Fotografii de mireasa - Colleen, bridal portrait, TX, SUA:
30 May 2013 - LTD
Fiecare țară își are tradițiile sale și America nu face excepții. Nu am prins prea multe de pe-acolo, dar cele prinse vreau să le împărtășim și cu voi…
.
Cu ceva timp înainte de nuntă mireasa face o probă de machiaj, coafură și buchet. Ia fotograful la o plimbare și merg pentru a face fotografiile numite Bridal Portrait. Este o mare plăcere pentru mireasă, dar și pentru fotograf pentru că ai timp să te ocupi o oră întreagă doar de mireasă, fără agitație, zăpăceală și grabă… Iar în ziua nunții mireasa înrămează câteva dintre acele fotografii și le aranjează printre decorațiile sălii de nuntă, la recepție.
.
Este o idee bună din mai multe motive. Unul ar fi că, după ce vede fotografiile, mireasa poate decide dacă acesta este stilul amintirilor de nuntă pe care le dorește. Și nu în ultimul rând, dacă tot atâția bani dai pentru o zi, măcar să nu ai surprize de la tine ca mireasă cum vei arăta în ziua nunții.
.
Ne-am bucurat pentru încrederea pe care Colleen a avut-o pentru a ne încredința amintirile ei și va veni ziua când vom posta și fotografiile de la nuntă.
.
Cu drag
Silvia & Sergio.
.
P.S. Am ajuns și la Pompieri pentru că Phill este pompier… și bineînțeles am testat pantofii perfecți pentru ziua cea mare :D (mulțumim Andreea & Dana)
Oana & Tibi: Sinaia, RO
27 May 2013 - Nunta
Povestea lor a început în urmă cu cinci ani pe când Oana își rătăcea pașii și gândurile în liceu.
”Aveam o viață obișnuită, liniștită, fără prea multa activitate în afară de ceea ce lucram în atelierele liceului de artă din Buzău. Toate acestea până când într-o zi obișnuită mă întâlnesc cu o colegă care îmi spune că un băiat, coleg de-ai noștri mai mare din anul IV, ar avea un interes deosebit pentru mine și că i-ar plăcea să mă cunoască… În ziua respectivă l-am cunoscut în curtea școlii pe Tibi, un băiat energic, sociabil, glumeț, respectuos, de la secția Arhitectură… ceea ce îi oferea o “aură” specială de băiat inteligent :)).
În ciuda tuturor calităților pe care Tibi le avea a trebuit să îi refuz invitația de a merge la o plimbare cu el deoarece eu aveam geografie, care era foarte importantă pentru mine (urma să dau examenul de capacitate). Probabil că de atunci urăște geografia! :D De fapt chiar râdem împreună când ne aducem aminte de acele momente. Oricum, în ciuda preocupării mele pentru geografie, Tibi nu a renunțat până când nu m-a întrebat dacă doresc sa fiu prietena lui. Și într-un final a primit un răspuns afirmativ.
Așa a început o frumoasă poveste caracterizată de fluturi în stomac și priviri jucăușe pe holurile liceului. Mereu am fost de părere ca Tibi mi-a schimbat modul simplist de a fi și mi-a “tulburat”, într-un sens bun, rutina care mă cuprinsese așa.”
Tibi: ”Eu consider că Oana este Darul lui Dumnezeu pentru mine.” Au trecut cinci ani cu peripeții, urcușuri și coborâșuri care i-au ajutat să formeze ceea ce sunt astăzi – un cuplu binecuvântat de Dumnezeu.
Oana: ”Am reușit să ne completăm frumos unul pe celălalt. Eu învățându-l să fie mai calm, iubitor și el învățându-mă să fiu puternică și să mă încred în Dumnezeu, pentru că datorită lui Tibi am cunoscut pe Dumnezeu și adevăratul plan pe care El îl avea cu mine.”
Au trecut zilele, lunile, anii… Tibi deja era în București iar Oana abia aștepta să înceapă anii studenției, sau mai bine zis abia aștepta să se mute în orașul unde Tibi era student :D. În primul an de facultate, după ce relația lor a avut de crescut în acest timp, chiar dacă distanța nu era în avantajul lor, Tibi a invitat-o pe Oana la o plimbare pe care de data aceasta nu a refuzat-o…
Oana: ”Era o seară frumoasă și liniștită de octombrie, ne-am plimbat în parc, ne-am simțit bine și liniștiți. În sfârșit venisem și eu în București la facultate. Ne-am așezat pe o bancă și am stat să mai povestim. Tibi mi-a spus că are ceva foarte important să îmi spună … și atunci m-a întrebat dacă doresc să fiu alături de el toată viața lui în calitate de soția lui. BINEÎNȚELES că răspunsul a fost unul pozitiv și surpinzător de rapid.”
.
Pentru nuntă, au decis sa migreze cu toți invitații pentru un week-end la Sinaia, într-un decor de basm învăluit de eleganță. Am putut urmări frumuseșea fină o Oanei, bucuria ei sinceră din ziua nunții, ziua în care Tibi nu mai este prietenul, sau logodnicul ei, ci soțul. Iar Tibi, elegant și reținut vibra de intensitatea trăirilor sale. Totul gravita în jurul Oanei, prezența ei avea un efect ademenitor pentru Tibi și eu nu am putut decât să admir prin obiective frumusețea relației lor binecuvântate de părinți. Mi-a plăcut respectul profund pe care l-am văzut că îl poartă Oana și Tibi pentru părinții lor. Cei care le-au vegheat primii pași și deciziile vieții păreau mai mult a frați și surori mai mari decât părinți, atât de frumoase sunt mamele lor ;)). La sesiunea foto am profitat de Castelul Peleș din zonă, după care am fugit pentru Cununia religioasă, acompaniată de un grup de coarde elegant, potrivit pentru stilul Oanei cu Tibi. Și bineînțeles că nici o încăpere nu ar fi putut reprezenta stilul distins al nunții decât Cazinoul din Sinaia. În acordurile grupului de coarde și îmbrățișări ale invitaților, s-a desfășurat nunta frumoasă curgând spre punctual culminant al evenimentului – focurile de artificii urmărite cu încântare de toți invitații.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui David pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Roxy & Flaviu: Oradea, RO
8 May 2013 - Nunta
Începutul lor își întinde rădăcinile de vreo 8 ani când s-au cunoscut prima oară. Flaviu, un cavaler elegant ca din cărțile cavalerești de odinioară. Foarte timid și introvertit. Socializarea lui se limitează la o privire caldă și… și… și-atât. Mai pe scurt vorbind, Flaviu este exact opusul Roxanei, deschisă, zâmbareață, extravertită.
Flaviu “Am început să vorbim una, alta, deși eu nu prea multe, mă simțeam comod în singurătatea și tăcerea mea. M-a impresionat de la început pasiunea ei pentru orice îi plăcea, devotamentul și sinceritatea. Astfel că în timp, eu m-am mai deschis și am devenit prieteni foarte buni. Odată cu trecerea timpului am observat tot mai mult caracterul frumos ce se dezvoltă în ea, iubirea ei de prieten devotat și mereu alături și ne-am apropiat tot mai mult, atmosfera pe care o cream când eram împreună era perfectă și mă simțeam mult mai bine decăt în singurătatea mea.”
Roxy: “Flaviu m-a atras cu maturitatea lui, profunzimea lui, pacea și liniștea date de prezența lui. Capacitatea lui de a vedea lucrurile clar, simțul umorului. M-a ajutat mereu să găsesc echilibru, să schimb lucrurile greșite din viața mea fără regret și într-un mod plin de iubire. A fost de la bun început cea mai mare binecuvântare primită. Minunea mea. Până la urmă ne-am dat seama ca nu era vorba doar de o simplă prietenie, ne îndragostisem unul de altul. Petrecând timp împreună am început să ne modelăm unul după altul, am învățat să lăsăm fiecare din încăpățânările noastre fără rost și încet am ajuns la un echilibru (la care încă lucrăm). Au fost ani frumoși, care ne-au ajutat pe amandoi să creștem, să ne maturizăm, am avut ocazia să călătorim împreună în diferite locuri, am avut momente de vis, am avut momente de suferință, am avut de toate și suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate, la pachet.”
Flaviu: “În urmă cu un an, într-o seară aproape de apus, undeva pe-un deal la intrare într-o pădure, am îngenuncheat emoționat si i-am pus întrebarea așteptată: „vrei să fii soția mea?” Am primit răspunsul „Da”cu un glas la fel de emoționat. A urmat un an cu multe „puncte în program”. Să terminăm școala amândoi, organizarea nunții cu toate detaliile, așteptări, renunțări, emoții, toate culminând cu nunta! Credem că Dumnezeu a orchestrat toate lucrurile într-un mod minunat și suntem fericiți de tot ce s-a întâmplat, am simțit mâna Lui asupra noastră mereu. E un vis devenit realitate.”
Este cu adevărat greu să găsești cuvintele potrivite când ai de adăugat ceva la descrierea de mai sus a caracterelor lor frumoase. Confirm că personalitățile lor se completează într-un mod minunat și fermecător, scoțând în evidență cu atât mai mult frumusețea unei relații cu Dumnezeu. Finețea Roxanei este completată de frumusețea ei rafinată. Iar gusturile lor m-au copleșit în toate detaliile personalizate și nu îmi imaginez când au mai avut timp de examene sau altele atât timp cât doar ideile toate ar fi trebuit să le ocupe mai mult decât îmi imaginez :))) De la invitațiile de nuntă, toate accesoriile au purtat amprenta lor (și la propriu și la figurat). Unicitate. Artă. Cununia religioasă s-a petrecut sub cupola cerului într-un cadru elegant și emoționant urmată de restaurant unde un pictor a stat să picteze cadrul evenimentului. Și apropo de amprente – la un moment dat li s-au cerut și amprentele invitaților ;)).
