel mai minunat pe care Tatăl nostru din Ceruri ne-a putut oferi. În loc să îi povestesc despre iepurașul blănos și urecheat, ce împarte ouă colorate și cadouri în preajma Paștelui. Un personaj frumos de altfel, dar care nu are nici o legătură cu Paștele. De fapt cercetătorii spun că tradiția iepurașului  provine din germania pre-creștină, a cărei populație venera pe atunci diferiți zei și zeițe. Una din care era Eostera, zeița fertilității, iar simbolul Eostrei era nimeni altul decât… iepurele – animal cu rată  maximă de reproducere. Ouăle au fost și ele mereu privite ca un simbol al fertilității.  Pe când Paștele adevărat nu transmite un sens al reproducerii pe pământ ci ne îndreaptă ochii spre Isus prin jertfa căruia orice om poate primi în dar iertarea și viața veșnică…
.
De aceea declar și eu: That’s my King !

.

.
Pentru mine Cristos a înviat! Cu adevărat a înviat și pentru tine?

Roxana & Mihai: Bucuresti, RO

14 April 2014 - Nunta

Roxana-&-Mihai--COVER

Când am primit primul mail de la Roxana și Mihai, nu am știut, dar ar fi trebuit să îmi fac un ceai (sau un pop-corn) înainte de a deschide mailul lor. Pentru că după citire am avut impresia că am văzut un film, unul bun. Vă invit să faceți cunoștință cu stilul lor unic de a transmite caracterele printre rânduri… din cauza poveștii de dragoste și a detaliilor de cererii în căsătorie :))) și mai ales relația foarte interesantă pe care am citit-o între ei doi… Am fost încântată că a doua oară în viața mea de fotograf am primit câte un mail de la fiecare în parte (mire și mireasă) și multe detalii în povestea trimisă. Am fost pur și simplu încântată de ei doi și îi felicit pentru ceea ce au realizat împreună și pentru nuntă.
.
“Povestea noastră e relativ scurtă comparativ cu a altor cupluri, dar concentrată :-) Ne-am cunoscut în București (eu din Călarasi, el din Slobozia, apropo, județe-rivale hihi), printr-o prietenă comună, în 2011. Nimic spectaculos în afară de faptul ca aparent Mihai se uita peste pozele de pe Facebook ale prietenei mele, m-a identificat într-o poză, a pus degetul pe ecran (Italian mafia style) și a spus “Eu cu ea vreau sa ma întâlnesc”.  Vedeți și voi că nu am avut scăpare :) Revenind, suntem destul de diferiți: eu, fată cuminte, șefă de clasă, career-oriented, super răbdătoare și cu grija să nu rănesc sau deranjez mai pe nimeni niciodată. Mihai, super vorbăreț, spontan (și foarte impulsiv), convingător, puternic. Cum spuneam, relația a fost intensă de la început, frumoasă și tumultoasă pe alocuri, dar cu siguranță memorabilă. Nici un an nu a trecut, iar eu am avut șansa să plec cu firma în Germania (and here I am, still). Așa că, în prezent, universul nostru este alcătuit din Skype, bilete de avion, weekenduri și plânsete de dor din partea mea. După cum vedeți, scriu cam mult… Așa că acum îl voi testa pe Mihai, și o sa îl rog pe el să povestească partea cu cererea și căsătoria, pentru că meritul îi aparține 100%.”
.
“La circa 6 luni de când am cunoscut-o pe Roxana am realizat că este cel mai bun și curat om pe care îl cunosc. Calitățile pe care le-am găsit la ea, sincer nu prea le-am întâlnit la nimeni. Sper să și rămână așa lucrurile, să nu le altereze timpul și mai ales sa nu le alterez eu :)). Bătrân și bolnav cum eram și iubind un om deosebit, m-am trezit cu gândul căsătoriei într-o dimineață și, surprinzător, nu l-am rejectat. M-am pus pe treaba… Știind că îi plac Barcelona și Lisabona, am ales să găsesc întâi locația unde să o cer. După diverse discuții și experiențe, am ales Barcelona, pentru Iunie 2012. Excursia practic a fost achiziționată în Decembrie 2011 și făcută cadou Roxanei de Crăciun, bineînțeles fără a da de înțeles că se va întâmpla ceva extraordinar acolo.
.
Apoi am sunat o prietena creatoare de bijuterii și discutând am ajuns la următoarele chestiuni: ea va crea inelul de logodna (de la faza de desen pana la produsul final, (cred ca de prin Etiopia a venit diamantul). S-a apucat prietena mea și a desenat câteva modele, ba unul chiar l-a făcut din argint ca sa îl vad live. Nu mi-a plăcut nimic și am început sa desenăm amândoi. Pe lângă noi doi, s-a implicat și designer-ul din fosta mea echipa de la job și a venit și el cu idei. Până la urmă, am ajuns la ceva final, sa-i spunem… o lalea. Am adus diamantul, am topit aurul, am creat inelul și l-am pus bine (nu vă mai povestesc cum nu reușeam să îi fur Roxanei un inel, ca să îi iau mărimea, pentru că nu se dezlipea de mine :))))
