Iulia & Adi: Sinaia, RO

26 May 2012 - Nunta

Iulia-&-Adi-cover

Nu știu din ce cauză aleg Bucureștenii să stea ore în șir pe DN1 în fiecare week-end, dar știu satisfacția grozavă pe care o ai când vezi cum văile se unduiesc maiestos pentru a face loc munților. Așa că îi înțeleg perfect pe doi Bucureșteni care au lăsat capitala cu tot alaiul și au decis sa evadeze la Sinaia pentru un week-end ploios de mai (lună în care s-au cunoscut și s-au îndrăgostit) pentru a face pasul decisiv în relația lor, nunta. Iată cum s-a ajuns acolo.
Povestea Iuliei cu Adi a început ca o prietenie frumoasă și delicată, așa cum sunt și ei doi. “Ne-am cunoscut prin intermediul colegilor noștri, iar “prima vedere” a fost la filmul “Amor la Roma”, care a precedat un sejur de Rusalii la Poiana Mărului (județul Caraș Severin). Acolo ne-am descoperit unul pe celălalt, am povestit o mulțime de lucruri și ne-am plăcut reciproc din ce în ce mai mult… Totul a decurs “de la sine” și nici nu am simțit cum prietenia s-a transformat în dragoste și cum a continuat să crească pe zi ce trece (și continuă!).” Iulia mi-a zis că niciodată nu a crezut în mitul “mi-am găsit jumătatea” și era convinsă că nu există așa ceva. “Însă iată că e posibil să găsești o persoană pe care să nu mai contenești să o admiri și să o iubești cu toată ființa ta și alături de care să vrei să iți petreci tot restul vieții. Mă bucur și îl îmbrățișez în fiecare zi când vine acasă și încă simt “fluturii” din stomac :)) Când e sa fie “the one”, atunci toate se leagă (și ne leagă) și nu-mi e greu să îmi imaginez cum vom fi doi bătrânei tot îndrăgostiți, fericiți și ținându-ne de mână…” Este frumos să își vizualizeze bătrânețea Iulia dar Adi și-a dat seama că mai este ceva foarte important pentru realizarea acestui vis de bătrânețe – nunta! Așa că plin de curaj, a decis să o surprindă pe Iulia organizând un week-end romantico-medieval la Sighișoara. “S-a întâmplat” ca acesta să fie de ziua Iuliei ;) care mi-a povestit momentul cu emoții de parcă s-ar fi întâmplat chiar azi. Era o seară frumoasă de sfârșit de august. Stăteau cuminți pe banca de lângă Turnul cu Ceas din Sighișoara și doar inima lui Adi se întrecea cu bătăile ceasului de la miezul nopții. În primele momente de după miezul nopții, și-a ațintit privirea în ochii senini ai Iuliei și i-a spus că urarea lui este cu semnul întrebării: “Pot să îți urez La mulți ani, soția mea?”… “și am primit cel mai frumos, elegant și rafinat inel! A urmat apoi bucuria părinților și a tuturor celor dragi, care abia așteptau să ne fie alături în cea mai frumoasă zi din viața noastră: ziua nunții. Am ales ca destinație Sinaia, (dată fiind și “tradiția” de familie, unde s-au măritat și sora și verișoara mea, cu toate că suntem din București). Un loc frumos care să ne reunească pe toți, într-un weekend de neuitat pentru toți invitații, la Hotelul Mara, pe care îl admiram mereu și îmi imaginam ce priveliște încântătoare oferă.”
.
Și uite-așa cu toți cei dragi și fericiți alături am avut onoarea să particip la nunta eleganta și frumoasă a Iuliei cu Adi. Și m-au impresionat prin cât de bine și-au găsit jumătatea, doi oameni ce formează una.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și Simonei pentru asistență.
.
Cu drag
Silvia.

.
De data aceasta am avut bucuria să lucrăm, pe partea de video, din nou, cu dragul nostru Cristi (cum noi îl dezmierdăm cfr-istu’ ) și uite clipul nunții ! Cristi, abia așteptăm nunta ta din octombrie !!!

.

Bastrighina: Chisinau, MD

25 May 2012 - O zi

Bastrighina_cover

Probabil fiecare în viață, la un moment dat, decide că nu merită să ai prieteni pentru că… nu merită. Iar eu nu fac exceptie la decepții existențiale, deci a venit acel moment și în viață mea și am decis că toate prietenele sunt bune dacă se opresc exact la momentul de amica, și-atât. Nu voi dedica prea mult timp să vă spun cum ne-am cunoscut în liceu când într-a 10-a am ‘picat’ intr-o colectivitate competitiva si foarte geloasă, iar una dintre colegele mele de clasă a decis cu o alta că sunt “dusă cu pluta” :)))))) Concluzia a fost că ne-am împrietenit și așa am ajuns obligat-forțat să am o amică în clasă, iar această amiciție a trecut într-o prietenie ce ține de peste 10 ani.  Modestă și timidă (a fost)  în a-mi spune sutele de momente care o făceau să plângă și să se supere pe mine când mă aștepta să ne întâlnim pentru a mă ajuta la chimie, iar eu intârziam cu minim 30 minute ;))) știe ea de ce chicotesc. Au fost muuuulte momente de supărare, bucurie, mânie, furie,  lacrimi și împăcare, toate petrecute într-o bancă de liceu + facultate. Mereu împreună încât și decanul facultății ne confunda numele de familie și dacă o vedea doar pe una dintre noi, imediat întreba “unde-i cealaltă?”. Și nu mai spun că toți  începuseră să ne și boteze cu diverse personaje pereche…. =))))
Toate momentele le-aș păși cu răbdare, încă odată, de dragul Prietenei mele celei mai bune, Bastrîghina! Aaaa, să nu credeți că așa o cheamă, este Tatiana în pașaport, iar Bastrîghina este de alint, derivat de la numele de familie :P Plâng acum când scriu și îmi amintesc de cele mai scumpe momente din viață când am descoperit o atitudine puternică, un caracter constant, o dragoste altruistă și un om pe care îl trimit oriunde așa cum m-aș duce eu și știu că “va fi bine!”.
O iubesc pentru că îmi spune ce crede, pentru că ceea ce crede nu impune…
O iubesc pentru că renunță la ce-i al ei pentru cei pe care îi iubește, și nu renunță la cei pe care îi iubește chiar dacă aceștia ar renunța la ea…
O iubesc pentru că atunci când toată lumea întoarce spatele, ea rămâne cu fața spre Dumnezeu…
O iubesc pentru toate momentele care nu ar fi existat fără ea și dacă ar fi existat, nu ar mai fi avut acea valoare…
O iubesc pentru că îmi este prietenă, chiar și până acum. Știu că orice nu s-ar întâmpla, pot veni sincer la ea, la orice oră din zi sau noapte, și mi-ar fi alături, spunându-mi adevărul, sau tăcând atunci când e cazul, fără a cere explicații întrebându-mă de ce de jumătate de an nu i-am scris sau sunat!
O iubesc pentru că de când m-am apucat de fotografie (vreo 4 ani), a așteptat cu răbdare să vină ziua (în 2012) în care să îi fac și ei câteva…
O iubesc fără motiv – pentru că Dumnezeu mi-a dăruit-o ca prietenă.
Paul Arden zicea: ” Efortul de a ajunge să te împaci cu lucrurile pe care nu le intelegi le face cu atat mai valoroase pentru tine cânnd ajungi sa le pricepi.” Pentru mine prietenia noastră a fost o nebuloasă tare mult timp :)) iar acum este de maaaaare valoare…
Știu că nu i-a fost ușor (și oamenii care sunt în jurul meu știu asta :D) dar apreciez fiecare an de prietenie pe care uităm să îl celebrăm și care merită tot fastul unui adevărat eveniment !!!
.
Te iubesc,
Silvia.
P.S. Să știi Bastrîghina, știu când e ziua ta, e în 26 mai (mâine) dar eu voi fi la nuntă și vreau să fiu prima care îți spune LA MULȚI ANI !!!

