Cristina & Gabi: Arad, RO

17 March 2014 - Nunta

Cristina-&-Gabi--Cover

Acasă este cel mai bine! Spun eu și alții care știu cum este să petreci zeci de ore pe drum. Eu cel puțin, care m-am mutat din loc în loc la aproximativ fiecare an, este greu să definesc unde este casa mea. Cineva a spus că “acasă” este acolo unde sunt cei dragi. La cât călătorim, avem oameni dragi peste tot și ceea ce știu cu siguranță este că toți suntem călători pe acest pământ. Nu există loc pe acest pământ unde să fim acasă cu toți cei dragi. Așa că nădejdea și bucuria este că într-o zi vom ajunge în cer și vom sărbători veșnic. Până atunci însă mă bucur de fiecare moment frumos de pe acest pământ unde pot vedea mai mulți oameni dragi în același timp. Și ce bucurie când poți petrecere la o nuntă cu vechi și noi prieteni. Prin prietena mea Dana am cunoscut-o pe Cristina, o nepoata frumoasă și la suflet și la chip. Și câtă bucurie să aflu că nunta va fi în Arad!
.
Am citit multe poveşti de dragoste. Asta, însă (așa cum spune Cristina), nu e o poveste despre iubire, ci mai degrabă despre salvare. “Pentru mine, a fost sentimentul că Dumnezeu mi-a trimis îngerul păzitor. Al doilea înger, după ce l-am pierdut pe primul… Abia schimbasem hainele de doliu, dar încă îmi părea întunecată viaţa fără mama. Nimic nu avea sens. Era foarte frig pentru martie. Prietenii plănuiau o misiune la Cluj la care nu intenţionam să particip. Emma, sora mea, m-a convins să merg. La finalul întâlnirii de tineret de acolo, îmi amintesc cum am auzit pe cineva rugându-se despre bucurie şi speranţă. Eram mulţumitoare pentru pacea pe care am găsit-o în Biblie, dar in momentul acela, sincer, nu credeam că pot spera la mai mult. Mi-am dat seama apoi că vocea pe care am ascultat-o cu ochii închişi era a lui Gabriel.
Cum reuşeşte să se deschidă floarea de cactus în desert, însetată, dar mai frumoasă ca orice, asa a înflorit prietenia noastră la 350 de km depărtare unul de altul, timp de aproape trei ani. Eu sunt din Arad, iar el din Constanţa, şi astfel am ajuns să ne vedem în cele mai neaşteptate locuri din ţară, şi nu numai: într-o tabără de misiune în Oltenia, la ski în Austria, la Oradea într-o călătorie cu trenul, însoţiţi de bunicul şi fratele meu (zi memorabiliă!) şi cine ştie în câte alte părţi. Fiecare întâlnire am preţuit-o ca pe o minune şi pas cu pas, am văzut cum se deschide în faţa noastră un drum pe care să mergem împreună. Nu credeam că mă va cere în căsătorie prin jocul “Spânzurătoarea”, dar imi place foarte mult cât de imprevizibil e Gabi.
Şi iată-ne în ziua nunţii, când ne-am trezit cu un gol în stomac, emoţii exuberante, entuziasm, grabă şi cu siguranţa că “Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste.”
.
Am ajuns în dimineața nunții la Cristina, o casă plină de rude, multe emoții, gălăgie și veselie. După pregătiri a urmat momentul solemn de cununie religioasă alături de toți cei dragi. Mulți prieteni veniți din diverse colțuri de Românie și lume și-au spus aprecierile pentru Cristina și Gabi, caracterele lor frumoase și relațiile frumoase pe care le-au legat oriunde au fost. Am ajuns după aceasta la sala de mese frumos decorată  în stil romantic, culori pastelate și mâncare bună ;) Iar când oamenii și-au astâmpărat foamea, a urmat veselia programului. Jocuri deosebite și multe râsete în sală. Tineri multi și frumoși, băieții și fetele de DesiderioQuintet au animat muzical atmosfera. Ce să vă spun? Atât de tare a iubit (mai ale Gabi) sesiunea foto, încât au decis că vor să ne mai vedem și la un LTD la un apus fabulos din Arad.
.
Multumesc dragilor vouă și Danei  pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Ruben pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Chiva & Sorin: Bucuresti, RO

14 March 2014 - Nunta

Sorin-&-Chiva--COVER

Sorin – Bucureștean veritabil și Chiva - Arădeancă a noastră, de-acasă, au ajuns în Londra și acolo s-au și cunoscut. A trecut ceva timp, mai ales 5 ani luuungi în care s-au îndrăgostit unul de celălalt și în cele din urmă au devenit un cuplu.
.
“Dacă e să ne facem o descriere, cel mai bine e sa vă spunem cum eram noi când ne-am cunoscut. Practic, ca nuca în perete, eu (Chiva) eram o persoană foarte convențională, clasică, și nici nu îmi închipuiam că nu o să imi găsesc un băiat tot de genul acela. Asta până când a ieșit Făt Frumos în cale. Numai că Făt Frumos era total opusul a ceea ce mi-am imaginat eu. Nu mă așteptam la cal alb, dar nici la blugi largi, hanorac până la genunchi, ce mai, rapper în toată regula! M-am uitat la el și m-a umflat râsul! Prima mea întrebare a fost “Tu de unde ai mai apărut?” Habar nu aveam că el de fapt își pusese în minte să mă cucerească înainte să mă cunoască face to face. Dar despre asta probabil că o sa va povestească Sorin mai multe și cu toate astea, aveam sentimentul că lucrurile nu vor mai fi la fel pentru mine :D
Timpul a trecut și au urmat invitațiile în oraș, telefoanele, la care nu am dat prea mare importanță la început, Sorin a plecat în România și la un moment dat mi-am dat seama ca am ajuns să vorbim la telefon câteva ore pe zi. Recordul a fost de 5 ore jumătate :)) <Câtă bucurie pentru companiile de telefonie :D > Pe măsură ce a trecut timpul, a crescut și dragostea noastră, deși dificil pentru ca eram două personalități total diferite! Am ezitat, am luat pauze, apoi din nou ne dădeam seama ca unul fără altul nu putem până când în cele din urma am hotărât să dăm ce avem mai bun din noi pentru a ajunge la o finalitate frumoasa. De atunci, obstacolele au devenit punți de legătură între noi. Am învățat să iubim, să renunțăm la noi înșine în favoarea celuilalt, să iubim la modul practic și să plătim prețul unei iubiri pe care o întâlnești o dată în viață… încă învățam acest lucru, doar că am ajuns la un stadiu diferit… un stadiu la care vrem să facem publică dragostea noastră iar acea promisiune de a ne iubi necondiționat de conjuncturi, să o aducem înaintea lui Dumnezeu unde să fie pecetluită de Dragostea si Harul Lui.”
.
Cel mai mare drag îl avem să revenim în familiile unde am mai avut miri. Ne simțim deja de-ai casei pentru că am avut onoarea să particip la nunta Adinei cu Alex. Printre glume, veselie hoție de mireasă, un joc de poker amuzant pentru a o recupera și altele am ajuns la tort și cu mare bucurie așteptăm următoarele nunți din familia lărgită ;)
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Ionel pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Irina & Adelin: Suceava, RO

14 March 2014 - Nunta

Adelin-&-Irina-cover

Ca orice poveste, totul începe cu “a fost odată….”.  Povestea noastră începe și ea la rându-i cu “au fost odată doi prieteni”. Ne-am cunoscut în toamna lui 2008 cand eu, Irina, am vizitat pentru prima dată Clujul. M-am indrăgostit imediat (de atmosfera de acolo) și în vara anului 2009 m-am decis să schimb Bucureștiul pentru Cluj.” “Când povestesc despre prima dată când ne-am cunoscut, eu, Adelin, îmi amintesc foarte clar rochia neagră cu buline albe cu care era Irina îmbrăcată. Pe scurt, am devenit prieteni. Ne-am cunoscut așa cum suntem, fără false pretenții și ascunzișuri, ci naturali și sinceri. Asta ne-a legat foarte mult înainte să realizam că de fapt simțim mai mult unul pentru celălalt decât o simplă amiciție. După aproape 2 ani ne-am facut curaj, am trecut peste prejudecata că “o relație va strica prietenia” și fără să bănuim atunci, ne-am ales pentru totdeauna. Ne completăm minunat și ne iubeam mai mult cu fiecare moment petrecut împreună.”
“Una dintre cele mai frumoase clipe a fost în toamna lui 2012 când, de ziua mea, sub pretextul unei ședinte foto am auzit cu fiecare simț din mine “Vrei să….?” Am vrut!!!”
.
Sub binecuvântarea lui Dumnezeu și sub privirile obiectivelor noastre au spus amândoi “Da”, pentru că au vrut amândoi să înceapă cu adevărat, povestea… Și a fost un început de poveste. O nuntă elegantă, frumoasă în detalii și atmosferă cu emoții, multă dragoste și tot ce ai putea visa de la o nuntă a doi oameni deosebiți pe care i-am cunoscut câțiva ani în urmă la o altă nuntă frumoasă din Suceava. De data aceasta cu atât mai mult ne-am bucurat să revedem multe fețe dragi. Frumoasă este meseria de fotograf pentru multe motive, pentru dragostea cu care ești înconjurat mereu, pentru oamenii extraordinari pe care îi cunoști și toate împreună ne fac să ne dorim ca amintirea pe care o avem să o putem împărtăși și cu alții, cu voi!
.
Vă mulțumesc pentru bucuria și onoarea de a fi fotograful nunții voastre, lui Artur pentru asistență și Getei pentru organizarea evenimentului așa cum știe să facă mereu!
.
Cu drag,
Sergio.