.
Pentru că nu pot ține un secret, am dat din gură la câteva prietene de-ale ei planul meu cu Barcelona. Apoi, m-am panicat instant că cineva a ciripit și ea se așteaptă, așa că am decis să devansez momentul și Barcelona să rămână un alt plan frumos. Cum în luna mai plecam în vizită la Munchen, am decis să o fac atunci. M-am uitat, împreună cu cea care ne va fi nașă, ce chestiuni interesante sunt în Munchen și în împrejurimi și am găsit locul potrivit: castelul de la Neuschwanstein. I-am sugerat Roxanei că vreau sa îl văd, ea cunoscând pasiunea mea pentru castele, iar ea tocmai se uită pe net și încerca să îmi facă o surpriză rezervând bilete de tren până acolo. Așa că s-a potrivit bine și nu am creat suspiciuni. Am plecat spre Munchen (cu inelul în bagajul de cală – și acum simt emoțiile de când mi-am dat seama că dacă ăla pățește ceva pierd inelul) și am fost foarte cuminte în acele zile, neașteptat de cuminte și bun după cum spune Roxana. Și a venit ziua de vizitat castelul. Am ajuns acolo, am urcat pe jos, am ajuns, am făcut poze, etc… eu am văzut în zare un pod între doi munți, un loc de unde se și vedea castelul în toată splendoarea lui. Așa că am spus Roxanei că vreau să merg acolo și m-am decis că acolo să o cer. Am ajuns la pod… Înainte de ultima curba a drumului care ducea la pod, am scos cutia cu inelul din geantă, fără să vadă Roxana, am băgat-o în buzunar și… ȘOC: acolo era atât de aglomerat că nu puteai să ajungi pe pod, chiar te puteai panica văzând câți oameni se înghesuie și gândindu-te că podul ăla de lemn uscat poate oricând cădea. Aveam cutia în mână când am dat de aglomerație și nu mai reușeam să o bag în pantaloni… un spaniol a văzut, a început să râdă și să spună în spaniolă prietenilor ceva de genul `uita-te la ăla, are un inel`… și era foarte încântat dându-le ălora coate și râzând spre mine. Iar Roxana știe spaniolă. Însă nu a fost atentă, eu le-am făcut ălora semn nervos să tacă și am ajuns până la urmă pe pod. Pod care scârțâia și nu vroiam să stau mult acolo. Băgasem cutia în pantaloni și stăteam cu mâna pe ea (ca deh, așa am învățat în București). Roxana m-a rugat să fac poze eu, pentru că am mână mai lungă și e aglomerat. Am scos mână din buzunar, am împins piciorul în față ca să simt tot timpul cutia și m-am apucat de poze. În 2 minute am terminat și am convins-o să plecăm de acolo.
Acum, eram sincer panicat pentru că încă nu făceam ce îmi propusesem. Roxana a vrut, de dragul meu, să o luăm pe un drum prin pădure. I-am replicat că vreau să mai văd o dată castelul, așa ca să ne întoarcem pe unde am venit. Am ajuns acolo și am rugat-o să mai facem poze pe o platformă care era deasupra prăpastiei. A fost puțin intrigată, pentru că tocmai făcusem poze acolo, însa i-am spus că era ceață dimineață și nu se vedea prea bine… iar acum e lumină mai buna.
.
Ea s-a dus la margine, lângă balustradă, iar eu trebuia să dau aparatul cuiva și să spune acel `Can you please take some pictures for us, please` pe care tot îl spunem în călătorii. Am văzut un cuplu… amândoi pe la 35-40, amândoi cu niște tunuri de aparate. Am zis “Stai să vezi acum poze frate, sunt buni ăștia… aleg gagica, că e mai impresionabilă teoretic…” Și i-am dat doamnei aparatul, spunându-i că am de gând să o cer de nevastă pe domnișoara cu care eram. Femeia nu a înțeles exact, s-a cam blocat… iar eu m-am dus spre Roxana și m-am pus direct în genunchi, cu cutia în mână. Cutie care, cum mulți au pățit, nu prea vroia să se deschidă fix atunci. Evident că aveam vreo 2-3 povești geniale pregătite… emoționante, cuvinte mari, etc… s-au dus toate… și nu am reușit decât să pun oarecum simplu întrebarea. În timpul acesta, genunchiul meu drept se apăsa pe pământ și era exact pe o zona cu multe pietricele… le simțeam în inimă, atât de ascuțită era durerea aia :)) și pentru că Roxana îmi explica cum ca e surprinsă și cu aoleuri… – Am rugat-o să zică orice, numai să mă ridic de pe pietrele alea. A zis DA, DA, DA! Și uite-așa am scăpat de chin. A început însă veselia organizării nunții!!!”
.
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și Bastrâghinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Damaris & Dani: Sighisoara, RO