Corina & Stefan: Iasi, RO

20 May 2012 - Nunta

cover-corina-stefan

Kayt Sukel, Helen Fisher și alți cercetători, filosofi, oameni de știință și medici au întors pe toate părțile dragostea. Am auzit că sentimentul de dragoste este echivalentul chimic al savurării unei ciocolate. Medicii presupun că este o reacție pur chimică ce declanșează diverse “fenomene” în lanț și să nu vă bag în prea multe rapoarte tehnice – concluzia expusă într-o revistă de la National Geografic pe care am citit-o pe un forum a fost: “În proporțiile cuvenite, dopamina generează energie intensă, euforie, atenție concentrată și motivația de a câștiga recompense. Iată de ce, atunci când te-ai îndrăgostit de curând, poți să nu dormi toată noaptea, să privești răsăritul soarelui, să participi la o cursă, să schiezi rapid pe o pantă care, în mod obișnuit, ar fi prea abruptă pentru priceperea ta. Dragostea te face îndrăzneț și isteț, te face să-ți asumi riscuri…” Așa că am așteptat cu mare interes povestea de dragoste din partea a doi medici, Corina și Ștefan. Fenomenal este că nimic chimico/analitico/tehnic nu găsești în povestea lor. Adevărul este că în ochii lor se pot vedea “beculețe” aprinse dar nu de ceva chimic, tehnic ci atmosfera în care gravitează este plină de romanism, finețe și vă las să le simțiți cuvintele…
“Când iubești, cuvintele au gust, parfum și noblețe. Nu vorbești nici prea tare, nici prea încet. Nu râzi absent și nici ironic. Nu pleci fără să revii și nu revii fără să surprinzi în mod plăcut. Sculptezi dorul în fiecare pas și pășești spre cel care te privește ori de câte ori îți deschide ușa cu un surâs.  Nicio constrângere nu îl înlănțuie pe celălalt. Nicio insistență nu-l sufocă. Nici un reproș nu îl obligă la schimbare. E o plecare unul spre celălalt din simplul motiv al unei iubiri care crește în sublima tandrețe”(George Uba) Așa au făcut și Ștefan și Corina primul pas. “La început nici nu știam ce este sentimentul acela care ne-a făcut să trăim aproape fără trezire ca într-un vis nemaipomenit de frumos… și am continuat armonizând romantismul cu realismul, iubind fiecare clipă cu noile ei dezvăluiri. Știam pur și simplu și descopeream cum fiecare gând era dintr-o dată același… ca fiecare cuvânt și gând ne apropia și mai mult unul de altul! Poate că unii nu au nevoie de cuvinte dar noi am vorbit, am zâmbit, am râs și, vorbim, râdem și zâmbim, mai mult decât toți îndrăgostiții la un loc! Așa ne-am trezit într-o zi vorbind despre bySergio și despre ce fac ei. O poveste frumoasa din fiecare poveste…” Uite așa am aflat cum doi medici își percep și interpretează reacțiile chimice ale dragostei lor.
Astfel Corina ne-a scris invitându-ne să facem parte din viața lor și din ziua lor mult așteptată.  Printre examene și lucrări pentru facultate, au reușit cu ajutorul părinților, să organizeze un eveniment frumos. A plouat din abundență imediat ce am intrat la restaurant, iar prietenii Corinei și a lui Ștefan au făcut multă veselie încât nimănui nici nu i-a trecut prin cap să iasă afară.
.
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

.
Și pentru că am avut bucuria și onoarea să lucrez cu Timotei, un băiat profi, pasionat, creativ si foarte de treabă, cu mare drag și încântare postez și clipul de la filmarea video a Corinei cu Ștefan. Îmi place stilul lui Timotei, abordarea, prelucrarea și totul ce este și face el pentru rezultatul care mă încântă de fiecare data !

.

Daria & Claudiu: Bucuresti, RO

19 May 2012 - Nunta

Daria-Claudiu-Cover

Fiecare avem pasiuni, hobby-uri și diverse activități ce ne fac viața frumoasă și ne ajută să ne desprindem de cotidian. Ne transpunem acolo unde ne bate inima în ritmul simțirilor ce ne alintă imaginația. “Find what makes your heart sing and create your own music.” (este citatul folosit de una din asistentele noastre la semnătură și oarecum acesta mă duce cu gândul la Daria cu Claudiu. Ambii pasionați de lucruri ce i-au adus împreună și-au scris propria melodie la care inimile dansează pe corzi de chitară… De ce nu alt instrument? Pentru că prin intermediul acestui instrument muzical s-au cunoscut. Muzica a fost începutul relației lor “Daria dorea să învețe să cânte la chitară, eu predam lecții de chitară, și astfel am devenit foarte buni prieteni.” Odată cu performațele profesionale au crescut și cele personale. Claudiu s-a îndrăgostit de Daria iar ”acum 2 ani, de revelion, ne-am luat de mână, și fără să folosim cuvinte, amândoi am înțeles tot. După 1 an jumate de prietenie am mers la Londra unde am cerut-o de soție. Nu a știut nimic și am surprins-o la maxim.” Nu știu cum și dacă Daria mai pune mâna pe chitară dar ce știu sigur este că a pus mâna pe maestrul chitării :))) pe Claudiu. Nu am întrebat dacă mai este preocupată de instrumentul hobby-ului său atât timp cât o altă pasiune, mult mai mare i-a cucerit inima. Nici măcar nu am auzit-o pe Daria cântând la chitară, însă i-am văzut ochii licărind și inima îi bătea de emoții că aș fi spus că a practicat tobe nu chitară :)). Ziua nunții a fost una peste așteptări cu mulți prieteni de-ai Dariei și ai lui Darius. O gașcă mare și veselă printre care am avut marea bucurie să revedem prieteni vechi și foști miri și să ne facem alții noi pe care abia așteptăm să îi revedem. După binecuvântarea lui Dumnezeu a urmat o petrecere cum mai rar vezi în România. Momentul emoționant/culminant a fost solo-ul la chitară a lui Claudiu pentru Daria, mult aplaudat de noi toți.
.
Mulțumim pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre fabuloase și lui Mihăiță pentru asistență. Și nu în ultimul rând pentru echipa de frumusețe Manifest care ne încântă de fiecare dată!
.
Cu drag,
Sergio.

.
Și din nou mare bucurie să revedem echipa Zenus Film cu Florian :)

.

Doina & Mihai: Slobozia, RO

10 May 2012 - Nunta

Doina-Mihai-bySergio_cover

O zi perfectă de Mai. Doina plină de emoții (la fel ca și Mihai) își amintea cu drag de cum a începutul totul, acum 15 ani. <Ani de liceu cu emoții…> (cam la toate :)) Spune Doina că erau “Doi colegi de clasă, cuminți și sârguincioși la liceu (la Slobozia). Mihai era premiant și olimpic la informatică. La sfârșitul clasei a XII-a eu am promis că o să organizez Reuniunea de 10 ani. Apoi am plecat la facultate și viața ne-a dus pe fiecare pe drumul său, până în 2010, cand a venit timpul Reuniunii.”  Și pentru că Doina este o persoană responsabilă care respectă cuvântul dat, bineînțeles că s-a implicat în organizare. “Ne-am reîntâlnit așadar la 10 ani de la terminarea liceului și apoi încet, încet, destinul ne-a adus unul în viața și brațele celuilalt. Mihai m-a cerut de soție în luna septembrie, la Veneția. Ocazia principală a excursiei în Italia a fost nunta unei alte foste colege de-ale mele, Adriana (cea care a prins buchetul Claudiei la nunta cu Orlando). Pe 17 septembrie 2011, la nunta Adrianei cu Antonio, care a avut loc pe malul lacului Garda, a venit randul meu sa prind buchetul miresei. A doua zi, la Veneția, într-o gondolă frumoasă Mihai a scos inelul cu emoții și m-a întrebat: “Vrei să te însori cu mine?”. Cu emoții și eu am răspuns “DA! vreau sa ma “însor” cu tine” :))).
Chiar mă întrebam ce fac frumoasele care prind buchetele de pe la nunți. Și uite și răspunsul !!! Se “însoară” cu băieții care știu ce vor. Și Doina este cea ce a prins buchetul și l-a prins și pe alesul inimii, regăsind colegul de clasă care s-a transformat în prințul pe cal alb. Ca să fiu mai specific, Prințul cu un cabriolete roșu de epocă cu care trebuia să mergem la sesiunea foto. Doina, frumoasă și fericită până în adâncul inimii, îl aștepta pe Mihai, un gentleman responsabil care s-a îndrăgostit de zâmbetul ei sincer. De buclele bogate ce îi încadrează gropițele din obrajii vioi și de ochii ce licăresc iubire. Am apreciat gestul Doinei și gustul ei pentru coafura de nuntă. Mereu se întâmplă să întâlnești câte o viitoare mireasă splendidă iar în ziua nunții ascund toată bogăția veșmântului capilar într-un coc strict care în cazuri de excepție avantajează mireasa. Doina însă (și pentru că lui Mihai îi place mult părul ei mătăsos desfăcut) a decis să își aranjeze coafura într-un mod superb prin simplitate și i s-a potrivit perfect alegerea. Așa, în priviri de dragoste ne-am îndreptat spre sesiunea foto. Aici a venit surpriza – mașina nu a mai vrut să pornească! Ne-am învârtit toți în jurul ei, poate-poate, dar fără reușită. Și uite momentul solemn de intervenție a Nașului. Încă de dimineață a binedispus tot alaiul nunții, împărtășind drag și voie bună. Când ne-am blocat însă la scara blocului din cauza “extenuării” mașinii sosite tocmai din Brașov, nașul ne-a surprins cu abilitățile sale tehnice care după vre-o 10 minute de studiere a fierăriei antice de sub capotă, a dat sacoul jos și a pornit zgomotoasa piesă de muzeu!  Și astfel am putut nu doar face turul Sloboziei, ci am ajuns până la faimosul Turn Eiffel (cel din Slobozia ;)). Ajunși la timpul foto, am descoperit că unul din cavalerii de onoare, fratele Doinei, nu avea partenera la foto iar aici a intervenit inedita șoferiță a mașinii de epocă, care amintea mie mult de filmele cu polițiste ;)) și de compania căreia s-a bucurat mult fratele miresei ;). A urmat binecuvântarea lui Dumnezeu. Moment solemn pentru invitați, haios și unic pentru Doina și Mihai care fiecare dată când preotul întorcea fața spre altar, Doina cu Mihai furau câte un sărut super rapid :)) Iar la ieșirea din biserică mi-a plăcut gestul de înălțare de baloane albe în loc de porumbei. Iubesc lucrurile unice, inedite la fiecare nuntă și m-am putut bucura că Doina și Mihai au presărat nunta lor cu mici detalii pentru a o face a lor. A urmat petrecerea de la restaurant cu mult dans, unde Doina cu Mihai au impresionat cu profesionalismul dansului (fac cursuri de dans, deci au avut ce arăta).  Iar pentru cei dragi care nu au avut cum fi prezenți fizic la nuntă, sora Doinei, s-a făcut transmisie live de la nuntă. Iar furatul Doinei, din nou s-a lăsat cu obiceiuri nemaiauzite. Un joc de masă jucat cu hoții și răscumpărarea cu diverse lucruri ambalate cu hârtie și pe care cu carioca au scris ceea au cerut hoții ;)) inteligent, că la ora aia nu aveai cum face rost de minunile cerute. Chiar mai mult ca atât, și șampania ceruta tot a fost o surpriză – una pentru copii cu aromă de căpșuni :)) A fost o nuntă veselă și mă bucur că am putut fi alături de ei.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Workshop: 13-14 mai

