Denisa & Albert: Poiana Brasov

14 August 2011 - Nunta

Denisa-&-Albert--cover

Internetul este o lume virtuală. Și de obicei puțină credibilitate oferă megabiții care au devenit un fel de mesageri ai noștri. Prin același sistem poți afla că în celalalt capăt de lume s-au petrecut nemaiauzite. Nu cred că S. Morse s-ar fi gândit vre-odată cât de mult vor avansa sistemele de comunicare și cum vor ajunge oamenii să transmită mesaje, și mai ales ce fel de mesaje ;) Și mai ales nu cred că Ministerului Apărării al SUA și-a imaginat că sistemul inventat de ei în 1965 va fi folosit la nimic legat de apărare sau război, ci în domeniul dragostei… Spun asta pentru că Denisa și Albert sunt împreună pentru datorită internetului. Totul a început la distanță – Denisa în Italia, Albert în Spania… Îi despărțeau 2000 km dar dragostea nu știe ce e distanța și nici nu ține cont de frontiere. “Putem spune că primele luni a relației au fost cele mai grele pentru că mereu simțeam nevoia de a vorbi, de a ne vedea. Tânjeam după o îmbrățișare, ceea ce în cazul nostru nu se putea. Dragostea începea să crească din ce în ce mai mare. Simțeam nevoia că trebuie făcut ceva mai mult în relația asta.”
.
Greu s-au scurs clipele până la majoratul Denisei. Iar când aceasta s-a întâmplat Denisa a decis să își ia viața în mâini și să plece. Într-o zi și-a făcut bagajul, și cu binecuvântarea părinților a plecat la unchii săi din Spania (care din întâmplare stăteau în același loc unde era și Albert. Nu a fost greu procesul de mutare, pentru că Albert (fericit de schimbare) a susținuto foarte mult! “În 4 ani de fericire și neînțelegeri ;)) am descoperit cât de dulce e viața împreună, cât de mult se iubesc și că nu putem trăi unul fără altul.”
.
După multe întrebări din partea Denisei “Când îmi ceri mâna?” cu același răspuns din partea lui Albert: “Mâine…” am primit un mail de la Denisa în care m-a invitat la nuntă, a rezervat ziua chiar dacă încă nu avea idee când va veni acel mâine… Așa am ajuns la o frumoasă nuntă în Poiana Brașov.
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Adrian pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia.

Cristina & Daniel: Bistrita

31 July 2011 - Nunta

Cover-cu-Cal

În momentul în care primeşti pe mail o poveste atât de bine expusă, nu mai am ce adăuga.
.
“Mă numesc Cristina şi sunt studentă în anul III la facultatea de Jurnalism din Cluj. Locuiesc în orașul Beclean şi provin dintr-o familie cu părinţi super din toate punctele de vedere. Am ales la un moment să îmi îngheţ un an de studii şi să îmi dedic un an din viaţă pentru a urma şcoala de asistentă medicală şi misiune din Herghelia- Tîrgul Mureş, unde l-am cunoscut pe viitorul meu soţ.
Eu, Daniel, născut în Republica Moldova – Chişinău, acolo am copilărit. La un moment dat m-am băgat într-o grupare periculoasă de motociclişti. După 3 ani însă mi-am schimbat total viaţa. Am avut parte o serie de experienţe în care Dumnezeu m-a înviat din morţi (am avut o moarte clinică). La un moment dat ne-am mutat cu familia în Rusia şi acum locuiesc acolo. Am urmat şcoala de misiune din Herghelia şi acolo am cunoscut-o pe Cristina. Am fost cei mai buni prieteni, ne ziceam David şi Ionatan (după prietenii foarte apropiați descrişi în Biblie). După terminarea şcolii am păstrat legătura ca după o vreme să ne numim David şi Abigail (Abigail a fost soţia lui David :)). Au fost şi perioade mai grele de-a lungul relaţiei. Am fost împreună cu fratele Cristinei pe o perioadă de 3 luni în Africa ca  voluntari. Acolo amândoi ne-am îmbolnăvit de malarie şi a venit din nou un șir de experienţe în care am simţit pe Dumnezeu alături.
Cristina: După aceea au urmat întâlnirile cu părinţii iar din luna lui august 2010 am început să vorbim mai mult despre căsătorie şi a venit în România. În ultima duminică din august am ieșit seara la alergat şi Daniel a vrut să mergem într-un cartier din oraş care are o poieniță. A insistat să urcăm până în vârful pădurii la ora 22, de unde se vede panoramic oraşul. Acolo l-am dus eu pe Daniel prima dată când a venit la mine şi atunci mi-a dat cadou aparatul lui foto, un Canon D 400 :D.
Ajunşi sus mi-a zis că are o surpriză pentru mine dar trebuie să aştept cu ochii închişi, a scos din geantă o eşarfă şi m-a legat la ochii şi m-a îndepărtat puţin de el. Eram singură lângă un copac (totul se întâmpla la ora 22 seara, în pădure… îmi era puțin frică). În timp ce eu așteptam, tot vorbeam ceva nimicuri ca să fiu sigură că nu am rămas singură. Apoi a venit şi m-a dezlegat şi a îngenunchiat. Peste tot erau lumânări și petale de trandafiri. Mi-a zis că vrea să își continue restul vieții cu mine. Nu am putut sta în picioare şi am îngenunchiat şi eu lângă el.  Când m-a văzut aşa aproape de el şi-a uitat speach-ul :)). Apoi eu i-am răspuns cu versetul biblic din Rut 1: 16 și 17: ” Încotro vei merge tu, voi merge şi eu. Unde vei locui tu, voi locui şi eu. Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi şi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce va vrea dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea”. Ne-am rugat pentru binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră şi mi-a dat cadou parfumul meu preferat J’Adore.”