13 April 2014 - Nunta

Dani-&-Damaris-COVER

Damaris și cu Dani s-au cunoscut acum mulți ani în Germania la o întâlnire de biserici. Abia după un an de la acea întâlnire, Dani a decis să viziteze România, Bistrița, iar ingenioasa Damaris a venit cu 10 motive pentru care merita să viziteze Mediașul. Eu am făcut clasa a 8-a în Mediaș, așa că pot ușor găsi 10 motive pentru care acel orășel îmi este drag… Nu știu dacă acea listă a conținut cel mai important motiv – pe Damaris :)) știu însă cel mai important lucru și anume că a reușit să-l convingă pe Dani, care s-a lăsat ușor convins (știind cine îi dă motivele) și uite așa a început povestea lor de dragoste. “Dani fiind în Germania, am păstrat legătura telefonic și de câte ori putea, Dani venea în România dar nu în Bistrița, ci în Mediaș ;) După doi ani de relație într-o vizită cu familiile la Paris, Dani a făcut marele pas și ma cerut în căsătorie pe turnul Eiffel” Damaris.
.
Dani: “La întâlnirea de Biserici am pus ochii pe Damaris. Mi-a plăcut foarte mult și mi-am zis că TREBUIE să o cunosc pe această fată, dar ea nu ma băgat în seamă și nici nu am vorbit atunci cu ea. Prima dată am vorbit pe internet. Damaris mi-a spus că i-am părut un șmecheraș și jumătate (așa probabil au fost interpretate emoțiile și planurile mele). Așa că am vorbit foarte rar. Când am fost în România și după ce ma convins Damaris cu cele 10 motive, mi-am închiriat o mașină și am mers singur până în Mediaș. Eu nu am știut drumul până în Mediaș așa că drumul acesta o fost o mică aventura pentru mine care însă a meritat din plin totul!”
.
Gândindu-mă la Damaris, și cât de frică îi este de înălțime – merită aplaudată pentru curajul de a urca sus pe turnul Eiffel :)) De altfel, sunt amândoi sunt doi oameni curajoși, frumoși la chip și suflet și le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag
Silvia.