28 April 2012 - Workshop

workshop-bysergio

Această fotografie (pe lângă asocierea cu vânătoarea leilor) amintește de ceva ce de 2 ani aduce în viața noastră oameni extrordinari, fotografi amatori și profesioniști dar toți pasionați, ce ne scriu că vor să își facă timp pentru o vorbă, mai lungă, despre fotografie :) Daaa !!! E vorba de workshop :D
Îmi amintesc cum acum 5 ani, când am cumpărat primul meu aparat DSLR, încercam să mă împrietenesc cu fotografi în jurul meu să îi mai întreb lucruri ce erau un mister pentru mine și chiar să merg pe gratis ca asistent lângă ei la vreo ședință foto sau chiar să plătesc să mă ia ca al doilea fotograf la nuntă. Dar am văzut că mediul fotografilor, pe atunci, era o lume închisă și privilegiată, unde nimeni nu dorea să ia un ucenic sau să ajute să crească pe altul, de teamă ca nu cumva să îi ia din clienți sau să descopere altora secretele fotografiei ca nu cumva să îi fure din glorie ;)) Atunci i-am promis Silviei că atunci când “mă fac mare”, când voi deveni fotograf, voi avea o atitudine complet diferită. Voi încerca să învăț și pe alții ce știu iar pe cei mai talentați chiar să îi iau ca asistenți cu mine la nuntă. De atunci am crescut puțin mai mari, ne-am făcut mulți prieteni, am învățat și crescut ucenici, am încurajat fotografi și am recomandat la sute de clienți mulți fotografi din țară pe care îi apreciez.
.
Ne place să vorbim despre ceea ce ne motivează pe noi și care sunt detaliile cheie în business-ul nostru. Vrem să dăm o mână de ajutor celor care au început sau vor să înceapă această cale de fotograf. Suntem de părerea că împărtășind ceea ce știi – crești, și aduci o contribuție socială în primul rând ca om, apoi ca fotograf. În momentul în care am început să primim mailuri cu întrebări despre fotografie, ne-a venit ideea să dedicăm o zi întreagă unui grup restrâns de oameni/fotografi, ca să răspundem, învățăm, instruim și să arătăm în practică răspunsurile la întrebările lor.  Doar câteva întrebări le-am scris mai jos și vom petrece timp asigurându-ne că fiecare participant va ști exact ce trebuie să facă pentru ca să obțină ceea ce dorește.
.
- ”Ce trebuie să fac sa obțin poze luminoase și clare ca la voi?”
- ”Cum mă fac cunoscut? Ce să fac pentru ca să să mă caute clienții?”- Client pentru o zi – prieteni pentru totdeauna!
- ”Cum relaționez cu clienții, de la primul contact până la livrarea produsului finit?” – Diferența între un client mulțumit și unul încântat.
- “Care este echipamentul cel mai bun (și nu prea scump)?”
- ”Cum faceți ca toți mirii la voi sunt mereu fericiți cu zâmbet până la urechi? La mine mirii sunt stresați rău de tot în ziua nunții :( ” - Vom fotografia un cuplu real (nu fotomodele care zâmbesc și în somn fără vre-un motiv anume :)) ca să înțelegeți cum se scot zâmbete extraordinare de la oameni simpli.
- ”Ce obiective folosiți, cum setați aparatele, ce accesorii folosiți (lumini, blitz-uri, blende)?”
- Să nu uităm pentru ce ne-am adunat – Mâncare :)) – vom avea pauză de masă. Apropo, în acest timp vom discuta despre cum ne alimentăm corect și bine într-o zi de nuntă (plină de grabă și stres), pentru ca să fim eficienți și plini de putere până la sfârșit.
- ”Cum setați aparatul în interior și exterior” – După masă vom avea o parte din sesiunea foto în interior și o alta exterior.
- ”Cum pot descoperi latura frumoasă a omului și profita de ea în fotografie” - Foto-jurnalism sau regie.
- ”Care sunt regulile de aur de care mă țin?” - Unghiuri, lumini, proporții, echilibru, culoare și alte minuni ce îmi definesc stilul.
- ”Cum editați fotografiile? Cum setați White Balance-ul?”  - Vom petrece suficient timp editând fotografiile realizate la workshop.
- ”Cum fac totul corect și să nu scap nici un moment important din nuntă?”
- ”Care este metoda cea mai simplă și ușoară de a funcționa legal ca fotograf.” Taxe, impozite, licențe de soft, și alte lucruri ce ne ocupă timpul când nu fotografiem ;)
- ”Cum faceți albumelele, design? Unde tipăriți?” – Vom aduce exemple de albume și DVD-uri bySergio.
- Workflow, “de la pozare la postare”, un fel de critică (constructivă) a celor fotografiate mai înainte.
- Orice altceva îți trece prin cap ;)) Prin aceasta vrem să spunem că nu va fi o prelegere despre fotografie, ci un timp în care puteți interveni cu întrebări și orice ne ajută/vă ajută să deveniți oameni mai buni = fotografi mai buni. Facem și pauze de cafea și orice vă face să va simțiți mai bine, mai energici, mai eficienți!
- NOTĂ – Workshopul nu se termină până când absolut toți participanții nu vor afla tot ce îi interesează (legat de fotografie ;))
- Ba mai mult, vom povesti și despre lucruri pe care nu le-am găsit printre întrebări dar care sunt vitale pentru a construi o relație cu clienții, un business de succes și un echilibru între lucru și familie, pentru că scopul nostru principal este să arătăm oamenilor că un om mai bun este = un fotograf mai bun.
.
DESFĂȘURĂTORUL zilei de workshop:
.
08:00 – Întâlnirea participanților, cunoștință…
- Răspunsuri la întrebări – partea teoretică.
- Marketing ! Pentru aceasta avem un invitat special, tocmai din Cluj. Un drag prieten fotograf – Narcis de la www.imagia.ro
- Masa
- Aplicația practică a secretelor aflate la partea teoretică. Ședință foto interior și exterior.
- Critica și editarea celor fotografiate.
- Numirea celui mai bun “workshopist” :)) PREMIUL  = participarea ca asistent la o nuntă cu bySergio :D
.
De adus: ( * Obligatoriu)
* THE BEST OF YOU – atitudinea corespunzătoare (din punctul vostru de vedere) cu care mergeți la o nuntă și ținuta potrivită unui asemenea eveniment! :D
Aparate foto, lentilele, echipamentul foto cu care să lucrați și despre care vreți să aflați mai multe. Laptop.
.
Cine vrea să vină la workshop pentru o zi din Aprilie (Arad) sau Mai (București) poate să afle prețul workshop-ului și să confirme prezența în formularul de înscriere de <<aici>>
.
Cu drag,
Sergio & Silvia
.
P.S. Slideshow-ul este de la workshop-ul din 2011 (fotografiile sunt și de-ale participanților, și de-ale noastre ;)

