Bianca & Sergiu: Sibiu, RO

1 October 2011 - Nunta

Bianca-Sergiu-cover

Relaţiile din copilărie, dintr-un motiv sau altul, sunt cele de durată. Țin să cred că aceasta se datorează inimilor noastre sincere, deschise şi pline de încredere faţă de ce urmează în viață. Experienţa ne face să pierdem multe din aceste calităţi ce duc spre fericire. Ori de câte ori revedem pe cineva din copilărie retrăim sentimente de fericire simplă. Inocenţa sentimentelor transcende timpul şi ne lăsăm pradă bucuriei sincere de a reîntâlni pe cineva drag. Relaţia transparentă, sinceră şi plină de sinceritate a Biancăi cu Sergiu este una directă, simplă, plină de farmec naiv. Probabil aceasta se argumentează prin faptul că amândoi s-au cunoscut în copilărie. Bianca avea 11 ani iar Sergiu 13 când s-au îndrăgostit iar de atunci e cale lungă până la o relaţie serioasă. La o vârstă atât de fragedă nu era nimic de așteptat. Totuşi, Sergiu, vesel, plin de glume a reuşit să o farmece pe Bianca şi chiar să îi fure un pupic „de neuitat”. Au trecut 4 ani când nu s-au mai întâlnit, dar Dumnezeu are un timp pentru fiecare aşa că la revelionul 2002-2003 s-au reîntâlnit, iar inima lui Sergiu a fost copleşită de amintiri, de emoţii faţă de prima dragoste. Sergiu: „Am trăit din nou acele sentimente puternice de iubire pentru Bianca. În acea seară am făcut totul ca să o impresionez şi spre încântarea mea totul a mers ca pe roate. Reușisem din nou să îi captez interesul! Am simţit că am reaprins flacăra din inima ei. Eram din nou cel mai fericit!!!” De la captarea atenţiei până la primul sărut nu a mai fost decât un pas. Şi Sergiu până acum cu greu poate exprima intensitatea momentului: ”Pământul a început să îmi fuga de sub picioare… timpul parcă s-a oprit în loc, totul în jurul meu plutea… nu auzeam decât propriile mele bătăi de inimă… ceva minunat şi magnific care a dus la începutul visului pe care îl trăiesc şi în acest moment şi din care sper să nu mă trezesc niciodată… e magnific momentul în care simţi că ea este sufletul pereche!” Bianca, o fire introvertită, povesteşte înaripată despre Sergiu: „Deşi sunt o persoană foarte timidă şi emotivă, alături de Sergiu, un tip foarte vorbăreț şi extrem de amuzant, am început să îmi deschid sufletul. Petreceam ore în şir discutând despre absolut orice ne trecea în minte. Subiectele erau interminabile iar fiecare moment împreună e atât de special. Farmecul şi cheia relaţiei noastre este sinceritatea. Iar după atâta timp ne iubim la fel de intens, relaţia noastră bazându-se pe încredere, respect şi foarte multă comunicare. ”Odată cu trecerea timpului, Sergiu şi-a făcut în sfârșit curajul să pună întrebarea cea mare. Un an întreg a aşteptat cu nerabdare momentul şi clipa potrivită. Şi acel moment trebuia să fie revelionul 2008-2009 moment de aniversare a 6 ani! În timp ce toţi se felicitau şi îşi spuneau la multi ani, Sergiu a îngenunchiat (cu toate că afară era lapoviţă şi ninsoare :)), copleşit de emoţii, cu toată puterea care o mai avea (spune că nu nu mai era aşa de multă), a făcut propunerea. „Bianca mi-a răspuns cu un dulce şi sincer DA. A fost un moment magic, ceea ce am simtit atunci în suflet nu am simțit niciodată. Eram deja pe altă lume, eram în lumea noastră, lumea dragostei şi a iubirii. Nu există cuvinte care să descrie acele emoții, doar cine a trecut prin aşa ceva ştie, iar pentru cine nu a trecut încă, o să afle la momentul respectiv. Începusem să mă simt împlinit, emoţiile şi fericirea erau copleşitoare. Toate întâmplându-se la timpul lor.” Vreau să vă spun că Bianca şi Sergiu au aşteptat cu atâta nerăbdare şi emoţii momentul! Când Bianca a apărut în rochie de mireasă, lui Sergiu i-au izbucnit lacrimile. Nu vor uita pentru tot restul vieții sentimentul puternic din ziua nunții, fericirea, toată bucuria şi împlinirea ce s-au putut citi pe feţele lor în ziua nunţii. Am fost onorat să asist la împlinirea viselor a doi copii îndrăgostiţi care odată cu trecerea timpului s-au îndrăgostit şi mai mult făcând un pas plin de maturitate, păstrând totuşi bucuria unor copii fericiţi care au primit ceea ce şi-au dorit cel mai mult în viață. Le mulţumesc pentru onoarea de le fi alături şi lui Adi pentru asistenţă.
.
Cu drag,
Sergio.