Ce mai pot adăuga eu? O să vedeţi singuri cum pot doi oameni să radieze fericire şi râsete sincere cât ai pocni din degete! A fost o adevărată relaxare să fii alături de ei și ne-am distrat bucurându-ne de timpul la herghelie (de data aceasta herghelie de cai, specific acest detaliu pentru că există şi localitatea Herghelia ;) Mai făceam o fotografie şi mai săream îchiuind de teama cailor curioşi care mă atingeau cu boturile calde :))) Apropo am spus că îmi este frică de cai atunci când își fac prezența pe lângă mine neanunţaţi,  şi mai ales dacă în acest timp sunt concentrată să prind cât mai bine mirii împreună cu nişte cai neastâmpărați… Da nu regret ci sunt fericită că am putut fi lături de cai şi mai ales alături de Cristina şi Daniel. Aş fi regretat dacă nu aş fi fost la nunta lot. Aş fi fost tristă dacă aşșfi pierdut binecuvântarea Preotului alb venit din Moldova şi mai ales a celui Negru venit din Africa. Şi cu siguranță nu aş fi avut de unde să îmi amintesc voia bună şi de peripețiile de la restaurant.  Ar fi trebuit nunta să fie în aer liber, la cort, însă odată cu vremea schimbătoare s-a schimbat și locaţia care nu s-a lăsat fără surprize… (Cristina, Daniel și cei care am fost cel mai aproape de ei ştiu despre ce vorbesc =)))). Nimic însă nu a fost în stare să le fure bucuria. Această bucurie a urmat şi la masă unde am avut parte de multă veselie în urma eseurilor compuse de invitaţi pentru miri. Fiecare masă a primit câteva cuvinte (la nimereală trase dintr-o pălărie) şi au trebuit folosite în compuneri. Premiul 1 l-a luat o rudă apropiată, ce îi cunoștea. Aceasta într-un mod poetic a reușit să descrie pentru toată sala povestea iubirii lor, dar în varianta scurtă ;) Cuvintele “bold-uite” sunt cele pe care obligatoriu trebuia să le folosească.

A fost odată ca-n poveşti /A fost ca niciodată / Voinic băiat, plăcut la sfat, /De-l îndrăgeai pe dată
Trăind ca mare Top Model / Nu de la Second nici de fel /L-a apucat o mare criză /Și-a fost pe dată pus în priză /De un anunț interesant
Și tot atât de intrigant / Că se deschide prăvălia /Tocmai în sat la Herghelia / Cu aparat sofisticat / Făcând tot poze multe-n sat
Cu aere de moldovean, / S-a ‘mpotmolit chiar în Beclean. / Nu s-a pierdut deloc cu firea /Acolo şi-a găsit iubirea
Şi văzând că-i pe mărime /L-a apucat o mâncărime / Şi n-a mai stat deloc la sfat /Pe toți la beci ne-a adunat
Să le urăm de bine /Ca la anul care vine /Şi noi ştim nu le convine / Un bebe mic le prinde bine.
.
Vă mulțumesc dragii mei pentru onoarea de fi alături de voi la nunta. Vă doresc ca Dumnezeu aşa cum a fost alături de voi prin toate câte mi-aţi povestit, să vă călăuzească şi să vă protejeze în continuare. Mai ales că ştiu că vreţi să plecaţi, de data aceasta ca familie, misionari în Africa.
.
Mulţumesc Flory pentru asistență şi restul toate câte le-ai făcut ;))
.
Cu drag,
Silvia

Eliza & Adi: Oradea

24 July 2011 - Nunta

Eliza-si-Adi-Cover2

Uite că a sosit momentul celei mai aşteptate nunţi pentru mine – Nunta Anului! De ce? Pentru că s-a căsătorit cel mai bun prieten al meu – Adi.  Cel pe care mulţi îl cunosc ca Adi a lu’ Eliza ;) Și când spun că a fost mult aşteptată, păi să ştițţ că tare mult aşteptată a fost. Încă de la prima sesiune foto (Paparazzi 4Love) am aşteptat un an pentru logodna lor. Și de atunci tot un an a trecut până la nuntă.
.
Dimineaţă pentru mine a început în acelaşi Hotel cu Adi (pentru că în noaptea dinaintea nunțţi am avut onoarea să dorm în aceeaşi cameră cu mirele :D – ba mai mult, vă spun că am dormit în acelaşi pat cu Adi =))))). Dimineața a început cu un apel interesant de la cameraman care trebuia deja să fi ajuns la hotel în Oradea, dar abia atunci se trezise în Timişoara. Vesel, nu? Însă Adi a reușit să facă rost de o cameră video profi, care a ajuns în vreo 15 minute la hotel. Iar când David (fratele lui Adi) a încercat să filmeze toată distracția pregătirii cu cavalerii de onoare, a descoperit (un detaliu mărunt) camera Video era fără casetă :)))) NIMIC însă nu a fost în stare să strice buna dispoziţie a lui Adi din acea zi. Nici chiar furtuna ce şi-a făcut de cap toată noaptea peste Oradea… Aşa că băieții au îngenunchiat şi mulţumit lui Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate pe care El le face la timpul său. După aceasta am mers spre Eliza unde încântarea lui Adi nu a avut margini. Mereu e cea mai frumoasă pentru Adi, iar în ziua nunţii a întrecut toate aşteptările lui. A rămas fără grai. Bine că a rămas cu fotografii pentru a vedea cât de fără grai a rămas :)))) Alaiului de cavaleri şi domnișoare de onoare au înfrumusețat ziua şi treptele casei sub aplauzele cărora am plecat la sesiunea foto (mai bine zis la ce a mai rămas din ea ;)). La cât s-a întârziat totul ne bucurăm totuşi că am avut şi acel timp. Mai ales că Eliza (conştiincioasă) a pregătit diverse detalii care au făcut şedinţa mai deosebită.
.
După aceasta am mers la biserică. Şi ca să vedeţi cât de respectată este familia Dehelean, pe lângă toţi cei dragi care au umplut sala, a venit şi primarul din orăşelul de baştină a lui Adi, Curtici, care i-a cununat civil în faţa tuturor invitaţilor. Înconjurați de minunatele flori ce au decorat biserica, s-a desfăşurat binecuvântarea lui Adi cu Eliza. Totul însoţit de cuvântările cu har ale predicatorilor, printre care a fost şi tatăl Elizei, cu cântările inspirate de nuntă şi bineînţeles fanfara (din care până la nuntă a făcut parte şi Adi) ce a dat ceremoniei o notă de maiestate. Când totul s-a încheiat eram gata flămânzi pentru restaurant ;))) şi în mod deosebit pentru delicatesele ce ne aşteptau acolo. Bineînţeles că odată ajunşi la restaurant ne-am oprit pentru a admira (şi gusta) masa deosebită de dulciuri gândită şi amenajată cu mare grijă până la cel mai mic detaliu. De fapt fiecare masă în parte, fiecare colţ al restaurantului avea amprenta Elizei & Adi. Chiar şi afară am putut găsi detalii de admirat şi fotografiat. Flori, fotografii, cufere şi multe altele care ne-au invitat să facem zeci şi zeci de fotografii. Cu siguranță viitoarele mirese (sau cei care gândesc un eveniment frumos) vor găsi sursa de inspiraţie în fotografiile cu decorul nunţii. După ce am studiat şi apreciat fiecare amănunt, toţi invitaţii au putut sa se răcorească de limonadă naturala şi mâncare delicioasă.
.
Ce a făcut nunta şi mai neobişnuită este că în ziua nunții lor s-au gândit şi la alții oferind torturi fiecărui cuplu care şi-a sărbătorit aniversarea în acea lună sau persoanelor care şi-au sărbătorit zilele de naştere. Iar pentru cei mai dragi şi apreciaţi oameni – Părinții au avut şi cadouri speciale. Gesturi de mulţumire şi apreciere care au adus Oh-urile emoţionate ale mamelor şi mulțumirile taţilor.
.
Vă mulțumim pentru onoarea de a fi alături de voi ca invitat şi fotograf ;) şi mulţumesc de data aceasta soţiei mele, Silvia pentru asistenţă ;))))
.
Cu drag
Sergio & Silvia