Liora & Gabi: Cluj, RO

11 April 2014 - Nunta

Liora-&-Gabi-Cover (2)

Povestea Liorei cu Gabi pornește pe străduțele înguste ale Veneției. “Ne-am cunoscut la Veneția (uneori pare incredibil chiar și pentru noi) într-o seară de octombrie acum aproape 6 ani… Am cutreierat atunci pentru prima dată străduțele înguste și pline de farmec ale orașului având un ghid personal. Exuberantul viitor arhitect ce avea să îmi devină soț. Inelul l-am primit tot la Veneția și tot într-o zi frumoasă de toamnă. De atunci, am hotărât să “construim” împreună, învățând în fiecare zi ceva mai mult despre noi și unul despre celalalt, despre iubire, iertare, prietenie și viață.”
.
Iar nunta lor a fost exact așa cum și-au dorit-o, alături de mulți oameni frumoși la suflet și foarte dragi lor. Mulțumirea li se citea pe fețele Liorei cu Gabi. Iar tatăl Liorei a înduioșat atmosfera cu lacrimi ascunse de aparatul foto și invitați ;) O nuntă foarte veselă, plină de invitați și momente frumoase artistice. Am salivat pe lângă masa delicioasă de dulciuri care mi-au stricat dieta :)) și un tort ce îți lăsa gura apă a încheiat ziua fabuloasă. Liora și Gabi însă abia au început proiectarea vieții de familie! Caracterele lor frumoase sunt materialul prețios și cel mai important în construcția de care s-au apucat și pe post de arhitect, Gabi are în față o lucrarea frumoasă de continuat alături de frumoasa Liora. Ei continuă să călătorească împreună. Așa cum spun și ei doi “în fond… orice relație este o călătorie, nu? Iar pe a noastră ne-o dorim sa fie cât mai frumoasă, cu oameni buni alături, cu momente fericite care să ne taie respirația, amintiri luminoase iar pacea și iubirea să ne însoțească mereu!” V-am spus că sunt “arhitecți” talentați? Uite și dovada – știu cu exactitate ingredietele necesare unei căsnicii frumoase și de durată!
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
.
PS și ca să vedeți ce mică este lumea, în timpul petrecerii Gabi a descoperit cu mare uimire că bunicul său și bunicul Liorei au făcut în tinerețe armata împreună! :))) Aveți grijă și memorați oamenii de lângă voi, nu se știe unde se pot intersecta potecile…