Lidia & Ovidiu: Tg. Mures

1 October 2011 - Nunta

Lidia-Ovidiu-Cover

Fiecare îşi face povestea despre cum s-au cunoscut, cine i-a adus împreună. Povestea Lidiei cu Ovidiu însă este diferită pentru că ei s-au cunoscut făcând paşi unul spre celălalt fără să realizeze că merg spre ceva. Forţa naturii i-a unit. Forţa muntelui ;) Imediat aflaţi despre ce este vorba… Lidia: “Pentru început trebuie să vă spun şi vouă în ceea ce ne privește pe noi doi ca şi cuplu, că nu eu l-am ales pe Ovidiu să-mi fie partener de viață, ci mi-a fost dat când a fost momentul, pentru a-mi face viața mai frumoasă împlinindu-mi-o. Cum așa? Cu ocazia unei ieşiri la munte, “o tură” în Retezat, cum îi spunem noi, organizată de Ovidiu pentru a-i duce la munte pe câțiva prieteni cărora le promisese acest lucru. Eu nu îl cunoşteam pe atunci. Eram doar invitată în acel weekend de unul dintre prietenii lui Ovidiu. Cu o zi înaintea plecării, cel care m-a invitat la munte, s-a retras :( Ca urmare, trebuia fie să mă retrag şi eu din cursă, fie să merg la munte cu vreo 12 – 13 persoane pe care nu le cunoşteam la acel moment. <Fie ce-o fi> mi-am zis eu, şi am decis să merg la munte. Am luat legătura cu organizatorul turei, Ovidiu, care s-a bucurat că mai vine cineva, şi aşa am început încă din acele momente să ne completăm unul pe celălalt. Eu m-am ocupat de transport, el de cazare. Eu aveam dorința şi entuziasmul de a urca pe munte, el experienţa în domeniu şi echipamentul. În acel weekend a început să se înfiripeze ceva între noi. Într-un mod foarte natural ne-am apropiat, iar weekendul s-a încheiat cu un pupic care ne-a făcut să ne vedem şi în zilele ce au urmat. Lucrurile au decurs apoi într-un mod la fel de natural, cu multe alte ieșiri la munte, în fiecare weekend. Peste exact un an de la ziua în care ne-am cunoscut, am primit cererea în căsătorie pe o superba terasă din Dubrovnik, cu o vedere panoramică de nu te mai săturai s-o priveşti. Iar  în 1 octombrie a început un nou capitol al vieții noastre împreună.” În weekendul cu 1 octombrie, au început cea mai palpitantă drumeție a vieţii lor. Un început frumos şi urmează să descopere atâtea lucruri frumoase! Pentru că Lidia cu Ovidiu sunt doi oameni frumoşi  şi la caracter, iar oamenii frumoși se înconjoară de tot ce este frumos. Dimineață am admirat o frumoasă gradină plină de rod în curtea casei părinteşti. Am făcut cunoştință cu rudele, prietenii şi cu neînlocuitul Iulian -MC-ul (Maestrul de Ceremonie) al nunţii! Acești MC sunt un frumos obicei la Tîrgu Mureş nişte organizatori ai agendei nunţii. Cineva care cu stil, eleganță, talent şi umor îndrumă nunta pe parcursul zilei şi o face distractivă la restaurant. Despre el voi mai povesti. Acum însă vreau să amintesc cu respect şi considerație de Preotul cununiei religioase. Un părinte blând şi înțelept. Doar când l-am auzit vorbind am înțeles de ce a trebuit străbătut atâta drum până la micuţa bisericuţă. De la intrarea în Biserică și până la ieșire i-a sfătuit pe Lidia și Ovidiu ca un tată ținându-i de mâini și vorbindu-le cu dragoste lucruri pline de înțelepciune și utile. Lidia cu fața spre Ovidiu radia fericire! Ovidiu privind-o trăia cuvintele spuse de bătrânul preot. Atât de mult mi-a plăcut încât l-am rugat pe preot să facem o fotografie împreună :) Și totodată Lidia cu Ovidiu mi-au devenit și mai dragi pentru că au ales sa meargă până la duhovnicul lor pentru a căpăta binecuvântarea lui Dumnezeu. O decizie de apreciat. Iar după acele momente sfinte, am avut parte de sesiunea foto urmată de mult așteptata petrecere. Iar aici vreau să mărturisesc ceva: Lidia cu Ovidiu mi-au creeat impresia unui cuplu sincer, onest și de la care nicicum nu m-am așteptat să invite la nuntă atâția oameni bine antrenați la furt :)) La această nuntă s-a furat tot ce se putea fura! Şi mire, şi mireasă, şi pantofii miresei și ai nașei… Partea cea mai interesantă este că pentru toate aceste infracțiuni a avut de plătit un singur om Nașul =)) Ce bine că mult stimatul naș, un om nesupărăcios, a plătit cu bani, înghețată, dans fără pantofi (și câte altele despre care numai el știe) toată la pachet cu voie bună. Nu doar nașul, ci toți invitații au fost alături plini veselie antrenați de Iulian, MC-ul despre care aminteam mai sus. A fost acolo printre toți invitații petrecând împreună cu aceștia, organizând întreceri între cine cântă mai tare (fete sau băieți). Sau care dansează mai bine … și alte multele ce nu au lăsat pe nimeni să stea jos pentru a-și trage răsuflarea :D
.
Într-un cuvânt, o nuntă frumoasă, organizată de Lidia și Ovidiu, doi oameni frumoși cărora le mulțumesc pentru onoarea de a fi alături și mulțumesc lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Ramona & Adrian: Tg. Mures, RO

18 September 2011 - Nunta

Adi-Ramona-Cover2

Adrian își amintește zâmbind de acea primă seară când a cunoscut-o pe Ramona. “Sora mea a luat o prietenă de-a ei cu noi în mașină să mergem la biserică și nu am știut pe atunci că acea fată (de care mi-a plăcut din prima) îmi va fi soție!” Din întâmplare ar spune unii, dar Ramona cu Adrian spun că Providența a făcut să se întâlnească de mai multe ori. Întâlniri oarecum neprogramate, întâmplătoare, urmate de renunțarea intenționată la mașină și mers pe jos acasă pentru a petrece mai mult timp împreună. Și uite așa, cu fiecare întâlnire, Ramona l-a descoperit pe Adrian, un tip inteligent, ce s-a îndrăgostit de o fată modestă și frumoasă ca Ramona. “După 3 luni de amiciție am trecut la pasul următor. În ziua de 4 aprilie, m-am pus în genunchi în fața ei, în Londra în Regent’s Park, pentru a pune cea mai grea dar frumoasă întrebare.” La început Ramona a crezut că e o glumă, dar văzând că se îngroașă gluma, i-a picat fața, totul a venit pe neașteptate. Fără întârziere a spus <DA>, nu foarte puternic, dar hotărât. La fel de hotărâți au început planificarea nunții cu toate detaliile pe care am avut onoarea să le urmăresc.  Cununia religioasă de la Biserică a adus emoții pe fețele tuturor, inclusiv pe fața Ramonei au apărut lacrimi. Iar restaurantul, spre bucuria tuturor a avut un program vesel, și cu surprize. Vă povestesc doar un moment. Bine știutul joc/concurs cu ridicatul pantofilor la întrebări despre cei doi, știți varianta clasică, nu? Mirii spate la spate… cu câte un pantof în fiecare mână (a miresei și a mirelui)… ridică pantoful celui care după părerea fiecăruia în parte trebuie ridicat: “Mireasa” sau “Mirele”. Imaginați-vă acum cum pe la întrebarea a 2-a Ramona este furată și înlocuită cu mama sa. Fără să știe, Adrian făcea jocul împreună cu soacra. Toată lumea râde iar el habar nu are din ce cauză! Într-un sfârșit, nu rezistă tentației de a verifica răspunsul cu scumpa lui soție… Vă imaginați surpriza lui să o vadă nu pe Ramona :))) Fuge spre ușă, dar ia-o pe Ramona de unde nu este. Ingenioși prietenii lui Adrian (știau că altfel nu au cum să i-o fure ;) Cererea lor a fost la fel de diferită. Ajungând la un magazin cu Ramona, hoții au cerut ca Ramona să cumpere (cu cei 3 lei găsiți prin buzunare) ceva ce ar reprezenta relația ei cu Adrian. Alegerea ei mi-a plăcut nu doar mie ci la toată lumea și a mulțumit și hoții. Ramona a cumpărat un lipici spunând că din acea zi înainte sunt lipiți pe viață… Frumoasă aplicație și bucuria lui Adrian când și-a primit soția înapoi. Îmbrățișările lor ne-a arătat încă odată cât de lipiți sunt prin dragostea ce o poartă.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții Ramonei & Adrian și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio

Mihaela & Caglayan: Bucuresti, RO

17 September 2011 - Nunta

Valentine_Cover_4

FELICITĂRI cu ziua îndrăgostiților !!!
și pentru că este Sf. Valentin, uite și un o cover ce reamintește că totul este din, prin și pentru Dragoste :) ALL YOU NEED IS LOVE !