Nu am avut o nuntă care să poată spune mai mult ca aceasta despre miri săi. Aș putea să mă pierd în multitudinea detaliilor însă vă voi lăsa să vedeți chiar voi toate despre care am scris. Vă mai spun doar despre intensitatea dragostei ce o poartă in inimi și priviri. Flavius, de fiecare dată când se adâncea în ochii Roxanei, se pierdea într-o stare de emoții combinate ce arătau seriozitatea deciziei sale de a fi alături de Roxy toată viața ca lider al familiei oferind dragoste și protecție. Iar Roxy, o prezență copleșitoare, căreia i se putea citi devotamentul inimii și dedicarea intensă de a-i fi lui Flavius un ajutor potrivit și o parteneră creativă pentru toată viața. Nu poți decât să mulțumești harului de a fi prezent alături de o așa Dragoste dăruită de sus, mai ales să fii acolo ca fotograf pentru a prinde această zi în amintiri pentru miri și pentru generațiile care urmează.
.
Le mulțumesc pentru onoarea aceasta și mulțumesc lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Workshop: Bucuresti 12 si 13 mai.
10 April 2013 - Workshop
Știți probabil din povestea workshop-ului de anul trecut cum am început și promisiunea pe care am făcut-o la acel început de drum. În urmă cu mai bine de …140 de nunți-bySergio am pus mâna pentru prima oară pe un DSLR. Înaripat de vise și mânat de pasiune am început calea fotografiei de nuntă. Mi-ar trebui 3 zile și 3 nopți să vă povestesc cum am învățat din greșeli, cum am crescut în experiență, cum am aplicat strategii și viziuni pentru a fi mai buni cu fiecare nuntă și am avut surpriza copleșitoare să rămânem cu sute de prieteni în urmă!
Timpul este scump și fuge repede. Ceea ce am reușit să învățăm în cei 7 ani de fotografie de nuntă este la fel de scump. Partea cea mai frumoasă este însă dorința noastră de a împărtăși (“șerui”) anual și altora ceea ce am învățat în timp, așa că iată-ne la al 4-lea an de workshop și mi se pare extraordinar ceea ce am reușit să experimentăm cu cei peste 40 de fotografi pasionați cu care am petrecut pe la workshop-urile trecute. Mărturisesc că la început am crezut că vom face un singur workshop, și, eventual, dacă mai vrea cineva, la anul să repetăm ce am mai spus şi mai facem unul. Surpriza a venit odată cu realizarea că în fiecare an întâlnirile au fost diferite nu ca şi structură, ci ca şi esență. Prin urmare, cu fiecare an am reușit să transmitem mai intens ceea ce am învățat, adăugând experiența anului care a trecut. Credeţi-ne, vă rog, că nu avem pretenţia că suntem noi cei mai grozavi, cei mai talentați şi nici cei mai buni fotografi. Însă suntem dispuși să spunem fără a ascunde ceva tot ce facem la bySergio și cum funcționează lucrurile la noi. Credem că tot ce avem ne-a fost dăruit de sus, inclusiv talentul și succesul, dar mai credem şi că orice talent trebuie cultivat. Când vine vorba despre fotografie, „meseria nu trebuie furată” ci dăruită, şi noi vrem să v-o dărium şi vouă din toată inima şi cu mare drag. Acesta este unul dintre secretele noastre la bySergio.
Mi-ar plăcea să vă pot transmite ca să simțiți și voi înariparea de după fiecare workshop și satisfacția pe care o simţim noi pentru că am reușit să încurajăm pe alții și să povestim despre ceea ce ne unește: pasiunea pentru fotografie. Aici însă mă voi rezuma doar să vă spun aproximativ programul zilei de workshop:
09:00 – Întâlnirea participanților, facem cunoștință…
- Partea teoretică: Răspunsuri la întrebările pe care din timp vă rugăm să ni le scrieți, odată cu confirmarea de participare la workshop. Apoi povestea noastră, cum și ce facem și de ce facem ceea ce facem. Detalii veți găsi la organizatori :)
- Marketing (poate sună rece acest cuvânt dar nu este ceea ce credeţi cel puțin unii dintre voi).
- Masa (probabil mergem pe sistemul Pizza, sau fiecare este liber să aleagă ce vrea să mănânce).
- Aplicația practică a secretelor aflate la partea teoretică. Ședință foto interior și exterior așa cum facem noi de obicei, doar de data aceasta alături de voi. Trebuie să amintim aici că vom avea o mireasă adevărată… Miri adevărați, nu fotomodele care știu cum să stea zâmbind și în somn :D
- Critica constructivă și editarea fotografiilor realizate mai devreme. Workflow-ul în stil bySergio (LR + PS …)
- Numirea celui mai bun “workshopist” :)) PREMIUL = participarea ca asistent la o nuntă cu bySergio :D
Timp de încheiere oficială a workshopului este aproximativ ora 21:00 DAR – Workshopul nu se termină până când absolut toți participanții vor afla tot ce îi interesează din tot ce știm – legat de fotografie desigur.
- Ba mai mult, vom povesti și despre lucruri pe care nu le găsim de obicei printre întrebările participanților dar care sunt vitale pentru a construi un brand. Altfel spus, cum realizezi conecția emoțională pe care o fac oamenii cu tine ca fotograf. Este vorba despre multe aspecte tangibile, dar și despre altele intangibile. Are de-a face cu tot ce tu faci si spui, cu valorile și covingerile tale, experiența pe care o oferi și mesajul pe care îl comunici. Un brand puternic inspiră încredere, loialitate și un sentiment de excelență. Fără acestea o afacere nu are cum să iasă în evidență din mulțimea de oferte de pe piaţă :)
.
De adus: ( * Obligatoriu)
* THE BEST OF YOU – atitudinea corespunzătoare (din punctul vostru de vedere) cu care mergeți la o nuntă și ținuta potrivită unui asemenea eveniment! :D
- Aparate foto, lentilele, echipamentul foto cu care să lucrați și despre care vreți să aflați mai multe, Laptop.
Pentru cine vrea să vină la workshop, pentru întrebări și programări vă redirecționăm cu drag la http://www.weddingstaff.ro/ echipă ce merită aprecierea pentru ceea ce și-au propus și ce au realizat în domeniul fotografiei de nuntă. Anul acesta WS se va ocupa de organizare. Ca de fiecare dată, banii sunt donați către o organizație non-profit. Al doilea participant (din familie, din firmă) are 50% reducere din prețul workshop-ului care este 300 euro.
.
Cu drag,
Sergio & Silvia
P.S. Mulțumim Narcis Tarcea pentru fotografia plină de magie de la cover :D
.
Mulțumim lui Cristi Iaco pentru asistența lui de-a lungul anilor și pentru acest video de la workshopul de anul trecut :)
.
Workshop bySergio from fineMotion on Vimeo.
Amy & Alex: Dragoslave, RO
14 February 2013 - Nunta
Aerul tare de munte inundă plămânii încărcându-ți ființa cu energie. Brazii falnici sparg norii leneși iar Dâmbovița dezmiardă pietrele albiei cu șoapte reci. Alex, un flăcău pornit în lumea mare a ajuns tocmai în Anglia pentru că doar acolo se afla aleasa inimii sale, Amy. O ființă gingașă, delicată și modestă ce a lăsat toată Marea Britanie și a venit în micul Dragoslave pentru a-și uni inima cu Alex ca la carte, ca în cărțile Românești cu cal, căruță și tradiționalul noroi de țară :))) Da! A plouat ca în vremurile bune. Picăturile cădeau grăbindu-se să binecuvânteze pământul, și pe oricine fără umbrelă ;))
.
Într-o atmosferă de familie, intimă și super apropiată, dimineața a început cu micul dejun comun, cu toți invitații (vreo 40 la număr) și a urmat cununia civilă la primărie. Amy & Alex au semnat, iar un traducător oficial a fost prezent pentru a se asigura că Amy înțelege și vrea “să se bage” :)) A urmat biserica și cununia religioasă a mirilor. Traducerea a fost (neoficial) făcută de nașa care încerca să țină pasul cu liturghia oficiată. Iar un lucru pe care l-am iubit din prima a fost: Amy, emoționată de ce se întâmplă, ori de câte ori se întâmpla ceva de nepriceput pentru ea, zâmbea. Iar când lucrurile chiar deveneau și mai încurcate – râdea, spre amuzamentul lui Alex. Și uite-așa cu râsete și voie bună, am ieșit din biserică și spre bucuria tuturor ploaia se mai domolise. Așa că o căruță ca-n povești i-a așteptat la poartă pentru a-i plimba până la pensiunea superbă unde ne-aștepta petrecerea deosebită, gândită până la cele mai mici detalii. Am apreciat stilul original de transportare și am mulțumit lui Dumnezeu ca avem mașini cu amortizoare pentru drumurile României =))
.
Revenind la pensiune, nu vă pot transmite cât de mult m-a copleșit decorul, atmosfera, detaliile…. Totul a fost cărat în bagaje tocmai din Anglia iar altele au fost căutate pe la târguri de vechituri. Fiecare detaliu a fost superb, toate combinațiile și asortarea cu locul. Am apreciat TOT. De la frumusețea locului, carul cu cai, până la toate cele aduse din Anglia pentru nuntă. Broderii, sticluțe colorate, ochelari de soare și pistoale de apă pentru toți invitații. Pompoane și alte minuni. De toate ce au făcut nunta lor neobișnuit de frumoasă și unică, extraordinară!!! Apropo, toate fotografiile sunt făcute pe teritoriul pensiunii. Extraordinar și felicitări proprietarilor pentru tot ce au realizat dar și pentru atitudinea lor. A fost închiriată toată pensiunea și Radu (proprietarul) era prezent pentru toți. Și la sesiunea foto ne-a însoțit pentru a ne arăta locația. Invitații au fost incurajați să treacă la stilul sport pentru grătarul de seară și așa s-a petrecut ca în familie iar muzica de nota 100 a fost practic un play-list în care fiecare invitat și-a înscris câte 2-3 piese preferate. Așa Englezii au încercat pas de horă Românească și alte specialități de-ale locului. Excepțional totul și nu vă pot transmite atmosfera și mai ales prietenia, relația Amey cu Alex. M-am integrat și simțit de-ai casei imediat ce ne-am văzut de dimineață. Oamenii de gașcă, personalități frumoase și încântătoare. Direcți, sinceri și foarte iubitori.