.
P.S. Vă invit să vedeți surpriza pe care i-a făcut-o Adi Elizei în seara nunții – un clipuleț de care am râs cu poftă ;)

Declaratia lui Adi pentru Eliza from bySilvia on Vimeo.

Andra & Andrei: Bucuresti

23 July 2011 - Nunta

Andra-Andrei-Coverby

Am citit undeva că ne petrecem o treime din viaţă dormind. O altă treime mâncăm, ne plimbăm, mergem la doctor și ne plictisim în fața televizoarelor (pentru cei ca mine care nu au TV-uri – citesc). Ultima treime este cel mai important să te decizi ce vrei să faci cu ea, pentru că aceasta e cea mai importantă (spunea autorul necunoscut). Se vorbea de muncă, jobul pe care alegi să îl faci în viață. Autorul punea accentul mai ales pe valoarea pe care trebuie să o dai acestui aspect cotidian.  Și mulţi dintre noi fac cu mare drag ceea ce au ales sa facă zi de zi şi mai ales caută ca aportul profesional să fie la cel mai înalt nivel (perfect). Pentru aceasta participă la “team-building-uri”. Ei la un așa eveniment Andra (cu gânduri în interes de serviciu) s-a trezit sustrasă de la partea profesională către una personală. Și aceasta din cauza lui Andrei, care observînd-o pe Andra, o fată delicată și frumoasă nu i-a mai stat mintea la nimic legat profesional.Vedea ochii Andrei de culoarea caramelului peste tot unde ar fi trebuit să existe concentrare maximă în slujba sa. Așa că nu a rezistat prea mult. La scurt timp a decis să lase totul și să se ocupe de partea cea mai importantă descoperită la team-building – Andra. Așa că ceva ce se credea a fi profesional s-a transformat în ceva personal iar după un week-end la munte (august 2007) a decis sa îi fure un prim sărut la mare (septembrie). După câteva luni, spun Andra și Andrei, “știam că ne vom petrece viața unul lângă altul”. La aniversarea unui an de la primul sărut a venit şi cererea în căsătorie, însoţită de un inel. Din acel moment, logodiţi fiind, au început să alerge să caute toate detaliile pentru o nuntă așa cum au visat. Inițial și-au propus să se căsătorească în 2010, dar v-am mai spus că sunt nişte perfecţionişti, aşa că şi-au dat seama că vor trebui să mute totul pentru 23 iulie 2011, astfel încât totul să fie aşa cum vor și ca toți cei dragi să le fie alături. Printre ei, am avut și eu onoarea să fiu invitată și sunt încântată că am reuşit să le fiu alături, (Andra şi Andrei – ştiu de ce).

.
Mulţumesc pentru timpul petrecut alături de voi şi lui Cristi şi Mihăiţă le mulţumesc mult. (Fără ei nu m-aş fi descurcat, ştiu şi ei de ce ;))).
.
Cu drag,
Silvia

Mihaela & Alex: Bucuresti

16 July 2011 - Nunta

Mihaela-&-Alex--2-Creative-124

Mergi pe strada împiedicându-te practic de sutele de pietoni grăbiți. Fiecare încearcă sa ajungă acolo de unde ieri a plecat obosit iar astăzi o ia de la capăt. Bucureștiul geme de oameni și exact în acele ore de vârf te simți mic și singur înconjurat de atâția străini. Pentru cei care au avut bucuria să crească oriunde altundeva decât în București, după ce s-au mutat în capitală, cu siguranță nu le-a fost străin sentimentul descris. Mai ales pentru o ființă atât de fină și tandră cum este Mihaela, senzația stingheră era și mai accentuată. O studentă sensibilă la un pas important în viață, singură într-un oraș rece… Pe acest teren favorabil unui gentleman adevărat, Alex s-a desfășurat cum nu se poate mai bine. Mihaela a fost cucerită de grija, prietenia lui de nădejde și atenția lui deosebită. Un băiat responsabil dar și drăgăstos și cu simț al umorului, nu avea cum să o lase pe Mihaela cu inima rece. Primele momente de studenție se leagă strâns de relația lor de cuplu. Și toți pașii importanți în viața lor comună nu pot fi amintiți fără a pomeni de facultate. Bucureștiul brusc nu li s-a mai părut atât de străin pentru că fiecare a găsit persoana, jumătatea alături de care se simțeau acasă oriunde în lume. Alex, un bărbat puternic a descoperit un caracter pe cât de delicat pe atât de puternic în Mihaela. După aproximativ trei luni în care au petrecut din ce în ce mia mult timp împreună, Alex și-a dat seama că în ochii Mihaelei găsește ancora sufletului său. Alex: “Îmi oferă liniștea de care am nevoie și tot ea este cea care ma completează. O ființă inocentă care m-a cucerit prin simplul fapt că există. Nu cred că voi uita vreodată prima săptămână din viața mea de student… ” Cred că au fost printre puținii studenți care mergeau la cursuri cu mare drag, ba chiar Alex a considerat că primul “Te iubesc” trebuie să fie spus în același context universitar în care s-au cunoscut. Așa că fix în timpul unui examen, în sala plină de tensiune, toată lumea rezolva subiectele primite, numai unul Alex zbura cu gândul la iubire :))) Ce altceva poți aștepta de la un bărbat hotărât și sigur în deciziile sale? Și abia au așteptat să scape de toată studenția pentru a face pasul cel mare, și a intra în cea mai importantă instituție de învățământ continuu – Căsătoria !!! Sărbătoare la care am fost și eu onorată să fiu prezentă pentru a le păstra amintirile nunții. Felicitări pentru nunta deosebită pe care ați organizat-o și am apreciat fiecare detaliu în parte pe care l-ați făcut :) Vă mulțumesc dragii mei pentru prietenia voastră și căldura sufletească pe care am simțit-o din plin. Chiar dacă a fost o zi plină de stres (pozitiv ;)) totuși ceea ce simțiți unul pentru altul a fost evident.
.
Mulțumesc lui Mihăiță pentru asistență :)
.
Cu drag,
Silvia