Nicoleta & Cosmin: Bucuresti

8 April 2014 - Nunta

Nicoleta-&-Cosmin--COVER

Hai să vă povestesc despre o nuntă frumoasă și deosebită de tiparele nunților Românești. Încă din primul mail am aflat mai multe despre ei: “Organizăm un eveniment restrâns pentru că nu ne vedem prinși într-o horă în fața blocului, cu mireasa furată, găina jucată și așa mai departe plus că elementul cheie de la nunta noastră vrem să fie bucuria oficializării dragostei, nu tradiții și stres.” Revenind la povestea lor de dragoste și cum au ajuns la nuntă, am aflat că au fost două cereri în căsătorie! “Cererile în căsătorie au fost 2 pentru că de fiecare dată am reușit să stric momentul :)) 1. În Barcelona – cătând harta în geanta lui am găsit inelul și l-am întrebat foarte draguț: ce-i cu asta aici, măi, Cosmine?! 2. În Bruxelles când n-am găsit inelul dar avea el o aplicație pe telefon… așa că mi-am dat seama ce urmează… și n-am mai stricat momentul, în schimb m-am amuzat copios pentru că era terminat de emoții! Eu am știut de la prima întâlnire că el este prințul (șoarece/motan) pentru că eu așa îl drăgălesc – plus că eram așa fericită când ne-am cunoscut și totul era atât de frumos încât nu am “mediatizat” relația noastră… am fost egoistă și m-am bucurat singură de momentele noastre.” Este greu să îmi imaginez cum ar putea Nicoleta, draga de ea, să țină ceva ascuns. În general confirmă că este o carte deschisă pentru cei din jur. Partea cea mai amuzantă este: “că îmi puneam telefonul să sune dimineața cu câteva minute mai devreme  ca să mă gândesc la Cosmin…”
.
Așa i-am cunoscut eu, îndrăgostiți simplu, sincer și povestea lor continuă. De dimineață am admirat gusturile Nicoletei cu privire la rochiță, machiaj și coafură după care am fugit (evitând bălțile cu apă) spre Biserică. După cununia binecuvântată de Dumnezeu și nori, am avut ocazia să văd o nuntă cum nu am crezut că o să văd în România. Fără alai și grabă mare ne-am îndreptat spre restaurant unde au fost rezervate câteva mese pentru cei mai cei invitați (vreo 30 la număr). Așa au decis Nico și Cosmin. Au vrut o cină prelungită într-un cadru intim. Fără formalități, fără obligații, fără cutie pentru plicuri sau loc pentru daruri. Planul a fost ca terasa restaurantului să găzduiască evenimentul, însă ploaia le-a stricat planurile. De apreciat însă a fost bucuria lor neumbrită de ceața de afară. Când ploaia a mai încetinit, Nicoleta cu Cosmin au ieșit pe terasă pentru pașii de dans pregătiți. Așa că au avut și primul dans în ultimele raze de lumină și picuri cernuți de ceață. Iar pe la 8-9, a apărut un tort super drăguț, ca de jucărie, unic și gustos.
.
Aplaud inițiativa lor plină de curaj. Au decis să facă nunta așa cum au crezut ei de cuviință. Au vrut să fie unică, pe frecvența lor. Nu le-a fost frică de vorbe sau altele. Așa recomand ficărui cuplu – faceți ceea ce credeți că vi se potrivește, ceea ce vreți să faceți – și nu contează ce ați ales să faceți, o nuntă modernă sau una tradițională – faceți-o cu satisfacție, bucurie maximă și nu vă lăsați perturbați de nimic ce intervine și nimeni să nu vă fure veselia zilei!
.
Vă mulțumesc, dragilor, pentru onoarea de a mă fi văzut parte din nunta voastră deosebită și unic de frumoasă și mulțumesc Bastrighinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Ioana & Paul: Poiana Brasov, RO

3 April 2014 - Nunta

Ioana-&-Paul--COVER

Drumurile noastre erau foarte diferite, dar s-au întâlnit. De atunci mergem impreună înainte, învățăm să ne iubim, construind un cămin așa cum ne dorim. Râdem împreună, dezbatem, ne contrazicem și devenim în fiecare zi tot mai mult o familie. Începând de la felul în care ne-am cunoscut, când am devenit colegi de muncă, continuând cu cererea perfectă în căsătorie din ajunul Crăciunului, vacanțele de ski, nunta așa cum ne-am dorit-o și momentele mărunte de zi cu zi care ne fac sa zâmbim sincron. Privim în urmă cu nostalgie la ziua în care ne-am spus “DA” și înspre viitor cu încredere și entuziasm.
.
Vă spun cum i-am cunoscut eu pe Ioana cu Paul – cu gurile până la urechi și ei și nașii :)) O nuntă fără stres, așa cum ar visa fiecare mireasă! Dar pe cât de deschiși sunt la chip și râsete pe atât sunt de modești în a spune mai multe cuvinte despre ei doi. Din prezența prietenilor și lucrurilor am intuit că iubesc oamenii, respectă părinții, apreciază frumosul… FB-ul m-a ajutat să descopăr cât de mult iubesc călătoriile, schiatul și probabil din acest motiv au ales o locație care îmbină turismul, eleganța, schiatul, natura și bucurie. Hotelul Aurelius din Poiana Brașov a făcut ca nunta să poarte farmec și le mulțumesc pentru prietenia lor, invitația la nuntă și mulțumesc și Florentinei pentru prietenia ei și pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Diana & Dragos: Drobeta Turnu Severin, RO