.
Vă mulțumesc pentru deosebita onoare sa fiu invitata nunții voastre și Harietei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
Raluca & Radu: Bucuresti, RO
6 January 2013 - Nunta
“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gandesc la nunta mea, mă gândesc la nunta din poveşti. Nunta din poveşti creată de personaje bune, în locuri ca de poveste, cu dansuri şi delicii. Vom povesti mai înainte de toate de această nuntă din poveşti, chiar mai înainte de sâmburele nunţii şi de ziua în care cei doi s-au cunoscut. Şi se va povesti de prințesă și de-al ei prinț, care s-au pregătit din zorii zilei alături de oameni însemnaţi de noroc şi care au avut stea şi parte de oameni buni şi blânzi, care s-au bucurat alături de alți oameni buni şi blânzi imortalizând pentru viitor fericirea, care s-au întâlnit în faţa Creatorului Divin în Biserică Domnească. Şi Creatorul Divin a consfinţit alegerea lor de a fi unul, de a trăi unul pentru celălalt, alături de cei dragi. Şi se va povesti că au mers mai departe în firul epic al poveştii lor unice şi că au petrecut minute din povestea lor singuri în natură. Şi se va povesti că din nou au mers mai departe şi au ajuns unul în braţele celuilalt în paşi de vals. Fericirea lor a fost completă alături de oameni buni şi dragi, oameni însemnaţi cu stea pentru a le fi alături mereu iar în dans şi poezie până în zorii zilei. Cu stimă şi prețuire, pentru părinţii cei dragi, pentru naşii cei dragi, pentru familie (îndeosebi Petrişor&Victor pentru artă), pentru prieteni.
Şi această poveste are şi ea ca oricare altă poveste o cheie sol.
Dragostea la prima vedere ne-a surâs într-o lună rece, sfântă, cu ore mii în urmă. Părea uşor întârziat prinţul în acea zi rece şi întunecoasă, însă a reuşit să aprindă scânteia. Scânteia care s-a transformat treptat în flacără şi mai apoi în dragoste. Dragostea a început în parcul Cişmigiu, cu înţelegere pentru prinţesa întârziată şi mereu cu treburi diverse de rezolvat. Ne-am bucurat în toţi aceşti ani şi am trecut împreună peste puţinele greutăţi, Dumnezeu a înţeles să ne binecuvânteze cu răbdare, înţelegere şi optimism. Şi orele mii împreună ne-au convins că stă în firea lucrurilor să ne bucurăm alături de oameni buni şi dragi. Şi prinţul a dăruit în loc sfânt, la Sfântul Petru, legământ în zi frumoasă de 3 noiembrie. Şi de aici povestea continuă aşa cum am mai spus-o şi cum deja o ştiţi…” Raluca & Radu.
Nunta lor frumoasă a fost într-o zi dogoritoare de iunie cu multă vâlvă, bucurie și prieteni. Cavalerii și frumoasele Domnișoare de onoare au dat tonul petrecăreț al zilei pline de râsete și voie bună. Raluca frumoasă și fericită încânta ochii lui Radu care chiar dacă nu e prietenos cu fotografiile, totuși s-a văzut că e bucuros de nuntă și mai ales de mireasă. M-am bucurat să îi revăd pe mirii mei dragi din 2010 Claudia și Orlando (unde i-am cunoscut pe Raluca și Radu) și pe Claudia și Cătălin unde din nou i-am revăzut. Și așa am ajuns la nunta Ralucăi cu Radu, până acum Domnișoară și Cavaler de onoare, acum pe post de mire și mireasa! Am petrecut alături de invitați, dansatori iscusiți și dedicații. Urmată de berbecuț la proțap și briza caldă a lacului Floreasca.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții și lui Mihăiță pentru răbdarea, prietenia și asistența lui.
.
Cu drag,
Silvia.
.
Am avut ocazia să lucrăm împreună cu Valentin rezultat pe care îl puteți vedea aici :)
14 Iulie 2012 Raluca & Radu sedinta foto from Valentin Petre on Vimeo.
Malina & Alex: Tg.Jiu, RO
18 December 2012 - Nunta
Povestea Mălinei cu Alex a început oficial acum 8 ani. Spun oficial, pentru că ei cred că acum 11 ani s-a întâmplat tot. Încă din 15 septembrie 2000 s-a nimerit să împartă o bancă școlară. Știm noi că nu este o simplă nimereală ;) și după 3 ani de joacă, de ciondăneli și glume, și-au dat seama că este aproape ca într-o căsnicie :))) Adică neapărat se vedeau zilnic, împărțeau interesele sociale și personale. Aveau aproximativ aceleași experiențe și ‘traume post-școlare’ dar ceea ce cu adevărat i-a făcut un cuplu a fost momentul în care și-au dat seama că: “împreună putem face totul posibil!!!”.
Și de atunci au trecut 8 ani. 8 ani extraordinari chiar dacă au fost presărați și cu griji. Ani de dragoste liniștită dar în același timp pasională și nebună. Ani plini de responsabilități dar și cu multe zâmbete și fericire. De fapt este o adevărată poveste de dragoste care le include pe toate. Nu știu care a fost punctul culminant al poveștii lor – Nunta sau ziua din februarie 2011, când la 10.000 km distanță, pe o bancă de lemn, lângă cea mai frumoasă plajă, “Alu mi-a propus să fiu soția lui. Propunerea de a îmbătrâni împreună m-a emoționat până la lacrimi și am acceptat-o fără nici cea mai mică ezitare. Și cum împreună avem curajul să înfruntăm orice greutate, tot atunci am luat decizia de a ne organiza nunta visată. Așa cum ne-am imaginat-o și ne-am dorit-o noi. Nu cum au calculat-o părinții, nu cum sperau prietenii. Ne-am dorit să organizăm o petrecere în gradină (cum am numit-o noi mai târziu :)), iar familia și toți prietenii dragi să ne fie alături. Am găsit locul ideal în aer liber, ne-am implicat 150% să transformăm în ceea ce ne-am dorit…”
Și cu adevărat le-a reușit nunta pe care au visat-o 150%. Toată lumea s-a simțit excelent și fotograful deopotrivă cu ei ;)) A fost fascinant să urmăresc relația Mălinei cu Alex în ziua nunții și privindu-le iubirea parcă am trăit dragostea adevărată ce le include pe toate. Atât de unic se combină caracterele lor întocmai cum se pot împleti inexplicabil ghioceii cu zăpada, merg mână-n mână anunțând primăvara. Nu cred întâmplarea i-a adus împreună și viețile lor împletite din fire delicate și puternice în același timp. Frumusețe, blândețe, bucurie, armonie cu cei din jur și cu natura, stil, imaginație…. Toate acestea au făcut ziua nunții și au purtat semnătura lor unică.
Dimineața a început cu căldură mare și fericire din partea Mălinei. Am simțit exact ceea ce au povestit – nunta pentru ei doi, așa cum și-au imaginat și visat alături de părinți și prieteni. Ziua sufocantă de arșiță a fost perfect răcorită de experiența cu Mălina și Alex, un gentleman adevărat despre care vă spun doar că nu i-a mai stat gura serioasă :))) spre delectarea Mălinei (și a fotografului:)) Alex, împreună cu cavalerii de onoare au dat startul încă de dimineață, când jumătate de oră au încercat să dea de capăt papionului și întrebării dacă se poartă curea cu bretele sau nu… Și în marș vesel de nuntă a continuat totul cu bucuria Cununiei Religioase și veselia petrecerii, într-0 grădină ascunsă printre munți, înconjurată de copaci înalți ce se oglindea în lacul cu nuferi. Alex și Mălina au avut grijă de toate detaliile pentru a fi de poveste și distracția de pomină la petrecere. Detaliile decorului în natura în care s-a desfășurat nunta a dat perfect tonul stelelor ce au împodobit sala petrecerii.
.
Mulțumesc pentru onoarea de fi fotograful nunții voastre și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Luiza & Dani: Tg Jiu, RO
7 December 2012 - Nunta
Aducem în viață lucruri ce ne împlinesc visele, sau cel puțin credem că le vor împlini. Așa că nu vei găsi un chitarist fără chitară, un ‘skateboard-ist’ fără skateboard și un pasionat de muzică fără muzică…
Pentru Luiza, muzica reprezintă felul în care “se aud” sentimentele. Pasiunea Luizei pentru muzică este acompaniată de Cookie (cațel), un membru cu drepturi depline în viața Luizei. Nu știu în ce măsură Dani i-a cerut Cook-iței dreptul de a-i face curte Luizei, știm însă că a reușit să o cucerească pe Cookie așa că împreună au făcut echipă pentru o altă pasiune a Luizei – călătoriile. Așa au colindat lumea-n lung și-n lat. Cu degetele împletite în ritm de dans strigând din când în când “Ole” (nu de alta, dar Dani este mare fan al fotbalului) așa au descoperit locuri nemaipomenite pentru ei doi.