Corina & Cristian: Bucuresti, RO

18 February 2012 - Nunta

cristi-corina-cover

Iarna. Totul în jur sclipește reflectând … frig ;) În regia clasica nunta se asociază cu ceva cald, dar atunci când mirii, împreună cu toți invitații știu pentru ce se adună, nu mai este nevoie de palmieri și umbreluțe ca să distingă atmosfera. Să nu fiu interpretat greșit, iubesc plaja și tot ce e legat de soarele arzător, totuși simt ceva mai puternic ce mă atrage spre oamenii fericiți care știu să facă vară în toiul frigului pentru că nu se uită după ce se prognozează la știri. Ei decid “să se ia” în pofida a toate câte vin împotrivă. Și chiar dacă e greu să găsești romantism într-o atmosferă rece, există un anumit tip de îndrăgostiți pentru care circumstanțele nu au de vorbit când este vorba de sentimentele lor profunde, pline de dragoste ce depășesc condițiile, probleme și se concentrează pe tot ce e important, pe o relație. Așa a ajuns Corina să se decidă pentru o nuntă în luna februarie. Frigul de afară (ce ar fi speriat o altă mireasă “ne-decisă”), a fost o nimica toată pe lângă bucuria de a-și uni viața cu Cristi, cel care i-a transmis încrederea că este aleasa inimii și fără ea nimic din ce își dorește nu ar avea sens. Nu știu ce m-a impresionat mai mult – frumusețea Corinei, originalitatea în detaliile nunții, sau atitudinea prietenoasă și caldă a lui Cristi… e clar, sunt făcuți unul pentru altul și eu sunt doar extrem de onorat să fiu invitatul și fotograful nunții! Așa cum fac de obicei și îmi place, am întrebat despre pasiunile lor, despre dragostea lor și visuri… Cristi, un băiat hotărât, care știe ce vrea, cu un simț al umorului foarte apreciat de Corina, vrăjește anturajul dar cel mai important este că a vrăjit-o pe Corina :)) Corina, o femeie delicată, feminină, suavă dar și puternică, trăiește viața la potențial maxim și acest potențial este dedicat 100% familiei pe care a ales să o întemeieze împreună cu Cristian și familie în care este atât de așteptată și micuța Maria-Alexandra. Au o relație, o familie deosebită, cu hobby-uri și sporturi preferate. Cristian iubește să… alerge… la serviciu… pe pistă, uneori și pe stradă după Corina :) Îi place să schieze și (pentru că ei doi le fac pe toate împreună) a învățat și Corina. La început Corina schia mai mult pe burtă dar s-a simțit provocată de pruncii de 3 anișori parcă pluteau pe pârtie. Mai dificil a fost când Cristian, absorbit de plăcerea schiatului, uita să o mai caute și pe Corina pe sub mormanele de zăpada sau printre copacii din apropierea pârtiei :))) Probabil de acolo le-a rămas pasiunea pentru sezonul rece ți așa s-au decis la o nunta caldă în plin frig. Și acum urmează loc pentru povestea în cuvintele lor.
De la Corina și Cristian: “Toți visăm ca momentul întâlnirii sufletului pereche să fie deosebit dar, poate, mulți trec peste acest moment. Înclin să cred că există un timp potrivit pentru asta, când sufletul nostru este pregătit pentru a lăsa dragostea să intre. Povestea noastră își are începuturile undeva în luna februarie 2007, în locul unde Cristian lucra ca inginer, șef de service, iar eu… eram doar un client venit pentru revizia mașinii. Vizita mea în service a fost una scurtă. M-am grăbit să plec pentru că, îmi amintesc, am avut niște contradicții tehnice. A mai trecut un an și ne-am revăzut, iar adevărata poveste abia atunci începea. Nu a fost chip să scap de insistențele domnului inginer și – recunosc – îmi cam plăcea situația asta fără ieșire…  Am citit în perioada începuturilor noastre câteva reflecții de suflet cu care am rezonat profund: “Sufletul pereche e o oglindă, e ăla care-ţi arată toate chestiile care te trag înapoi, ăla care îţi atrage atenţia asupra ta ca tu să-ţi poţi salva viaţa. Probabil că un suflet pereche adevărat este cea mai importantă persoană pe care îţi e dat să o întâlneşti în viaţă, pentru că îţi dărâmă toate prejudecăţile şi te obligă să te trezeşti. Scopul sufletului pereche este să te scoată din amorţeală, să-ţi ciufulească puţin orgoliul, să-ţi arate care îţi sunt limitările şi viciile, să-ţi deschidă inima, să lase lumina să te pătrundă, să te cunoşti cu adevărat. “ (Elizabeth Gilbert ).
Vă mulțumesc pentru alegerea voastră de a vă fi alături și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Dana Coroiescu: TX, SUA

3 December 2011 - O zi

dana-cover

Știi sentimentul ăla înaripat când privești pe cineva (de jos în sus) afirmând “Când o să mă fac mare, vreau să fiu ca el/ea”. Greu e să uiți impactul produs de unul dintre eroii copilariei. Viața crește și eroii se schimbă iar noi mergem înainte căutând să creștem în domeniile la care visăm. Odată cu trecerea tipului tindem să nu mai credem în eroi, însa eu rămân cu același suflet de copil care caută eroii din viața de zi cu zi. Unul din eroii mei este și va rămâne mama (într-o zi o să fac o postare despre mama), căreia îi datorez (pe lângă multe altele) optimismul înrăit ;))) Dar acum vreau să spun câteva cuvinte despre un alt erou al meu. Nu voi uita vreodată momentul când am văzut-o pentru prima oara pe Dana, eram o copilă. Cu entuziasm inima mi-a exclamat “Când o să cresc, vreau să fiu ca Dana!” Vreau să devin o femeie la fel de puternică. Vreau să eman acea încredere în Dumnezeu! Vreau, ca și Dana, să mă implic într-un proiect umanitar și să fac diferența în viața cuiva. Să ajut sărmanii și să îmi dedic timpul, energia, banii și alte resurse pentru alții. Această femeie lasă America, Texasul, Houstonul (de unde pleacă navele spațiale americane) și merge în Moldova (de 4 ori pe an) cu o echipă de medici pentru a fi alături de mulți orfani, sărmani, bătrâni oferindu-le dragoste, asistență medicală și o îmbrățișare. Pe lângă aceasa își face timp ca să și înregistreze emisiuni radio și una dintre cele care m-au marcat este “Puterea rugăciunii unei soții”. Un “best-seller” în SUA, o carte care mi-a schimbat modul de a percepe relația mea cu Dumnezeu vis-a-vis de familie și responsabilitatea mea față de El pentru familia pe care mi-a daruit-o. Să nu mai spun că as vrea să și arăt la fel de bine peste ani. Am descoperit că în spatele acelei femei de invidiat se ascund multe lupte câștigate. Am avut ocazia și bucuria să fac parte din agenda Danei pentru un timp și ceea ce am descoperit m-a copleșit. Așa cum mă copleșește fiecare întâlnire cu ea. Această femeie exemplu în fiecare dimineață se trezește la ora 5 pentru a începe astfel ziua cu Dumnezeu. Dupa ce își pregătește inima, sufletul, Dana merge la sală pentru a-și antrena corpul. Nu am vazut-o (de câți ani o cunosc) niciodată altfel decât foarte bine aranjată. Pâna și la sport arată excelent ;) Știu că a trecut prin foarte multe! A emigrat cu soțul în SUA în timpul comunismului cu doi copii mici și 20 dolari în buzunar fără a cunoaște limba. Prin muncă grea au pornit de la zero un busines de familie ajungând să conducă cu succes o firmă căutată pentru caliatea lucrărilor, cu zeci de angajați și zeci de premii. Astea toate (așa cum spun și ei) doar cu ajutorul lui Dumnezeu.
.
De la acele zile, când nu știa ce va pune a doua zi pe masa copiilor, a ajuns femeia de succes de astăzi cu realizări astronomice (din punctul meu de vedere). Dar cu toate acestea într-un interviu dat la radio, când a fost întrebată: “Care este cea mai mare realizare din viața ta?” făra să stea pe gânduri a spus ceeea ce nu voi uita vreodata: “Cea mai mare realizare a vieții mele este relația mea cu Dumnezeu…”
.
Daaaaa…., vreau să fiu ca Dana și așa cum a facut diferența în viața mea la momente de răscruce, să fac și eu în viața celor din jurul meu!
.
Cu dragoste și multă apreciere,
Silvia.