2 April 2014 - Nunta

Dragos-&-Diana-COVER

Iubesc oamenii simpli, sinceri și modești a căror frumusețe începe din interior și se revarsă spre oamenii care îi înconjoară. Povestea Dianei cu Dragoș este frumoasă prin simplitate și sinceritate. Am admirat dragostea deschisă îndreptată spre toți care au venit să se bucure de nunta lor. Chiar dacă au trebuit să își organizeze nunta de la distanță, au decis să o facă în patria lor pentru că doar așa puteau fi cei mai mulți dintre cei dragi alături. Bineînțeles că am fost curioși despre cum s-a ajuns la decizia nunții.
.
Am aflat că a fost dragoste la prima vedere în primul an de facultate, al Dianei – al doilea an pentru Dragos. Totul îmbrăcat în vise și speranțe. Dorința de a se bucura din plin de ce urma să trăiască. Nici unul însă nu se gândea la ideea de a începe o poveste de dragoste ce urma să o cunoaștem și noi și să continue pentru tot restul vietii.
.
“Printre primele seri ale lunii Octombrie 2009, am organizat o ieșire în oras, nestiind ca acea seară va ramane una atât de importantă în viața noastră. Dragos a fost întâmplător invitat. Ce am remarcat la el a fost simțul umorului, atenția la detalii, și sinceritatea.” Dragoș în schimb a fost fascinat de: “Simplitatea si modestia Dianei. Ne-am început povestea de dragoste chiar în preajma Sarbatorilor de Craciun. Momente fericite, pline de intensitate și entuziasm aproape copilăresc de ce urma.” Concretizarea într-o cerere de căsătorie a fost “Cum nici nu puteam visa. Dragos m-a rugat să îl însoțesc la petrecerea de Craciun a companiei în cadrul căreia lucra. Totul a decurs normal până în momentul sosirii noastre la restaurant, când am constatat că suntem primii sosiți (de fapt singurii :)). Mirată, l-am întrebat ce se întâmplă, răspunsul lui fiind că a dorit să îmi organizeze o surpriză cu ocazia aniversării noastre , ca și în anii trecuți, însă surpriza a venit în momentul în care așezându-ne la masă, am ciocnit un pahar de vin și m-a intrebat: “Tu ai văzut ghiocei iarna?” Emoționată, întrucât ghiocelul este floarea mea preferată, i-am răspuns că este imposibil… Moment în care mi-a oferit inelul spunându-mi: “Vrei sa fii ghiocelul meu?” DAAAAAAAAAAAA am vrut.
.
Când am citit povestea lor împreună cu invitația la nuntă, am vrut și eu! Apropiindu-mă de Diana cu Dragoș am înțeles cât de adevărată a fost cererea lui Dragoș. Diana este cu adevărat un ghiocel în suflet. Unul gingaș, fermecător prin bunătatea pe care îl inspiră. Aducător de speranța primăverii și a reînvierii naturii. Îmbie la dragoste, romantism și sentimente calde îmi inundă sufletul când mă gândesc la ghiocei și la Diana. Mă bucur că am avut onoarea să cunosc doi oameni deosebiți în atitudine. Valoroși dar modești și focusați nu pe ei înșiși ci pe unul pe celălalt și pe alții. Nu pot să nu apreciez și natura liniștitoare. La un moment dat în aceeași fotografie aveam două țări în obiectiv ;) Am apreciat creativitatea lor, inteligența emoțională pe lângă două minți sclipitoare iar când se întâmplă ca aceasta să se combine și cu frumusețea fizică, ceva genial rezultă, așa cum am și avut bucuria să văd.  Iar în primul rând vreau să le apreciez atitudinea lor lipsită de orice stres! Au fost un zâmbet și voie bună, bucurie … nici o urmă de grijă, supărare, nemulțumire… nici o umbră pe fețele lor fericite. Îmi doresc ca toate nunțile să fie la fel prin bucurie de la pregătiri până la tort!
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful evenimentului superb din viața lor și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Craita & Andrei: Bucuresti, RO