Se spune că poți cunoaști un om într-o călătorie, timp în care să mănânci împreună cu acea persoană un butoi cu sare. Nu știu câtă sare au mâncat, dar de călătorit, au călătorit. Dani a cunoscut firea veselă, ambițioasă și impulsivă, a Luizei. Total opusă calmității, răbdării și mai ales ‘ne-muzicii’ lui Dani :)) și cred că au descoperit cel mai important lucru: formează un întreg unic. Așa au ajuns în iarna lui 2010 când în drum spre Australia s-au oprit pentru câteva zile în Hong-Kong … “Ne-am bucurat împreună de frumusețile ce ne înconjurau. Am profitat la maxim de fiecare secundă petrecută acolo. În ultima seară am mers în croazieră ca să admirăm fabulosul spectacol de lumini ce se desfășura în port. Atmosfera era perfectă, iar decorul îți fura mințile..îți tăia respirația. Ei bine acela a fost momentul când Dani a scos inelul din portofel :)). Și…iată-ne aici!” Iar noi am ajuns la nunta lor: ea – viitor medic, el – in mediul bancar, îndrăgostiți, veseli și fericiți de nunta lor frumoasă.
Cât de frumoasă, veți vedea din fotografii. Tot din fotografii veți vedea caracterul mereu vesel al Luizei și mai ales frumusețea ei fermecătoare. Frumusețe ce se transmite de la mama la fiica ;) Când am văzut o doamnă lângă Luiza, am crezut ce e sora ei mai mare, ce mirat am fost să aflu că e mama ei! De fapt Luiza a fost înconjurată de domnișoare frumoase, una mai delicată ca alta ce scotea și mai mult în evidență eleganța și frumusețea Luizei. După momente emoționante la biserică ne aștepta petrecerea.
Cortul de pe insulița din Tîrgu Jiu ne aștepta împodobit ca un sezon de iarnă înghețată, contrast atât de plăcut față de ziua fierbinte prin care am trecut. Luiza și Dan au ținut să ajungă primii la sală și să aștepte cu șampanie pe fiecare invitat în parte. Invitații au apreciat acest gest așa ca la rândul lor au ținut tradiția de nuntă Românească de a întârzia la nuntă cel puțin o oră, două… Așa că Luiza și Dani au stat lângă ușă 3 ore frumoase :) Petrecerea a reușit!!! Muzică populară live pentru părinți, rap si brake-dance pentru tineri și mâncare delicioasă pentru toată lumea. Nu este cazul să vă descriu petrecerea prin cuvinte, aici trebuie să o vedeți!
Va spun numai că luna de miere au petrecut-o în Australia, să nu încurcați cu Austria, prima e de 100 de ori mai departe :))) și le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful zilei în care și-au pornit cea mai importantă drumeție a vieții, căsătoria. Mulțumesc și lui Dragoș pentru asistență.
Cu drag,
Sergio.
Anca & Bogdan: Cluj, RO
18 October 2012 - Nunta
Bogdan: “Dragostea-i simplă. Dacă e compusă din sentimente sincere tâșnind din inimi curate. Ne-am cunoscut în trecere prin viață, nimic neobișnuit, nimic supranatural. Rod al rutinei. Una bună dealtfel, pentru că din obiceiul sănătos de a merge să mă întâlnesc cu Dumnezeu, El mi-a scos în cale un înger. Mi-a spus că o cheamă Anca și a plecat cu treabă pentru lucrare. Nu a avut timp de alte amabilități. Nici numele nu sunt sigur că mi l-a reținut. Ni s-au mai intersectat drumurile devenind tot mai apropiați. Rătăcind însă împreună am descoperit în ea o ființă minunată, plină de dragoste față de Dumnezeu și de oameni, ieșit din calea-afară de isteață, comunicativă, dezinvoltă, cu ochi sinceri și pătrunzători de avem impresia că îmi citește gândurile. Noroc că era seară. Am știut că ea este fata lângă care doresc să îmbătrânesc. Alături de ea viața a căpătat o altă culoare, cotidianul transformându-se în senzațional. Ne-am întâlnit în tot felul de locuri frumoase trăind clipe unice. Cererea în căsătorie a fost mult așteptată, plină de emoții și vise. Pregătirile pentru nuntă le-am făcut din timp pentru că ne-am dorit mult ca acest eveniment să fie grandios, deosebit, molipsitor chiar pentru invitații ce au dubii dacă să facă sau nu pasul acesta. Pe doi știu sigur că i-am convins. Nunta a fost cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat Tatăl ceresc să-l trăiesc până acum.”
Anca: “Ne-am cunoscut în Elveția, ne-am împrietenit în Londra, ne-am plăcut din prima clipa când ne-am vazut și ne-am căsatorit în Cluj. Cam așa ar suna pe scurt ceea ce se numește povestea noastră de dragoste. Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului. (Prov 27:19). E un verset deosebit pe care l-am învățat de la o bună prietenă și pe care mai apoi am ajuns să îl înțeleg pe deplin. Nu a fost nevoie nici de multe cuvinte, nici de multe analize și caracterizări din momentul în care l-am cunoscut pe Bogdan. Când dragostea e din Dumnezeu, inima nu îți mai dă pace. Un suflet mare, o inima dăruită în întregime lui Cristos și un caracter puternic, cam asta e Boby, darul lui Dumnezeu pentru mine. După aproximativ un an m-a cerut de soție și cred că am fost mai hotărâtă ca niciodată. A urmat nunta… perfectă pentru noi. Nu aș schimba absolut nimic din ziua aceea. Boby, eu, rochia, părul, sala, invitații, fotografii… :) a fost un tot care parcă din veșnicii a fost repetat, ca în ziua nunții să iasă totul perfect. Și unul singur este responsabil de toate acestea… Dumnezeu. Îi mulțumesc!”
Este greu să mai adaugi ceva la cele scrise de Anca cu Bogdan mai sus. Voi confirma doar că evenimentul a fost cu adevărat grandios, cu toate detaliile așa cum le-au descris Anca cu Bogdan. Încă de la nunta Semidei cu Ionuț i-am observat pe Cireșarii (așa li se spune echipei lor super vesele). Un cuplu jovial, dependent unul de altul și de dragostea curată de la Dumnezeu pe care și-o poartă. Încă de atunci erau în planuri de nuntă și m-am simțit onorat de ideea ca aș putea fi fotograful nunții lor cu adevărat mărețe până la detalii.
Familiile emoționate de dimineață au roit în jurul lor pline de grijă și anticipare. Anca încântătoare pentru privirile noastre l-a văjit complet pe Bogdan (sau Boby, așa cum îl dezmiardă Anca). Interesantă este coincidența că stau pe strada Cireșilor :)) și chiar decorul nemaipomenit a amintit cromatic de cireșile coapte. Nu pot să nu amintesc de buchetul absolut excepțional al Ancăi și așa cum au spus și ei doi, nu îmi imaginez cum s-ar fi putut mai bine face măcar ceva din ce am văzut. Am avut parte de o plimbare pe străzile Clujului, am râs, ne-am distrat făcând fotografii și în semn de nemulțumire, am stat supărați la fotografia 34 (pe fudal este biserica unde nu li s-a aprobat să facă cununia religioasă). Cred însă că toate lucrurile împreună sunt spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu (așa cum spune si Biblia). Așa că binecuvântarea a avut loc într-o locație excepțională, cu vederea dealurilor cântând în dezmierdarea soarelui.
Ca ruptă din basme a fost atmosfera. Coridorul din coloane albe era plin de lume emoționată în așteptarea mirilor și cu greu ne-am găsit concentrarea de a ne desprinde de priveliște pentru a întâmpina copiii ce aruncau petale. Cred cu adevărat că o imagine poate spune mai mult decât multe cuvinte, așa că am plăcerea să vă pot arăta fotografiile pentru a putea admira atmosfera mirifică a momentelor. Printre crengile cireșilor din acea grădină, ghirlande cu flori și admirația invitaților a vorbit Florin Ianovici, Vladmir Pustan și Nanu Bogdan și mulți alții aducând râsete dar și lacrimi (de fericire) pe fețele mamelor înduioșate. Am impresia că s-a dunat toată România pentru a le fi alături. Până și Toflea (cunoscătorii știu despre ce este vorba) a fost prezentă acolo senzibilizând inimile tuturor. A plâns și Anca emoționată de jurăminte și după ce Dumnezeu le-a dat binecuvântarea, s-a încheiat partea solemnă și am mers cu toții spre partea veselo-gustoasă!!!
Și acolo a început adevărata veselie. Cuvântări, amintiri depănate cu iz de Creangă. Dedicații muzicale, mesaje de dragoste toate au adus o dispoziție de nuntă așa cum în povești se aude și cei îndrăgostiți nu au rezistat iubirei ce plutea în aer ca o ceață de care nu aveai chip să scapi așa că în foto 174 am surprins o cerere în căsătorie (adică emoțiile ’ascunse’ ale cererei). A venit și timpul emoțiilor și plânsetelor și pentru tați și într-o stare incărcată de emoții pozitive a fost adus tortul. O frumusețe unică compusă din prăjiturele frumoase și delicioase… Poveștile nasc din ralitatea fabuloasă. Minunății mereu ne inconjoară și sunt fericit că am avut ocazia să particip la asta.
.
Mulțumesc pentru dragostea altruistă împărtășită din plin tuturor, pentru caracterele voastre memorabil de frumoase, pentru onoarea de a fi fotografului nunții voastre și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Patricia & Darius: Arad, RO
5 October 2012 - Nunta
Nu avem noi multe nunți la noi acasă, în Arad, dar cele care sunt ne fac să ne pară și mai rău că nu avem mai multe… Este o plăcere să te trezești dimineața (la tine acasă) și să mergi la nuntă!!! Plăcerea este și mai mare când vezi două fețe luminate de dragoste și bucuria anticipării. Iar pentru ca ziua să fie și mai neobișnuită pe cerul Aradului defila Air Show-ul. Cu toate că îmi imaginam și știu cât de intensă este experiența văzduhului, totuși cred că intensitatea momentelor, acolo unde ne aflam noi, era mai intensă și mult mai înaripată.