.În noiembrie 2010 primesc un mail. De fapt, în fiecare zi primesc de la 10 la 20 mailuri, acesta însă mi-a atras atenția prin detaliul că va fi o nuntă Română-Turcească :D Am avut vre-o 10 cereri pentru exact aceiași zi de toamnă, însă am ales să merg la nunta Mihaelei & Caglayan și aș fi regretat dacă nu aș fi fost pe lista lor de invitați. Spun că a fost o mireasă emoționată anticipând marele eveniment dar nu cred că există o persoană mai potrivită să îi fie alături decât Hani (așa îl numește și Mihaela, că e mai simplu decât Caglayan și sună mai dulce :D) Și povestea lor de dragoste este una deosebită și dulce ;)
S-au cunoscut Caglayan printr-un prieten comun în mai 2007 (apropo, sunt născuți în aceeași luna – Mihaela 3 mai, Hani 22 mai ;). Hani (după cum v-ați dat seama) este turc și venise în România să lucreze ca inginer civil la construcția unei clădiri de birouri. Nu a fost dragoste la prima vedere, nici la a doua, nici la a treia …  Hani vroia să învețe limba română iar Mihaela avea nevoie de bani așa că timp de șase luni au avut o relație strict profesional-pedagogică: profesoara și student. “Hani era un student foarte silitor, învăța foarte repede, vorbeam despre orice, nici nu realizam când treceau orele și într-o zi … s-a întâmplat ceva, o scânteie. Ne-am dat seama că ne-am îndrăgostit  ” Așa sa născut o relație foarte frumoasă plină de călătorii împreună, cu aceleași plăceri și hoby-uri. Și-au cunoscut familiile – două culturi total diferite care aveau să se împletească în visele Mihaelei și Caglayan. “Ne plac aceleași filme, autori… Viața noastră era aproape perfectă ;))” Amândoi erau fericiți, pentru că și-au găsit sufletul pereche până într-o zi din octombrie 2009 când s-a întâmplat inevitabilul: proiectul s-a finalizat și Caglayan a trebuit să se întoarcă în Turcia, la Ankara. “Ne-a fost foarte, foarte greu. Nu știam dacă relația noastră va supraviețui. A urmat un an foarte greu în care ne vedeam o data pe lună dar se pare că tot răul a fost spre bine pentru că această distanță ne-a consolidat relația și am realizat că nu putem trăi unul fără altul. În 2010, Caglayan m-a cerut de soție în vacanță, în Croația :D, pe 18 septembrie. În acea zi, împlinisem 41 de luni împreună iar 41 este numărul lui de la pantof. Isn’t it romantic?” :)))Și muuulte ar mai fi de povestit despre relația lor funny. Zi de zi li se întâmplă ceva frumos și partea de admirat este că ei doi găsesc acest frumos din fiecare detaliu! Interesant este și faptul că au religii și tradiții diferite, iar dina ceasta rezultă avantaje și dezavantaje…  Iar cu adevărat amuzant e faptul că ori de câte ori cineva află că viitorul soț al Mihaelei este turc, urmează (enervanta pentru ei) întrebare “Câte soții are?” Iar dacă îl cunoști pe Hani, râzi de te spargi numai la ideea acestei întrebări =)) Un bărbat grijuliu, răbdător, plin de atenție față de orice dorință a Mihaelei, este practic bărbatul pe care Mihaela cu siguranță nu îl găsea în toată România mare. Așa că la găsit în Turcia ;) Toate diferențele dau cuplului lor un farmec aparte dar și le face viața (după cum recunosc și ei) complicată. Un mic exemplu din ziua nunții a fost că a trebuit să colinde tot Bucureștiul pentru a găsi (în afara lui) un preot dispus să îi cunune și să le binecuvânte angajamentul dragostei lor. Nimic însă nu cred că ar fi în stare să o oprească pe Mihaela și Hani în ceea ce și-au propus, așa că alături de prietenii lor, din ambele culturi, au organizat o nuntă foarte interesantă și frumoasă în același timp. Toți ne-am simțit extraordinar în atmosfera de nuntă și spun sincer că distracția și evenimentul în sine a fost printre cele mai animate la care am avut ocazia să particip. Muzica live m-a făcut să mă simt ca la un concert, și unul bun! Iar pentru că invitații au fost din două culturi diferite, am avut parte de o petrecere mixtă de a cunoaște ceva turcesc și ceva românesc. Un deliciu au fost și actorii cu două prezentări creative și interesante. NU am cuvinte să descriu atmosfera degajată și dacă ar fi să mai aleg odată, de două/trei sau de mai multe ori, tot aș alege să fiu la nunta Mihaelei cu Caglayan.
Le mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor, și lui Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Atena & Adrian: Brasov, RO

17 September 2011 - Nunta

Atena-&-Adi-cover2

Nu știu cum se face de atâția oameni extraordinari ne intră în viață, aparent doar pentru o zi plină. Surpriza și plăcerea însă vine când după acea zi memorabilă și plină de emoții se leagă o relație de prietenie întreținuta oarecum virtual, totuși se simte căldura și un caracter plăcut chiar și-așa, on-line ;) Ce face oare pe cineva special? Inima, mintea, atitudinea, caracterul frumusețea pe care o poți vedea și printre rânduri. Toate acestea spun despre Atena și Adrian, doi oameni care se iubesc atât de mult încât le este frică să vorbească despre aceasta ;) Și cred că este bine să păstreze tot ce e mai frumos între ei. Totuși, într-o zi s-au decis sa declare public relația lor și să spună în fața martorilor văzuți și nevăzuți că vor să își petreacă viitorul împreună. “Încă de la început am găsit foarte vesel faptul că suntem născuți în aceeași zi și în același an. Iar viața în doi a devenit la scurt timp, la fel…. foarte veselă :)) Iubim complicitatea noastră, modul în care simțim viața și unul pe celălalt și faptul că după ani de relație, încă așteptăm cu mare bucurie să ajungem cât mai repede acasă. Nu îmi aduc aminte să fi visat încă din copilărie la o rochie anume, la un buchet anume sau la un detaliu anume pentru ziua nunții mele. Îmi aduc însă aminte foarte limpede că întotdeauna mi-am dorit enorm să găsesc omul potrivit sufletului meu.” Iar eu ca fotograf pot să mărturisesc că Atena avut alături detaliul la care a visat de mică – Omul Perfect, pe Adrian. Mai mult ca atât a avut foarte mulți prieteni fericiți și încântați de nuntă alături. Nu știu cum a reușit dar îmi dau seama că toate acestea datorită a ceea ce sunt Adrian cu Atena. Tot de dragul lor am avut ocazia să cunosc personal și nașii lor, Paula și Radu. Cu toții am mers la Ceremonia Sfântă de Binecuvântare cerească, moment foarte emoționant. Iar după aceasta am la ajuns la o petrecere aprinsă cu artiști deosebiți de talentați. Artiști, măieștri la țambal, nai și vioară, aducând sala la ovații. Nu vă mai spun multe, pentru că Atena cu Adrian în profunzimea dragostei lor, nu sunt genul poveștilor siropoase, ci au un stil intim și personal. Și pentru că nu vreau să le calc intimitatea, las fotografiile să vorbească. Iar petrecerea a luat sfârșit asemenea unei povești, când invitații au ridicat zeci de lampioane în cer, ce au dispărut printre stele.
.
Mulțumesc pentru deosebita onoare de a fi invitat la nuntă, și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Lavinia & Alex: Timisoara, RO