Sabrina & Lance: Houston, TX - SUA

19 November 2011 - Nunta

Sabrina-Lance-Cover-bySergio

Pentru că aproape toate rudele si prietenii Sabrinei & Lance vorbesc doar engleză (iar ceilalți înțeleg și româna și engleza de-deopotrivă) povestea lor de dragoste va rămâne (pe blogul lor de nuntă) în limba lor, engleză. DAR ceea ce vom povesti noi este experiența extraordinară de care ne-am bucurat și pe care am vrea să o împărtășim și cu voi din punct de vedere a unor români ce au participat la o nunta Americană. Fiecare cultură își are obiceiurile sale în tradițiile nunții. Știam că la această nuntă nu vom vedea în camera miresei lăutari ce vor cerși bani de la mire și naș după fiecare melodie intonată. Și eram siguri nu va fi nici o intenție de horă în fața scării. Banuiam noi, că conceptul American despre nuntă va fi unul diferit de cel românesc, liber de tradiții demodate și obiceiuri inutile ce transformă sărbătoarea nunții într-un “maraton obositor” și “stress-test de rezistență”. La urma urmei, indeferent de cultură, atât noi, cât și ei, avem acelasi scop - de a sărbători nunta și a ne bucura de prieteni si rude, iar ei la randul lor sa se simta cat mai bine la sarbatoarea dragostei mirelor. În primul rând la o nuntă americană este MULTĂ veselie, nu este nevoie să animi publicul, pentru că toți, încă de dimineață, știu pentru ce au venit – să petreacă, să se bucure din răsputeri pentru miri. Fetele împreună cu Sabrina de dimineață au venit la locația de gătire a miresei, unde s-au distrat în timpul ce își făceau singure machiajul, coafurile și se îmbrăcau în rochiile cusute la comandă pentru nuntă.  Sabrina le-a mulțumit pentru participarea lor cu cadouri de la VS’s  cu inițialele fiecărei domnișoare de onoare în parte. La băieții lui Lance în schimb lucrurile au fost mai practice – câte o bere și un hamburger, cu meciul în față (ceva finală de fotbal american cu nu-știu-ce-echipă) …adică multă distractie fără nici un stres. Chiar înainte de îmbrăcatul celor doi, Sabrina i-a trimis un cadou lui Lance, un parfum și un card cu un mesaj de dragoste. La care și el ia răspuns cu un parfum surpiză :) Uite așa, nici nu se ajunsese bine la petrecere iar cei doi deja au început să primească cadouri ce erau pregătite cu săptămâni înainte de nuntă. Nici părinții miresei nu s-au lăsat mult așteptați și au intrat în camera Sabrinei, fiecare cu un cadou de nuntă, bijuterii ce mireasa niciodată nu va uita de la cine sunt… În această atmosferă de euforie și fericire a fost prima întâlnire a Sabrinei cu Lance, după care au petrecut o ora împreună cu cavaleri și domnișoare de onoare. Nu s-a putut ca la acea sesiune foto să nu participe și cățelul Sabrinei, îmbrăcat corespunzător unui eveniment elegant – cu papion. :)) De la momente funny am mers spre cele spirituale de la biserică, pentru cununia religioasa. Ne-a plăcut mult faptul că există un spațiu pentru momente de  rugăciune și pregătirea inimii pentru clipele sfinte ce urmează. Mai greu le-a fost cavalerilor să stea cuminți, să reziste tentației în timpul cununiei religioase ca să nu verifice scorul meciului de pe mobile ;)) Doar fratele Sabrinei, înainte de începerea cununiei a reușit să se mai bucure de un gol marcat de echipa sa preferată :)) Dacă au și americanii vreo tradiție aceasta e ca nimeni altul decât tatăl miresei să o aducă la altar unde deja o așteaptă mirele. Până la urmă nu știu dacă altcineva este demn mai mult de această  onoare. După un scurt mesaj, binecuvântarea promisiunii celor doi de a păstra iubirea și a fi împreună unul lângă celălalt până moartea îi va despărți, a urmat ieșirea pompoasă cu un sărut spontan pe culoar. Mai au americanii o tradiție la care țin foarte mult, ce întotdeauna este inclusă și în program și căreia îi dedică timp. Este vorba despre fotografiile formale, de grup, cu familiile celor doi. Ce frumos e că acest lucru se întâmplă imediat după biserică, când toate rudele sunt împreună și arată mult mai bine decât vor arăta la miezul nopții după ore lungi de dans :) Doar în Tîrgu Mureș am mai văzut această tradiție frumoasă.
După momentele frumoase, a urmat petrecerea! Și când spun petrecere, o spun la modul care a fost acolo… Nu știu cu ce să încep, probabil cu ceva ce va aduce încă un contrast pentru cultura românească. Masa în stil bufet, un lucru extrem de admirat pe care sperăm să îl preia și cultura Românească. Fiecare își ia ce vrea, când vrea, și cât vrea fără a risipi din bucatele pe care nu le vrea și nici să nu rămână flămând pentru că ar mai fi vrut ceva ;) Are rost să vă spun că iese mai ieftin?  Alt lucru ce am înțeles despre cultura americană din “bufet suedez” că ei nu țin morțiș să stea pe scaun și să fie serviți de cineva, ci fără nici o problemă se pot auto-servi. Am  mai văzut un obicei întâlnit și în europa, extrem de util și plăcut! Toți invitații, pot admira frumusețea de tort (al miresei) încă de la începutul petrecerii. Iar după câteva ore acest tort dulce este tăiat de miri și servit tuturor cu posibilitatea de a pleca cu el la pachet ca să îl savureze a doua zi dimineață la o cafea. Uite așa invitații nu sunt obligați să aștepte miezul nopții (sau dimineața în unele cazuri)  ca să vadă sau să guste desertul.
Acum aș vrea să scriu câteva rânduri despre petrecere. Ringul de dans a fost deschis de către Sabrina cu Lance, după care a urmat  dansul miresei cu tata și restul invitaților. Să nu mai povestesc mult de obiceiul de PhotoBooth. Un loc amenajat în stil aviatic (pentru că și din povestea lor ați înțeles că Lance este pilot de bombardier atomic B52 (vă provoc să “googăl-iți” ca să vă speriați de dimensiunile acestuia :D)  Totul însă a avut un farmec deosebit cu formația pentru care nu am suficiente cuvinte de apreciere, mai ales că toți din trupă, domni peste 50 ani, fiecare cu job-ul său bine plătit (contabil, analist…. și alte domenii ce nu au nimic de a face cu muzica/arta) au facut petrecerea să explodeze! Ultimul obicei de care m-am îndrăgostit de acum zece ani, obiceiul pe care l-am preluat și pentru nunta noastră (Sergio & Silvia) și anume: Mirii pleacă primii de la restaurant… Cum se poate? Păi nu stau mirii până la ultimul invitat a petrecerii. Nu se creează un rând de 200 invitați obosiți ce vor să plece acasă dar înainte vor să dea plicul mirilor și să facă o poză cu ei?  Nu rămân mirii până dimineața să numere banii, să plătească sala? Nu stau rupți de oboseală, visând la “Doamne, de s-ar termina odată…” !?! Nu trebuie apoi după 2 ore de somn să se trezească cu dureri de cap și cearcăne sub ochi ca să participe la ciorba de potroace???   NU!! vă spun eu, se poate și altfel :) Cadourile au fost trimise acasă, prin postă cu o săptămână inainte de nuntă (sau direct comandate l un magazin unde și-au făcut lista mirii cu ce le trebuie) iar plicurile sunt date la începutul petrecerii sau trasferate direct in contul lor :) Fotografiile au fost făcute la biserică sau în timpul petrecerii la “Photoboth”. Iar înainte de miezul nopții, toți invitații au ieșit afară, au creat un culoar și în mijlocul baloanelor de săpun, Sabrina & Lance și-au croit drum spre limuzina ce aștepta să îi ducă spre hotel unde plini de emoții pozitive și energie ;) să se poată bucura din plin de prima lor noapte de miere. Iar invitații puteau să mai rămână cât își doreau (Exact asa am făcut noi la nunta noastra, acum 8 ani, iar primele cuvinte a Silviei dupa ce am ajuns la hotel a fost: “Mai vreau odată să trăiesc nunta mea, dar să fie exact așa!”
Împreună toată nunta a fost una de nota 10 și am spus să profităm pentru a aduce un exemplu de cultură diferită în România și pentru a aprecia nunta Sabrinei cu Lance! Am putut revedea și prieteni, viitori si foști miri foarte dragi! Așa că fiecare nuntă în cercurile de prieteni nu doar că ne face să ne simțim extrem de onorați de invitație ca fotografi, ci ne oferă și un timp frumos de a petrece cu prietenii…

.
Cu drag
Sergio & Silvia

Out Of Office: Silvia & Sergio

7 November 2011 - Personal

united-states

De 11 luni urmărim cu atâta admirație nunțile atâtor miri! Ascultăm zeci de povești palpitante. Petrecem sute de ore fotografiind și mii de ore prelucrând. Auzim de nenumărate ori cum își planifică fiecare familie unde o fi mierea mai dulce și încotro să își ia zborul – în ce țară caldă sa meargă în luna de miere ;)) Provocați de atâta lume am decis să ne luăm și noi zborul spre Statele Unite!!! Din 8 noiembrie 2011 până în 08 ianuarie 2012 vom fi accesibili doar pe mail. Și probabil vom răspunde puțin mai greu (știți cum e în luna de miere ;)) …
.
Lăsând glumele, avem ocazia și încântarea să fotografiem o nuntă în Texas, așa că vom fi plecați pentru două luni. Nunta bineînțeles că nu ține două luni. Dar dacă tot străbatem jumătate de continent și ajungem într-o țară atât de minunată, vom combina plăcutul cu utilul – munca și odihna ;) Vrem să vizităm mai multe locuri și dacă cineva este în raza de acoperire a SUA și își dorește o sesiune foto sau măcar să ne vedem la un suc, scrieți-ne un mail și cu mare drag ne putem întâlni :)
.
Cu drag (și încântare)
Silvia & Sergio
.
P.S. Pe hartă sunt orașele în care ne-am planificat să ajungem :)