Andreea & Olivier: Tg. Jiu

16 July 2011 - Nunta

Andreea-si-Oliver-Cover

Una dintre multele vorbe înţelepte auzite în această viaţă spune că 10% în viață este ceea ce ţi se întâmplă (circumstanţe, probleme…), iar 90% este ce faci tu cu ceea ce ţi s-a întâmplat, adică atitudinea pe care o iei în faţa unui fapt. Multe exemple pot fi aduse pentru a susține această vorbă deșteaptă. Povestea de iubire a Andreei cu Olivier, doi oameni deosebiți, este un exemplu frumos, plin de romantism. Pot spune chiar o dragoste ca la carte, o carte din timpul Beletristicii ;)

.
O seara de Noiembrie ca în povești. Andreea, convinsă de prieteni, merge la un curs de dans salsa. Și de ce nu? Tocmai primise de la mama o pereche de pantofi roșii buni de prezentat altora și totodată de a uita toată bătaia de cap cu masterul (la Sorbona). Olivier, întors la Paris pentru un nou job, dansator avansat de salsa, a decis în exact aceeași seară să își reia cursurile. Nu ar fi trebuit să se întâlnească, asta dacă Andreea nu ar fi greșit ora de curs și dacă ar fi ajuns la clasa de începători. Dar cumva, din greșeală (zic eu că așa a trebuit să se întâmple) Andreea s-a aciuat la clasa avansată în care era Olivier. Andreea crede că Olivier a remarcat-o datorită faptului că era cea mai împiedicată dansatoare (îl călca mereu pe instructorul de dans pe picioare :))) Ca să nu mai amintesc de pantofii roșii ce invitau să te uiți la picioarele Andreei. Ceea ce însă l-a atras pe Olivier (asta a mărturisit chiar el) a fost atitudinea Andreei. În loc să fie intimidată, să se necăjească, sau pur și simplu să se dea bătută și să plece, Andreea râdea mereu relaxată distrându-se de minune de neîndemânarea sa începătoare. Au trecut doi ani, între timp au ajuns la aceeași clasă de dans. Iar cel mai important este  că Olivier a descoperit nu doar cea mai bună parteneră de dans. El a înțeles că această parteneră îi este menită sa îl însoțească și în viață. Băiat de modă veche însă, a așteptat emoționat să întâlnească părinții Andreei pentru a o cere de soție. Andreea nu avea habar de planurile lui Olivier. Părinții însă, înțelegători, apreciind gestul cavaleresc, l-au sfătuit să o întrebe pe Andreea, ‘că na, mă rog’, vremurile s-au schimbat ;)) Așa că Olivier și-a luat inima-n dinți și i-a propus căsătorie Andreei la un miez de noapte, sub ploaie, pe un pod de pe Sena… Știți, da, ce i-a răspuns? DA !!! Așa am ajuns și eu invitat la nunta lor minunată, unde m-am simțit ca între prieteni, mai ales ca am avut ocazia sa îi revăd pe Denisia & Mihai (un cuplu drag nouă).

.
Vă mai spun doar câteva detalii ale nunții după care vă las să vedeți fotografiile. La furtul Andreei, Olivier a fost obligat de hoațe să cânte celebra piesă: “Champs Elysées” și am avut ocazia să auzim toți o interpretare de excepție din partea lui Olivier, ajutat de prietenii săi dornici să îl ajute în recuperarea miresei. Mai ales că aproape pentru toți prietenii lui Olivier tradiția furtului a fost ceva nou. La nunta lor am văzut oameni din cele mai diverse colțuri ale Europei. Andreea cu Olivier au călătorit atât de mult peste tot și sunt atât de prietenoși, comunicabili și deschiși încât cei care i-au cunoscut nu au ezitat să viziteze România doar pentru a le fi alături. Cu această ocazie până și Cununia Religioasă s-a desfășurat în română și franceză paralel, ceva foarte interesant pentru mine, însă extrem de plictisitor pentru copii  :))))

.
Mulțumesc dragilor pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Alex pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio.

Laura & Dan: Bucuresti

9 July 2011 - Nunta

Laura-Dan-cover

Povestea noastră a început acum 4 ani, într-o seară de august, în care fiecare dintre noi își făcuse alte planuri. Dar Cineva acolo Sus a vrut ca drumurile noastre să se întâlnească (aparent din întâmplare), să ne oprim și să ne povestim unul celuilalt pe nerăsuflate, vrute și nevrute timp de mai bine de 3 ore. De atunci suntem în fiecare zi eroii unor noi povești în care, de data aceasta, suntem alături unul celuilalt. Ne iubim mult, ne alintăm și ne ținem în brațe cât de des putem. Ne place să ne imaginăm că uneori, când ne strângem în brațe pe stradă, așa, fără vreo-un motiv anume, oamenii din jurul nostru cred că ne cunoaștem de ieri.
.
Povestește Dan: În cea mai recentă poveste, în nordul Italiei, după ce ne-am strâns în brațe în balconul Julietei din Verona și am lipit mesajul nostru pe perete, am ajuns in Veneția. Acolo, într-o gondolă, sub cântecul unui gondolier iscusit am prins curaj, am scos inelul și am întrebat: Vrei să fii soția mea? Ea s-a îmbujorat tare, a uitat că mai devreme îi era teamă de cum se clatină gondola și mi-a spus un DA fericit. Sub Podul Rialto i l-am pus pe mâna și am știut că va fi pentru totdeauna.
.
Planurile pentru nuntă au urmat firesc. Și pentru că voiam ca toți cei dragi nouă (familia, rudele și prietenii apropiați) să se bucure împreună cu noi, am pregătit cu mare drag și atenție la detalii (preferatele Laurei) o petrecere mare, plină de veselie, la care ne-am bucurat că ne-au fost alături de părinți nașii și toți cei dragi. (Lura și Dan)
.
Oare ce aș mai putea adăuga la asemena cuvinte înaripate de dragoste? Decât că am fost și eu alături de bucuria lor, onorat de invitație și încrederea acordata :) Și în locul meu vor povesti fotografiile cât de frumos a trecut ziua mult visată de ei doi. Voi aminti doar despre furtul Laurei. Cererea de la hoți a fost o declarație de dragoste de la Dan (nimic neobișnuit până aici). Partea interesantă a fost că și Nașul a trebuit să facă și el o declarație Nașei. Abia la această nuntă am văzut un naș cu adevărat îngrijorat de cererea hoților. Un naș care a stat alături de mire trăind emoțiile acestuia pe propria’i piele :))))
Mulțumesc Adi pentru asistență.
.
Cu drag,
Sergio