10 September 2011 - Nunta

Lavinia-&-Alex--cover

Descriind nunta Laviniei cu Alex îmi vin numai amintiri calde și plăcute nu doar datorită timpului de-afară ci mai mult legat de inimile lor. Un cuplu extraordinar povestea cărora este și mai de poveste cu apariția unui membru cu un rol extrem de important – Obi (iepurașul :D) Dar haideți s-o iau pe rând și să aflați despre “TRUE LOVE”
Nu știu ce spune cifra 13 pentru majoritatea populației, dar vă pot spune ce semnificație are a 13-a zi din noiembrie pentru Lavi și Alex – este ziua primului lor sărut. Este ziua in care Alex își amintește despre mâinile reci ale Laviniei, cand cu emoții a întrebat-o dacă are voie să i le încălzească ;) Lavi: ” Din acele momente ziua a 13-a devenit o zi aniversată în fiecare lună. Ea a definit începutul relației noastre cu acele sentimente în care lucrurile curg de la sine, plimbările prin cartier fără un motiv anume prind viață iar orele întregi de râs necontenit nu mai sunt o surpriză…”Au fost nenumărate plimbări romantice, ieșiri în oraș, mult dans și toate acestea au făcut să se apropie două suflete și să descopere că inimile le sunt pe aceeași lungime de undă și așa 13 a devenit pentru Alex și Lavi, norocos. Alex: “Fiecare clipă și secundă petrecută alături de Lavi e ceva magic și chiar o savurez la maxim.” Iar eu pot să confirm că așa este ! Lavi: “În luna Septembrie a anului următor am trecut ‘întâmplător’ pe la un petshop și în viața noastră a venit un iepuraș. De ce vorbesc despre el :)) pentru că  Obi, face parte din familia noastră … chiar mai mult, a fost elementul principal la cererea în căsătorie!” Alex: “ Obi –  ea (este o fetiță da nu știam când am luat-o) ne-a apropiat parcă și mai mult și ne-a făcut și mai responsabili și am început să vedem altfel viața în doi. Viața devenea parcă și mai frumoasă. A urmat tot mai multă iubire în acest cerc vicios de 3 membrii ai familiei :))) A început să îmi placă tot mai mult și avem o zicală în germană : <<Zur dritt macht es drei mal so Spass!>> și mai este una: <<Mehr als gestern weniger als Morgen!>>” O fire curioasă, cum sunt eu, ajutat de Google Translate, am aflat și semnificația acestor cuvinte stranii pentru mine :)) <<Cea de a treia, se face de trei ori mai distractiv!>> și <<Mai mult ca ieri mai puțin de mâine!>> Conștientizam pe zi ce trecea că Lavi este femeia vieții mele și că nu mai pot trăi fără ea și că împreună chiar formam un tot întreg.” Lavi: “Alex și-a dovedit talentul de bucătar încă de la început și trebuie să recunosc că efortul a dat roade. Ne-am descoperit foarte multe hobby-uri și lucruri care ne face plăcere să le facem împreună. Am ajuns să facem foarte multe sporturi împreună, să facem o echipă ca și în viață :)
.
După ce îi cunoști pe Lavinia cu Alex, observi că nimic obișnuit nu li se poate atribui. De la caracterele deosebite, prietenoase și starea relaxată până la gusturile delicate pentru frumos, totul îi face speciali. Așa că și cererea în căsătorie Alex a vrut să fie deosebită. “Mă gândeam la un scenariu care să excludă statul într-un genunchi cu un trandafir în dinți :D Iar cel mai frumos, personal și prețuit moment ar fi cel care să o includă și pe Obi.” Aici ar trebui să vă povestesc mai întâi despre o tradiție de-a casei. În fiecare seară Obi primește de la Alex sau Lavi 2-3 bombonele pentru iepurași. Este atât de delicios acest obicei pentru Obi, încât doar la foșnitul pungii bine cunoscute, este în stare să se urce și în capul tău doar să le primească cât mai repede. Oriunde ar fi ascunsă Obi, o zbughește către pat pentru că știe că acolo se desfășoară această ceremonie solemnă de recompensare a drăgălășeniei ;) Profitând de acest ritual, Alex a băgat cutiuța cu inelul în punga de bomboane. “ I-am spus Laviniei: Dă-i tu treats-uri la Obi azi (facem cu schimbul binenînțeles) și începe să foșnească punga, Obi vine nerăbdător după drops-uri, dar când să deschidă punga, nu curge nimic pentru că era blocat de cutia cu inelul așa că Obi nerăbdătoare dădea din picioare ca vrea ce i se cuvine, Lavi nu putea să scoată nimic și deja vedea ce e înăuntru. A fost o situație foarte funny! Așa că prima oara a scos cutia a dat recompensa la Obi și cu multe emoții de toate părțile a desfăcut cutia iar ochii sclipeau! Atunci i-am spus că o iubesc enorm și că vreau să îmi petrec tot restul vieții alături de ea să fim o familie mega fericită!” De la Lavi: “Pentru mine a fost cel mai ingenios mod de a primi inelul. De aici au urmat planificarea nunții și a evenimentelor ce au urmat în viața noastră, foarte frumoase dealtfel!” Lavi și Alex se armonizează ATÂT de bine împreună încât a fost plăcerea tuturor să participe la ceremonia nunții lor și onoarea mea să le fiu alături pe post de fotograf. O petrecere cum mai rar vezi. Sa vezi cum cântă și dansează tot poporu de la mic la mare. Muzică extraordinară ce nu lăsat pe nimeni să stea jos! Invitații dornici făceau coadă să povestească una și alta la microfon. Meniu delicios cum nu prea vezi la nunțile Românești. Celor care le place berea, afară a fost un butoiaș ce aduna în jurul său cu halbele pe iubitori. O distracție de zile mari în fruntea căreia mai mare dragul să o vezi pe Lavi, înfloritor de frumoasă și delicată alături de Alex, un gentleman chipeș și îndrăgostit. O poveste deosebit de frumoasă (pentru toți membrii familiei lor) la finalul căreia cu încântare trebuiesc adăugate cuvintele lor: “… and they lived happyley ever after!” Vreau să mai amintesc un singur detaliu înainte de a vă lăsa în compania fotografiilor, ceva ce încă odată vorbește despre inimile lor pline de afecțiune și dragoste față de oameni, față de tărâmurile Timișorene și față de orice ghem de blană ce se plimbă a nimănui pe stradă . Într-o Duminică liniștită, când căutau loc pentru sesiunea foto a nunții, cum se plimbau pe biciclete, prin Piața Unirii au găsit o moacă dulce cerșind iubire (o să îi vedeți ochișorii în fotografii). Nu au putut rezista, și au luat-o pe Papoy (din Despicable Me: Minions Papoy) în ghiozdanul lui Alex până acasă. Și pentru că a făcut parte din decorul căutat pentru sesiunea foto, Lavi a decis să completeze decorul și în ziua nunții făcând în așa fel ca să apară și Papoy. Să vedeți CÂTĂ bucurie pana la lacrimi a generat! Mai mare dragul. Deci ziua toată a fost plină de emoții și trăiri plăcute  - în fiecare colț s-a simțit dragoste și fericire.

Vă mulțumesc pentru deosebita onoare de a vă fi alături în ziua nunții și lui David pentru asistență.
.
Cu mult drag, apreciere și încântare,
Sergio.

Andra & Razvan: Cluj, RO

10 September 2011 - Nunta

Andra-Razvan-New-Cover

Povestind despre nunta Andrei & Răzvan, provocarea este să văd de câte ori aș putea să folosesc (într-o singură postare) cuvântul “super” și câte semne de exclamare (a nu se confunda cu strigare :)))) aș putea aduna laolaltă pentru o singură nuntă. Nu numai odată am spus că 50% dintr-o nuntă reușită este organizarea. Haideți să vă povestesc despre încă o nuntă super reușită!!! Reușita se datorează Dragostei care împlinește o nuntă și îi dă sens. Prietenii o fac să pulseze de viață. Detaliile o fac unică și în toate acestea, gusturile mirilor sunt cele care dictează. Și dacă tot e vorba de Cluj (oraș cu super oameni și super nunți) uite că a venit rândul să scriu despre una dintre cele mai impresionante la care am participat. Am povestit despre această nuntă pe puțin o săptămână tuturor celor cu care m-am întâlnit. La fiecare nuntă îmi rămâne câte ceva în minte, ceva ce mi-aș fi dorit pentru nunta mea… ei la această nuntă mi-as fi dorit multe. Pe lângă frumusețea delicată a Andrei, toate lucrurile ce s-au petrecut s-au armonizat perfect. Deopotrivă de frumoase, unice, elegante și pline de farmec. Pe Andra, prima oară am observat-o la nunta încă din 2009 (Andrea & Ciprian). Personalitatea Andrei mi-a captat atenția aparatului și mai ales zâmbetul ei fermecător m-a făcut să revin. Și nu doar exteriorul ei este unul frumos ci și caracterul ei este unul încântător. Și pentru că oamenii extraordinari se atrag, doar lucruri superbe pot ieși în interacțiunea acestora. De la coafor și până la trupa (Incognito) care au super-animat :)) totul. Pot spune cu siguranță că se află în topul super-nunți!!!
Roy Croft spunea: “Te iubesc nu pentru ceea ce ești tu, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine.” Cred ca acest citat vorbește și despre Andra și Răzvan. Ei în parte sunt super (v-am prevenit ;)) dar unul lângă altul sunt deosebit de super :)))). Ca toți invitații care au avut deosebita onoare să le fie alături în ziua nunții le spunem că îi iubim și pentru ceea ce sunt ei dar și pentru modul în care ne-au făcut să ne simțim impreuna cu ei.
Mulțumesc pentru deosebita onoare de a le fi alături și lui Adi pentru asistență.