Ioana & Marian: Brasov, RO

29 October 2011 - Nunta

marian-ioana-cover

Își amintește careva de scoală? Mai bine zis de acele compuneri, desene și alte activități școlare legate de Toamnă. Încă pe atunci mi se părea că se exagerează nițel pe acest subiect pentru că totul era la superlativ și culmea doar în atribuția toamnei se pare că intra bogăția. Auriul se asocia doar toamnei (iar eu visam ochii-n soare la o acuarelă de culoarea aurului). Numai toamna părea că profită din restul anotimpurilor ce pregăteau totul pentru ca aceasta să-și aducă rodul. Iar D-na de desen încerca să îmi spună că nu e nimic mai frumos decât un tablou de toamnă târzie. Eu dădeam din cap tăcut numărând minutele până la sfârșitul orelor să o zbughesc afară pentru a înota prin frunzele colorate :)) Am mai crescut puțin și am început să observ frumusețea acestui anotimp măreț iar de când m-am apucat de coada unui aparat foto am visat la o nuntă în plină toamnă cu o mireasă ce ar ține armonia belșugului de culori. Și uite a sosit ziua mult așteptată în care Dumnezeu a împlinit nu doar visul lui Marian și Ioana prin nunta superbă, ci și al meu, întâlnindu-i. Defapt mi-au întrecut toate așteptările și bogata toamnă, și locațiile alese la sesiunea foto și mai ales ei doi care au jubilat în dragoste și împlinire. Când i-am văzut prima oară, am zis ca Ioana are vre-o 16 ani și întrebarea logică a fost “părinții știu, și-au dat acordul?” :)))) Și cu Marian alături (căruia nu-i dai mai mult de 18 ani) doi copii de la care nu te aștepți să vezi sentimente mature cum ar fi  dedicare, răbdare și multe altele necesare pe calea întemeierii familiei.  S-au cunoscut în 2007 la o nuntă (al nașilor) în Baia Mare, unde Ioana a fost domnișoară de onoare și Marian, cavaler. Și totul a început într-un vals…  O plăcere de nespus a fost toată ziua.Un început frumos, doar că pe-atunci Ioana studia vioara la conservatorul din Stuttgart și Marian se mutase la Galați unde preda niște cursuri, și apoi la St. Petersburg. “Și era extraordinar. Simțeam că eram dintotdeauna împreună, vorbeam nopți întregi și ne simțeam făcuți unul pentru celălalt. Proba noastră a fost răbdarea și distanța. Și după un an jumătate am reușit să ne unim drumurile și să ne mutăm împreună, întâi în Rusia pentru 3 luni și apoi în România, de unde eu eram plecată de 5 ani, și m-am bucurat să revin acasă. Fiecare zi de atunci e un cadou minunat, o bucurie… Cererea în căsătorie a fost foarte romantică, am fost să vizităm Sibiul și am stat într-o cameră cu un pian vechi, unde el a aranjat lumânări, petale de trandafiri, șampanie…” și bineînțeles că i-am spus DA”  DAAA spun și eu amintindu-mi de ziua nunții. Încă de dimineață am descoperit echipa de lucru Florian Mirea (ce cu 2 săptămâni mai devreme purta costum de mire) cu echipa Zen, Raul Stefănescu (un prieten fotograf din Sibiu ce împreună cu Adela, logodnica sa, au acceptat să petreacă alături de Ioana și Marian). Ziceai că eram la piață, câtă vâlvă și râsete erau în jur :)) Ioana nu mai știa la cine să râdă și în care obiectiv să privească. Efectiv numai gurile noastre răsunau la coafor, nu mai rămânea loc de nimeni.  Un singur lucru ne-a lăsat fără cuvinte, frumusețea Ioanei, mai ales când și-a pus rochia de mireasă totul în jur a căpătat o nuanță de basm. Mi-am amintit de toată corespondența mea cu Ioana, cum am decis să vin la nunta lor și am realizat că dacă nu aș fi avut onoarea sa fiu fotograful nunții lor, mi-ar fi părut rău până aproape de invidie :)) Dar așa pot să mă bucur că am avut o zi intensă plină de lumină. Căldură sufletească și muuultă veselie. Nașul (cântăreț de acordeon, pian clasic și muzică jazz) a săltat de se zguduiau pereții intonând ritmurile de muzică populară. Nu s-a abținut să stea pe scenă, iar invitații și-au petrecut seara îmbrățișând mirii și dansând cât i-au ținut picioarele. Ce să mai spun? Nu îmi pot imagina o încheiere mai frumoasă a sezonului și abia aștept să reînceapă nunțile!
.
Mulțumesc Ioanei și lui Marian pentru bucuria lor, zâmbetele, grija și prietenia lor. Mulțumesc lui Raul și Adelei pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

.
Și pentru că am povestit, hai să și vedeți video-ul semnat Zenus Film -

Oana & Alex: Iasi, RO

23 October 2011 - Nunta

oana-alex-cover

Ați auzit vreodată vorba “Departe ca cerul și pământul…!” ? Mă refer la expresia aia ce vrea să aducă un contrast izbitor între două lucruri, sentimente sau între doi oameni. M-am gândit și eu la sensul uzual al acestei expresii și m-am surprins să descopăr că, de fapt, aceste două limite vizuale sunt de neconceput una fără cealaltă. Vă puteți imagina cum am trăi (fie și într-al nouălea cer) fără pământ? Cu excepția îngerilor, este imposibilă existența într-un asemenea context :)) Ei acum să schimbăm decorul: cum ar fi să îți faci veacul doar cu pământ în față? Doar o cârtiță probabil se simte confortabil :)) în rest, (fie și o mină de aur) nimic nu ar putea acoperi dorul de cer. Noi însă suntem oameni, creaturile extraordinare ale lui Dumnezeu și simțim nevoia acestor două extreme create de El (cer și pământ) pentru echilibru. Și oricât de mare ar fi diferența dintre cer și pământ, orizontul este comun și nu ar fi posibil fără ele. Vreau să vă spun astăzi despre două contraste, cer și pământ, care și-au găsit orizontul, dragostea ce le-a deschis ochii și le-a arătat cât de mult au nevoie unul de celălalt și că nu pot unul fără altul. Amândoi spun că la început (într-o zi de toamnă aurie a lui 2002) nu credeau că lumile lor atât de diferite se vor putea intersecta vreodată. Alex (student la Automatică și Calculatoare) - o fire pragmatică, realistă, viața căruia se definește prin ‘a face’ și Oana (studentă la Litere) – o visătoare unde viața era definită de ‘a simți’. O iubitoare de plimbări prin Copou și răsfoit de cărți prin anticariate: “primeam de la mama tot ce aveam nevoie visând la cum vreau să fie viața mea, fără să fac ceva concret în acest sens.”  Alex: “Oana mi-a atras atenția prind zâmbetul ei larg ce îl purta mereu pe chip. Mereu veselă cu ochi de copil senin”. Oana: “Iar mie mi-a plăcut atenția primită de la Alex (și buzele lui roșii :)). Din momentul în care am început să petrecem timp împreună, să stăm de vorbă, ne-am “lipit” repede. Cu fiecare zi petrecută împreună mi se părea atât de familiar și de firesc să fiu cu el.” Curând și-au găsit orizontul Încetul cu încetul anii petrecuți împreună au reușit să îi determine să vadă lumea prin ochii celuilalt. Au împrumutat unul de la altul (tot ce e mai frumos). Oana spune că a descoperit în ea însăși câte ceva din caracterul lui pragmatic, devenind mai realistă, iar Alex a descoperit în el bucurii dincolo de lucrurile concrete. Mai în glumă, mai în serios spun: “Alex este legătura mea cu lumea” și “Oana este legătura cu sufletul meu.” Fiecare toamnă și-a adus rodul în viețile lor într-un mod ireversibil făcându-i să realizeze “În tot timpul ăsta am crescut împreună și  fiecare în parte, iar anul trecut am simțit mai mult decât oricând că ne-am ales unul pe celălalt și ne-am dorit să marcăm această alegere, adunând laolaltă familiile și prietenii.”  Petrecând timpul alături de Oana și Alex, nu îi poți concepe diferit sau aparte. Sunt una completându-se într-un mod armonios și delicat. Pe lângă frumusețea exterioară caracterele frumoase le împodobesc viața și trăirea iar nunta a scos în evidență totul într-un mod deosebit. I-am iubit efectiv de la primele minute ale zilei. Mai ales pe Oana când încercam disperată să îi spun cât de fermecător îi este zâmbetul și cât șarm poartă stilul ei. Mi s-a alăturat și Alex reconfirmându-i cât de mult îi iubește zâmbetul și alături de ei am avut parte de o zi extraordinară și o petrecere veselă ce am fi vrut să mai țină măcar tot atâta!
.
Le mulțumesc Oanei și lui Alex pentru deosebita onoare de a le fi alături în ziua nunții ca fotograf, nașilor, părinților pentru tot ce au făcut în acea zi memorabilă pentru Oana și Alex și la Bastrâghina (my best froind) pentru asistență, și lui Lucian (știe el pentru ce :)).
.
Cu drag,
Silvia.