Andreea & Ioan: Tg. Mures

9 July 2011 - Nunta

Andreea-Ioan-Coverr

Încă o nuntă extraordinară în Târgu Mureș. Are ceva special acel oraș, sau mai bine zis oamenii de acolo. Astăzi în mod deosebit îmi amintesc de o familie Boierească și o petrecere pe măsură! Îi numesc boieri de la numele de familie – Boieriu ;) Nu știu în ce măsură împlinesc semnificațiile DEX-ului pentru a purta acest nume. Pe timpuri boierii erau mari stăpâni de pământuri, oameni înstăriți financiar şi social. Acum însă nu se mai tine seama de asemenea ranguri, totuşi ştiu ceva peste care sunt mari stăpâni şi vorbeşte despre înstărirea lor sufletească. Deţin multă bogăţie umană șş relaționarea lor cu cei dragi face de zece ori mai mult decât stăpânirea ogoarelor (cel puțin pentru mine aşa este ;)) Nu în zadar în timpul lor liber le place să petreacă în jurul oamenilor dragi. Poate ce li se mai poate atribui din acest nume este gustul rafinat pe care îl au. Asta spun vazând nunta minunată pe care au făurit-o. Se spune că Andreea l-a cucerit pe Boierul Ioan cu energia, ambiţia, perseverenţa dar şi toleranţa sa. Iar boierul Ioan, care ințial s-a crezut atras de chestii mecanice, şi-a dat seama că are o mare atracție față de partea artistică a lucrurilor tehnice. În viața sa tehnică adevărul este ca Ioan a mai făcut si o facultate de psihologie urmată de un master în management şi comunicaţii (astea toate ţinînd cont că a făcut liceul de Informatică şi facultatea de Automatică :)))) Iar acum, apropo, (pe lângă hoby-urile gen: pictura, fotografia, cărţile, sportul în general), lucrează în domeniul graficii şi animațţei :D … Nu ştiu dacă mai există mulţi care să fi studiat/făcut domenii atât de diferite, într-o perioadă relativ scurtă a vieţii :)))) Deci după o aşa viaţă plină a realizat în sfârşit că ceea ce căuta nu era în informatică şi nici în tehnică. Nici măcar în psihologie sau management. A descoperit pasiunea sa adevărată spre care alerga fără să ştie – Andreea!!! S-au cunoscut în noaptea de revelion dintre anii 2004/2005 în Praid, lângă Sovata. Din momentul acela lucrurile au luat o întorsatură frumoasă. A învățat Ioan modul de relaxare al Andreei: snowboardul, patinajul, echitaţia şi înotul. Îşi fac planuri împreună să se retragă spre Ardeal (eu zic: bine fac :))). Spun că le e dor de liniştea din Braşov sau TârgulMureş. Ei bine, în momentul în care au decis sa petreacă un week-end la Tg. Mureş (şi anume 09 iulie) numai linişte nu a fost :)) Dar probabil că se vor mai linişti odată ce se vor aşeza la casa lor. Dorinţa de a-şi întemeia o casă le-a venit într-un peisaj de munte şi multă zăpadă, (Campitello di Canazei, Italia). Acolo Ioan a cerut-o pe Andrea de nevastă. Ioan: “Spre bucuria mea a acceptat (cred că nu ştie ce o asteaptă; sau eu nu ştiu ;)”.
Eu cred că amandoi nu ştiu ce îi aşteaptă. Habar nu au cât de frumoasă poate fi căsnicia!!! Şi doresc ca amândoi, până la adânci bătrâneți să se bucure de gălăgia copiilor şi liniștea Ardealului :) Vă mulţumesc pentru onoarea de vă fi alături ca fotograf şi m-am simţit ca cineva drag, un invitat la nunta voastră boierească ;) Mulțumesc lui David pentru asistenţă.
.
Cu drag,
Silvia.

Prioritati in investitia de nunta:

7 July 2011 - Sfaturi

prioritati

Tortul                                     *            1 ora

Ceremonia Religioasa     **            1-2 ore

Limuzina                               **                2 ore

DJ / Trupa de muzica      ******            6 ore

Meniu Restaurant             ******            6 ore

Decoratiile                           ********                8 ore

Rochia Miresei                   ************          12 ore

Buchetul                                ************          12 ore

Verighetele                          *************************************    O viață

Fotografiile/filmul            *************************************    O viață

Albumul                                *************************************    O viață

Am mai scris că îmi place să ascult povești, să citesc cărți și mai nou să mă uit la fotografii. Nu ale mele, ci ale altora. Așa se face că de fiecare dată când am ocazia întreb pe toată lumea despre nuntă, povești de dragoste ale părinților, nașilor sau ale invitaților de la nunți ;). Și intru în poveștile altora visând cu ochii deschiși. Aflu despre cum două vieți se împletesc într-un singur fir. Fiecare fir își are culoarea, textura… și împreună cu toate detaliile urzelii alese, se țese povestea fiecărei familii în parte. Niciodată nu o să vezi două cupluri la fel, pentru că fiecare își alege firele urzelii într-un mod unic. Fiecare fir este tors în condiții diferite și lucrat de viață, situații, astfel formându-și propria țesătură. Unele sunt împletituri pastelate, altele aprins-pasionate și o capodoperă descoperi acolo unde firele Aurii ale dragostei sunt țesute în tapițeria vieții. Fiecare vizualizează propria imagine despre aceste lucruri iar la exprimarea atmosferei sau a detaliilor ne ajută de multe ori o fotografie…
.
Tot ce am scris mai sus este pentru că aș vrea să împărtășesc cu voi frumusețea momentelor despre care orice fată a visat de mică.
O zi extraordinară în care ea, prințesa, se căsătorește cu alesul inimii. Acestea toate într-o atmosferă de poveste. Iar pentru ca poveștile noastre se petrec în postmodernism, prințul nu mai e la moda să vină pe Cal Alb :))) Fiecare băiat de mic visează la Caii Putere de sub capota unei mașini “sălbatice” pentru a o impresiona pe aleasa inimii, sau pur și simplu pentru că îi plac mașinile. Și spuneți-mi vă rog de ce mașinile care plac cel mai mult sunt scumpe? Chiar dacă tot au numai 4 roti si 1 motor?  Calitatea își are prețul ei! Un preț pe care un bărbat este gata să îl plătească. Iar fetele, dacă tot vorbim de alegeri, își aleg cu grijă veșmântul de prințesă, pentru a fi frumoase, pentru a impresiona mirele, sau doar pentru ca le place rochia aceea deosebită în care vor putea pluti în basmul zilei de nuntă. Și amintirile sunt depănate mereu (mai mult de Mirese, încă nu am văzut un bărbat să povestească cu ochii visători la ziua nunții ;)) pentru toți cei dispuși să asculte sau de cei care întreabă! Și pentru că eu mereu întreb, de multe ori descopăr fete dezamăgite (scuze) în momentul în care cer fotografii pentru a vizualiza fascinanta poveste a zilei de nuntă. Unii îmi spun că acum, dacă și-ar face nunta din nou, ar schimba prioritățile. Alții îmi zic că pe timpurile lor nu au știut despre un fotograf care poate prinde toată frumusețea nunții, toate emoțiile, toate firele ce au țesut basmul ce le poartă semnătura - NUNTA!