Draga & Dragu: Sibiu, RO

10 March 2014 - Nunta

Dragu-&-Draga--COVER

Toate nunțile noastre sunt memorabile, fiecare în modul său. Sunt nunți memorabile în mai multe feluri și aceasta datorită multor factori. De muuultă vreme în urmă am făcut cunoștință cu Loredana și Radu. Dar imediat am preluat numele lor de alint – Draga și cu Dragu. Două firi FOARTE sociabile, plăcute și deschise pentru discuția oricărui subiect! Așa am ajuns și la discuții despre tehnică fotografică, costuri investiții. De multă vreme preconizam un articol despre costurile unui fotograf de nuntă iar îndemnul lor a fost ultimul avânt pentru apariția acestui articol. Dar să revenim la nuntă. Dragii de ei ne-au scris un mesaj luuung și plin de entuziasm pentru evenimentul ce urma, nunta lor.
Draga ne-a spus încă de la început despre ea că este o săgetătoare care adoră natura, excursiile, cărțile, evenimentele și pozele . Despre Dragu am aflat că e un leu veritabil, cu personalitate de fier, dar cu un simț al umorului supra-dezvoltat și cu o ambiție ieșită din comun. Suna deja interesant. Ne-au oferit și o prezentare a zilei nunții: numărul invitaților, programul (stabilit destul de detaliat cu mult timp înainte de nuntă).
.
”Ne-am cunoscut acum vreo 10 ani când fiecare avea o altă relație, dar ne-am împrietenit și apropiat mai tare la Cluj – orașul studenției noastre. Dragu este cu 2 ani mai mare ca mine, așa că era deja student pe când am luat eu primul meu contact cu viața aceea. Fiind singura persoană pe care o știam din Sibiu, ne întalneam sau vorbeam la telefon destul de des, iar în scurt timp am devenit destul de buni prieteni. Relația noastră a început în al doilea an al meu de studenție, aproape de sesiune, imediat după Revelion, pe care l-am petrecut împreună, mai exact pe 6 ianuarie 2006. :) Atunci m-am lăsat cucerită după îndelungi insistențe ;)) A fost un moment mult așteptat de el, dar și foarte plăcut pentru mine. Mi s-au oferit protecție și răsfăț maxim. :)
Revelionul acela a fost într-adevăr unul de neuitat. L-am petrecut în Apuseni, locul copilăriei mele, alături de gașca lui. Atunci a lăsat să se vadă sentimentele, m-a aruncat în zăpadă și mi-a spus: “Te iubesc!” Ce romantic! ar putea să exclame toți îndrăgostiții, dar eu am luat-o mai degrabă ca pe o glumă, plus că nu prea eram adepta dulcegăriilor la acea vreme. Acum însă sunt cea mai fericită ca mi s-a întâmplat mie, că e amintirea mea și că Dragu e cel care a făcut asta. Avem chiar și un leit-motiv al zilelor ce au urmat revelionului: “Ne grăbim?” :)) Replica mea la insistențele lui de a depăși relația de la stadiul de prietenie la cea de cuplu, ca urmare a sentimentului de teamă de a nu strica o frumoasă relație de prietenie pe ceva ce s-ar putea să nu meargă.
Dar iată că în scurt timp am devenit Dragii de ei, am terminat amândoi facultatea, ne-am întors la Sibiu unde lucrăm și ne continuăm povestea. :)
Așa au trecut mai bine de 6 ani, iar pe 15 aprilie 2012, în dimineața zilei de Paști, am primit cel mai frumos cadou de la “Iepuraș”: un ineluș cu diamant. Cel mai frumos și mai perfect! L-am găsit agățat de pulverizatorul de la parfumul meu preferat primit în același timp, acasă, pe când ne pregăteam să mergem la masă la părinții noștri. Am plâns de fericire și eram atât de emoționată încât nici nu mi-am mai amintit ce i-am răspuns.
Cu toate că i-am cam dat planurile peste cap în legătură cu cererea pentru că am făcut pană dublă în Noaptea de Înviere, iar Dragu la 4 dimineața schimba roți împreună cu băieții de la corul pe care îl dirijează și am ajuns acasă foarte târziu (de fapt devreme – era 5 dimineața), a fost exact cum trebuia să fie. Fără să mă aștept și fără să bănuiesc nimic.”
.
Amândoi cântă și fac parte din grupuri vocale diferite de aproximativ 15 ani. Studiază în particular canto clasic. Asta cu toate că Dragu a absolvit Politehnica, iar Draga Științe Economice. Nu îmi vine să cred câți ani se pierd aiurea pe băncile facultăților nedorite de oameni foarte talentați în cu totul alt domeniu :))) Așa au ajuns să lucreze în domenii ‘un pic’ diferite față de ce au studiat, au cel puțin o pasiune comună: muzica. Iar Draga visează să devină ghid turistic și să își deschidă propria afacere în materie de organizare de evenimente. La cum a organizat nunta ei și cât de atentă a fost la absolut toate detalii, cât de mici ar fi fost, cred că i se potrivește bine!
Și la nuntă a fost ca în povești. Munca Dragei a fost răsplătită, toată lumea a admirat detaliile și munca lor ca totul să fie perfect! Ne-am distrat cu toții, a fost mai mult decât o petrecere foarte reușită. De la inceputul dansului cu flash-mob-ul prietenilor și până șa Trupa Publika , toți au făcut atmosferă de zile mari. Afară o terasă frumoasă îmbia oaspeții să respire aerul de vară la Sibiu. Și tot evenimentul am avut bucuria și onoarea să lucrez alături de Timotei Jinar Films și aceasta este una din acele nunți la care m-aș duce cu drag ca invitat.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Ovidiu pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia

.
Cu mare plăcere vă invit să vedeți și clipul nunții!