31 March 2014 - Nunta

Craita-_-Andrei--COVER

S-au cunoscut în Bucuresti. S-au indragostit în Japonia. S-au apropiat în Cuba. A cerut-o în Paris. Au început viața de miere în Thailanda. Dar, zic ei, “cel mai frumos loc din lume e în brațele celuilalt, oriunde ne-am afla.”
.
“Ne știam de 3 ani din biserica la care mergem amândoi, însă am interactionat foarte puțin de-a lungul anilor. În toamna lui 2012, am fost chemați în echipa de organizare a activităților pentru tinerii bisericii. Dintrodată, am ajuns să ne vedem foarte des, așa că ne-am cunoscut mai bine prin acest cadru de implicare în biserică.
[Crăița] Știam că e artist, că terminase UNATC – Imagine de Film. Mi-a inspirat de la început respect și admirație, pentru că părea un tânăr foarte promițător și ambițios, antreprenor cu inițiative și realizări impresionante, deștept și arătos.
[Andrei] Primele lucruri care te izbesc la Crăița sunt atât frumusețea ei, cât și personalitatea debordantă de vitalitate și bucurie autentică. Știam ca terminase Cibernetica și lucra în IT, se vedea că este o fată încrezătoare și determinată, plină de creativitate și idei captivante.
.
În aceeași perioadă, fiecare dintre noi eram într-un punct al vieții în care ne rugam mai mult ca niciodată pentru viitorul partener de viață. Şi culmea, ne rugam cam la fel.
[Crăița] De mică am învățat niște principii despre căsnicie, și mă bucur că le-am înțeles rostul. Mă rugam atunci simplu pentru: 1) un soț înțelept, care să Îl iubească pe Dumnezeu mai mult decât mine și mai mult decât pe mine, ca să îl pot urma ca liderul familiei; 2) să fie extrem de chipeș și atrăgător ca să-l pot iubi nebunește. :p
[Andrei] Înțelesesem că o căsnicie cu adevărat împlinită e cea centrată în Dumnezeu, nu în noi. Așa că am început să mă rog cu credință pentru acea fată care să gândească la fel. Și, un pic egoist, mă rugam, dacă se poate, să fie totuși și cea mai frumoasă fată din lume.
Spre uimirea şi fericirea noastră, răspunsul s-a conturat curând…dar la distanță de jumătate de glob unul de altul.
[Crăița] Fiind plecată singură în noiembrie 2012 în Japonia în delegaţie, am început să vorbim mai mult și să ne rugăm specific. Niciunul nu vroia ceva de probă, fără finalitate. Aveam aceeași viziune, aceeași pasiune pentru viziune și ne fascina tot ce descopeream unul la altul. Părea foarte clar împlinirea tuturor viselor și rugăciunilor noastre. Așa că amândoi am știut că ne vom căsători, înainte de primul sărut. :)
.
[Crăița] În avion spre casă, zburam şi la propriu şi la figurat…Știam că voi ateriza chiar în braţele viitorului meu soț.
[Andrei] După ce a aterizat, totul s-a desfășurat extrem de rapid: în prima zi ne-am sărutat prima oară, a doua zi ne-am spus că ne iubim, a treia zi i-am spus că vreau să îmi petrec toata viaţa cu ea, şi a patra zi, am cerut-o în căsătorie. :) Si mi-a zis DA!
[Crăița] Fără inel…inelul a venit 3 luni mai târziu. :) În februarie 2013, am fost într-o călătorie misionară în Cuba, eu să traduc, Andrei să filmeze. Pastorul nostru ne tot sugera să ne logodeasca oficial acolo. :)) Dar nu s-a întâmplat. Şi eu mă gândeam: “oare unde şi cum va face momentul mai memorabil?”