Dragilor, trezindu-vă la realitatea secolului XXI, nu uitați că limuzina pleacă, florile se ofilesc, rochia de mireasă rămâne o nostalgie, iar bucatele alese nu te satură decât până dimineața… Și când melancolia zilei trecute îți inundă inima, atunci te întrebi cu ce ai rămas? Bineînțeles cu un vis împlinit: Dragostea vieții tale !!! Și depănând amintirile nunții, ai vrea să le împarți și cu cei dragi, mai apoi îți dorești ca și copiii să vadă filmul visului tău împlinit… sau chiar nepoții să te întrebe “Bunicule, Bunico, cum a fost la nunta voastră?” Și într-adevăr, când mai devii Prințesa propriului Bal din Castelul Nunții? Atunci toți încep să povestească, să arate imaginile păstrate din ziua extraordinară a basmului. Dragii mei, toate detaliile nunții, lucrurile frumoase sunt fără îndoială extraordinare, și fac nunta voastră unică și deosebită. Dară dacă nu veți investi și în fotografii, nunta va rămâne doar un vis frumos ce se uită cu timpul.
Investiți în ceea ce rămâne…
.
Cu drag,
Silvia & Sergio.
P.S.  Acest articol nu cred că ar fi apărut vreodată fără insistența blândă și pozitivă a prietenului nostru din Cluj – Narcis, exclusiv pentru site-ul lui minunat – FotografiaDeNunta.ro

Let's do it Romania: 24 Septembrie

6 July 2011 - O zi

let-s

Lanurile mătăsoase de iarbă mereu mă ademenesc. Pomii unduiți în bătaia vântului cheamă ca niște sirene scoțând lumea din orașe la iarbă verde. Așa se face că spre week-end râuri de oameni obosiți râvnesc spre ieșirile târgurilor aglomerate. Toți fug spre natură… Iar când puhoiul de populație se retrage, rămâne apocalipsa – mizerie și tot ce se consideră că nu merită să fie adus în casă. Și aceasta nu e tot. Mulți consideră că se pot debarasa de gunoaie direct din mers. Sar din mașini la dreapta și la stânga diverse chestiuțe ce poluează țara și sufletele multora ca mine ce oftează de fiecare dată când mai văd un ambalaj de te-miri-ce zburând în concurența păsărilor…

.
Ce vroiam să spun?  ”Let’s do it, Romania!”. Maine, dă dovadă că îți pasă. Caută o echipă în zonă și implică-te. Iar dacă nu reușești – TE ROG – ia un sac pentru gunoi, și măcar adună gunoiul în raza blocului tău, casei tale, strada pe care locuiești … astfel vei lumina Țara în care ești.

Get involved, this world is run by those who shows up! – este unul din multele motto-uri auzite la Metanoia (Comunitatea în care suntem) și ne mândrim de atitudinea Bisericii noastre alături de care mergem (maine, sâmbătă 24 septembrie) să facem ceva pentru România, adică pentru noi.
.
Cu drag vă invită să luați atitudine,
Silvia & Sergio

UPDATE !!!

P.S. Pentru că ne-au întrebat mai mulți cum a fost la “Let’s do it Romania”, am zis decât să scriem multe cuvinte, mai bine să vă arătam puține fotografii. De ce puține ? Pentru cu eu cu Silvia am ales să strângem gunoiul alături de tinerii din Metanoia (și superman-ul Raul Todinca dela TT), iar fotografiatul l-am încredințat lui Alex, asistentul nostru. :) Vreau sa spun doar un singur lucru, am fost mândru să văd cât de mulți tineri au ieșit în sâmbăta aceea la curățenie! Și nu vretți să stiți ce arie de spini a trebuit debarasată de gunoaie! Pe burtă ca la război a trebuit să ne strecurăm și nu vreți să știți cât de creativ este poporul român când e vorba de aruncatul gunoiului și pe unde poți găsi gunoi…
Încet încet România se va schimbă și sper că va dispărea din lexicul european vorba: “România e frumoasă, păcat că e locuită !”

Oana & Codrin: Bucuresti

2 July 2011 - Nunta

Oana-&-Codrin--cover

Povestea Oanei și a lui Codrin este așa cum și-au creeat-o ei doi – adică o poveste deosebită. Altfel nu putea fi atât timp cât Codrin este un tip super meticulos, atent la detalii, perfecționist și nu îi place să îi scape nimic. Mai ales când e vorba de ceva atât de important cum este Oana. Nu știu cum i-a venit ideea dar la un moment dat la luminat ideea de a-i propune căsătorie Oanei. A organizat totul așa ca să o ceară pe Oana în cadrul unui documentar organizat de Honda Europa în Italia (Verona și Veneția). Dar mai bine sa vezi dacât să auzi, nu? Mai jos aveți și filmulețul despre care povestesc ;)
.
Între timp (după ce s-au decis la ziua nunții și au pus la punct toate detaliile) au avut parte de o mare surpriză pe care mi-au comunicat-o cu 2 luni înainte: așteptau un bebe. Am avut mari emoții încă de la momentul pregătirii dacă Oana va rezista emoțiilor, stresului și oboselii zilei de nuntă. Am fost însă surprinsă de buna dispoziție, energie și râsete din toată inima din partea amândorura. Cred că la aceasta au contribuit și prietenii relaxați și bine-dispuși din jurul lor, nașii și părinții. Îmi mai place să gândesc că și fotografii și-au avut contribuția la ziua programată cu atâta minuțiozitate. Dansul, atmosfera, muzica, mâncarea totul a fost gândit și realizat cu mult drag pentru cei care le-au fost alături.
.
Vă mulțumesc pentru onoarea de a fi alături de voi și lui Adi pentru asistență :)
.
Cu drag,
Silvia