Workshop 2014: 5 aprilie, Bucuresti

8 March 2014 - Workshop

Cristina-&-Gabi--Cover

Dragi prieteni, au trecut deja 4 ani de când îndemnați de voi am început Workshopurile de Fotografie de Nuntă marca bySergio. În toți acești ani ne-am întâlnit, am discutat, am schimbat idei, am ascultat temeri legate de acest business și am răspuns la sute de întrebări, încercând să ne îndeplinim cât mai bine promisiunea pe care am făcut-o atunci când noi am început, aceea de a ajuta pe alții la rândul nostru!
În tot acest timp am primit și primim în continuare cu bucurie întrebările voastre și apreciem interesul tot mai crescut pentru această meserie (pentru că este fotografia o meserie ca oricare alta, cu bune și cu rele, cu provocări, cu suișuri și coborâșuri).
.
A venit timpul pentru a 5-a sesiune de workshop-uri! Vom începe cu două sesiuni în București: vineri 4 și sâmbătă 5 aprilie!
Vom vorbi despre zona tehnică, de la alegerea aparaturii până la setările aparatului,  despre dezvoltarea unui stil propriu de fotografie, despre încadrare și creativitate, compoziție și lumini, despre relaționarea cu mirii, despre modul de lucru de la primul contact până la livrarea fotografiilor, despre instrumente și fluxuri de lucru care te ajută să ajungi mai repede și mai bine la rezultatele dorite, despre marketing, blog, social media și brand-ul personal și cum te poți dezvolta, despre prețul corect pe care trebuie să-l ceri și cum se justifică acesta în primul rând pentru tine și apoi pentru clienți și nu doar atât!
Și nu doar vom vorbi! O să punem în practică și vom vedea cum putem să ne descurcăm într-o situație reală cu o pereche de îndrăgostiți într-una dintre cele mai frumoase zone ale Bucureștiului, în centrul istoric, acolo unde se află și locația workshopului.
.
Pe scurt, workshopul va dura o zi! O zi plină în care vom atinge toate aspectele vieții și afacerii unui fotograf și în care vom încerca să vă răspundem la toate întrebările voastre!
.
Ziua de workshop va începe la ora 9:00, în frumoasa mansardă FotoHub din Calea Victoriei, numărul 16-20, Pasajul Macca, etajul 4, București (harta) și  va avea următorul desfășurător:
.
- Facem prezentările, bem un ceai /o cafea și vedem care vă sunt așteptările vis-a-vis de workshop;
- Ne lansăm în teorie fotografică și marketing;
- Mâncăm de prânz să prindem puteri;
- Cu bateriile reîncărcate vom porni la aplicarea în practică a celor învățate în partea teoretică: ședință foto de interior și exterior.
- Ne întoarcem în studio pentru descărcarea fotografiilor, critica lor și vedem fluxul de lucru (editare) în LR și PH.
- Ultima sesiune de întrebări și răspunsuri.
Unii dintre voi știu deja, în tradiția evenimentelor trecute, cei mai buni workshopiștii bySergio pot deveni (dacă vor) asistenții noștri la una din nunți! :)
.
Obligatoriu de luat cu tine: THE BEST OF YOU :), adică atitudinea corespunzătoare unui eveniment important, cea care te reprezintă, cea cu care te vei prezenta clienților tăi), neapărat aparatura foto cu care lucrezi, un caiet și-un pix pentru notat, eventual un laptop dacă vrei.
Ca să fim pregătiți din timp să răspundem la întrebările tale și pentru ca înregistrarea să fie foarte simplă am făcut acest formular.
Te rugăm să-l completezi doar dacă ești sigur că vrei să participi la acest workshop și ești dispus să contribui cu 300 de euro, bani ce vor fi donați în scop caritabil spre o asociație cu activitate în acest domeniu.  Al doilea participant (din familie, din firmă) are 50% reducere din prețul workshop-ului
.
Anul acesta, cu mare drag, organizatorii workshopului sunt cei de la WePlan  Mihaiță (mihai@weplan.ro 0728848957) sau Alina (alina@weplan.ro 0721379840)
.
Mult succes în toate și abia aștept să ne vedem, să vă cunoaștem!
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.
.
P.S. Pentru că am primit intrebări despre alte locații: Putem veni oriunde în țară dacă se adună un număr de participanți. Scrieți pentru detalii/întrebări.

Maria & Alex: Galati, RO

26 February 2014 - Nunta

Maria-&-Alex-COVER

Eu, Alexandru, sunt o fire copilăroasă și vorbește lumea … puțin alintată. În momentul când am întâlnit-o pe Maria eram venit în Olanda de doi ani. Apropo, amândoi suntem ingineri proiectanți în Olanda. Deci pe scurt – plecat de acasă de doi an, lucram în Rotterdam.
Ea, Maria, un copil sfios și foarte frumos, abia venise în Olanda, în Nijmegen.
Într-o friguroasă după-amiază de ianuarie am venit în Nijmegen, în vizită la un prieten. Atunci am întâlnit-o pentru prima oară. A fost dragoste la prima vedere!!! Trebuie să menționez că eu sunt în zodia gemenilor și că atunci când mă îndrăgostesc, lumea mea se schimba brusc. Asta s-a întâmplat și atunci. Doar că atunci a fost total diferit de ceea ce simțisem până atunci. Acum gândindu-mă cred că am știut din prima clipă că îi voi cere să-mi fie iubită pentru tot restul vieții.
După cum spuneam, am văzut-o și am simțit că trebuie să mă întorc. Și weekendul următor iarăși în vizită la prietenul meu atunci a fost prima ieșire în oraș. Și apoi în februarie totul a devenit oficial. Eram împreună. Eram un cuplu și pentru prima oara simțeam că trăiesc cu adevărat.
A fost greu la început. Ea în Nijmegen, eu în Rotterdam. Mereu pe drumuri. Dar simțeam că merită efortul, ceea ce ne unea era un sentiment frumos ce își mărea intensitatea de la o zi la alta. La sfârșitul lui iulie eu m-am întors în țară. Maria urma și ea la începutul lui august pentru ca mai apoi să ne întoarcem împreună cu mașina în Olanda.
Pe drumul de întoarcere plănuiserăm noi să facem un mic ocol și să petrecem trei zile la Praga. Atunci m-am hotărât: ” O voi cere de soție la Praga” făcusem tot felul de planuri și scenarii pentru asta. Dar niciodată nu este așa cum plănuiești.
Se apropia ziua când trebuia să ma duc după Maria la aeroport și am simțit că nu mai pot, că mă sufoc! Că trebuie să știu dacă și ea simte ceea ce simt eu! Așa că planul inițial nu a mai contat când am văzut-o am și cerut-o … și culmea – ea a spus DA (asta după ce m-a lăsat sa tremur câteva clipe) așa că iată-ne în ziua de azi :) Am reușit între timp să-mi găsesc un job mai aproape și acum locuim împreună. Avem o relație frumoasă și abia așteptăm să ne petrecem următoarea veșnicie împreună.
Nu știu ce altceva aș mai putea adăuga, doar că o iubesc și mă iubește. Că știu cum a fost fără ea și acum că este lângă mine, acum că este a mea voi face tot ce-mi stă în putere să o fac fericită.
.
Vă mulțumesc dragilor pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre. Pentru sinceritatea voastră, prietenia și zâmbetele care au acoperit frumusețea nunții din inima pădurii și a mașinii superbe de la nuntă. Am fost de-a dreptul fericită să îl văd pe Alex, un cavaler adevărat, galant și plin de drăgălășenii pentru Maria, topită în ochii și brațele lui. Și mulțumesc lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Bianca & Marius: Jebel, RO

