Andra: În urmă cu mai bine de 9 ani aveam să ne vedem pentru prima dată, la Arenele BNR. Eu pe terenul de tenis încercând să câștig un meci lung și obositor și Vlad (fost jucător de tenis) în tribună, susținandu-mă. Cred că a fost meciul cu cei mai mulți susținători, dar unul singur mi-a atras atenția. Nu după mult timp m-a invitat la un film ” Daddy day care” – cred că voi urmări această comendie cu plăcere de fiecare dată. Se întâmpla pe data de 28 august 2003, când a venit și primul sărut, iar de atunci timp de 5 ani, lună de lună, an de an, am sărbătorit printr-un cadou simbolic – eu primeam flori, el primea muultă ciocolată. La un moment dat în toți acești ani Vlad a dat peste biletele de la primul film la care am fost împreună și mare ne-a fost mirarea cand am constatat ca erau datate cu 29 august :)) Așa că din acea zi ne-am schimbat obiceiul iar florile și ciocolata au venit/vin negreșit pe 29. Trebuie să recunosc că nu mai vin în fiecare luna ci în fiecare an :D
.
Și cum anii au trecut, noi am crescut, ne-am maturizat (sau așa îmi place să cred) am trecut la următorul pas. Ne-am mutat împreună. Acum trebuia să avem grijă unul de celălalt, să avem grijă de noi și trebuie să recunosc că la început nu a fost tocmai ușor – eu nu o mai aveam pe mama care să spele vasele în locul meu sau să-mi mai pună din când în când hainele la loc, iar Vlad nu o mai avea pe mama lui care să îl aștepte de fiecare dată cu masa pusă sau să-i pregătească hainele pentru a doua zi (exemplele pot continua).
.
Chiar și așa, cu discuții în contradictoriu, cu mici supărări dar și cu împăcări (nu se spune degeaba că uneori împăcările sunt mai dulci) am trecut cu bine peste perioada de “foc” și odată cu ziua mea de naștere a venit și cadoul mult dorit J. Emoționat și poate puțin stângaci mi-a oferit inelul de logodnă. După cum bine ați observat la noi lucrurile nu se întâmplă chiar repede J așa că am avut nevoie de o perioadă de acomodare cu noul statut de logodnici (noroc că nu a fost la fel de lungă ca cea cu statutul de “iubiți”). Și așa cu pași mărunți am ajuns în fața Stării Civile și am zis un “DA” hotărât cu zâmbetul pe buze pe 29 august 2012, iar o lună mai tarziu ne-am petrecut o zi de neuitat – NUNTA !
.
Să îi citez pe Vlad cu Andra: “Meci de tenis mutat pe arena centrală a vieții” sau “După fix 9 ani de încălzire au decis să se aventureze într-o intâlnire oficială ce va depăși, cu siguranță, durata oricărui meci de Grand Slam” sau “De la parteneri de joc la parteneri de viață” și am putea continua cu titluri gazetărești.” Sau mai bine vă povestesc despre cum au ajuns de la jocuri de copii (gen tenis) la cele de oameni serioși (căsătoria).
.
Unchiul lui Vlad (pictor) și tatăl miresei (inginer constructor), au decis să se întâlnească pentru o discuție semi-oficială la un meci de tenis, pe care fata tatălui miresei, adică Andra :D îl desfășura în cadrul Arenelor BNR. Cum unchiul s-ar fi descurcat mult mai bine într-o galerie de artă decât făcând galerie unui meci de tenis, a decis sa vină cu tema făcută – adică l-a luat pe Vlad (nepotul jucător de tenis) spune Vlad “probabil cu dorința ascunsă de a “sparge gheața” mai ușor în cadrul discuțiilor ce urmau a se purta. Ce a urmat este ușor de dedus. Conform zicalei din popor “unde dai și unde crapă” gheața a fost spartă însa noi am ajuns mult prea preocupați unul de altul decât de facilitarea comunicării pictorului cu inginerul.” Cumva toți susținătorii din tribună nu au avut nici un efect asupra Andrei, ea l-a ochit pe Vlad (presupun că datorită calităților lui de jucător ;)))
.
Prima intalnire:
Invitația la filmul “Daddy day care” (comedie la care Andra râde cu plăcere de fiecare dată) din 28 August 2003, s-a transformat în “data oficială” de primit flori pentru Andra și ciocolată pentru Vlad. Partea interesantă este că după 5 ani au descoperit din întâmplare într-un buzunar că biletele de la filmul ce a oficializat relația erau datate 29 August. Ce bine e să nu arunci amintirile, ai șansele să descoperi mari lucruri :))
.
Vlad: “Viața-n cuplu este grea (atunci când nu suntem în vacanță desigur :D) După o perioadă relativ lungă de relație (în accepțiunea multora nu și în a mea), aproximativ 7 ani de la primul film văzut împreuna, am trecut la următoarea etapă – conviețuitul sub același acoperiș.”