***

Monutz & Danutz: Bucuresti

18 June 2011 - Nunta

Monica-Danbysergiioo

Monutz: “Ne-am cunoscut pe 18 august 2002 la mare și de atunci relația noastră a trecut prin mai multe faze: de la dragoste la prima vedere, la o joacă între copii și culminând cu o poveste frumoasă între doi oameni cu suflet de copil încă… :) Au fost 9 ani frumoși cu bune și cu greutăți, dar am trecut împreună peste ele deoarece în frumoasa noastră relație a primat dragostea. De aceea după 8 ani, pe 21 septembrie ne aflam la Barcelona și atunci s-a intamplat cererea în căsătorie. A vrut să mă mai ceara și la Paris (mi-a spus el ulterior), dar i s-a părut prea banal și comun, toată lumea face asta și vroia ceva simplu dar în același timp special. A fost într-adevăr ceva simplu însă foarte special deorece a fost de mai multe ori (adică în fiecare din cele 5 zile în care am stat acolo), dar prima oară a fost și cu inel…”

Dănutz: “Eram după vizita la Acvariu, mâncam ceva și în timp ce ea citea sau era interesată de pozele din aparatul foto i-am scris pe degetul arătător cu pixul: “Marry me”. Cadrul era destul de romantic: marea lângă noi, ploua afară, eram destul de storși de puteri după atâția pești văzuți. A urmat inelul… :). Și reactia ei plină de fericire, entuziasm și multe lacrimi. În altă zi i-am scris pe oglindă din baie același text, în cea de-a 3-a zi i-am pus un bilețel cu “marry me” în cutia de Pringles din care mânca fără să știe și a fost la fel de surprinsă, pe scara rulantă de la metrou când am luat-o în brațe, printr-un sms superb când ne aflam la îmbarcare în aeroport, text pe care ulterior l-am pus și pe invitație: “Ești ca o rază de soare ce străpunge o lume de nori, Ești bucuria pe care o vezi în fiecare zâmbet, ești speranța mea..vrei să fii soția mea? toate acestea au mers direct la suflet,etc.
Suntem două firi cât de cât romantice, apreciem locurile mai puțin aglomerate și natura, dar din când în când mai fugim și la câte o discotecă :) (adică locul unde ne-am cunoscut).
Ne iubim la nebunie și ne dorim foarte mult un bebe (proiect în lucru deja ;) si care sperăm să ne reușească în curând.”
Monutz și Danutz (da, asa se dezmiardă ei doi, și așa am preluat și eu alintul ;)

Aceste suflete de copii și energii vii, pozitive și pline de optimism le-am descoperit în ziua nunții. Cererea în casatorie îi descrie într-un mod surpinzător de bine! Era clar că se iubesc, evident de fericiți, admirativ de dulci. Totuși de câte ori se vedeau se sorbeau din priviri. Nu s-au obosit să spună evidentul (ca și cerutul în căsătorie ;))) De fiecare dată se țineau în brațe. Mereu își spuneau că se iubesc și își reamintea motivul căsătoriei. Am fost plăcut surpinsă la fiecare moment al zilei de bucuria lor, dragostea din ochi și ceva mai rar de întalnit la mirese: Multe au intervenit în ziua nunții însa NIMIC nu a putut să încrețească fruntea Monicăi. Efectiv tot ce a intervenit a lasat-o pe Monica senină și cu zâmbetul pe buze spunea: “E Ok, nu o să mă gândesc acum la aceasta, mâine o să mă gândesc, acum am de gând să mă bucur de ziua nunții :D”.
Ceva cu totul deosebit a fost mașina de epocă Aero cu care ne-am plimbat!!! O bijuterie între mașini atât de bine s-a potrivit stilului Monicăi și lui Dan.
Am petrecut de dimineața până noaptea alături de niște prieteni dragi iar a doua zi seara au venit și la gară să mă petreacă!
Mulțumesc dragii mei pentru prietenie și pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre, și lui Adi pentru asistență.

Cu drag,
Silvia

Laura & Marcel: Bucuresti

18 June 2011 - Nunta

Marcel-Laura-blog

Era noapte. Luna de cristal se oglindea în marea rece urmărind de sus două inimi fierbinţi în briza rece. Cu doar 3 ore mai devreme, Laura, nici nu visa să admire faleza. În acel moment însă, sub acompaniamentul lui Lenny Kravitz, îngâna melodia preferată (Calling all angels). Nu trecuseră decât 7 luni decând Marcel a cunoscut acest înger, pe Laura, şi şi-a dat seama că pe ea o căutase zi de zi, de ani de buni. Ea este cea de care s-a îndrăgostit fără drum de întoarcere. Valurile flămânde le-au transmis sentimentul de implus pasionat şi aşa au decis sub un impuls de moment să se căsatorească civil de ziua Laurei de naştere, iar la cununia religioasă şi la petrecere am avut onoarea sa fiu şi eu prezent alături de ei. O nuntă după visele lor şi deosebită prin statuia umană care primea invitaţii oferind fiecărei doamne o floare, iar în interiorul sălii la intrare, ne-a zâmbit frumos o domnişoară în centrul unei mese mobile  - numită “Masa Divină”, ce oferea fiecărui invitat care intra câte un pahar de şampanie. Încă un lucur neobişnuit a fost furtul miresei. Hoţii au fost poliţişti (prieteni de-ai mirilor ;)))) au furat-o pe Laura iar după o plimbare l-au intrebat pe Marcel dacă are bani. El le-a răspuns “așa şi-aşa”. Interogatoriul a continuat: “mai mutl aşa? sau aşa? :)))”. “Cam aşa” a fost raspunsul lui Marcel şi în acel moment hoţii au decis să îl oblige pe Marcel să îi spună Laurei ce mult o iubeşte? A urmat ceva ce a scos Ohhh-urile sălii. “Draga mea Laura, te iubesc nespus de mult şi aşa va fi mereu. Să ai însă grijă că nu eşti unica fată pe care iubesc. Mai iubesc încă pe cineva la fel de mult – pe fetiţa noastră care în curând (peste două luni) se va naşte!” Într-adevăr, s-a întâmplat ca Laura să rămână însărcinată când deja toate detaliile nunţii erau stabilite. Noroc de rochie că a fost una “adaptabilă” ;)). Aşa că la sesiunea foto am umbalt cu scaunul după noi ca să poată Laura să se mai odihnească ;)
Aşezaţi-vă şi voi cât mai comod în fotolii pentru a vedea fotografiile de nuntă ale Laurei cu Marcel.

.
Mulţumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunţii voastre şi lui Alex pentru asistenţă.