Cu drag,
Silvia.
P.S. Am avut ocazia și bucuria să cunosc și un “wedding planner” – Geta, cum mai rar se găseste și față de care am toată aprecierea ;) probabil că la nunta mea mi-aș fi dorit și o Geta ;)))

Oana & Bogdan: Timisoara, RO

3 September 2011 - Nunta

Oana-Bogdan-cover

În sfârșit! Ajunsă tocmai din Timișoara la mare, Oana își întinse mâinile și de încântare ar fi cuprins toată plaja cu tot cu soarele ce îi dezmierda pielea. Prima zi și câte mai urmau să fie! O fire energică deja vedea veselia și câte urmau să fie … ;) În același timp, Bogdan contempla plaja cu melancolie dulce. Deja simțea dorul după căldura soarelui și cu gândul se vedea acasă, în Timișoara. Nici unul nu și-a imaginat că acea primă seară pentru Oana și ultima pentru Bogdan va fi una memorabilă cu urmări de lungă, foarte lunga durată. “A fost dragoste la prima vedere, chiar dacă suntem două firi diferite, eu mai spontană iar el mai calm și liniștit. Tocmai acest lucru ne-a atras și mai tare. Din prima clipă în care l-am văzut am știut că el este cel cu care îmi voi petrece tot restul vieții. Întamplarea (sau nu) a făcut ca o prietenă comună să ne introducă ajuns să ne cunoaștem în acea seară. Cine ar fi crezut că acea întâlnire la mare ne va schimba total viata?!” Au revenit acasă, în Timișoara, și căldura soarelui a continuat să îi însoțească, iar după câțiva ani, de Ziua Muncii, au decis cu mai mulți prieteni să meargă la munte. Oana zice că nu va uita niciodată acea zi de 1 Mai. Nimeni nu știa ce plănuiește Bogdan și el s-a folosit de acest avantaj pentru o o surprinde pe Oana cerând-o de soție. “Cu toate că suntem de atâta timp împreună chiar în acea zi nu m-am gândit că se va întâmpla. Inelul este superb dar și mai superb este că ne unim destinele și întemeiem o familie.”
.
La momentele solemne, încântătoare de declarație a iubirii am avut onoarea să fiu invitat și eu ca fotograf alături de toți prietenii lor veseli și cu chef de voie bună. Nunta toată s-a desfășurat ca într-o mare gașcă cu surprize organizate din partea nașilor și multă distracție.
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi alături de voi și lui Flory pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Lili & Marek: Cehia

3 September 2011 - Nunta

Lili-&-Marek-cover

De la Lili & Marek: “Singurul lucru pe care vreau să-l spun e că Marek este visul meu împlinit …”
Cuvintele dintr-o melodie a lui Rascal Flatts i-au impresionat cât de simplu descriu cum să trăiești o viață împlinită. Ceea ce își doresc, și a fost declarat de Lili & Marek în ziua nunții lor, este viața pe care o vor construi împreună. Acest cântec surprinde foarte bine lucrurile care fac diferența în a avea o viață împlinită împreună, de a trăi nu doar pentru noi doi dar și pentru cei din jurul nostru. Aceste lucruri le dorim pentru Lili & Marek:
I wish
… that the days come easy and the moments pass slow,
And each road leads you where you want to go,
And if you’re faced with a choice, and you have to choose,
I hope you choose the one that means the most to you.
.
… I hope you always forgive, and you never regret,
And you help somebody every chance you get,
Oh, you find God’s grace, in every mistake,
And you always give more than you take.
.
… that this life becomes all that you want it to,
Your dreams stay big, and your worries stay small,
You never need to carry more than you can hold,
And while you’re out there getting where you’re getting to,
I hope you know somebody loves you, and wants the same things too, :):) May all your dreams stay big.
.
Povestea lor de dragoste a început pe 23 Septemnbrie 2007, într-o excursie de grup în Frensham Common. Pe zi ce trecea știau că Dumnezeu i-a adus împreună și că timpul petrecut așteptându-se unul pe celălalt a meritat. Au avut multe momente frumoase în care s-au descoperit unul pe celălalt. Anul trecut în Iulie 2009 Lili s-a mutat pentru un an (cu serviciul) într-un alt oraș în Anglia. A fost o perioadă pentru relația lor, dar a fost contrar a ceea ce mulți prieteni le-au spus că va fi. Au devenit mai apropiați și în acel timp Marek pregătea o surpriză frumoasă, încă din toamnă. În Decembrie a cumpărat bilete să meargă în Italia la sora Lilianei la ziua nepoatei care împlinea un an. Au ajuns dimineață în Sanremo și au petrecut toată ziua împreună cu cei dragi. Spre seară au rămas să se plimbe pe plajă. Vorbeau și se simțeau bine în aerul Italian, când dintr-o dată Marek a îngenunchiat și a scos o cutiuță din buzunar și a întrebat-o dacă vrea să își petreacă viața cu el. Lili a zis DAAAAAAAA!!!! Când au ajuns acasă a aflat că familia știa deja, căci Marek a sunat pe tatăl Lilianei cu o zi înainte și a cerut-o pe Lili de la el (în română :))) cineva de la universitatea lui Marek a făcut pe traducătorul. A fost un moment binecuvântat, pentru că știu că s-a întâmplat când Dumnezeu a vrut să se întâmple. Este o altă poveste cum noi am ajuns să îi cunoaștem (întâmplător în aceeași seară când Marek a cerut-o pe Lili de soție) și cum am făcut și o sesiune foto de Logodnă (chiar dacă inițial ne-am pornit la o sesiune fot de familie a nepoatei Lilianei). Pot spune că le-am dus dorul încă de când ne-am despărțit și am așteptat nunta lor cu mult drag. Iar nunta lor a fost ceva nemaiîntâlnit de mine ca fotograf. Să vă povestesc cum se fac nunțile în Cehia? OK – are să vă palcă (mie tare mult mi-a plăcut!). Dimineața, toți invitații se adună la micul dejun împreună cu mirii (mai bine zis, cu Marek, că Lili se pregătește ;). După care se merge la cununia religioasă. Acolo am avut de cuvinte memorabile, cu multă înțelepciune din vieți de experiență. După aceasta se merge la o masă ușoară de amiază. Noi în acest timp am fugit la sesiunea foto. Spre bucuria tuturor apar Lili cu Marek, și spre surpriza Lilianei, Marek este încătușat (sau nu mai știu cum i se spune acelui proces în care mâinile și gâtul sunt puse întru două bucăți de lemne :D) iar Lili trebuie să îl scoată de acolo pilind de zor la lacăt :)) Iar după acest test toată lumea merge la masă unde se mănâncă aperitivul și supă, după aceasta se prezintă tortul și urmează multe jocuri, mâncare și dansuri vesele. A fost extraordinar! Am avut parte de multă veselie chiar și la sesiunea foto pentru care Lili cu Marek au pregătit accesorii colorate și distractive pe gustul tuturor invitaților din cele 13 țări (ținând cont că a fost o nuntă mică, de 55 invitați, cu tot cu fotografi).
.
Mulțumesc Lili & Marek pentru prietenia voastră și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Geta & Vali, Arad, RO:

1 September 2011 - O zi

Geta & Vali FB 005

Știu că multă lume așteaptă fotografii din călătoria noastră, totuși voi posta ceva din România pentru că încă mai avem multe de postat din urmă, și lucram ca toată lumea să se poată bucura de fotografiile sale. Încă un motiv este că ne gândim cu drag la toți de-acasă… Iar astăzi mă gândesc cu drag la Geta, o bună prietenă. A trecut ceva vreme de la această sesiune foto de aniversare de 10 ani de căsătorie și ca să nu devin sentimentală și să vă scriu poveștile mele despre cât de mult apreciez familia lor. Nu o să povestesc nici despre cât de mult ne-a ajutat faptul că au fost alături de noi în momente grele. O sa va spun doar câteva lucruri pe care le-au învățat Geta &  Vali în cei 10 ani de căsnicie.
.
“În 10 ani de viață împreună am învățat multe… am învățat că:
.
1. A iubi înseamnă a sacrifica;
2. A dărui înseamnă sa-l pui întotdeauna pe celalalt pe primul loc;
3. A comunica nu înseamnă doar a gândi ci și a spune tot ce simți;
4. Amărăciunea într-o relație creează o prăpastie greu de traversat;
5. Iertarea implica și uitarea;
6. Suferința aduce și bucurie;
7.  Uneori e mai înțelept sa taci și atât;
8. Spălatul vaselor e o joaca când o faci de dragul celuilalt;
9. O relație fără Dumnezeu are mici șanse de supraviețuire;
10. Is classified ;)) ”
.
Cunoscându-i, și mai ales după ce am aflat și cele 10 lucruri de aur descoperite în căsnicia lor, nu e greu să înțeleg cum a reușit Geta să facă toată această sesiune foto într-o mare surpriza pentru Vali, care habar nu a avut de nimic până la un anumit punct. Dimineața aniversării lor se anunța frumoasă, așa că am cărat cu un taxi mic tot ce am găsit prin casă (aici vorbesc de casa Getei, a mea și a altor prietene – o să vedeți ce am reușit să scoatem de prin case ;). Am ajuns într-o locație studiată din timp și am amenajat locul ales din Grădina Botanică din Macea. Un loc plin de amintiri pentru Geta și Vali care cu mai bine de 10 ani în urmă, pentru prima oară s-au observat tocmai în acea Grădină feerică. Pe acele alei și-au făcut cu ochiul. Timizi, copii fiind, au căutat fiecare cărărușă umbrită pentru a se ține de mâini și pentru a fura câte o privire sclipitoare de anticipare. De atunci și până acum de zeci de ori s-au trecut frunzele ce cad alene pentru acoperi urmele îndrăgostiților. Și de tot atâtea ori a reînviat natura pentru a umbri locurile răcoroase adăpostind pe cei ce încă mai vizitează Grădina pentru a fura câte o sărutare cu melancolia amintirilor răscolite de adierea vântului. În amintirea zilelor de odinioară, Geta la invitat pe Vali să retrăiască împreună amintirile. Iar surpriza (pentru Vali) a fost când în mijlocul unui luminiș a văzut … ceea ce o să vedeți și voi în fotografii.
.
Cu drag și apreciere,
.
Silvia & Sergio

Nicole & Mity: Linz, AT

27 August 2011 - Nunta

Nicole_Mity_cover

Încă o nuntă și interesant este că această nuntă își are începutul la o altă nuntă. Probabil acesta este motivul pentru care Mity, venit la nunta vărului său, a făcut conștință cu prietena cea mai bună a miresei, cu Nicole. Adevărul e că au fost mulți veri, dar tocmai Mity a fost alesul. Au fost și mai mulți prieteni invitați care trebuiau cazați dar dintre toți, tocmai Mity a ajuns să fie cazat acasă la Nicole. Coincidență? Nu! Providență? DAAA ! Toate lucrurile s-au aranjat în așa fel încât să petreacă timp împreună, însă Mity, prea rușinos să poată spune ceva, doar o admira din priviri, lucru ce nu poate trece neobservat unei fete cum este Nicole ;) Nunta a trecut dar nu și sentimentele. La aproximativ o lună, Nicole a primit prin poștă acasă un buchet mare cu trandafiri… Vă dați seama de la cine era, nu? A și găsit un bilețel de la modestul Mity “Dragă Nicole, știu că o iubire adevărată poate exista și la o distanță mare…” Nicole spune că a ghicit de la cine erau florile, chiar dacă biletul nu era semnat. Între timp Mity a făcut rost de ID-ul de mess…  ”Am început să vorbim mult pe net, așa vreo lună. Într-o seară Mity pentru prima oară m-a sunat. Să nu vă spun ce rușinos era la telefon!!! Eu mai curajoasă am început să vorbesc. Așa am aflat că mă sunase ca să îmi spună că în două săptămâni va veni în Austria să mă viziteze. VAAAAI ce emoții m-au apucat!” Mai rămâneau 10 minute până să sosească Mity, iar Nicole la fiecare minut tot se uita în oglindă să vadă dacă este suficient de frumoasă. Iar iar la fiecare 30 secunde verifica intrarea curții ca să îl vadă venind. “Și iată-l !!! Toată lumea prin casă striga agitată, <<A venit! A venit!>> iar în același moment inima mea pulsa la minim 200 :))” Mity a văzut-o și pe loc s-a înroșit, iar Nicole, curajoasă, l-a strâns în brațe… prima îmbrățișare! Ținând cont de toate cele povestite, imaginați-vă emoțiile, curajul și tremuratul genunchilor lui Mity din primăvara următoare când s-a decis, la un frumos castel din zonă, să îi ceara mâna Nicoletei (că inima deja îi aparținea ;).
În povestea lor plină de romantism tainic și priviri furișate, am participat la căsătoria lor. Două firi modeste iar Dumnezeu i-a unit în mod miraculos cum nu se putea mai bine. Am avut onoarea să le cunosc familiile numeroase ale amândurora și vreau să le mulțumesc pentru invitația de a fi fotograful nunții.
Și mulțumesc lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Maria & Bogdan: Bucuresti, RO