Andra: “Acum trebuia să avem grijă unul de celălalt, să avem grijă de noi și trebuie să recunosc că la început nu a fost tocmai ușor – eu nu o mai aveam pe mama care să spele vasele în locul meu sau să-mi mai pună din când în când hainele la loc, iar Vlad nu o mai avea pe mama lui care sa îl aștepte de fiecare dată cu masa pusă sau să-i pregătească hainele pentru a doua zi (exemplele pot continua)…”
Vlad: “Trebuie să recunosc, cu o ușoară desincronizare de 6 luni, în care Andra a “conviețuit” de una singură pentru ca eu aveam întrebări existențiale, descrise de unele guri rele, ca simple scuze, de tipul:
1. Cine îmi va mai împături lucrurile și le va pune la loc?;
2. Cine mă va aștepta cu masa pregătită când intru pe ușă și mai ales cine va spăla vasele?;
3. Cine îmi va călca lucrurile? etc.
Răspunsurile punctuale și categorice:
1. Tu;
2. Vise;
3. Mai vedem noi, dar mai ales determinarea viitoarei miresici m-au zdruncinat așa tare că am luat o decizie pe care nu am regretat-o (așa cum probabil ar fi fost de așteptat): să încerc să trăiesc mai departe de fusta mamei :D.”
.
Andra: “Primul an trăit în cuplu a fost o încercare: hainele aruncate pe un scaun… prin minune rămâneau acolo pe o perioadă nedeterminată. Chiuveta părea că se spală și ea pe dinți, iar la culcare mirele număra picioarele miresicii, năucit de numărul de perechi de papuci aflate în jurul patului :))).
Chiar și așa, cu discuții în contradictoriu, cu mici supărări dar și cu împăcări (nu se spune degeaba ca uneori împăcările sunt mai dulci) am trecut cu bine peste perioada de “foc” și odată cu ziua mea de naștere a venit și cadoul mult dorit! Emoționat și poate puțin stângaci mi-a oferit inelul de logodnă. După cum bine ați observat la noi lucrurile nu se întâmplă chiar repede… așa ca am avut nevoie de o perioadă de acomodare cu noul statut de logodnici (noroc că nu a fost la fel de lunga ca cea cu statutul de “iubiți”).
.
Vlad: “Balanța era deja înclinată. Susținerea necondiționată din momentele delicate, “aceeași lungime de undă” în luarea deciziilor, pasiunile/gusturile comune, imposibilitatea greu de explicat în cuvinte de a sta departe unul de celalalt și nu în ultimul rând fizicul cambrat al miresicii :D ne-au facut să trecem cu zâmbetul pe buze peste micile “surprize” cotidiene și cu pași hotărâți către starea civila (pe 29 August 2012 la fix 9 ani după primul film văzut împreună) și către Altar (o luna mai târziu).
.
Greu de adăugat ceva la povestea “fără sfârșit” a Andrei cu Vlad dar nu mă pot abține să nu spun că această nuntă am simțit-o ca pe a noastră din multe puncte de vedere. În primul rând datorită atitudinii lor fabuloase, lipsite de stres sau lucruri făcute de dragul de a le face. Am avut plăcerea să lucram și by-ul (adică Silvia) și cu Sergio împreună și asta a făcut din această zi o plăcere de a petrece o zi de nuntă ca fotografi după care ca invitați. Cu siguranță a fot prima nuntă la care nu a trebuit noi să animăm mirele, pentru că Vlad a fost un râset și o voie bună cu câte o replică la orice se întâmpla în jur făcând totul distractiv!
.
Dimineața am cunoscut părinții super emoționați, mai ales inginerul, tatăl Andrei îi tremura vocea de ce se întâmpla. Am povestit amintiri din tinerețea lor când mai ieri s-au cunoscut cu mama Andrei și tot așa… Am urmărit pregătirile râzând și povestind până a ajuns Vlad cu Sergio râzând de faptul ca a încurcat ambreiajul cu frâna fapt pentru care au pupat toți băieții parbrizul =))) Spre scuza lui Vlad, era o mașina noua (cutia automată era de vină)… A apărut Andra în living-ul casei părintești și totul s-a topit. Au rămas doar zâmbete și expresii mute de emoții. Am plecat la sesiunea foto. Bineînțeles am vizitat Arenele de tenis și cu nașii pe post de suporteri au zburătăcit câteva mingi… Ce mai, ne-am distrat și am putut admira toată ziua nu doar înțelegerea Andrei cu Vlad, simțul nespus de acordat unul cu celălalt ci și detaliile nunții alese cu atâta bun gust și originalitate. Superbe mi s-au părut bulinele de pe rochia Andrei asortate cu cele de pe ciorapii lui Vlad. Buchetul cu o anemonă fină. Iar după cununia religioasă am putut petrece în cadrul Restaurantului Sole. După dansul ingenios al Andrei cu Vlad, am admirat panorama Bucureștiului adormit de pe Helipad-ul clădirii și cu muzica de excepție cum nu vezi la orice nuntă, nici nu am observat când s-a făcut dimineață și a intrat tortul !!! Și ce tort bun, ce mâncare bună dar cel mai important prietenii bucuroși și puși pe distracție și veselie! Un DJ cu gusturi rafinate, la fel ca și barmenul. Bineînțeles că Andra a fost furată și Vald a trebuit să merite răscumpărarea Andrei ;)
.
Vă mulțumim dragii noștri penru deosebita onoare de a fi fotografii voștri de nuntă, pentru petrecerea de care am avut parte ca invitați (nu doat ca fotografi) și pentru atitudinea voastră plină de prietenie pe care am simțit-o în ziua nunții și după. Mulțumim prietenilor noștri în cadrul cărora avem parte de atâtea nunți fabuloase.
.
Cu drag și apreciere
Silvia & Sergio.