.
Cu drag,
Sergio.

Denisia & David: Arad

12 June 2011 - Nunta

Denisia-David-coverr

Denisia și David au fost o mare surpriză pentru mine din multe puncte de vedere, iar aici voi enumera doar câteva. Pe Denisia o știu de peste un an. O față senină de copil entuziasmat, dar in același timp persistentă în ceea ce își dorește cu adevărat ;)) Atitudinea ei nu este una decât plină de pozitivism și mereu caută partea bună a lucrurilor. Nu cred că este genul care se descurajează prea repede. Totuși știu că aceasta relație a început într-un moment în care se simțea descurajată. Și nu cred ca în toată lumea ar exista cineva mai potrivit pentru a-i putea fi alături decât David. Ori de câte ori întâlnește privirea cuiva automat îi răsare pe față un zâmbet sincer, ce merge direct la inimă. Îmi dau seama că nu ia trebuit mult ca să o cucerească pe Denisa (o fire extra-super-sensibilă ;))). Nu cred că a fost o întâmplare nici întâlnirea lor. Pentru că Dumnezeu are un timp pentru fiecare lucru…

“Ne-am cunoscut anul trecut la începutul verii când împreună cu familia am plecat în Viena. Întâmplarea a făcut să stăm chiar la verișorii lui David. Duminică la biserică ne-au și făcut cunoștință. Târziu aveam să-mi dau seama că de fapt toate lucrurile au fost rânduite de Dumnezeu. Tocmai pentru a ne scrie cea mai frumoasă poveste de dragoste. David a apărut în viața mea într-un moment poate nepotrivit. Într-un moment în care nici nu mă gândeam să am o relație. De la început mi-a părut simpatic și săritor. Lucrul care poate mi-a atras atenția cel mai tare la el a fost felul în care se comporta cu frații lui și felul în care relaționau! Mai târziu… după câteva luni… am văzut că are atâtea calități frumoase și are o inimă așa de bună, de curată. Pot spune că relația noastră ca oricare alta a trecut prin furtuni. Dar a trecut prin toate pentru că dincolo de noi, dincolo de dorințele și de plăcerile noastre suntem conștienți de ce înseamnă dragostea curată, adevărata, venită de Sus. Este ceva mai tare ca noi, și care ne ține împreună îndemnându-ne să nu căutam foloasele noastre ci ale celui din jur. Suntem convinși ca Dumnezeu are un plan pentru noi si El ne-a adus să fim împreună.”
Un lucru memorabil de la nunta lor a fost relaționarea lor plina de răbdare, dragoste și înțelegere. Nu începea nici o propoziție fără “Iubire/scump(a/ule)” și cu fiecare moment petrecut alături de ei, aveai impresia ca vezi un episod dintr-o relație care abia a început iar cerul prieteniei lor încă nu a cunoscut nici un norișor. Este o satisfacție enormă sa urmărești așa miri, să fii alături de ei, să ai onoarea de a le păstra amintirile nunții. S-a meritat din plin (și mulțumesc fratelui Denisei, pe post de șofer) ca sâmbăta după nunta din Tg. Mureș să petrec în mașină până spre dimineață pentru ca duminică să pot fi alături de ei. Am apreciat mult atitudinile lor deschise ți pline de căldură față de cei din jurul lor si față de mine. M-am bucurat de îmbrățișările calde și mulțumirile din inimă pentru fiecare care i-a ajutat să iți împlinească visele.
Povestea lor de dragoste și mai exact cum au ajuns la această zi – o puteți vedea mai jos, realizată de alți profesioniști: Medialux din Oradea, față de care avem toată aprecierea și felicitările :)
.
Mulțumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre, și lui David pentru asistență.
.
Cu drag,
Silvia

***

Love Story David & Denisia from Medialux on Vimeo.

Cristina & Cristi: Tg.Mures

10 June 2011 - Nunta

Cristina-Cristi-blogg

Există bine cunoscuta varianta: “S-au întâlnit, s-au văzut, s-au plăcut, s-au luat…” Cristina și Cristi însă au o altă formulă a perechii lor. Se știau de-o viață, însa fiecare era cu viața lui ;)). Într-o zi însa s-au observat într-un alt mod. Adevarul e că a durat ceva vreme până când Cristi și-a adunat curajul necesar să o abordeze pe Cristina, aparent o fire distantă si tăcută. Dar în momentul în care s-au decis să comunice, au și decis să rămână împreună :) Dragostea lui Cristi pentru munte de-odata a fost zdruncinată de o dragoste mult mai mare de Cristina. Pasiunea lui pentru parapantă și motociclete a pălit lângă atracția față de Cristina. Și dacă până atunci ar fi petrecut 99% din timp zburând cu parapanta, brusc și-a dat seama că inima lui zboară 100% când se gândește la Cristina. Totul s-a redimensionat în visările lui Cristi, iar dedicarea lui înnăscută în sfârsit s-a atașat față de cea căreia s-a descoperit dedicat. Așa s-a trezit Cristi lipit de Cristina ireversibil. Să nu credeți că în inima Cristinei lucrurile s-au desfășurat altfel decât foarte intens. Adineaori era veșnic îndragostită de mare și 101% din timp ar fi petrecut pe malul mării. Brusc valuri puternice i-au inundat litoralul simțirilor. Un uragan i-a strămutat tărmurile trăirilor și s-a trezit pe-o insulă unde timpul brusc a căpătat o adâncime profundă. Loc în care a putut petrece 201% din timp contemplând marea dragostei ce a copleșit-o. A înconjurat-o din toate părțile ca pe o insula sensibilă. Cristina, din fire atentă la detalii, și-a dat seama că nu are cum să reziste învolburării pasiunii înlanțuite decât dacă s-ar ridica în zbor alături de cel care a provocat musonii iubirii.  Și nu ar putea supraviețui decât să se lase pradă acestei dezlănțuiri impetuoase a pasiunii.

Aparent Cristina și Cristi nu seamană, însă petrecând alături de ei o zi intensă, ușor am putut descoperi cât de bine se completează. Cât de mult au nevoie unul de celălalt pentru a fi impliniți. Cât de intens le-a sclipit ochii la prima vedere, și cât de ușor Cristina poate uita de emotii atunci când Cristi e alături. M-am bucurat foarte mult să îi revăd pe Roxi & Adi, de data aceasta nași și cei care i-au ajutat împreună cu părinții ca toată nunta să fie așa cum au visat să fie… asa cum puteți vedea și în fotografii.
Multumesc pentru onoarea de a fi fotograful nunții voastre și lui Adi pentru asistență :)
Cu drag,
Silvia