23 January 2014 - Nunta

Marius-Bianca-Cover

Voi începe cu o poveste, o poveste de dragoste scrisă chiar de Marius.
.
“Trebuie să recunosc că în viață m-am confruntat cu gândul dacă o să pot iubi cu adevărat pe cineva. Înclinam cu gândul și implicit cu întreagă gândire că s-ar putea să nu pot trăi o viață demnă, plină de momente fericite, de zâmbete sincere și îmbrățișări din inimă, nu din minte, pentru că toate aceste lucruri sunt aduse de Dragoste iar apoi prin metamorfoza uimitoare de sentimentul suprem și anume Iubirea, teama că nu le voi putea vreodată simți profund mă îndreptau spre aceasta gândire. Încercam să găsesc soluții nu doar temporare ci care să mă ajute să descopăr secretul, dar toate planurile erau în zadar. Începutul descoperirii secretului mi s-a desăvârșit în anii liceului, nu pot descrie exact anul de studiu în care mă aflam, cert este faptul ca am descoperit secretul și anume faptul că nu există nici un secret. M-a uimit, exista Bianca și doar atât, era rezolvarea tuturor îndoielilor. Dar nu s-a rezolvat totul așa cum poate era normal, urma o probă deosebită și anume “lupta”. Trebuia să fac ca sentimentele să fie împărtășite deopotrivă și nu a fost ușor, dar parcă și acuma îmi răsună în minte cuvintele rostite de pe cealaltă parte a baricadei cuvinte rostite de cetatea care trebuia cucerită cu orice preț:
.
În timpul actului și tentativei de cucerire nu s-au folosit arme ci doar săgeți trimise din inimă cu scopul de a o face mai atentă la faptul că ar putea capitula într-una din zile, factorul acesta nu prea era luat în considerare de proprietara cetății. Zilele treceau dar parca cetatea nu putea fi cucerită doar de un singur soldat, care începea să fie rănit, sângerând tot mai abundent din inimă și nu în ultimul rând din orgoliu. Ziua capitulării a venit, dar nu pentru cetate și stăpâna ei ci pentru soldatul care nu mai putea continua actul cuceririi.
.
Soldatul a ajuns din nou pe meleagurile lui unde a început să își lege rănile. Lucrul acesta era dureros pentru ca rănile erau adânci și părea că rezolvarea gândurilor lui nu va mai veni niciodată, extazul bucuriei care l-a umplut în momentul găsirii “soluției”, la problemele lui, dispăruse, dar mai mult decât atât, groapa era și mai adâncă iar lumina dispăruse complet, erau doar el și rănile. Au trecut lunile și eroul nostru a început să se adapteze cu gândul ca indiferent ce cetate va cuceri sau îl va cuceri, va rămâne cu rănile și fără Dragoste și Iubire, sinceră și profundă.
.
Cu greu și de nicăieri a sosit ziua de 02.06.2007 care îl găsește pe tânărul soldat cu ochii în carcasa neagră unde încerca să uite războiul pierdut, din carcasă veneau sentimente vagi de bucurie, deoarece compatrioții soldatului M, aveau să aibe câștig de cauza în fața unui mai vechi adversar, totul culminând cu Slovenia-Romania 1-2. Bucuria avea să vină în aceiași seara și nu din vechea cutie neagră, ci din solul trimis de prințesă cetății B, care dorea pacea. La auzul acestor graiuri soldatul M a forțat și a cerut totul s-au nimic, prințesa nu știa ce se întâmplă, deoarece parcă fără să vrea cetatea fugea către soldatul mirat. În acele momente prințesa nu a mai putut să comande cetatea, ci ea a fost atrasă de această către erou.
.
Totul a devenit un vis în momentul în care prințesa a acceptat totul, propus de bravul soldat, visul a luat ființă și Dragostea și Iubirea se bucurau împreună într-o singură cetate care îi unește pe cei doi, Dumnezeu Cel care a planificat și urmărit totul cu zâmbetul pe buze, deoarece începutul, prezentul și viitorul se jucau în palma Sa. În prezent eroii redactării noastre se bucură împreună de fiecare secundă care le este dată, iar soldatul M.marius și prințesa B.bianca vor să dedice întreaga lor viață unul altuia și rezultatul acestei adunări Lui Dumnezeu…” Marius.
.
Despre nuntă din perspectiva mea vreau să vă spun că doar Marius putea descrie atât de frumos relația lor.  Bianca nu este genul de mireasă mega expresivă care să dănțuiască în dimineața nunții de fericirea evenimentului. Artista retrasă din inima ei, l-a moștenit pe tata, și el plin de emoții tăcute. Dar gusturile Biancăi au putut fi remarcate în mici detalii rustice alese pentru nuntă. Mă gândesc mereu cum Dumnezeu combină două personalități diferite pentru echilibru. Marius în schimb, un cavaler zâmbăreț, direct, simplu în dorințe și exprimare era peste tot unde ar fi trebuit să anticipeze dorințele Biancăi. Cu fiecare ocazie caută să o vadă fericită, pentru a o atinge și pentru a se pierde în ochii ei albaștri. Am început de dimineață la casa Biancăi cu Binecuvântarea părinților și bucuria prietenilor. Orchestra a răsunat maiestuos în fața blocului iar noi am fugit la sesiunea foto. În drum spre biserica din Jebel am ochit un lan de maci și violete. Nu m-am speriat de râpa ce ne despărțea și am găsit o portiță de intrare în spatele tirurilor uitate într-o parcare de benzinărie. Long story – short : Bianca nu avea cum să ajungă în lanul superb de maci și violete cu pantofii ei fabuloși de mireasa așa că am făcut rocada de papuci … iar eu am ajuns până la sfârșit în papucii paznicului de câmp :))) care ținea câinele să nu ne mănânce (detalii sunt multe, asta pe lângă onoarea de a fi fost încălțată de Marius =))) Ne-am distrat, am râs, am povestit despre artă și cum Marius a complotat cu colegele de la serviciul Biancăi pentru a o surprinde cu inelul despre care știa că este pe placul stăpânei cetății… Tot așa până la Biserică unde am fost surprinsă de aceeași orchestră de la casa Biancăi, doar că de data aceasta cu un repertoriu ce merita ascultat în picioare și aplaudat (asta spun eu care nu iubesc orchestrele suflătoare :)) După aceasta ne-am putut bucura de masă. Decor în stil rustic, dulciuri și multă bucurie.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Edwin pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Relatiile cu prietenii: (miri/fotografi/cameramani)

20 November 2013 - Nunta

bySergio

Și pentru că timpul unui fotograf este ocupat în mod plăcut nu doar de fotografiere, drumuri, prelucrare, corespondență, și multe altele cotidiene :) mai avem și interviuri care ne fac să ne oprim pentru a realiza cât de frumoasă și veselă este viața unui fotograf. Cea mai mare satisfacție pe care o am este momentul în care recalc pragul casei prietenilor mei și le revăd zâmbetele, aceleași fețe fericite ca în ziua nunții și îmi dau seama că dacă ar mai fi odată nunta, aș mai merge de două ori, ca invitat!!!

Un interviu scris cu mare drag și satisfacție pentru WeddMag.

Iar aici un interviu mai vechi pentru oNuntaSuperba.

Cristina & Paul: Arad, RO

19 August 2013 - Nunta

Kitty-&-Paul--cover

Este a doua nuntă în familia Băbuț … mai întâi Andreea a fost mireasa noastră încă de la începuturile șederii în Arad. Au trecut 4 ani iar Cristina, surioara mai mică, a ajuns la momentul în care am observat cum îi sclipesc ochii când un băiat, și anume Paul, ajunge în preajma ei. Bine, îl știam noi pe Paul de la nunta Andreei, dar pe atunci nimic nu sclipea între ei. Acum însă, după câțiva ani buni, lucrurile s-au schimbat. Ce mi se pare fascinant este contextul în care s-au cunoscut, printre copii. Și ei sunt doi copii, însă cu o gândire foarte matură despre ce înseamnă o relație și un caracter. Aici vreau să vă spun că încă odată am de apreciat părinții Andreei și a Cristinei care au cultivat în aceste fete frumoase atât inteligență cât și sensibilitate, rafinament și muuultă dragoste față de lucruri care nu au nimic de a face cu aparențele, ci cu caracterul.
.
“Parcă nu ni se adună gândurile ca să spunem mai exact povestea noastră și totusi e o poveste în care sunt atât de multe de zis.” Spune Cristina: “Eram așa de copilăroși, nu ca acum nu am mai fi!” S-au cunoscut acum acum 8 ani în tabăra de la Vârfurile, tabără fondată de Asociația Non Profit Creștină “Copii pentru Cristos“.  Și David al nostru a fost la Vârfurile vara aceasta, în prima lui tabără. A venit mai mult decât încântat și ar mai fi rămas! Iar din partea noastră au tot respectul nu doar pentru activitatea taberei ci și pentru faptul că pe timp de vară atât de mulți tineri (și alții mai cu experiență de viață) muncesc voluntari în diverse aspecte ale taberei. Credeți-ne, ai nevoie de multă răbdare și dedicare ca să reziști o vară, ca să nu mai spun de faptul ca ani la rând să revii acolo pentru a sluji pe alții care nu au cu ce să îți răsplătească truda decât cu zâmbete, strâns în brațe și lacrimi, pe lângă cântecele și poezii.
.
Niciodată  nu  au  ajuns să fie în aceeași oraș sau zonă ca să se poată vedea mai des. La început Paul era la Vârfurile iar Cristina în Arad. Apoi când Paul a venit în Arad la facultate, Cristina a plecat la Timișoara la studii. S-au obișnuit să se vadă doar la sfârșit de săptămână sau chiar mai rar. Însă dacă asta pentru alții ar fi o pierdere, pentru ei a fost un câștig, căci au învățat să se raporteze mai bine unul la celălalt. Totuși, au început să nu mai suporte vorbitul la telefon :)).
.
Paul spune ,,Ceea ce mi-a atras privirea prima oară la Cristina au fost mâinile ei, le-am privit o dată mai atent când le ținea pe masa așteptând prânzul și nu știu… am simțit ceva special cu privire la ele… mâinile ei! Am descoperit mai târziu și îmi place la Cristina simplitatea ei. Deși ar putea să își împlinească unele mofturi, totuși ea alege să rămână simplă. Un al doilea lucru ar fi ,,nelipsita inițiativă”, adică felul ei de a căuta o soluție la problemele care apar, sau vigilența ei de a preveni unele inconveniente. Un alt lucru care îmi place la ea e recunoștința ei fata de Dumnezeu, recunoștință pe care mi-o insuflă și mie. Una din vorbele ei e de fapt e o întrebare: ,,Nu vezi ce binecuvântați suntem?”
.
Cât despre Cristina : “Nu mai știu exact ce m-a atras la el. De fapt, știu sigur că ceea ce îmi plăcea foarte mult era că, deși pare greu de crezut, era așa de timid și calculat în tot ceea ce făcea. Nu era genul acela de băiat ce tot timpul să se dea mare sau să umble după lucruri superficiale. Tot timpul căuta ce era mai adânc. Alți băieți la vârsta lui de 17-19 ani (când l-am cunoscut) vorbeau numai despre mașini, despre ce pot ei face și despre mușchii lor. Spuneau glume peste glume și nimic serios, în timp ce Paul privea viața altfel. Asta m-a atras la el, maturitatea cu care privește ceea ce se întâmplă. Cu privire la asta, aveam nevoie de cineva să mă completeze. Îmi place în primul rând abilitatea pe care Paul o are de a face ceva cu mâinile lui. Lucrurile pe care el pune mâna se transformă. Și îmi place că se folosește de această calitate din plin. Cu așa un soț, nu mi-e frică de lucrurile ce se pot strica prin casă – are cine să le repare!  În al doilea rând, îmi place felul în care știe el sa-și ceară iertare. Chiar dacă ne certăm, pot să număr pe degete minutele care trec până vine el să rezolvam problema. Paul întotdeauna spune că suntem ca doua pietre tari care atunci când se ciocnesc ies scântei, dar mai e un pic până ne șlefuim. Și nu în ultimul rând, îmi place vorba lui, vorba pe care o împlinește: ,,Totul se rezolvă cu un pupic….”
“Căsătoria pentru noi înseamnă o provocare de a descoperi frumusețea pe care Dumnezeu a pregătit-o încă de la început pentru familie.”
.
Pentru noi, căsătoria lor a fost mai mult decât decât onoare și bucurie. Nu pot exprima satisfacția și sentimentul profund de împlinire când vezi cum doi oameni își iau angajamentul de a se dedica unul celuilalt altruist, înțelegând dragostea așa cum a fost concepută de Creator. Aceasta nu se limitează la fluturi în stomac sau tremurat de genunchi, ci îți inundă existența. Ești conștient de cel care stă în fața ta nu pentru a te satisface, ci pentru a-l satisface împlinind jurământul din ziua nunții și în bine și la rău… Fețele lor de dimineață au exprimat mai mult decât o dorință arzătoare (ca soarele fierbinte care pârjolea pe toți cei care au avut curajul să iasă din casă :)). Prima întâlnire a fost emoționantă pentru amândoi. Cristina și-a ascuns emoțiile în brațele lui Paul la fel de emoționat pentru că în sfârșit va avea bucuria din acea zi să o prezinte pe Cristina ca soția sa. Am prins câteva raze pe un drum tăcut de pe lângă Arad după care am decis să ne ascundem de soare în pivnițele unei crame răcoroase. Și fuga la Cununia Religioasă în aer liber. O priveliște de basm pe o coastă de deal și toți cei inspirați să poarte negru (și eu tot negru mi-am găsit să port :))) au așteptat cu nerăbdare jurămintele. Chipul lui Paul și al Cristinei exprimau un angajament matur, combinat cu o credință și zâmbet de copil. A urmat Petrecerea la aceeași locație Casa Bata, superb amenajată și a început programul. Știam că acesta va fi plin, vesel și foarte interactiv cu invitații, pentru că așa sunt ei doi, veseli, activi, zâmbitori și plini de dragoste împărtășită cu toți. Nu vă spun mai multe, fotografiile vorbesc ;).
.
Vă mulțumim pentru onoarea de a fi din nou parte din bucuria familiei voastre, păstrându-vă amintirile nunții. O nuntă fabuloasă petrecută cu prietenii, familia Metanoia. Mulțumim, Cristina și Paul, pentru posibilitatea de a fi prins trenul pentru București unde ne aștepta a 4-a ediție de Workshop-bySergio. Și mulțumim lui Edwin (după care lui David) pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.