Patricia, de o frumusețe delicată și sfioasă, domnișoarele, una mai frumoasă ca cealaltă, exaltau atmosfera cu chicote, râsete. Au destins atmosfera plină de emoții puternice și totodată au defilat fericite ca pe podiumul de modă, dansând și veselindu-se toată ziua, fără a ține cont de centimetri tocurilor :)) Iar cavalerii lui Darius, chiar dacă nu au avut perspectiva “înaltă” a domnișoarelor de onoare, totuși au fost cât se poate de implicați și veseli la nuntă. Fiecare invitat a fost acolo cu tot dragul și implicarea emoțională în tot ce s-a petrecut. Fiecare a dorit și s-a bucurat să fie acolo. De ce spun asta? Pentru că povestea Patriciei cu Drius își are începutul la un eveniment la care nici unul dintre ei nu a dorit să participe. Iar tocmai acest numitor comun i-a apropiat… Datorită unor circumstanțe, nu s-au văzut aproape un an de la acel eveniment și nici nu și-au mai vorbit, până într-o zi când s-au întâlnit accidental și “Ne-am dat seama că ar fi bine să ținem legătura într-un fel sau altul.”
După acel moment totul a decurs parcă de la sine și “Cererea în căsătorie a fost plină de emoții și fâstâceli: cu inelul învelit în laveta aparatului foto și genunchii tremurând, după o plimbare pe malul mării (Grecia – Insula Lefkada), am hotărât că a sosit momentul mult așteptat”. Amândoi probabil sunt de acord că uneori e bine să mergi și pe-acolo pe unde nu vrei neapărat să ajungi. Cu atitudinea potrivită poți câștiga ceva ;) (asta vorbind despre evenimentul la care s-au cunoscut…) Cu atât mai mult ai de câștigat când mergi undeva unde vrei să fii și unde totul este așa cum a fost la nunta lor. Pe lângă un eveniment vesel, am câștigat și doi prieteni cu care sperăm să ne revedem cu prima ocazie. Două caractere pasionate de fotografie, iar misiunea “(im)posibilă” a lui Darius este să obțină o fotografie cu Patricia în care ea să râdă exploziv :)))) Așa că mereu caută modalități de a o face să zâmbească. Darius, fiind un tip inventiv și inteligent, imediat și-a dat seama că bucuria vieții lui este Patricia. De fericirea ei ține fericirea căsniciei lor, așa că face pe Romeo cu Jiulieta lui, cântându-i la fiecare balcon liber. Și mai mult de atât este foarte conștiincios să aibă dreptate în toate, căci este avocat, și unul bun, de aceea cam mereu are dreptate. Dar soția lui, demnă fiind de soțul ei “Drept”, a avut și la această afirmație o replică demnă de un soț “Drept”. Vedeți voi în slideshow :))) Ce mai! Ne-am amuzat la sesiunea foto de minune. Am susținut jovial abilitățile lui de Romeo de a încerca să o convingă pe Jiulieta să răspundă cântului de dragoste.
.
Am râs de “Happy wife, Happy life” și am apreciat enorm fiecare detaliu ce a făcut parte nu doar din sesiunea foto, ci și din viața lor, din relația lor frumoasă.
.
Vă mulțumesc dragii mei pentru bucuria de a fi alături de voi și lui Alex pentru asistență.
Cat costa un fotograf de nunta: in Romania
1 October 2012 - Sfaturi
Cât te costă fotografia de nuntă, sau cât ar trebui să coste un fotograf de nuntă ?
Nu demult un prieten mi-a atras atenția asupra unui comentariu de pe un blog, unde o mireasă a calculat că investiția bySergio în echipament a fost “undeva pe la 4.000 euro maxim”. Conform estimărilor ei, după 3 nunți, noi ne-am scos toată investiția și suntem pe profit :D Și mare îi era mirarea cum de cerem așa mulți bani. Săptămâna trecută însă, când m-am întâlnit cu niște miri “Dragi” din 2013, printre altele am ajuns și la acest subiect tehnic la care ei ne-au spus: “Wow, păi TREBUIE să faceți o postare, pentru că noi habar nu aveam ce costuri implică fotografia de nuntă !!!” Așa că uite am decis să fac această postare explicativ-informativă. Cu multă răbdare, voi povesti despre cât costă la bySergio fotografia de nuntă.
Vom face referire la site-ul www.f64.ro unde sunt client Gold :).
Canon Mark II aparatul foto (doar corpul fără obiectiv)- 1900€/bucata – două bucăți = 3800€. De ce două? În primul rând pentru că la fiecare nuntă bySergio înseamnă doi fotografi și sunt multe momente care în cadrul nunții se petrec concomitent sau momente ce pot fi surprinse din diferite perspective. Iar într-al doilea rând: ce faci ca fotograf dacă în toiul nunții, făra un motiv anume, te lasă singurul aparat pe care îl ai? (Groaznic, nu?).
Obiectivele pentru aparate foto se cumpără separat și au roluri diferite:
Obiectiv 35 mm (1400€)
Obiectiv 85 mm (400€)
Obiectiv 70-200 mm (1200€)
Obiectiv 24-70 mm (1200€)
Blitz 580EX 500€/bucata (2buc = 1000€)
Carduri 32GB 180€/bucat (3buc = 540€) 2 in aparat si 1 de back up.
Nu voi aminti aici: acumulatori, încărcătoare, filtre, gripuri, lumini, trepiede, declanșatoare, card reader (și las pe fiecare să completeze lista…)
Geanta foto 250€ (cea care protejeaza echipamentul atat de scump ;i rezistă încărcată la greutate de peste 25kg)
Soft-uri cu Licență de la Adobe: Photoshop (950€)+ Light
Laptop Sony cu licenta de Windows 7 - 1500€
Hard disk extern 1 TB, și încă unul de Back-up 150€/bucata (2 buc. = 300€)
Desktop (PC-ul) 2500€ cu multi core procesors și 6 hard discuri legate în RAID.
Monitor DELL Ultrasharp pentru editare foto de 27 inch 500€
Primul Site 3000€
Al doilea Site (acesta)- intrați pe FloSites și vedeți prețurile :)
Uite așa ușor-ușor am trecut de 18.000 Euro. Cam departe de 4000 E, nu? De 5 ori mai departe LOL.
Scump… Dar cine v-a zis că fotografia este ieftină ? :)) Scump, scump, dar acum toată viața îl poți folosi, corect? Nu chiar. Garanția la echipamentul foto e de doar 2 ani. Dacă le folosești cu grijă, unele lucruri vor rezista și 3 ani, altele nu. Blițurile, spre exemplu, au și ele garanție 2 ani, dar lampa din ele se arde după aproximativ 50.000 de declanșări, ce le poți face și în jumătate de an. În acest caz producătorul nu va repara nimic pentru că lampa este consumabilă și s-a consumat. La fel consumabil este și declanșatorul și cauciucurile din aparatul foto ce se consumă la rândul său după 100.000 de declanșări (Canon 5d) sau 150.000 de declanșări (Canon 5d Mark II). Eu am avut neplăcerea să văd cum unul din ele nu a rezistat nici 89.000… :( Cum a declarat producătorul: Nu garantăm 150.000 ci doar sugerăm că aparatul să funcționeze atat. Iar dacă se defectează înainte să ajungă la acel număr magic (după ce expiră 2 ani) reparația o suportă clientul. Întrebați pe Adi cât a durat și costat reparația.
Bun am înțeles cu echipamentul foto, dar Laptopul ar trebui să țină 5 ani :) Ce fain ar fi, MacBook Pro ce l-am avut s-a stricat la o săptămâna dupa ce a expirat garanția. Reparația a costat 700euro+TVA. Deci dacă folosești echipamentul atât de intens cum îl folosim noi, ai maxim 3 ani în care trebuie să amortizezi investiția făcută, ca să poți investi în echipament nou. Mai ales că în 3 ani echipamentul devine depășit moral și își pierde mult din preț și valoare. (Exemplu: acum avem în vânzare un laptop Dell care mai are garanție 1 an jumate, pe care am dat 1000 Euro iar acum, după un an, îl vând cu 600 euro (cei interesați mă puteți contacta ;) Ca să ții pasul cu tehnologia trebuie să investești mereu în ceva mai bun, mai performant, mai avansat, mai rapid, care este și mai scump. Încă un exemplu: Diferența de pret dintre Canon Mark II și Canon Mark III este de 1400 Euro. Iar cel mai popular obiectiv Canon 24-70mm, de la o generație la alta s-a scumpit cu 1000 euro. Cunosc mulți fotografi ce au cumpărat deja Canon 5d Mark III (2700 Euro) sau chiar Nikon D4 (5000 Euro). Eu prefer să mai aștept un pic până Canon va rezolva toate problemele cu softul noului model înainte să îl cumpăr, dar acest pas, după cum înțelegeți, este inevitabil și la rândul său înseamnă că vom depăși bariera de 20.000 E…
Revenind la cheltuieli și amortizarea echipamentului. Acum suntem la 18.000 Euro ((cazul nostru) cunosc fotografi ale căror echipamente depășesc această sumă) ce trebuie recuperată în 3 ani, adică câte 6.000 euro/an. Iar pe lângă această investiție de recuperat, un fotograf mai are și alte cheltuieli…
WOW, un fotograf mai are și alte cheltuieli? :))
.
Orice om, (fotograf sau nu), mai cheltuie bani lunar pentru: chirie, întreținere, mâncare, convorbiri telefonice, transport, îmbrăcăminte, medicamente (și dacă ai și un copil, cheltuielile creeeesc) e.t.c. După estimările noastre, confirmate de cei peste 20 fotografi participanți la workshop, suma lunară depășește lejer 1000 euro/lună. Aici după cum se vede nu am inclus cheltuieli imprevizibile sau concediu și mașină. În primii 4 ani de business am putut doar visa la așa ceva :)) Fără să mai zic de cheltuieli pentru workshop sau alte materiale de creștere profesională. La minim vorbind, într-un an se adună 12.000 euro + 6.000 euro amortizarea echipamentului = 18.000 euro/an. Deci un fotograf ar trebui să castige 18.000 E pe an + PLUS să mai câștige bani să poată plăti taxele către stat, CAS-ul și pensia (sume pe care fiecare angajator le plătește pentru angajatul său, iar fotograful și le plătește singur). Pe lângă aceasta mai adaugă costurile pentru asistenți, albume, canvasuri, fotografii înrămate, DVD-uri, hosting și uite că am depășit 20.000 Euro/an.