Catalina & Florian: Buzau, RO

16 October 2011 - Nunta

Catalina-Florian-coperta

Cred că ar trebui să schimb blog-ul nostru într-o cronică a recordurilor :)) Nu ştiu cum se face de cele-mai-cele nunţi se întâmplă să avem harul să le fotografiem noi. Iar nunta MULT aşteptată a Cătălinei cu Florian ar intra lejer la cel puţin două nominalizări de recorduri. Una ar fi “Nunta cu cei mai mulți fotografi/cameramani pe metru pătrat” pot merge mai departe şi să spun că fiecare 10 invitaţi ar fi avut un reprezentant media ;)) Iar a doua nominalizare este: “Nunta cu cei mai mulţi preoţi pe metru pătrat”. Din aceste două nominalizări înţelegeţi că a fost nunta mult Binecuvântată şi foarte mediatizată :))) Totuşi să nu spulber aura romantică a relaţiei Zen, haideţi să aflaţi din culise cum s-a ajuns la un așa eveniment încântător:
Cătălina: Ne-am cunoscut la aniversarea unei prietene comune; am făcut parte din aceeaşi echipă, angrenată în lupta pentru caştigarea titlului de „miliardar” (doar a titlului ); un concurs de cultură generală, caştigat datorită mie.
Florian: În prima seară semnele trupului ei, conform cărţii de sinergologie citite, arătau că este nebunește atrasă de mine.
Cătălina: În prima seară, Florian a fost o prezență foarte plăcută, însa obrajii mei îmbujoraţi se datorau vinului roșu pe care îl servisem.
Florian: Ea s-a interesat de mine după acea seară – semn clar că am avut impact asupra ei.
Cătălina: Era pentru prima data când îl intalneam pe Florian, a fost pură curiozitate (recunosc că mi-a trezit interesul). În ceea ce priveşte seara în care ne-am cunoscut, nu reuşisem să ajungem la un numitor comum,  motiv pentru care există două variante a poveștii. Ulterior, ne-am revăzut fugitiv, dar nu cu indiferență! Întâmplarea care ne-a adus mai mult timp împreună, a fost trecerea dintre ani (2006-2007). Florian încă de pe-atunci abordase un look mai poetic – perciuni lungi (eu, mare fan Elvis Presley, am fost încântată), atitudine meditativ-filosofică si privire galeşă! Am râs împreună, am cântat – Love Me Tender – şi ne-am câştigat unul pe celălalt! Nu am folosit întamplător acest termen (câştigat), pentru că atunci lui Florian i s-a prezis de catre Pr. Puiu de la mănăstirea Caraiman un mare câstig – acel câstig am fost EU! :))) A urmat o lungă vreme de întâmplări minunate – îmi vine acum în minte city break-ul la Paris, unde: … şi atât.
Florian: deşi neagă acest lucru, ea se aştepta să primească inelul ;))
Cătălina: … toate aceste întâmplări au culminat cu cererea în căsătorie. Îmi aduc aminte cu mare drag de acest moment, datorita încărcăturii emoţionale – am avut parte de o surpriză foarte frumoasă; s-a întâmplat la editia de debut a „Atelierelor de Creatie Artistica Zenus Film” (decembrie 2010). Cu ceva timp înainte de workshop, am tot insistat să vin şi eu, dar Florian nu era de acord şi când, în sfârsit, cedase insistenţelor mele, n-am mai vrut eu! ;)) Dar până la urmă, mi-a promis marea cu sarea şi m-am hotărât să fiu şi eu prezentă. Nu am bănuit NIMIC din ce se plănuise! Prima zi era compusă din două părti; teoretică şi practică. La partea teoretică mi-am permis să întârzii, pentru că aveam norocul să-l cunosc foarte bine pe maestrul Zen :D şi deja acumulasem multe din acele informaţii. Dar la partea practică trebuia să fiu prezentă – existau multe lacune! Proba practică s-a desfăşurat într-o cocheta cafenea la pasaj la Universitate. Cald, oameni simpatici, iz de sărbători – mă simţeam grozav! Îmi găsisem un partener de dialog, când, la un moment dat, Florian a îngenunchiat şi după o scurtă introducere despre iubire şi împărtăşirea ei (asta am aflat după, pentru că în acel moment nu mai auzeam nimic), mi-a adresat o întrebare la care se poate răspunde cu da sau ba! Binenteles ca a fost DA! Am trăit un şoc puternic de plăcut! A fost fantastic cu atâtea camere aţintite asupra noastră; parcă eram pe un platou de filmare! Dacă spuneam nu, cred că s-ar mai fi tras o dublă! :)) Apoi au urmat pregătirile pentru marele eveniment (nunta). Cu mare drag îmi amintesc de repetiţiile pentru coreografie… Grozave momente!
Cele menţionate mai sus reprezintă un rezumat a unei poveşti pe care o citesc acum: Cătă şi Zen. De fapt, e doar un manuscris care mai poate suporta modificări. Îi voi sugera autorului să intoducă şi alte personaje, precum copii, câini, premii oscar… ! Cătă & Florian

Acum, după ce ştiţi despre povestea relaţiei lor frumoase, şi cum s-a ajuns la nunta lor extraordinară, vreau să scriu puţin şi despre cum am avut onoarea noi să îi cunoaştem. Am bucuria să fim colegi de muncă cu Zenus Film din 2010, de la nunta Danei cu Dan. Atunci am descoperit (în sfârşit) nişte cameramani excepționali nu doar în muncă ci şi atitudine. Florian (sau cum îl ştim noi, Preotul Zen) un om extraordinar, dedicat în ceea ce face cu trup şi suflet alături de miri, dând tot ce are mai bun. Ori de câte ori am lucrat împreună s-a evidențiat (știm noi ce e cu evidențiatul) foarte mult printr-un caracter deosebit dar şi prin profesionalism. Încă de atunci mi-a povestit de frumoasa lui prietenă, statutul căreia intenţiona să îl schimbe în “logodnică”. Vorbea cu aer de poet visând la cum într-o zi are să îi pună inelul pe deget… Mereu plănuia cum să facă acest pas într-un mod unic, creativ. Şi cred că sa evidențiat într-un mod original în propunerea (de nerefuzat) pentru Cătălina. După marele pas de la “Atelierul de Creeaţie Artistică Zenus Film” am avut marea onoare să fim şi noi invitaţi la nunta lor. Asta daaaa! Mi-am zis eu anticipând evenimentul întrebându-mă oare vor putea sta Catalina și Florian departe de camerele de filmat pentru o zi de nuntă? La pasiunea pe care o au, nu m-aș fi mirat să îl vad pe Florian cu steadicamul în brațe :)) Le-am sugerat totuși să se lase (pentru o zi) de meserie și să cuprindă cu cu tot ce sunt rolul fabulos de miri! Bineînțeles că le-am reamintit să doarmă cât mai mult, și alte sfaturi utile pe care le știau și ei foarte bine. Dar cum era de așteptat, cel ce le știe pe toate face cel mai puțin din ce știe :)) Așa că sărmanii au stat zi/noapte, până în ultimul moment să organizeze totul pentru a face nunta așa cum o visau, excepțională! În dimineața nunții băuturile și cola i-a însoțit DAR le-a reușit 100% tot ce și-au propus, s-au evidențiat prin fiecare detaliu. Începând cu accesoriile de nuntă a Cătălinei, și coafură, machiaj, continuând cu look-ul lui Florian romantico/poetic, perciuni lungi și sacoul personalizat Zenus Film, și desigur coreografia dansului unică și atât de potrivită stilului lor… A fost o adevărată încântare și onoare să îi urmăresc (printre zecile de aparate :))) făcându-mi loc să le surprind și eu un zâmbet, o atingere o emoție și am avut din acestea din plin! De fapt, vreau să spun că este fantastic să ai parte de așa miri, Cătălina și Florian, iar partea cea mai grozavă este să îi ai și prieteni. Caracterele lor sunt cele care le conferă aura deosebită, (Zen ;)), care îi înconjoară. Este frumos să fie cineva atrăgător și fotogenic, dar e nespus de captivant ca o frumusețe exterioară să se îmbine cu cea interioară. Bogăția și frumusețea vin și pleacă, dar o inimă bună este un dar de la Dumnezeu și din acest punct de vedere spun: Cătălina și Florian sunt “Miliardari” amândoi! Bogăția sufletească este cea care se revarsă peste toți cei care îi cunosc și noi suntem printre cei care au Harul să îi cunoască. Binecuvântare Cerească am simțit și la sesiunea foto (fulger), când din cerul ploios și întunecat fumuriu, pentru câteva momente a străbătut soarele inundând exact locul în care stăteau Cătălina cu Florian. A fost atât de intens momentul încât am țipat de încântare. A fost ca și cum Dumnezeu a decis să reverse Harul Său peste ei. Cu râsete și multă voie bună am ajuns la Biserică, unde s-au legat înaintea lui Dumnezeu, a martorilor văzuți și nevăzuți și după aceasta a urmat petrecerea despre care nu are rost să povestesc, cine a fost știe, cine nu a fost, a pierdut multe ;))
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Cristi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Ruth & Alex: Linz, AT