Natalia & Adrian: Tg Jiu, RO

14 August 2013 - Nunta

Adrian-Natalia-1

Povestea lor de dragoste a început într-o zi călduroasă de august. Se spune că a fost dragoste la a doua vedere. Da, există și astfel de dragoste, nu doar cea la prima vedere :D  Timp de 4 ani s-au tot văzut zilnic, că doară mergeau la aceeași școală, în aceeași clasă, dar practic abia se salutau. Și știți vorba aia că abia după ce nu mai ai ceva, îți dai seama ce ai pierdut… și la Natalia cu Adrian lucrurile s-au schimbat în momentul în care au plecat la facultate. Natalia la facultatea de Farmacie ‘’Carol Davila’’ din București, iar Adrian la ASE.
.
Nimic prea important până în vacanța de vară, după terminarea primului an de facultate. Au fost cu câțiva prieteni comuni la Băile Herculane pentru câteva zile, atunci reușind să vorbească mai mult și sa  descopere cine erau cu adevarat. Le-a plăcut atât de mult experiența de a fi împreună încât au decis să plece la mare. “Am petrecut clipe minunate, timpul parcă zbura, nu mai  conta nimic în jurul nostru.” Probabil dacă între timp ar fi pornit un tsunami, ei tot nu ar fi observat ceva :))) “Eram doar noi doi și dragostea începea să apară în inimile noastre”.  Ultima noapte din sejurul nostru am hotărât să o petrecem pe malul mării ascultând valurile și așteptând ca soarele să răsară. Așa a început frumoasa noastră poveste de dragoste – o dată cu răsăritul soarelui.” În momentul în care marea s-a luminat de răsăritul splendid, prima geană de lumină i-a găsit într-un sărut iar Natalia zice: “Acel sărut, cel mai frumos din viața mea s fost portița care a deschis calea spre o nouă viață, spre un nou început.” Cu cât ziua se lumina alungând ultimile umbre ale nopții, cu atât inimile li s-au luminat de adevărul că sunt făcuți unul pentru celălalt. Așa au hotărât să formeze o familie. Una frumoasă iar la formarea ei am avut onoarea să particip ca fotograf. Ce mă miră încă și până acum este modul tainic în care doi oameni, se bat cot în cot pe băncile școlii, și doar după ce pleacă în lumea mare, se regăsesc pentru ași da seama ce aproape au fost mereu unul de altul. Văd câte au în comun, câte au de învățat unul de la celălalt și câte vise vor împărți.
.
Bucuria petrecerii a pornit cu o zi înainte la cununia civilă și am profitat de o sesiune foto superbă la apus. Tirgu Jiu are nu doar aura lui Brâncuși ci și binecuvântarea geografică ca la nici jumătate de oră să te poți ascunde în Defileul Jiului la răcoarea stâncilor semețe și a pomilor umbroși. Însoțiți de cavalerii și domnișoarele de onoare, am stat în umbră cât am putut. Iar în drum spre biserică am fost tratați (datorită lui Adrian) ca cea mai importantă delegație a orașului :D Poliția a blocat toate intersecțiile pentru ca întreaga coloană de mașini să ajungă neîntrerupt la cununia religioasă.
.
Nu vă țin prea mult la povești, vă la să vedeți puțin din frumusețea restaurantului, a primului dans al Nataliei cu Adrian, bucuria petrecerii și poate vă puteți imagina dulceața tortului …
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful celor mai importante zile din viața voastră și lui Dragoș pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Geana & Johnny: Suceava, RO