E mult 20.000 E dar dacă tot anul, în fiecare weekend ai câte o nuntă îți scoți banii!
Dacă am fi în America da! Dar să nu uităm că este vorba de România Ortodoxă, unde pe lângă Postul Mare din Noiembrie până Mai (când e frig și urât afară pentru o nuntă), mai sunt și vara zile în care nu se fac nunți din cauza la tot felul de Posturi despre care nici Maica Domnului nu a auzit! =)) Practic, în 2012 din Mai până în Noiembrie sunt 20 weekend-uri în afara posturilor. Ceea ce înseamnă că un fotograf are șanse să prindă maxim 20 de nunți. Dar ce e pe hârtie nu e și în viață. Din discuțiile mele personale cu cei mai mari fotografi din România, media este de 14 nunți pe an. Știu mulți fotografi pro, ce mulțumesc pe deplin mirii, dar care totuși, anul acesta nu au decât 10 nunți sau mai puține. Așa se întâmplă, sunt zile pentru care avem și 25 de cereri dar sunt și zile pentru care nu avem nici una. Spre exemplu nu trece o săptămână să nu primesc vreun telefon sau mail de la viitoare mirese cu cerere pentru 25 August 2012 (dată ce a fost ocupată prima, încă din 2011). Revenind la cele 14 nunți – e un numar destul de mare incât să îți dea de lucru pentru aproape tot anul. Iar profitul în urma acestor 14 nunți ar trebui să acopere cheltuielile de 20.000 Euro/an. Vă las pe voi să faceți calculele matematice despre cât ar trebui să coste un fotograf la o nuntă și cât ar trebui să fie Oferta lui. Aveți calculator, nu? Ce v-a ieșit? 300 euro pe nuntă ? 500 euro ? Sau e defectat calculatorul meu, sau suma e de o mie patru sute douzeci și opt de euro pe nuntă, ca fotograful să supraviețuiască. Să admitem că nu toți și-au făcut firmă și plătesc taxe, CAS și pensia (chiar dacă nu suntem de acord cu așa ceva, pentru că nu vreau să văd România unde este Grecia acum, dar eu răspund doar de “grădina mea” și încurajez ca toți să fie cetățeni responsabili). Să presupunem că nici nu au băgat așa mult în echipament. Poate cineva a investit în echipament doar jumătate din cât am investit noi, adică 9.000 euro, ce ar veni de amortizat câte 3.000 euro/an. Adăugați asta la cei 12.000 euro/an de existență si avem 15.000 euro/an. Cât ar trebui să câștige pe nunta ca să supraviețuiască ?… peste o mie saptezeci de euro pe nuntă. Ceea ce ați citit mai sus este o expunere pur matematică despre cât ar trebui să coste cel mai ieftin fotograf profesionist de nuntă fără album, canvas sau LTD. Acum spuneți-mi voi, cum faci calculele pentru cât de bun este unul sau altul? Și mai mult ca atât, cum calculezi implicarea creației artistice pe care ți-o dedică?
Am înțeles, nu e prea profitabil financiar, dar în schimb călătorești prin toată lumea. Ce viață frumoasă! Da :) Daca ar fi să omit partea cu stresul și responsabilitatea. Faptul că plecăm Vineri de-acasă cu gențile și revenim obosiți (de pe căile ferate române) abia Luni. După ore în șir de nesomn ajuns acasă, te odihnești o zi cu familia și începi să faci back-up la nunțile fotografiate. Alegi și prelucrezi fotografii. Răspunzi la sute de mailuri. Faci secretariatul firmei. Contabilitate. Vorbești la telefoane. Răspunzi la zeci de întrebări pe mail facebook. Faci agenda cu fiecare mireasă în parte împărtășindu-i experiența și spunându-i un cuvânt de încurajare pentru stresul pozitiv al nunții… Faci texte de postare și încă zeci de idei le scrii undeva cu speranța că într-o bună zi vei avea timp să le împlinești. Faci albume. Faci/trimiți colete. Lucru-lucru-lucru și nu reusesti să termini nici pe jumate nunta de la care ai venit când îți dai seama că din nou este vineri și iar trebue să pleci. Îl îmbrățișezi pe David și pleci de-acasă. Pe drum vorbești cu prietenii la telefon spunându-le că agenda în week-end ți-e plină pentru minim 6 luni înainte…. Iar uneori stai să te gândești că mulți oameni lucrază 5 zile pe saptamână și de Vineri seara până Luni dimineața sunt acasă cu cei dragi. Mai mult de atât, conform declarației Money Channel, peste 90.000 din bugetarii din România au salariul peste 1000 euro/lunar. Oameni ce au confortul unui job de luni până vineri cu un salariu asigurat indiferent de calitatea rezultatului obținut. Statul are de pierdut, nu ei. Altceva este când îți asumi un risc de a investi bani și a deschide un business de al cărui succes nu ești sigur. Acesta depinde și de calitatea rezultatului obținut și mulțumirea clientului. Un singur client nemultumit îți poate strica toata reputația și în final business-ul. Altceva e la stat. Câți nu sunt mulțumiți de drumurile din Romania ? Și oare a încetat cineva din cei nemulțumiți să circule? Când lucrezi pentru tine asta implică stres, și efort “peste program”, și implicare emoțională/morală/creativ-inte
Această postare trece peste pasiune, plăcere, hoby și vrea să fie un post cât mai clar și simplu matematic vorbind pentru fotografii full-time. Tot-odată se adresează și mirilor cu întrebări despre costurile unui fotgraf de nuntă. Miri care realizează responsabilitatea alegerii unui fotograf pro de nuntă (apropo, în postarea Priorități în investiția de nuntă, am scris mai multe lucruri utile ce pot ajuta pe mirii să nu pățească așa cum au pățit multe cupluri ce acum ne contactează pentru un LoveTheDress (sau ne roagă să le prelucrăm fotografiile lor de nuntă – ceea ce nu facem) pentru că cele primite nu sunt deloc ca cele din portofoliul fotografului ales, unde se postează doar ce vrea fotograful să apară pe site (20 foto de la 10 nunți).
Dacă ești un fotograf care ai băgat deja mii de euro în echipament și de 2-3 ani nu ai evoluat oferta, pentru că nu știi cât să ceri, sper că acest post te va pune pe gânduri. Iar dacă ești unul din acei ce de 5 ani tot te chinuie să urci peste linia de plutire dar ești tot mai departe de ea, tot cumperi echipament mai nou în speranța că te va face fotograf mai bun și totul se va schimba cumva, poate a venit timpul să îți pui problema să vinzi totul, să te angajezi undeva și să te bucuri de o viață liniștită unde iau salariul asigurat. Nu suntem în comunism să trăim după sloganul: “Trăiesc pentru a munci, Muncesc pentru a trăi!” E un cerc vicios și nu cred că acesta este scopul omului pe pământ… De aceea orice ar lucra omul, el trebuie să aibă o șansă să își facă la un moment dat prima lui casă, să crească vreo 2 copii, să planteze vreo 3 copaci în grădină și să mai vadă Europa dacă tot am intrat în ea. Pentru a fi clar pentru toată lumea și să nu interpreteze care cum vrea, Oferta bySergio pentru 2013 este 1500 euro cu un album inclus :)
.
Cu respect și mult drag,
bySergio
.
PS sursa imaginii grafice de la cover.
UPDATE I – pentru că prea multe discuții contradictorii apar, (probabil nu ne-am făcut înțeleși prea bine) vreau să subliniez: Oamenii trebuie să te aleagă ca fotograf al nunții și să plătească nu pentru tehnică sau banii investiți (dacă acesta este unicul motiv pentru care te alege – ar fi o rușine), ci în primul rând pentru experiența cu tine. Abia după aceasta plătesc pentru produsul oferit. Trebuie să te perceapă ca fiind parte din stilul lor. Să aibe valorile tale și să fie fericiți să le împărtășiți reciproc. Când găsești acești oameni = ți-ai găsit mediul tău și mai departe poți face un brand, care să devină un succes (și emoțional, dar și financiar). Mulțumim lui Dumnezeu pentru succesul pe care îl avem. Sezonul acesta (ca și cel trecut) avem numărul maxim de nunți pe care putem să îl luăm. La mulți miri care ne scriu le sugerăm alți fotografi pentru că suntem ocupați și suntem fericiți și încântați de alegerea mirilor! LE MULȚUMIM!
CU RISCUL DE A MA REPETA – postarea nu este una justificativă (și nici de laudă tehnică)… este O POSTARE EDUCATIV/INFORMATIVĂ TEHNICĂ adusă la schiță generalizată potrivit cunoștințelor pe care le deținem în prezent. Nu vrem să impresionăm pe nimeni și nici să stârnim milă (așa cum am fost acuzați). Sănătate!
Uite că am ajuns la UPDATE II - Nu știu din ce motiv, unii consideră că prin această postare, noi ne-am plânge și nu suntem mulțumiți de acest business (de prețul ofertei sau de numărul mic al clienților, care sunt gata să plătească atât de mult). Din motivul să nu fiu acuzat de unii, că mă laud, nu am vrut să spun că anul acesta, eu cu Silvia, avem 40 nunți (cu două mai mult, decât anul trecut, chiar dacă am crescut oferta cu 100€). Mulțumim lui Dumnezeu în fiecare zi pentru mirii extraordinari, care ne-au ales fără a ști ce echipament avem. Suntem încântați de fiecare nuntă în parte și mulțumim mirilor din România, Italia, Grecia, Spania, Irlanda, Cipru, Houston, NewYork și Jamaica – deja ne e dor de cei a căror nuntă a trecut, și abia așteptăm să îi întâlnim pe cei a căror nuntă urmează. Repet: nu avem nici un merit pentru aceasta. Tot Meritul și Slava aparține doar lui Isus, Domnului și Mântuitorului nostru. Am fost încântați de prima noastră nuntă (unde Oferta a fost doar 150 euro) și la fel de încântați vom fi când vom ajunge la nunți cu oferta de 3000 euro. Pentru că nu banii contează pentru noi, ci oamenii fabuloși a căror fotografi și prieteni avem onoarea să fim.