21 August 2011 - LTD

Bogdan-Maria-Cover-1

“În urmă cu 3 anișori și un pic, fiind în corul facultății, mă pregăteam să merg la un concert, însă, cu câteva zile înainte de plecare mi-a propus surioara să merg într-o excursie la poalele munților Parang lângă Tîrgu-Jiu, unde urma să ne întâlnim cu un alt grup venit de la București. “Va fi frumos … un băiat din Craiova plecat la București este organizatorul” îmi spunea surioara. Nu știu de ce (sau poate știu…) am ales să merg.
L-am observat de cum ne-am întâlnit în gară și ceva s-a întâmplat în acele clipe și da … << A fost dragoste la prima vedere >> Nu credeam în ruptul capului că mi se poate întâmplă mie așa ceva. El, “atent” cu toată lumea, nu m-a observat până a doua zi, când la o plimbare pe înserat am început să ne cunoaștem. La fel s-a întâmplat și pe drumul de întoarcere și … a rămas la Craiova pentru încă 2 zile. Ne-am plimbat prin parc și la sfârșit am făcut schimb de adrese de email. Au urmat apoi două luni parcă de poveste în care au curs râuri de cuvinte între București și Craiova. E-mail-uri scrise de obicei în liniștea nopții, apoi scrisori lungi înfrumusețate cu câte o poezioară pentru mine. Așa ne-am dat seama cât de multe lucruri avem în comun și abia după două luni a îndrăznit să îmi zică: “Maria, eu cred ca m-am îndrăgostit”. Bineînțeles că îl mai tachinez și acum pentru acel “cred” pe care a încercat să îl evite, dar sub influența momentului nu a reușit.
Nu după mult timp ne-am dat seama că vrem să ne căsătorim. Așa că cererea în propriu zisă nu a existat în adevăratul sens al cuvântului. Au trecut totuși 2 anișori până mi-a dăruit inelul de logodnă și …au început pregătirile. Sunt atâtea momente frumoase de povestit… și încă multe vor mai fi.” (Maria)
.
Departe undeva un înger mi-a șoptit
Aproape lângă râu un vis am făurit
Departe undeva inima mi-a vorbit
Aproape lângă râu glas dulce-am auzit
Pe lacul de cuvinte speranța a-nflorit
Pe drum de amintire poveștile-am ”privit”
Prin valuri de cuvinte emoții am simțit
Pe lacul de-amintiri glas dulce m-a vrăjit.” (Bogdan)
.
București, aproape de ora 11. Aglomerația capitalei. Taxi-ul prăfuit oprește în fața Cercului Militar și cu ditamai geanta tehnică în spate caut din priviri pe cei cu care am comunicat doar telefonic și prin mesaje. Iar când într-un final îi văd, uit total de toată agitația de mai devreme… Doi copii gingași și modești. Maria, cu un zâmbet dezarmant, (farmec de care nu este pe deplin conștientă) mă salută și emoțiile îi dau o stângăcie dulce de te face să o iubești. Bogdan, o fire introvertită, devine și mai sfios în fața aparatului. Așa am descoperit două firi care se potrivesc cum mai rar vezi. Încet, încet, din vorbă-n vorbă, cu fiecare fotografie m-am bucurat de cum au început să se relaxeze și chiar să se bucure de sesiunea foto. Mi-a făcut o mare plăcere să petrec timpul cu două caractere atât de gingașe, și chiar alergia (cauzată de praful vechiturilor din interiorul frumosului Cerc Militar) nu a putut inhiba încântarea de a fotografia un cuplu atât de frumos cum este Maria și Bogdan. Regret că nu am putut fi alături de ei în ziua nunții, însă mă bucur pentru ocazia de a le păstra în fotografii amintirea nunții și a dragostei ce o poartă unul pentru altul.
.
Cu drag
Silvia

Iuliana & Eugen: Braila

20 August 2011 - Nunta

COVVERRR

Sta la coadă în magazin și în timp ce degetele conturau inelul din buzunarul blugilor, mintea a început să îi zburde așa cum face de fiecare dată când se gândește la ea. Eugen, un bărbat cu o imaginație bogată, nu își poate imagina ce s-ar fi întâmplat dacă în acea seara de Florar (mai) nu ar fi descoperit cea mai aleasă floare pe care a avut ocazia să o cunoască. 2009 parcă a fost mai ieri. Până acum își amintește cu emoții de refuzurile repetate ale Iulianei de a-l însoți “la o cafea”. Fiecare lovitură dată de refuzul Iulianei, stârneau în Eugen respect dar și o îndârjire puternică de a nu renunța. “După multe încercări, spune Iuliana, am fost de acord să văd ce-i de capul lui Eugen” și nu regretă. “Probabil a cedat psihic la insistențele mele” crede Eugen ;)). “Plimbările lungi prin parcurile Bucureștiului, “asezonate” cu diferite povestiri împărtășite unul celuilalt, au pecetluit evidentul: aveam să îmbătrânim unul lângă celălalt.” La numai o săptămână după prima întâlnire, îndrăgostit până peste cap, și-a împărtășit sentimentele care l-au năpădit. Iar la 550 zile a început “operațiunea Inelul”. Iuliana a plecat într-o călătorie de faceri în SUA iar Eugen, înnebunit de dor a început să caute inelul potrivit și la găsit. Așa a ajuns să umble mereu cu inelul în buzunar, antrenându-se mintal mereu, oriunde. Pe stradă, la coadă la pâine, în mașina, la birou… Chiar și la bere cu băieții !!! În continuu vizualiza momentul în care avea să o ceară în căsătorie. Nu știa exact care vor fi cuvintele și nici unde se va întâmpla, dar era nerăbdător să se întâmple cât mai curând!
.
“La reîntoarcere, am așteptat-o la aeroport și când am văzut-o, după atâta amar de vreme mi-am dat seama că nu mai vreau să petrec nici o zi fără ea și că cele trei săptămâni au fost cele mai lungi din viața mea!!! Nu am mai rezistat. Inelul îl purtam mereu la mine așa că în parcarea aeroportului am îngenunchiat și am cerut-o de nevastă. Răspunsul se subînțelege, căci altfel n-aș fi scris aceste rânduri. :))) Câteodată mai fac un exercițiu de imaginație și încerc să-mi imaginez viața fără Iulia…. Nu am reușit niciodată – numai gândul că era posibil să nu o întâlnesc, îmi dă frisoane.”

Iar eu ca fotograf, vă mărturisesc că nu îmi imaginez cum ar fi fost să nu fi insistat Iuliana cu Eugen să vin la nunta lor. Inițial am zis “Brăila? Ce poate fi interesant la Brăila?” dar atitudinea lor ma convins! Am avut o zi extraordinară și fiecare cuvânt spus despre relația lor este unul de apreciere. Pot să vă confirm că trăirile intense, pline de grijă ale lui Eugen, merg până acolo încât nu voia să o lase pe Iuliana pe un dec mișcător de pe faleză. Cu greu l-am convins să nu își facă griji pentru scumpa sa mireasă și să zâmbească fericit. Iuliana în schimb efectiv exulta de fericire și nu a fost nevoie să îi reamintesc să fie fericită de ziua nunții, chiar dacă a avut și surprize. Am descoperit Brăila pentru prima oară într-un mod unic. Cel mai de “interesant” și de valoare sunt oamenii din Brăila !!! Iuliana și Eugen au fost cireașa de pe tortul Brăilei. Dimineața nunții a strălucit și zăpușeala soarelui nu a fost în stare să inhibe fericirea lui Eugen că își vede visul împlinit. Un vis senin cu ochii verzi ;) Cununia civilă s-a desfășurat într-una din frumoasele clădiri pe care am descoperit-o în Brăila. Iar cununia religioasă la doar 5 minute de plimbare unde am mers împreună cu alaiul nunții. Adevărul e că la biserică Iuliana a început să prindă culoarea lumânărilor, atât de cald se făcuse. Binecuvântarea a răsunat și cu toții ne-am îndreptat spre o frumoasă sală de cinema transformată într-un loc splendid de petrecere. Și s-a petrecut până dimineața cu multă veselie și drag.
.
Mulțumesc dragilor pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia
.
P.S. Și la această nuntă am avut fericirea să lucram alături de echipa Zenus film cu Florian Mirea !!! Uite și filmul nunții!