8 October 2011 - Nunta

Alex-Ruth-cover

Orice schimbare din viețile noastre are minim două consecințe. Una este îndepărtarea de unor lucruri vechi și alta este aducerea celor noi. Bineînțeles că ne simțim deranjați să renunțam la obișnuințe, dar când primim în schimb ceva plăcut suntem mulțumiți să schimbăm totul de dragul noii pasiuni care și-a făcut loc in inimă. Povestea lui Alex cu Ruth își are începutul tocmai într-o perioadă de tranziție a lui Alex, din care a făcut parte și schimbarea bisericii la care mergea Alex. Pe lângă toți prietenii noi pe care și i-a făcut acolo, Ruth i-a atras atenția într-un mod cu totul special și după ce am cunoscut-o am și înțeles din ce cauză. Finețea și gingășia ei pură l-au fermecat ;)… Ruth și Alex spun că “nu ne-am gândit că va fi totul atât de serios, doar am schimbat câte-o dată vorbe între noi și totuși uite unde am ajuns :D Am continuat să vorbim pe skype și așa încetul cu încetul tot mai mult am început să ne cunoaștem. De fiecare dată când vorbeam, tot mai drag ni s-a făcut unul de altul… Nu a fost dragoste la prima vedere, ci putem spune că a fost drumul pe care am decis să mergem cu Dumnezeu. După care El ne-a dat posibilitatea să ne întâlnim pe drum. Duminică de duminică ne-am observat iar întâlnirile au continuat la cafea în oraș, sau la înghețată :D deci ne-am întâlnit tot mai mult, am petrecut timpul unul cu altul. Cu timpul ne-a fost clar că nu mai putem fi unul fără celălalt și că vrem să trăim împreună.” Într-una din plimbările lor în sânul naturii, Alex (fotograf de pasionat și-a uitat și aparatul foto acasa, de emoții) dar important nu a uitat inelul ;)) Totul a curs de la sine, și răspunsul lui Ruth este evident! I-am întrebat  ce îi leagă, ce iubesc unul la celălalt: “ Ruth mă cunoaste așa de bine. De fiecare dată zic: Cum poate știi cineva ce gândesc eu. De unde? Dacă ar trebui sa mă studiez eu pe mine însumi, nu cred că aș putea să spun prea multe, e prea complex pentru mine, dar Ruth știe… Aaaaa, și să nu uit (un lucru foooaaaarte important petru un bărbat) lui Ruth îi place același fel de mâncare ca și mie! :)))) Altceva important pentru mine este talentul ei de a vede lucrurile în frumusețea simplității lor”. Vreau să spun că vorbim aici cu și despre doi artiști, Alex cu fotografia, Ruth cu grafica, doi perfecționiști care și-au găsit jumătatea și sunt incântați. De la Ruth (cu traducător) am aflat: “Alex e foarte iubitor și grijuliu. E suficient să mă vadă, și știe deja cum îmi merge și de ce am nevoie. Ador faptul că este plin de umor și avem mult “fun” împreună :)))) și îmi place că suntem amândoi pe aceeași undă, ne completăm AȘA de bine… Ne iubim!”
.
Lucrurile, pe scurt, spuse de Alex cu Ruth povestesc și despre ziua nunții și despre frumoasele familii pe care am avut onoarea să le cunosc în Linz. O zi înnourată, ploiasă de toamnă și primul lucru auzit de la Alex = o glumă și multe râsete de la toată familia lui. Și această trăsătură de caracter o moștenește de la tatăl său ;)) De fapt toată familia lor deosebită, simplă, sinceră și prietenoasă ne-a primit de dimineață cu multă căldură! A urmat familia lui Ruth, la fel de prietenoasă (mai greu de cu comunicarea, eu nimic din limba lor, ei nimic din a mea :))) dar aceasta nu a fost un impediment în a ne simți bine și a comunica engleza :)) Am apreciat enorm faptul că nu s-au lăsat umbriți de nori ci s-au bucurat enorm de ziua mult așteptată. S-au îmbrățișat cu pasiune pentru a se încălzi la sesiunea foto (adica o pauză de ne-ploaie prinsă rapid). Și-au spus jurămintele la biserică, într-un cadru Sfânt și în același timp vesel. Părinții, cu frați, surori i-au surpins cu o melodie la încheierea serviciului divin, ceea ce a adus lacrimi pe fețele celor dragi. Un cor deosebit de talentat, nici nu mi-a venit să cred că au făcut o singură repetiție ! (ar trebui să facă o formație, ceva ;) Iar după acceasta a urmat restaurantul, așa cum doar la Austrieci și Nemți am văzut să fie. Este un stil deosebit, aparte de a petrece. Am mai spus, dar voi mai povesti câte ceva și aici (păcat că nu am ănțeles mare lucru, dar am râs numai de veselia tuturor :)))) înțelegeam că a fost ceva cu mult haz ! Jocuri ce s-a lăsat cu dans desculț pe boabe de porumb unde cu mândrie a dănțuit echipa ce a pierdut la acel concurs – adică băieții în frunte cu Alex =)) nu vreau să știu senzația :D Iar cireașa de pe tort a fost expoziția cu vânzare, transformată în licitație, a operelor de artă ale lui Alex și Ruth. Fotografii și picturi grafice deosebit de frumoase ce au mers acasă la invitații generoși care au știut să aprecieze operele expuse.
Ce să mai scriu (mai bine vă las să vedeți) o nuntă deosebită, frumoasă ca și Ruth cu Alex și le mulțumesc pentru onoarea de a le fi alături și mulțumesc lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia

Ioana & Gabi: Vaslui, RO

8 October 2011 - Nunta

Gabi-Ioana-Cover

Știţi că la noi sunt cele mai interesante poveşti de dragoste? BUN! Fiţi gata să auziţi o cerere în căsătorie cu totul deosebită! OK, ştiu că sunt subiectivă, însă ceea ce o să vă povestesc despre Ioana & Gabi, două foto-modele de revistă, este cu totul ieşit din tipare :D. Dar hai să o luăm pe paşi (de dans ;)) Spune Gabi: „ Au fost o dată ca niciodată un băiat si o fată care împărtăşeau aceeaşi pasiune – DANSUL. Totul a început de la această pasiune…” Imaginațţ-vă acum o zi frumoasă, dar friguroasă, de Octombrie. O zi cu totul specială, la care Ioana era cât pe ce să nu ajungă din cauza unei răceli ce s-a lăsat cu febră :(. Ioana: „Era ziua prietenei mele Corina, când aveam să îmi întâlnesc viitorul soțţ într-un club de salsa! De dragul prietenei mele mi-am făcut curaj şi am decis că poate dansând o să-mi mai treacă răceala :)) Ca în basme, a apărut EL îmbrăcat tot în alb… Bine, de obicei apare pe un cal alb, dar Gabi nu avea recuzita la el. Nici nu m-a observat, pentru că nu stăteam la secţiunea VIP şi oricum era prea ocupat să danseze salsa. Dar cum destinul îşi face de cap, într-un final privirile noaste s-au intersectat.” Gabi: “Era o seară obişnuită în care, ca de obicei, mă distram – dansam de nebun salsa când, într-o pauză publicitară, am mers să iau o gură de aer curat. Şi ce să vezi? Am dat peste colţul vesel, unde din prima, evaluând situaţia, mi-a atras atenţia o tânără domniţă cu un zâmbet până la urechi, care m-a străpuns cu privirea ei dornică de a dansa. Instant am întrerupt pauza publicitară, mi-am luat sufletul în dinți :D şi am zis să iau taurul de coarne. Mai târziu am aflat că este chiar taur. A fost deajuns un singur dans,care m-a făcut să vreau să o cunosc mai bine şi ca noi să începem Dansul nostru. Zilele au trecut, noi ne-am îndrăgostit șş după 6 luni am făcut primul pas… Au mai trecut zile şi luni până când avea să se întâmple marele eveniment – cererea în căsătorie.” Ioana: ”Totul a început ca o discuție simplă, în drum spre Vaslui, când Gabi m-a luat prin surprindere şi m-a întrebat cum ar fi dacă ne-am căsători la anul. Am crezut că e o glumă şi n-am luat în serios discuţia. Surprinderea mea avea să fie şi mai mare, când la masă împreună cu părinţii lui ne-a informat pe toţi că noi doi ne vom căsători în anul ce urma! Pot spune că nu am respectat nici o regulă a unei cereri clasice în căsătorie :)) Au mai trecut zile fără ca eu să știu când și cum voi fi cerută de soţie. Şi cum aşteptarea trebuia să ia sfârşit, într-o după-amiază venind de la muncă, am găsit camera plină de lumânări şi masa aranjată frumos, ca pentru o cină romantică. Meniul era unul dintre cele mai fine – fasole cu ciolan şi un minunat desert – ecler cu nes, favoritul meu! Iubitul meu m-a invitat la masă şi mi-a propus să ne uităm împreună la un site de fotografie pentru nuntă – ştiu că pare ciudat dar era chiar site-ul bySergio. Nu am bănuit nici o clipă ce avea să urmeze şi foarte liniştită m-am ridicat ca să strâng masa, când Gabi m-a împins la loc pe canapea dându-mă şi cu capul de zid, speriat fiind probabil că va rata momentul potrivit. Căzută pe canapea și râzând foarte tare, el a îngenuncheat şi m-a cerut de soţie. Am zis un DA hotărât, printre lacrimi de râs şi durere, vă daţi seama, zidul chiar e dureros la atingere. La scurt timp, am început să planificăm minunatul eveniment, fără să știm că în mai puţin de 2 luni aveam să luăm o decizie ce ne va schimba viata şi viitorul. Din dorinţa noastră de a călători şi de a descoperi locuri noi, ne-am hotărât să vedem lumea cât suntem tineri şi uite aşa, am ales să ne mutăm in Dubai. Am început în forţă noua viaţă împreună cu credinţă şi dragoste si ne-am zis că trebuie sa gândim mare. Doamne ajută!” Cu ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu am ajuns la cea mai pitorească mănăstire. Un colţ de rai retras de aglomeraţie, zăpăceală şi stres. După cununie, la sesiunea foto, ne-am încărcat cu energie caldă în grădina bisericii şi toată atmosfera de-acolo tocmai bine ne-a prins pentru ce urma la restaurant. Deja ştiți că dansul a fost cel care i-a adus aproape unul de celălalt… ei abia așteptam să-i văd pe ringul de dans! Şi vreau să vă spun, dacă ar fi venit ceva dansatori în programul nunţii (aşa cum vin la alte nunţi), ar fi rămas rușinați în spatele Ioanei cu Gabi pentru că nimic nu se compară cu o pereche de dansatori profesionişti care se şi iubesc. Mișcările reflectau pasiunea inimilor lor înflăcărând ringul de dans.  Aveam impresia că urmăresc o prezentare de dans profesional, seară în care Ioana cu Gabi au câştigat toate premiile posibile pentru aşa gen de show. O seară plină de fericire şi veselie, pentru primul pas (de dans) în viaţa în doi. Atmosferă din acelea de care tot să pomeneşti, iar la acest mediu a contribuit mult şi Naşul, cu mult talent, măiestrie şi umor a participat activ în tot ce s-a petrecut la nuntă animând atmosfera cu prezenţa sa veselă şi vorbele şugubeţe ;))
.
Mulţumesc pentru onoarea de a participa ca fotograf la nunta voastră şi lui Adrian pentru asistenţă (l-am recomandat pentru cununia civilă Ioanei şi lui Gabi, iar părerea mea este că făcut un lucru extraordinar şi frumos! )
.
Cu drag,
Sergio.