Paul & Crina: Tg.Mures, RO
10 June 2012 - Nunta
Am bucuria să aflu zeci pe poveşti de dragoste şi uite în sfârșit una care spune: A fost dragoste la prima vedere! Această vedere a fost pe holurile facultății, doi studenţi timizi încercau să dea de capătul unui orar indescifrabil şi dintr-un anume motiv au decis că este mai uşor de înţeles privirea celuilalt decât tabelul întortocheat de pe perete. Uite aşa prima zi de facultate s-a luminat şi a devenit frumoasă. Paul “un ardelean calm” a tot căutat-o din priviri în acea zi pe Crina, “o munteancă agitată” şi amândoi așteptau cu nerăbdare următoarea zi să se revadă. “Coincidenţa a fost că eram şi în grupe apropiate aşa că toate cursurile şi lucrările practice erau comune. Eram timizi, nici eu şi nici el nu avea curajul să facă primul pas, prima invitaţie la cafea, deşi ne plăceam extrem de mult.” Cum Crina era străină în oraş, chiar avea nevoie permanentă de sfaturile cuiva care putea să o îndrume. Şi pentru că Paul este aşa cum l-am cunoscut şi eu, un gentleman deosebit de atent, un tip cu un caracter frumos şi foarte vesel, bineînţeles că s-a oferit imediat (spre bucuria Crinei) să îi arate împrejurimile orașului și așa au început să vorbească mai mult, să râdă împreună. Iar Crina se pare că a descoperit nu doar frumusețea orașului ci și a lui Paul. Au găsit împreună că aveau multe lucruri în comun. “Din momentul acela am fost de nedespărțit. Au urmat 6 ani frumoși în care ne-am iubit în fiecare zi mai mult și mai mult. În fiecare zi ne-am surprins cu ceva nou și interesant, am trecut peste bune și rele cu înțelegere, respect și muuuultă iubire :))). Am fost împreună în cele mai importante momente din viața noastră, practic am crescut și ne-am maturizat împreună. După acei 6 ani Paul a pregătit cu multă discreție momentul cererii în căsătorie. A ales un loc deosebit, Gura Portiței (acolo unde Dunarea se “întâlnește”cu Marea Neagră), și momentul a fost deosebit, plin de încarcătură emoțională pentru că amândoi ne doream foarte mult să se întâmple. Pentru noi ziua nunții a fost cea mai frumoasă și cea mai emoționantă zi, pentru că am reusit să ne împlinim un vis, acela de a deveni o familie. Sunt multe de povestit și nu găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie iubirea noastră.” Iar eu ca fotograf sunt fericit, onorat și încântat pentru că au ales să le păstrez amintirile acestui pas important, plin de semnificație și animat ca eveniment. Crina este o frumusețe deosebită din multe puncte de vedere, iar ceea ce o face să radieze este modestia pe care o are. Este pe bună dreptate o cunună splendidă pentru Paul care o poartă cu drag și iubire gingașă. M-am delectat nespus să le urmăresc relația plină de încredere pe care o au unul față de celălalt. Respect și multă bunăvoință li ce citește în ochi. Caracterele lor se completează în mod armonios și sunt creați unul pentru altul potrivindu-se în lucruri mari și detalii mici. Totul s-a reflectat perfect în organizarea nunții lor care a dat la iveală nu doar calm dar și distracție multă și veselie animată cum nu vezi la orice nuntă. Toate au urmat la fel de bine cum a început ziua. Biserica, cununia și restul din ziua nunții au făcut ca acea zi să devină unică. Chiar și mersul pe jos prin mijlocul orașului Targu-Mures, cu un alai de cavaleri și domnișoare de onoare, rude și prieteni, au adus zâmbete și bucurie pe fețele trecătorilor. Iar căldura sufocantă a zilei nu a fost în stare să înabușe bucuria din inimile lor. Iar petrecerea s-a încins cu trupele de dansatori dând o atmosferă și un spirit de sărbătoare. Echipa de distracție a prins spiritul de la dansul mirilor (ne-clasic, chiar plin de mișcări neașteptate) și au continuat în aceeași dispoziție animată. Și ce fel de nuntă Românească poate fi fără tradiția furatului miresei :)))? La Tîrgul Mureș de obicei se fură tot ce se poate fura (mire, mireasă, naș, nașă… de toate). De data aceasta a fost atât de original și spectaculos furtul încât va rămâne pentru mult timp în memoriile nuntașilor. Pentru veselia invitaților a apărut o trupă de țigani dansatori. Iar pentru că țiganul ramâne țigan și la nunta, aceștia au furat mireasa. Au venit cu dansul și au plecat cu mireasa. Sărmanul Paul, să vedeți pasiunea și curajul cu care a luptat pentru a smulge mireasa din mâinele hoților… dar în zadar. Așa că lupta a fost continuată în stil diplomatic, preluată de nașul ingenios. Încă de dimineată nașul a înțeles sufletul de țigan, cand doi prunci de rommi, în drum spre cununia civila, au tăiat drumul nunții cu o planglică, și nu s-au mișcat până nu li s-a răspuns cererii “dă șî mii-un leu nașule, să trăiești…”. Așa că la furatul miresei era pregătit să le vină de hac negociatorilor. Hoții au primit, așa cum au cerut, două sticle de whisky. Si pentru că nu au specificat mărimea sticlelor, s-au văzut nevoiți să dea mireasa pentru doua sticluțe de whisky, numai că în varianta micro :))) Ce să mai poveestesc… a fost distracție pe cinste, datorita actorilor iscusiți și ingenioși. Paul și-a primit-o pe Crina înapoi, promițând nașului să n-o mai piardă nicicând !!! Încheierea petrecerii a fost la fel de frumoasă și gustoasă precum a fost tradiționalul tort al miresei.
.
Vă mulțumesc pentru atitudinea caldă și prietenoasă de care m-am bucurat în ziua nunții și pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Ionela & Ciprian: Buftea, RO
3 June 2012 - Nunta
Niciodată nu am făcut anunțuri publicitare pe undeva. Fiecare nuntă este recomandarea directă a altor miri (care între timp ne-au devenit prieteni) și uite-așa din gură-n gură (ca folclorul) adunăm mirii care intră în cercul nostru de prieteni. Tot mai rar se întâmplă să ajungem la o nuntă unde să nu recunoaștem pe cineva sau careva să nu ne recunoască de pe la altă nuntă. Avem totuși un cerc mai restrâns de miri la care poposim când facem naveta Arad – București și a căror casă o percepem ca pe a noastră. Prietenii lor au devenit ai noștri (unii ne-au devenit și asistenți, corectori, sfătuitori în bySergio & CO :D) Iar pisicile lor ne sar în brațe cu drag să ne toarcă ultimile povești ca să fim la zi cu ce mai e nou în București. Ei bine, sar ele în brațele oricui trece pragul, însă doar nouă au obiceiul sa ne verifice gențile căutând ce mai avem nou prin tehnică și de ce nu, să tragă un pui de somn printre lentile :)) Deci oficial suntem de-ai casei :D Ei imaginați-vă câtă bucurie avem să știm că în aceste găști se căsătoresc careva printre prietenii acestor oameni foarte dragi nouă. Îi percepem din start ca fiind de-ai noștri (că doară cine se-aseamănă, se-aduna :)) Și uite povestea lor cum au decis să adune atâta lume în jurul lor…
“Povestea noastră nu e chiar “dragoste la prima vedere” ci mai degrabă legătura noastră s-a sudat în timp, încet și sigur, credem noi. Ne-am cunoscut în școală, la facultate, încă din anul I. Ciprian se împrietenește ușor, este sociabil (ca și mine de altfel) doar că mai dezinvolt și mai plin de umor. Cred că nici unul nu s-a gândit la ce-ar fi putut fi între noi dar probabil ceva s-a mișcat pe undeva, fără ca noi să fim pe deplin conștienți de asta. Am fost colegi de grupă timp de 2 ani, ne-am despărțit pentru ca apoi să ne reîntâlnim și din întâlnire în întâlnire, din glumă în glumă, am rămas împreună pentru mai bine de 8 ani timp în care ne-am distrat, ne-am plimbat, am râs, am plâns, ne-am certat, ne-am împăcat, am împărțit și bune și mai puțin bune și frumoase și rar s-a-ntâmplat să adormim noaptea supărați unul pe celălalt. Anul trecut a făcut pasul decisiv – pe plajă, seara, singuri (el v-ar spune și că a fost eclipsă de luna :)))), că e mai romanțios). A fost un fel de WOW pentru mine pentru că nu mă așteptam! Ne distram foarte bine împreună și nu mi-a putut trece prin cap un așa moment… Apoi a urmat oarecum firesc organizarea nunții și… iată-ne! Ne dorim să avem toți prietenii lângă noi și astfel să declarăm oficial dragostea noastră.”
.