14 August 2013 - Nunta

Geana-&-Johnny--bySergio-cover

Cunoscuții ar zice că Geana cu Johnny trăiesc o poveste de dragoste frumoasă. Prietenii știu că pe lângă frumoasă, e una colorată și plină de detalii mai mult și mai puțin hazlii. “Noi o percepem ca fiind nemuritoare.” Geana a început să îl mediteze pe Johnny la matematică, și așa bine l-a meditat încât Johnny venea înaripat la meditații. Nu știu la ce medita în timpul lecțiilor dar cert este faptul că s-a îndrăgostit (nu de matematică :))) ci de Geana. În fond e simplu, spun ei. E simplu ca doi oameni care încep să se cunoască mai bine să ajungă să se îndrăgostească. Dar eu sunt de părerea că orice simplu este genial, iar nimic genial nu este atât de simplu pe cât pare. Impulsul de a zâmbi este mai mult decât o reacție chimică. Dorința de petrece mai mult timp cu celălalt este mai mult decât necesitate fizică. Pasul de a relaționa este mai mult decât a cunoaște pe cineva. Decizia de a-ți lega viitorul este mai mult decât a te simți atașat. Devotamentul este mai mult decât un act emoțional și Dragostea este mai mult decât orice…
.
“Eram colegi, învățam împreună pentru BAC fără să ne gândim că acele zile aveau să ne aducă împreună pentru totdeauna. De la exerciții la mate și variante la română a fost doar un pas până la flori și bilețele pe furate. Dar nu un pas ușor. Ne părea rău că terminăm liceul, BAC-ul, orele de învățat împreună și simțeam că o să le ducem dorul. Am plecat la facultate în orașe diferite, țineam legătura, doar eram la urma urmei foști colegi și prieteni buni. Așa a trecut mai bine de un an. Eram prieteni și mai mult decât atât. Începusem să pricepem că între noi afecțiunea aceea trainică se transformase în dragoste.  A mai trecut un an, până la primul “Da” și a mai trecut alt an până la ultimul și cel mai hotărât “Da” din viața noastră.” La acest “Da” din urmă am avut onoarea să asist pentru ca să pot păstra amintirile unei uniri binecuvântate de Dumnezeu.
.
“A fost odată și astăzi mai cu seamă este / Acea-ntâlnire de poveste […] ”.
Așa era acum un an în iulie, 29. De-atunci așa e fiecare zi. Și-asa visăm să fie.
“Cu binecuvântări El luminează seri și dimineți / Ca fericiți ai Lui să fiți, chiar dincolo de bătrâneți”. Versuri frumoase compuse de un verișor drag…
.
Îmi este greu, când privesc acești doi copii, Geana & Johnny, să mă gândesc la bătrânețe. Totuși admir dedicarea lor și viziunea matură în spatele ochilor copilăroși, plini de viață și creativitate. O studentă la medicină și unul la drept au organizat o nuntă nemaipomenit de frumoasă și vă spun cu mâna pe inimă că înclin să cred că amândoi sunt studenți la arte la cât de creativ, ingenios și frumos au organizat nunta. De la Cununia Religioasă în sânul celor dragi, frați, surori, rude și prieteni dragi am mers în sânul naturii pentru a ne delecta cu frumusețea decorului gândită în stilul nunții. Nu vreau să vă povestesc, vă las să vedeți chiar voi stogul cu fân ce mirosea atât de bine sub bătaia soarelui. Accesoriile de pe lângă acesta, leagănul, lampioanele mov și multe, foarte multe culori vesele ce au bucurat privirile și inimile.
.
Am avut bucuria să lucrez cu Norbi de la MediaB filmulețul căruia îl postez mai jos :D
.
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și lui David pentru asistență.

.
Cu drag,
Sergio.

.

Johnny + Geana {wedding highlights} Suceava, RO from Media B Productions on Vimeo.

.

Cristina & Andrei: Timisoara, RO

27 July 2013 - Nunta

Cristina-si-Andrei-Cover

Povestea asta a început foarte profesional și nu am auzit în toată cariera ca mirele să fi dat interviu la mireasă :)) Și asta în sensul cel mai direct! Andrei aplica pentru un job iar Cristina s-a întâmplat să fie cea care i-a luat interviul. S-au apropiat încet încet și viața lor s-a schimbat în cea mai frumoasă direcție, pentru totdeauna.
.
Andrei: “Am fost atras iremediabil de frumusețea Cristinei, atât cea interioară cât și cea exterioară.”
Cristina: “M-a atras la Andrei faptul că observă și îi pasă de lucruri pe care ceilalți din jur le neglijează. Și bunătatea lui, și simțul umorului fantastic. OK, și ochii verzi, bineînțeles ;)”
.
Au trecut prin multe împreună, în anii prieteniei, și bune, și foarte bune și mai puțin bune… “Credem însă că Dumnezeu este Cel care ne-a adus și ne ține împreună și asta ne este îndeajuns.” În legătură cu lucrurile bune, multe din ele s-au întâmplat de ziua Cristinei, în 22 Martie, în ani diferiți. Cererea în căsătorie, cununia civilă și Cristina așteptă cu interes și cu mare drag celelalte zile de naștere :D
.
Până la acele zile de naștere vă povestesc despre ziua nunții lor. O dimineață senină cu soare puternic s-a anunțat în Timișoara iar sărmanul Andrei, era amețit de dragoste și de faptul că nu putea vedea bine. Am auzit că dragostea e oarbă, însă inflamația lui de la ochi părea că nu este legată de iubirea clară ce se putea vedea între ei doi. Așa că a mers de dimineața la urgența și după un consult și tratament, a fost în stare să își vadă mireasa – pe Cristina o frumusețe așa cum o descrie și Andrei (foarte atent la detalii). Am vizitat legendara piață din Timișoara unde se merge la fotografii și după programul Binecuvântat de la biserică am ajuns la restaurant.
.
Iar restaurantul merită un paragraf aparte. Decorul mi-a plăcut mult mai ales că fiecare masă vorbea despre ce înseamnă dragostea, așa cum o găsim în definiția inițială… Love is sweet… și tot așa cu Love is patient. Love is kind. Love does not envy. Love it does not boast, Love is not proud. Love is not rude. Love is not self-seeking. Love is not easily angered. Love keeps no record of wrongs. Love rejoices with the truth. Love always protects. Love always trust. Love always hopes. Love always preserves… așa cum găsim în 1 Corinteni 13. Mesajele toate foarte frumos asortate cu decorul de flori într-o gamă caldă romantică. O să vedeți și în fotografii. Nunta a fost gândită cu dragoste și gusturi la detalii. Până și invitații au avut o activitate creativă. Fiecare masă a primit un aparat foto de unică folosință și o listă TO DO cu ce trebuia fotografiat timp de o oră. Cu promisiunea că cele mai frumoase/creative/interesante fotografii vor fi premiate chiar în acea seară, invitații au tăbărât să aducă la împlinire lista cât mai extraordinar posibil. Filmele din aparate s-au terminat rapid iar cineva a mers cu ele la developare și printare. Mirii au avut onoarea juriului. Așa că s-au pus la studiat fotografiile fiecărei echipe de la câte o masă. Interesant este că premiul cel mare a fost decernat unei mese cu invitați care nu se cunoșteau în afara nunții.  Prietenii noi s-au creat la această nuntă și distracție multă a fost în jurul PhotoBooth-ului frumos amenajat în stilul nunții pentru distracția invitaților. O nuntă frumoasă, deosebită și le mulțumesc Cristinei cu Andrei pentru prietenia lor. Ce vreau să mai adaug (ce nu prea scriu pe blog) este că și la această nuntă am fost provocat de un părinte drag al mirilor (de data aceasta tatăl lui Andrei) pentru că nu voia/nu putea zâmbi. Dispărea orice urmă de zâmbet când simțea vre-un aparat foto în rază. “Așa e tata” am auzit și de la Andrei, așa că m-am pus pe vânat și mare mi-a fost satisfacția (ca de fiecare dată) când am reușit să păstrez pentru Andrei și Cristina fotografii cu tata zâmbind fericit… Știu că părinții se bucură, deseori însă dragii de ei nu vor să exprime asta vizual. Sfatul meu și pentru viitorii miri, discutați cu părinții voștri, spuneți-le cât de mult îi iubiți și cât de mult prețuiți zâmbetele lor.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Voichita & Romeo: Zalau, RO

26 July 2013 - Nunta

Voichita-Romeo-Cover

Voichița și Romeo: poveste specială (toate poveștile de dragoste sunt speciale, dar citind povestea lor nu poți să nu te gândești cum e cu iubirea la distanță, cum e cu apăsarea oceanului care desparte oamenii, cum e cu răbdarea și planul lui Dumnezeu cu doi oameni minunați!).
.
Totul a început ca între doi amici care nici nu bănuiau că se va ajunge aici :) Însă încet încet, Dumnezeu ne-a deschis ochii să vedem că El este Cel care ne-a adus împreună. Am știut că ne vom casatori din ziua în care am spus “Da” prieteniei noastre, deși Romeo se afla în California, iar eu în Zalău. Cei 6 ani cat a durat relația noastră la distanță au fost plini de emoție și de evenimente frumoase pe care le-am sărbătorit cu multă creativitate, fiind în cea mai mare parte a timpului separați de uriașul ocean. Vizitele lui Romeo au fost mereu rare și mult prea scurte, ar spune inima noastră. Însă Dumnezeul care ne-a creat unul pentru celălălt ne-a întărit mai apoi și inimile pentru că El știa când va veni fericita zi a unității perfecte. Un pas care ne-a adus și mai aproape de acea zi a fost cererea în căsătorie, care a avut loc în grădinile minunatului palat Schonbrunn din frumoasa Viena. O zi perfectă cu un parfum de deosebit… Un an mai tarziu am spus același “DA” în fata lui Dumnezeu, a familiei și a tuturor celor dragi, de data aceasta la Zalău, în biserica mea de suflet. Pozele surprind cu mult farmec bucuria zilei noastre mult visate. Amandoi știam de la bun început că albastrul va fi prezent, însă ideea temei marine l-a completat perfect, fiind un crâmpei adus tocmai din însorita Californie. Am avut parte de o zi pe care n-aș schimba-o cu nimic, nimic, nimic. Pentru ziua nunții, pentru toți cei care ne-au purtat în rugaciune în tot acest timp și pentru frumoasa poveste de dragoste scrisaă de Dumnezeu, suntem recunoscători Celui ce ne-a creat, ne-a adus împreună și ne va purta de grijă în toate zilele vieții noastre.