Claudia & Stefan:

20 August 2011 - Nunta

Claudia-&-Stefan--coperta

Într-o zi, un băiat vizitează locul de muncă al unei fete frumoase. Băiatul curajos o invită la o cafea… Ce face o fată când o persoană necunoscută o cheamă la cafea? Bineînțeles, refuză politicos :D (aceasta a fost prima intenție a Claudiei) Iar dacă acea persoană este Ștefan, un băiat echilibrat, calm, care inspiră încredere… și cea pe care o invită la cafea este Claudia, cea cu care îi este scris să fie împreună – în această combinație, bineînțeles Claudia a acceptat invitația la cafea pentru a se cunoaște mai bine ;) “ Pe măsură ce timpul a trecut  ne-am dat amândoi seama că avem foarte multe lucruri în comun, că suntem făcuți unul pentru altul, că nu putem trăi unul fără celălalt.” După ceva vreme, Ștefan s-a decis și într-o zi de Buna-Vestire, a adus cea mai bună veste. Înarmat cu un inel i-a cerut Claudiei să mai facă un pas alături de el și să accepte să îl însoțească dar de data aceasta nu doar la o cafea, ci pentru toată viața să îi fie alături ca soție. Cineva i-a întrebat la un moment dat cum știi că cel cu care te căsătorești este persoana potrivită. Răspunsul lor a fost: “Nu ști, nu vei  avea niciodată certitudinea. Știi numai ce simți! Simțim că nu putem trăi unul fără altul. Știm că ne gândim mereu la unul la celălalt când nu suntem alături, și ne este dor. Știm că atunci când ne este greu ne sprijinim. Când suntem fericiți, suntem fericiți unul pentru altul. Știm că atunci când ajungem acasă după o zi la lucru ne luăm în brațe și ne ascultăm. Timpul va spune că persoana de lângă tine este potrivită. Viitorul este imprevizibil și în aceasta constă farmecul lui ;)”
.
Mulțumesc dragii mei pentru onoarea de a vă fi fotograful nunții și vă doresc să rămâneți unul lângă altul. Cred că ați găsit persoana potrivită așa că bucurați-vă unul de celălalt. Mulțumesc Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Sofia & T-Jay: Cluj

14 August 2011 - Nunta

Sofia-si-TJay-Cover

Unul dintre cele mai elegante, stilate și frumoase cupluri din acest an! Dacă nunta lui Adi și Eliza a fost nunta anului pentru mine din cauza că Adi îmi e cel mai bun prieten, atunci aceasta poate fi de-a dreptul numită nunta celui mai frumos cuplu! Din momentul în care T-Jay mi-a deschis ușa și am văzut freza lui stilată :D, mi-am dat seama că așa un mire frumos încă nu am avut anul acesta! Sunt sigur că la nunta lui au plâns multe fete nemăritate =)))) Dar nimeni nu i-a lăsat vre-o amprentă pe inimă așa cum a făcut-o Sofia. Nu are rost să ascundem, că noi băieții, în primul rând observăm frumusețea unei fete, și numai după aceea – trăsăturile frumoase de caracter. Știind asta pot să vă zic cu siguranță, fără sa întreb pe nimeni, că T-Jay s-a îndrăgostit de Sofia din prima vedere! Arată ca o stea ruptă din cer, iar stilul ei deosebit, șarmul și caracterul ei blând înfrumusețează asta la nesfârșit. Pe frumoasa de Sofia am observat-o încă de la nunta Lorei & Ninio. Și după cum nunta lor a fost o experiență extraordinară și atitudinile lor m-au copleșit, când am primit mesajul că acel cuplu deosebit Sofia & T-Jay se căsătoresc, mi-am spus că NEAPĂRAT trebuie să ajung la nunta lor – pe post de fotograf ;) Bucuria a fost mare că și ei își doreau același lucru!!! Povestind despre ei doi, am uitat să zic de buna-dispoziție care am vazut-o și încrederea în dragostea Lui Dumnezeu – orice nu s-ar întâmpla! Imaginați-vă o nuntă amenajată fabulos în aer liber, totul pregătit pentru un timp perfect afară. Toate acestea însă ar fi în zadar în cazul unei ploi, nu?… Iar acum imaginați-vă: un cer albastru și soare prietenos pe toată durata ședinței foto. Iar exact înaintea cununiei religioase, când totul aștepta intrarea miresei, se declanșează o furtună !!! Decorațiile încep să se scurgă sub torentul de ploaie. Nu a rămas nimic de făcut decât să ne ascundem rămânând fără eleganța și frumusețea locului pregătit pentru binecuvântare :(. În timp ce eu fotografiam șuvoiul de ploaie în toată splendoarea lui, Adi (asistentul) a făcut o fotografie Sofiei în timp ce aștepta ascunsă un semn să între în sală. O să vedeți acea fotografie în slide-show, dar nu veți vedea în ea nici umbră de tristețe, părere de rău sau frustrare. Pe fața Sofiei strălucea un zâmbet încredințat de dragostea lui Dumnezeu și a lui T-Jay. Zâmbet ce nu a dispărut pe toată durata cununie religioase, chiar și atunci când tunetele concurau cu vorbele predicatorului.  În acele momente mi-am amintit de citatul din Biblie  ”Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece” (C.Cântărilor 8:7) Iar după câteva ore norii greu au dispărut, a ieșit soarele și un stol enorm de cocostârci ce zburau deasupra, s-au așezat în liniște la doar la o sută de metri… peste tot mărgele de prospețime decorau natura și în inima mea am simțit un nou val de mulțumire lui Dumnezeu pentru marele har care mi-a fost dat să fiu mereu alături de oameni minunați prezent la asemenea trăiri profund emoționale.
Mulțumesc Sofiei cu T-Jay pentru onoarea de a fi fotograful nunții lor și lui Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.
.
De la Sofia:
“Ahhh, cum poate o femeie să-și scrie povestea de dragoste în doar câteva fraze? E greu, foarte greu… pentru că aș putea să fac un roman cu trăirile noastre de până acum. Povestea noastră de dragoste a început în toamna anului 2008, toamnă de care-mi voi aduce mereu aminte fără a mă gândi prea mult la ea. Am simțit încă din primele dăți în care l-am întâlnit, că există ceva în el special, mult mai special. Mi-am deschis inima și l-am lăsat să ma cunoască și în cele mai frumoase și bune stări ale mele, cât și în cele rele. Da, cred că asta m-a atras și la el. Era el însuși, nu încerca să fie altcineva. Dumnezeu îmi arăta prin fiecare pas pe care-l făceam, ca El are un destin pregătit pentru mine și el. N-aș fi avut cum să nu ne îndrăgostim. Dacă fetele au o listă cu “must have” pentru viitorul soț, atunci T-Jay le-a bifat pe toate pentru mine!!! Se spune să ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se întâmple, și mi-am dorit bine!! Nu pot uita și unul din cele mai importante momente de la începuturi – ziua în care am vrut să facem oficială relația noastră, el punându-mi cea mai neașteptată, dar extrem de entuziasmantă întrebare: “Vrei să fii prietena mea ca mai apoi să-mi fii soție?”. DA, asta-mi doream. O relație serioasă cu un băiat serios. Cererea în căsătorie a avut loc într-o zi perfectă de început de toamnă. Am ales să ne plimbăm fiindcă știam că nu ne mai e dat să prindem zile așa perfecte în timpul respectiv. El purtase inelul de câteva zile la el în buzunărelul micuț dintr-un alt buzunar. Fără cutiuță, să nu cumva să mă prind eu.  Nici el nu s-a gândit că mă va cere în ziua aceea, el doar/aștepta momentul potrivit să se întâmple. M-a întrebat unde vreau să mergem. Culmea, am ales locul primei noastre întâlniri. Am povestit mult, ne-am distrat împreună, am râs, până… a venit momentul să ne facem câteva fotografii împreună (cum facem noi mereu, să avem amintiri în locurile noastre). Mi-a făcut el mie și după câteva fotografii mi-a cerut să-i fac și eu lui. Mdaaa, eu mă distram, n-aveam stres. Dădeam zoom pe fața lui și făceam poze, până am văzut că nu mai stătea atent la poze. Dintr-o dată, când să apăs butonul, ghiciți ce am prins în poză?! T-Jay cu inelul meu preferat, în mâna lui!!! M-a luat un foc din interior, am rămas blocată, abia puteam să respir și tot ce puteam spune de repetate ori era: “Nu pot să cred!!”. Scumpul s-a pus în genunchi și mi-a oferit inelul împreună cu întrebarea mult așteptată. Eu bineânțeles că am zis DAAAAAAAAA!!! Cum am zis “Da”, T-Jay a luat atitudine spunând: “Acum hai să căutăm un restaurant!”