Ei bine, a fost mai memorabil și romantic decât mi-am imaginat vreodată! De 1 Martie mi-a dăruit un mărţişor surpriză: o excursie la Paris pentru 8 Martie! Și pe 8 Martie m-a cerut ca în povești, în genunchi și cu un inel superb, pe podul Pont Neuf pe râul Sena, unde am prins nişte lăcăţele cu numele noastre… Apoi ne-am suit în vârful Turnului Eiffel să vedem tot Parisul…eram în culmea fericirii!
[Crăița] M-a făcut să mă simt ca o prințesă, ca cea mai adorată femeie din lume, și asta face în fiecare zi plin de pasiune, blândețe, bucurie și creativitate. Tot ce văd la el, dragostea și siguranța pe care mi le oferă, mă fac să îl ador și să îl respect din ce în ce mai mult.
[Andrei] Crăița mă face să mă simt perfect în fiecare clipă. Nu mă pot sătura să îi admir în fiecare zi frumusețea, să o alint, să o fac să râdă și să mă bucur de felul în care mă înalță cu orice ocazie prin respectul plin de naturalețe pe care mi-l arată. Văd cum iubirea fără margini pe care i-o port se concretizează atât de natural și de frumos într-o unitate perfectă creată de Dumnezeu doar în cadrul căsătoriei.
.
Nunta am pregătit-o singuri, cu multă energie și nerăbdare, în doar 3 luni, printre o mulțime de alte proiecte. A fost o nebunie memorabilă. Iar ziua nunţii o altă nebunie, cu dragoste şi prieteni şi ploaie din abundenţă…belşug de binecuvântare…Iar luna de miere…cireaşa de pe tort! O miere din care nu mai ieşim! 30 iunie 2013 – “From This Day Forward” este motto-ul căsniciei noastre, inspirat din această serie pe care o recomandăm tuturor.”
.
La cât de frumos au vorbit unul despre altul Crăița și Andrei, eu nu cred că aș putea adăuga ceva. Le-am cunoscut pe Crăița și surorile ei frumoase, pe când Bucureștiul încă era casa noastră. Vestea căsătoriei lor am primit-o în minutul următor când Crăița si Andrei au aterizat din Paris. După voce îți puteai da seama că s-a întâmplat ceva extraordinar! La cat de emoționat vorbea nu știu când reușea sa respire :)) Am fost onorați de invitația lor și am așteptat nunta de basm de la domeniul Royal Horse, Snagov. Emoțiile de dimineața s-au datorat nu doar evenimentului mult așteptat ci și norilor care tronau deasupra Bucureștiului vestind ploaie și (după cum unii spun) – bogăție ;) Dragostea este cea mai mare bogăție pe care o putem avea așa că le doresc tot atâtea momente de iubire câte picături au căzut în acea zi. În ziua nunții Crăița și Andrei au fost îmbibați de dragoste. Frumusețea regală a Crăiței a fost elegant acompaniată de Andrei, un gentleman impecabil, ca la carte.
Pentru că mirii noştri au călătorit așa de mult, la nuntă au fost invitați din mai multe țări, culturi, chiar și din Cuba. Aceștia au participat la un joc deosebit în care fiecare trebuia să vorbească doar în limba lui și să asambleze împreună o lampă. Spre surprinderea mea s-au descurcat mult mai bine decât constructorii turnului Babel :D Erau și de așteptat jocuri originale la creativitatea mirilor, așa că am râs și ne-am delectat de povestiri, muzică cubaneză și jocuri care mai de care.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Mihăiță pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.