Pentru că pe iulie 31 împlinim 7 ani împreună, aș dori să-și transmit, scumpul meu Romeo, toată dragostea mea și multă recunoștință pentru cei mai frumoși ani de până acum ;) Te iubesc! :)
.
E greu  de adăugat ceva după așa o dovadă de iubire, dăruire, așteptare, înțelepciune și încredere într-o relație binecuvântată. Oamenii frumoși se găsesc indiferent de distanță. Când pe lângă frumusețea exterioară au o frumusețe interioară extraordinară și dau dovadă de o modestie care copleșește, te poți doar bucura că s-au găsit.
.
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și lui David pentru asistenta.
.
Cu drag,
Sergio

Monica & Marius: Alexandria, RO

25 July 2013 - Nunta

Monica & Marius -cover

Cea mai călduroasă zi a verii (dacă nu chiar de când sunt eu „by-ul”) într-un oraș cam fără copaci și locuri măcar frumoase dacă nu spectaculoase pentru fotografii. Dar și o zi în care Dragostea a fost binecuvântată de Dumnezeu și sărbătorită cu mare drag și veselie, ca la Teleorman. ;) Cum au ajuns la ziua nunții? Cu ani frumoși și înțelepți petrecuți unul cu altul și hotărârea de a-i petrece pe toți cei ce vin tot împreună. Monica și Marius spun că a fost destinul. :)
.
“Când lucrurile sunt menite să se întâmple sau când destinul își face simțită prezența: într-o astfel de zi ne-am văzut pentru prima dată, pe când aveam doar 18 ani. Există unele lucruri care se întâmplă pur și simplu și schimbă tot cursul vieții și toate planurile, iar unul dintre acele “lucruri” ni s-a întâmplat pe data de 28.11.2003, când ne-am întâlnit prima dată. Exact! A fost dragoste la prima vedere! Nu știm câți oameni pot trăi acel sentiment, acel moment în care să știe din prima clipă că și-au găsit jumătatea, dar din fericire suntem unii dintre norocoși! Au urmat clipe de fericire, de renunțare, de liniște și de regăsire. Să fii fericit pentru că te trezești lângă persoana cea mai dragă, să renunți la tine pentru celălalt, să îi asculți gândurile în liniște, pentru că sunt atât de minunate clipele fără cuvinte, petrecute în doi, pentru că este de ajuns să fim acolo, simpla prezență a celuilalt ne umple sufletul și încarcă cu dragoste tot ce ne înconjoară! Iar de fiecare dată când ne simțim pierduți ne regăsim în privirea celuilalt, fiindcă atunci când dragostea este legământul cel mai puternic, din privirea celuilalt ți se reflectă doar sufletul! De-a lungul celor 10 ani petrecuți împreună nu am fost doar iubiți, nu ar fi fost deajuns nici pentru un singur an, am fost unul pentru celălalt cel mai bun partener, cel mai sincer sfătuitor, cel mai apropiat sprijin al celuilalt, pentru că centrul vieții noastre a fost “să fim acolo”. Cererea în casatorie a fost formulată și reformulată încă din primul an al relației, în cele mai frumoase și neașteptate momente și având ca răspuns de fiecare dată celebrul “da”, astfel încât până la luarea deciziei organizării evenimentului, ideea și sentimentul a “ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” erau deja bine înrădăcinate în sufletele noastre. Mai mult despre noi amândoi, despre fiecare și despre nunta de poveste nu pot spune decât fotografiile care au surprins pentru totdeauna cele mai frumoase momente!”
.
Frumos și emoționant au scris Monica și Marius așa că nu pot spune nimic în completare. Poate doar voi aminti despre caracterul cald și prietenos al Monicăi. O frumusețe de fată în interior și exterior cu gusturi frumoase și ochii ca ciocolata caldă. Acestea toate nu făceau decât sa aprindă și mai mult atmosfera dintre ei doi. Marius măcar a fost inspirat să îmbrace costum alb :))) Cred că dacă ar fi fost în negru, l-am fi pierdut până la petrecere :))) :D Pe cât de cald a fost afară de “Hai-chiu-ul” o lua razna (știu prietenii :D), pe atât de fierbinte a fost și petrecerea! Și cu apusul nu a venit răcoarea la restaurant pentru că invitații nu au stat locului ci au petrecut de nu făceau față pantofii doamnelor și aerul condiționat. Mi-a plăcut ideea lor de personalizare a primului dans cu măști pe față și chiar dacă nu le cunosc semnificația, a fost de efect apariția.
Cavalerii și domnișoarele de onoare au fost foooarte haioși. :D Când au furat-o pe Monica, au adus 3 mirese până a sosit adevărata mireasă. :))) Îl tot păcăleau pe Marius care tot trebuia să dea câte o sticlă pentru fiecare, căci miresele care soseau rând pe rând aveau câte un voal mare pe cap și el nu le vedea bine. Distracție multă, dansatoare, hore și sârbe și țigănești și latino… Pe la miez de noapte am sărbătorit-o pe Monica care a împlinit 27 de ani. Spre bucuria tuturor a sosit și înghețata iar um invitat a dansat cu înghețata pe cap, la cât de cald era :))) Mare figură și talent !
.
Oricât de cald a fost și oricât am căutat locuri pentru fotografii (fără să le găsim, în afară de 2-3 copaci rătăciți sub dogoarea verii), dincolo de cele 15-20 de minute cât rezistam la ședința foto, după care fugeam să ne răcorim la aer condiționat, ne întorceam la poze și tot așa – a meritat totul! M-am bucurat să fiu la nunta lor și să văd doi oameni frumoși care se iubesc, sunt veseli, se înțeleg și se potrivesc!
Vă mulțumesc pentru onoarea și bucuria de a fi fotograful nunții voastre și Simonei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia

Andra & Vlad: Bucuresti, RO

5 July 2013 - Nunta

Andra-&-Vlad--cover

Andra: În urmă cu mai bine de 9 ani aveam să ne vedem pentru prima dată, la Arenele BNR. Eu pe terenul de tenis încercând să câștig un meci lung și obositor și Vlad (fost jucător de tenis) în tribună, susținandu-mă. Cred că a fost meciul cu cei mai mulți susținători, dar unul singur mi-a atras atenția. Nu după mult timp m-a invitat la un film ” Daddy day care” – cred că voi urmări această comendie cu plăcere de fiecare dată. Se întâmpla pe data de 28 august 2003, când a venit și primul sărut, iar de atunci timp de 5 ani, lună de lună, an de an, am sărbătorit printr-un cadou simbolic – eu primeam flori, el primea muultă ciocolată. La un moment dat în toți acești ani Vlad a dat peste biletele de la primul film la care am fost împreună și mare ne-a fost mirarea cand am constatat ca erau datate cu 29 august :)) Așa că din acea zi ne-am schimbat obiceiul iar florile și ciocolata au venit/vin negreșit pe 29. Trebuie să recunosc că nu mai vin în fiecare luna ci în fiecare an :D
.
Și cum anii au trecut, noi am crescut, ne-am maturizat (sau așa îmi place să cred) am trecut la următorul pas. Ne-am mutat împreună. Acum trebuia să avem grijă unul de celălalt, să avem grijă de noi și trebuie să recunosc că la început nu a fost tocmai ușor – eu nu o mai aveam pe mama care să spele vasele în locul meu sau să-mi mai pună din când în când hainele la loc, iar Vlad nu o mai avea pe mama lui care să îl aștepte de fiecare dată cu masa pusă sau să-i pregătească hainele pentru a doua zi (exemplele pot continua).
.
Chiar și așa, cu discuții în contradictoriu, cu mici supărări dar și cu împăcări (nu se spune degeaba că uneori împăcările sunt mai dulci) am trecut cu bine peste perioada de “foc” și odată cu ziua mea de naștere a venit și cadoul mult dorit J. Emoționat și poate puțin stângaci mi-a oferit inelul de logodnă. După cum bine ați observat la noi lucrurile nu se întâmplă chiar repede J așa că am avut nevoie de o perioadă de acomodare cu noul statut de logodnici (noroc că nu a fost la fel de lungă ca cea cu statutul de “iubiți”). Și așa cu pași mărunți am ajuns în fața Stării Civile și am zis un “DA” hotărât cu zâmbetul pe buze pe 29 august 2012, iar o lună mai tarziu ne-am petrecut o zi de neuitat – NUNTA !
.
Să îi citez pe Vlad cu Andra: “Meci de tenis mutat pe arena centrală a vieții” sau “După fix 9 ani de încălzire au decis să se aventureze într-o intâlnire oficială ce va depăși, cu siguranță, durata oricărui meci de Grand Slam” sau “De la parteneri de joc la parteneri de viață” și am putea continua cu titluri gazetărești.” Sau mai bine vă povestesc despre cum au ajuns de la jocuri de copii (gen tenis) la cele de oameni serioși (căsătoria).
.
Unchiul lui Vlad (pictor) și tatăl miresei (inginer constructor), au decis să se întâlnească pentru o discuție semi-oficială la un meci de tenis, pe care fata tatălui miresei, adică Andra :D îl desfășura în cadrul Arenelor BNR. Cum unchiul s-ar fi descurcat mult mai bine într-o galerie de artă decât făcând galerie unui meci de tenis, a decis sa vină cu tema făcută – adică l-a luat pe Vlad (nepotul jucător de tenis) spune Vlad “probabil cu dorința ascunsă de a “sparge gheața” mai ușor în cadrul discuțiilor ce urmau a se purta. Ce a urmat este ușor de dedus. Conform zicalei din popor “unde dai și unde crapă” gheața a fost spartă însa noi am ajuns mult prea preocupați unul de altul decât de facilitarea comunicării pictorului cu inginerul.” Cumva toți susținătorii din tribună nu au avut nici un efect asupra Andrei, ea l-a ochit pe Vlad (presupun că datorită calităților lui de jucător ;)))
.
Prima intalnire:
Invitația la filmul “Daddy day care” (comedie la care Andra râde cu plăcere de fiecare dată) din 28 August 2003, s-a transformat în “data oficială” de primit flori pentru Andra și ciocolată pentru Vlad. Partea interesantă este că după 5 ani au descoperit din întâmplare într-un buzunar că biletele de la filmul ce a oficializat relația erau datate 29 August. Ce bine e să nu arunci amintirile, ai șansele să descoperi mari lucruri :))
.
Vlad: “Viața-n cuplu este grea (atunci când nu suntem în vacanță desigur :D) După o perioadă relativ lungă de relație (în accepțiunea multora nu și în a mea), aproximativ 7 ani de la primul film văzut împreuna, am trecut la următoarea etapă – conviețuitul sub același acoperiș.”
Andra: “Acum trebuia să avem grijă unul de celălalt, să avem grijă de noi și trebuie să recunosc că la început nu a fost tocmai ușor – eu nu o mai aveam pe mama care să spele vasele în locul meu sau să-mi mai pună din când în când hainele la loc, iar Vlad nu o mai avea pe mama lui care sa îl aștepte de fiecare dată cu masa pusă sau să-i pregătească hainele pentru a doua zi (exemplele pot continua)…”
Vlad: “Trebuie să recunosc, cu o ușoară desincronizare de 6 luni, în care Andra a “conviețuit” de una singură pentru ca eu aveam întrebări existențiale, descrise de unele guri rele, ca simple scuze, de tipul:
1. Cine îmi va mai împături lucrurile și le va pune la loc?;
2. Cine mă va aștepta cu masa pregătită când intru pe ușă și mai ales cine va spăla vasele?;
3. Cine îmi va călca lucrurile? etc.
Răspunsurile punctuale și categorice:
1. Tu;
2. Vise;
3. Mai vedem noi, dar mai ales determinarea viitoarei miresici m-au zdruncinat așa tare că am luat o decizie pe care nu am regretat-o (așa cum probabil ar fi fost de așteptat): să încerc să trăiesc mai departe de fusta mamei :D.”
.
Andra: “Primul an trăit în cuplu a fost o încercare: hainele aruncate pe un scaun… prin minune rămâneau acolo pe o perioadă nedeterminată. Chiuveta părea că se spală și ea pe dinți, iar la culcare mirele număra picioarele miresicii, năucit de numărul de perechi de papuci aflate în jurul patului :))).
Chiar și așa, cu discuții în contradictoriu, cu mici supărări dar și cu împăcări (nu se spune degeaba ca uneori împăcările sunt mai dulci) am trecut cu bine peste perioada de “foc” și odată cu ziua mea de naștere a venit și cadoul mult dorit! Emoționat și poate puțin stângaci mi-a oferit inelul de logodnă. După cum bine ați observat la noi lucrurile nu se întâmplă chiar repede… așa ca am avut nevoie de o perioadă de acomodare cu noul statut de logodnici (noroc că nu a fost la fel de lunga ca cea cu statutul de “iubiți”).
.
Vlad: “Balanța era deja înclinată. Susținerea necondiționată din momentele delicate, “aceeași lungime de undă” în luarea deciziilor, pasiunile/gusturile comune, imposibilitatea greu de explicat în cuvinte de a sta departe unul de celalalt și nu în ultimul rând fizicul cambrat al miresicii :D ne-au facut să trecem cu zâmbetul pe buze peste micile “surprize” cotidiene și cu pași hotărâți către starea civila (pe 29 August 2012 la fix 9 ani după primul film văzut împreună) și către Altar (o luna mai târziu).
.
Greu de adăugat ceva la povestea “fără sfârșit” a Andrei cu Vlad dar nu mă pot abține să nu spun că această nuntă am simțit-o ca pe a noastră din multe puncte de vedere. În primul rând datorită atitudinii lor fabuloase, lipsite de stres sau lucruri făcute de dragul de a le face. Am avut plăcerea să lucram și by-ul (adică Silvia) și cu Sergio împreună și asta a făcut din această zi o plăcere de a petrece o zi de nuntă ca fotografi după care ca invitați. Cu siguranță a fot prima nuntă la care nu a trebuit noi să animăm mirele, pentru că Vlad a fost un râset și o voie bună cu câte o replică la orice se întâmpla în jur făcând totul distractiv!
.
Dimineața am cunoscut părinții super emoționați, mai ales inginerul, tatăl Andrei îi tremura vocea de ce se întâmpla. Am povestit amintiri din tinerețea lor când mai ieri s-au cunoscut cu mama Andrei și tot așa… Am urmărit pregătirile râzând și povestind până a ajuns Vlad cu Sergio râzând de faptul ca a încurcat ambreiajul cu frâna fapt pentru care au pupat toți băieții parbrizul =))) Spre scuza lui Vlad, era o mașina noua (cutia automată era de vină)… A apărut Andra în living-ul casei părintești și totul s-a topit. Au rămas doar zâmbete și expresii mute de emoții. Am plecat la sesiunea foto. Bineînțeles am vizitat Arenele de tenis și cu nașii pe post de suporteri au zburătăcit câteva mingi… Ce mai, ne-am distrat și am putut admira toată ziua nu doar înțelegerea Andrei cu Vlad, simțul nespus de acordat unul cu celălalt ci și detaliile nunții alese cu atâta bun gust și originalitate. Superbe mi s-au părut bulinele de pe rochia Andrei asortate cu cele de pe ciorapii lui Vlad. Buchetul cu o anemonă fină. Iar după cununia religioasă am putut petrece în cadrul Restaurantului Sole. După dansul ingenios al Andrei cu Vlad, am admirat panorama Bucureștiului adormit de pe Helipad-ul clădirii și cu muzica de excepție cum nu vezi la orice nuntă, nici nu am observat când s-a făcut dimineață și a intrat tortul !!! Și ce tort bun, ce mâncare bună dar cel mai important prietenii bucuroși și puși pe distracție și veselie! Un DJ cu gusturi rafinate, la fel ca și barmenul. Bineînțeles că Andra a fost furată și Vald a trebuit să merite răscumpărarea Andrei ;)
.
Vă mulțumim dragii noștri penru deosebita onoare de a fi fotografii voștri de nuntă, pentru petrecerea de care am avut parte ca invitați (nu doat ca fotografi) și pentru atitudinea voastră plină de prietenie pe care am simțit-o în ziua nunții și după. Mulțumim prietenilor noștri în cadrul cărora avem parte de atâtea nunți fabuloase.
.
Cu drag și apreciere
Silvia & Sergio.