De dimineață am avut bucuria să o văd pe frumoasa Ionela relaxată dar și plină de emoții pozitive pentru ziua ce urma. În timpul scurtei sesiuni foto am descoperit finețea Ionelei, frumusețea elegantă revărsată din interior. Caracterul ei blând este o cunună frumoasă pentru Ciprian. Și am putut să îmi reconfirm că oamenii sunt frumoși când sunt îndrăgostiți iar Ciprian nu face excepție așa că cu cât mai larg zâmbea cu atât mai mult se însenina și cu atât mai mult înflorea Ionela. A urmat splendida cununie religioasă în sânul naturii. Pomii impunători formau o cupolă naturală deasupra tuturor. Ramurile lor care de zeci de ani veghează bisericuța, acum ziceai că sunt atenți la momentul solemn de unirea Ionelei cu Ciprian, în fața martorilor văzuți și nevăzuți. Momente vesele au urmat la restaurant unde practic ne-am simțit ca la o petrecere cu vechii prieteni și cei noi pe care așteptăm să îi revedem curând. Le mulțumesc pentru onoarea de a ma fi ales fotograful zilei frumoase și elegante și lui Mihăiță pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
Rebeca & Lazar: Dublin, IR
3 June 2012 - Nunta
Locurile copilariei sunt întipărite unic în memorii. Prietenii copilăriei rămân în mod miraculos săpați pentru totdeauna. La un moment dat, asfaltăm cărările prunciei de coate rupte și genunchi juliți. Însă la prima interacțiune cu amintirile, trecutul depavează potecile și ies la iveală imaginile sculptate ale perioadei de aur a bucuriei inocente. Imaginea generală de percepere a prezentului se conturează în jurul acelei amintiri și legăturile sunt cu atât mai trainice cu cât interacțiunea din copilărie a fost mai intensă. Asta mi se pare că vorbește despre Rebeca și Lazăr: “Povestea noastră a început la vârsta de șapte ani. Ne-am văzut prima dată în biserică dar nu îmi amintesc să ne fi plăcut prea mult însă viața ne-a readus împreună după un timp lung de 8 ani. Când ne-am revăzut prima dată, deși eram în cercuri de prieteni diferiți, pentru câteva secunde am fost doar noi doi… amintindu-ne că de fapt noi ne cunoșteam și amândoi am simțit un efect atât de puternic despre care numai după un timp ne-am dat seama că a fost dragoste. Era de parcă ne cunoșteam fără să vorbim sau să comunicăm, un sentiment unic. Când ne uitam unul la altul știam ce gândim reciproc. Timpul trecea și cercurile de prieteni se schimbau iar într-o seara am ieșit la cinema eu, Lazăr și încă ceva prieteni. Așa în ziua de 6 Septembrie s-a ivit primul sărut al relației noastre. După acel sărut, am început să ne cunoaștem mai bine și caracterele noastre aveau în comun tot mai multe lucruri. Ne iubeam atât de mult că niciodată nu reușeam să ținem o ceartă. Era suficient doar un colț de zâmbet să izbească și acel “te iubesc” ștergea orice pată de supărare. Uite așa nu am reușit să ne certam în cei 4 ani de fericire pe care îi împărtășim până acum. În ziua de 31 Decembrie, am avut o presimțire de agitație. Simțeam că ceva o să se întâmple dar încă nu puteam să îmi descriu neliniștea. Cu cât se apropia seara cu atât simțeam că ceva măreț o să se întâmple, până când mi-am luat inima în dinți și am mers la mama în dormitor. I-am zis mamei că știu că sună absurd, dar eu cred ca azi o să fiu cerută în căsătorie. Mama, cu ochi domoli (dar șocați) mi-a spus să nu îmi fac griji pentru că nu crede că asta se va întâmpla. Mai ales că m-a întrebat ce mă face să gândesc asta, și i-am zis că e doar o presimțire și că și pentru mine era de necrezut. Ne-am pregătit sa mergem la slujba de seara care a avut loc întru-n hotel în apropiere după care a-a făcut o masă pentru toata biserica la acel hotel. Cand l-am văzut am fost sigură că aceasta este seara cea mare și se va întâmpla presimțirea mea. Zâmbetul îmi era incontrolabil. După slujbă, m-a luat de mână și m-a condus în grădinile hotelului unde s-a așezat pe un genunchi, plin de emoții mi-a cerut mâna. Momentul a fost de nedescris, cuprinsă între presimțire și realitate, realitatea părea aproape ireală. Din acea seară, bunul Dumnezeu a îngăduit ca relația noastră să avanseze și iubirea noastră să crească tot mai mult.”
.
Am ajuns să văd ploioasa Irlanda. Nu știu să spun dacă este mai mult verde decât udă :)) Am aterizat printre nori. Ziua nunții am sărbătorit-o printre picături și doar a doua zi am apucat puțin soare, spre mirarea tuturor. Iar după nuntă au urmat săptămâni în șir de ploaie! De dimineață am admirat dragostea din casa Rebecăi cu mătuși, verișoare și alte rude dragi. Mai apoi ne-am fugărit după Luna (pisica Rebecăi) care ba nu voia să iasă de sub pat, ba nu mai voia să se dea jos de pe rochie, își apăra teritoriul pe trena rochiței cu ghearele ;)) Interesant este că și Rebeca și Luna au aceeași culoare de ochi! După aceasta am mers la biserica pentru Binecuvântarea părinților și a lui Dumnezeu iar după aceasta a urmat restaurantul la un golf club frumos. Cu mâncare de-a locului și bucurie. Discursurile părinților emoționante, slide-show-ul surpriză și torturile exceptionale au făcut seara memorabil de frumoasă și gustoasă ;) Dumnezeu le-a dăruit nu doar frumusețe exterioară ci și o nuntă frumoasă și o zi frumoasă cu puțin soare. Rebeca o frumusețe tainică (la cei 18 ani), emotivă cu ochi de copil cuminte alături de Lazăr inflorește sfios. Lazăr, grijuliu și galant s-a lipit de părinții Rebecăi și acesta l-au primit și îl iubesc ca pe propriul copil. De fapt amândoi sunt doi copii frumoși, plini de vise și multă bunătate. Prietenia lor m-a molipsit și abia aștept vreo ocazie să îi revăd.
.
Le mulțumesc pentru onoarea de le fi alături de ei în ziua nunții lor și Florentinei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.
Iulia & Adi: Sinaia, RO
26 May 2012 - Nunta
Nu știu din ce cauză aleg Bucureștenii să stea ore în șir pe DN1 în fiecare week-end, dar știu satisfacția grozavă pe care o ai când vezi cum văile se unduiesc maiestos pentru a face loc munților. Așa că îi înțeleg perfect pe doi Bucureșteni care au lăsat capitala cu tot alaiul și au decis sa evadeze la Sinaia pentru un week-end ploios de mai (lună în care s-au cunoscut și s-au îndrăgostit) pentru a face pasul decisiv în relația lor, nunta. Iată cum s-a ajuns acolo.
Povestea Iuliei cu Adi a început ca o prietenie frumoasă și delicată, așa cum sunt și ei doi. “Ne-am cunoscut prin intermediul colegilor noștri, iar “prima vedere” a fost la filmul “Amor la Roma”, care a precedat un sejur de Rusalii la Poiana Mărului (județul Caraș Severin). Acolo ne-am descoperit unul pe celălalt, am povestit o mulțime de lucruri și ne-am plăcut reciproc din ce în ce mai mult… Totul a decurs “de la sine” și nici nu am simțit cum prietenia s-a transformat în dragoste și cum a continuat să crească pe zi ce trece (și continuă!).” Iulia mi-a zis că niciodată nu a crezut în mitul “mi-am găsit jumătatea” și era convinsă că nu există așa ceva. “Însă iată că e posibil să găsești o persoană pe care să nu mai contenești să o admiri și să o iubești cu toată ființa ta și alături de care să vrei să iți petreci tot restul vieții. Mă bucur și îl îmbrățișez în fiecare zi când vine acasă și încă simt “fluturii” din stomac :)) Când e sa fie “the one”, atunci toate se leagă (și ne leagă) și nu-mi e greu să îmi imaginez cum vom fi doi bătrânei tot îndrăgostiți, fericiți și ținându-ne de mână…” Este frumos să își vizualizeze bătrânețea Iulia dar Adi și-a dat seama că mai este ceva foarte important pentru realizarea acestui vis de bătrânețe – nunta! Așa că plin de curaj, a decis să o surprindă pe Iulia organizând un week-end romantico-medieval la Sighișoara. “S-a întâmplat” ca acesta să fie de ziua Iuliei ;) care mi-a povestit momentul cu emoții de parcă s-ar fi întâmplat chiar azi. Era o seară frumoasă de sfârșit de august. Stăteau cuminți pe banca de lângă Turnul cu Ceas din Sighișoara și doar inima lui Adi se întrecea cu bătăile ceasului de la miezul nopții. În primele momente de după miezul nopții, și-a ațintit privirea în ochii senini ai Iuliei și i-a spus că urarea lui este cu semnul întrebării: “Pot să îți urez La mulți ani, soția mea?”… “și am primit cel mai frumos, elegant și rafinat inel! A urmat apoi bucuria părinților și a tuturor celor dragi, care abia așteptau să ne fie alături în cea mai frumoasă zi din viața noastră: ziua nunții. Am ales ca destinație Sinaia, (dată fiind și “tradiția” de familie, unde s-au măritat și sora și verișoara mea, cu toate că suntem din București). Un loc frumos care să ne reunească pe toți, într-un weekend de neuitat pentru toți invitații, la Hotelul Mara, pe care îl admiram mereu și îmi imaginam ce priveliște încântătoare oferă.”
.
Și uite-așa cu toți cei dragi și fericiți alături am avut onoarea să particip la nunta eleganta și frumoasă a Iuliei cu Adi. Și m-au impresionat prin cât de bine și-au găsit jumătatea, doi oameni ce formează una.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Simonei pentru asistență.
.
Cu drag
Silvia.
.
De data aceasta am avut bucuria să lucrăm, pe partea de video, din nou, cu dragul nostru Cristi (cum noi îl dezmierdăm cfr-istu’ ) și uite clipul nunții ! Cristi, abia așteptăm nunta ta din octombrie !!!
.
no comments